Home » Cultura »Opinie »Societate/Life » Citesti:

Termostatul Pământului este setat pe „Locuibil” de miliarde de ani. Au reușit oamenii să-l strice în ultimii 200 de ani?

Constantin Crânganu septembrie 9, 2017 Cultura, Opinie, Societate/Life
77 comentarii 7,066 Vizualizari

Cele mai dificile subiecte pot fi explicate celui mai nătâng om,

dacă nu și-a creat deja nici o idee despre ele;

dar cel mai simplu lucru nu poate fi explicat deloc

celui mai inteligent om dacă el este ferm convins

că știe deja, fără nicio umbră de îndoială, ceea ce i se spune.

Lev Tolstoi

The Kingdom of God is Within You (1894)

(trad. pers.)

Existența vieții pe Pământ este, probabil, argumentul cel mai puternic al unicității planetei noastre printre ceilalți membri ai familiei solare și, până la proba contrarie, ai universului cunoscut astăzi. Pe lângă prezența oxigenului și apei lichide, perpetuarea vieții de-a lungul eonilor geologici implică și existența unui habitat favorabil. Numai că planeta Pământ mai are o caracteristică unică – o climă permanent schimbătoare – care influențează direct prezența și continuitatea vieții în biotopul său. În aceste condiții, se pune o întrebare fundamentală:

Cum a reușit Pământul să rămână locuibil de-a lungul existenței sale?

Mulți se vor grăbi să răspundă că am avut un noroc cosmic – suntem o planetă Goldilocks, nici prea mare, nici prea mică, nici prea departe, nici prea aproape de Soare, cu o temperatură medie aproape de 15°C, numai bună pentru ca viața să se dezvolte aproape oriunde.

Unii, însă, vor chestiona caracterul favorabil al habitatului terestru pe motive astronomice. Când s-a format Pământul, acum circa 4,55 miliarde ani, sursa noastră de energie externă era o centrală termonucleară, numită Soare, cu o activitate redusă cu 25-30% față de cea actuală. Adică, la începuturi, Soarele era „tânăr și slab”, iar căldura furnizată Pământului era insuficientă pentru a se evita un îngheț total. Modelările astronomice indică, pentru primele 3 miliarde de ani din existența planetei noastre, temperaturi între -25°C (cu gaze cu efect de seră având concentrații similare celor de astăzi) și -40°C (fără gaze cu efect de seră).

Aceste informații din domeniul astronomiei pun într-o încurcătură serioasă pe climatologi: Dacă în prezent puterea Soarelui ar fi relativ mai mică cu 25-30%, asta ar însemna că toată apa de pe Pământ ar fi înghețată, în ciuda prezenței gazelor cu efect de seră. Iar dacă toate oceanele, mările și lacurile vor fi înghețate, suprafețele lor acoperite cu zăpadă și gheață vor reflecta și mai multă radiație solară incidentă (creșterea albedo-ului), generând astfel și mai mult îngheț (feed-back pozitiv). Concluzia finală: Pământul trebuia să fi fost  înghețat bocnă în primele două treimi ale existenței sale!!

Contrar argumentelor de mai sus, cercetările geologice au pus în evidență roci sedimentare foarte vechi, indicând faptul că majoritatea apei de pe Pământ a rămas în stare lichidă. O altă dovadă care suportă această concluzie este prezența continuă a vieții.  Forme primitive de viață au fost datate ca având cel puțin 3,5 miliarde ani, iar prezența vieții nu este compatibilă cu apa înghețată.

Punând toate piesele puzzle-lui la un loc, obținem ceea ce numește paradoxul Soarelui tânăr și nevolnic (The Faint Young Sun Paradox): la început, căldura trimisă Pământului era cu  25-30% mai puțină decât în prezent și cu toate acestea, planeta nu a înghețat în primele 2/3 din existența sa. Ce a ținut de cald Pământului în primele 3 miliarde de ani, când temperaturile trebuiau să fie între -25°C și -40°C? Apoi, când Soarele și-a crescut activitatea energetică, ce a ținut de rece Pământului, pentru că altfel temperaturile ar fi crescut prea mult, ducând la pierderi masive de apă lichidă prin evaporări?

Răspunsul este: Termostatul planetar, care funcționează similar celui din casele noastre. Când vine toamna și temperaturile de afară scad, termostatul (setat în prealabil pe o temperatură agreabilă) pornește căldura. Când vine vara cu temperaturile ei sufocante, termostatul pornește aerul condiționat și ne răcește locuința.

Termostatul planetar a fost propus în 1981 ca mecanism ipotetic pentru reglementarea temperaturii printr-un proces de feed-back neagativ.[1] Rolul său a fost de a încălzi Pământul când Soarele era „tânăr și nevolnic” și de a-l răci atunci când radiația solară a început să sporească.  Altfel spus, după fiecare glaciație, urmează o perioadă de încălzire (precum în prezent), iar fiecare perioadă caldă se termină cu o nouă glaciație.

Componenta principală a termostatului planetar sunt gazele cu efect de seră, în principal dioxidul de carbon și, inițial, metanul. Dar, după cum am scris mai sus, concentrațiile actuale ale acestor gaze nu ar fi fost suficiente pentru a evita înghețul total. Rezultă că, la început, aceste gaze trebuie să fi fost mult mai abundente în atmosfera terestră, după care concentrațiile lor au început să scadă, creând astfel posibilitatea unui control climatic prin termostat.

Schimburile de carbon între roci și atmosferă (Figura 1) sunt cheia înțelegerii modului de funcționare a termostatului. În general, ratele schimburilor între diversele rezervoare sunt invers proporționale cu mărimea rezervorului: rocile și sedimentele au cea mai mică rată de schimb (0,2 gigatone/an), în timp ce atmosfera, cea mai mare (74,6 gigatone/an; 1 gigatonă = 1 Gt =1.000.000.000 tone). Din cauza acestor rate variabile, rezervoarele mici (atmosfera, vegetația, solurile, suprafața oceanelor) vor recicla mai rapid carbonul decât rezervoarele mari (rocile și părțile abisale ale oceanele) – câțiva ani sau decenii în cazul primelor, mult mai lungi intervale de timp în cazul ultimelor.

Mișcarea carbonului din rezervoarele mari și adânci are loc în principal sub formă de CO2 emis de erupțiile vulcanice (terestre, submarine) și izvoarele termale. Carbonul emis este apoi reciclat între celelalte rezervoare și, în final, re-incorporat în roci, destinația finală a întregului dioxid de carbon terestru.

Termostatul planetar îndepărtează CO2 din atmosferă prin dezagregare chimică în două moduri: hidroliza rocilor care conțin silicați (d. ex., granituri, argile) și dizolvarea calcarelor. Apa de ploaie, cauza incorporării dioxidului de carbon din atmosferă, este slab acidă și prin infiltrare în sol, atacă și dezagregă chimic rocile, sechestrând geologic CO2-ul sub formă de roci silicioase și calcaroase.

Intensitatea cu care termostatul Pământului funcționează este dependentă, pe de o parte, de mărimea suprafețelor de roci expuse atacurilor chimice (Figura 2) și, pe de altă parte, de importanți factori climatici – temperatura, precipitațiile și vegetația. De exemplu, un Pământ mai cald va fi probabil o planetă mai umedă, iar ambii factori vor acționa combinat pentru a crește gradul de dezagregare chimică, ceea va conduce la creșterea sechestrării dioxidului de carbon în roci, reducând  finalmente încălzirea inițială, putând să se ajungă până la declanșarea următoarei glaciații.

Figura 1. Schimburile de carbon între rezervoarele terestre.

(A)  Cel mai mare rezervor de carbon de pe Pământ se găsește în roci, nu în oceane, soluri, vegetație sau atmosferă.

(B)  În decursul a milioane de ani, schimburile de carbon dintre  roci și rezervoarele de suprafață pot genera schimbări semnificative în concentrația de CO2 atmosferic (Sursa: William F. Ruddiman, 2014, Earth’s Climate – Past and Future)

Creșterea temperaturilor și precipitațiilor va stimula dezvoltarea unei vegetației abundente. Aceasta va crește rata de dezagregare chimică de 2 – 10 ori în comparație cu ratele tipice unor zone terestre unde vegetația lipsește. În plus, extragerea carbonului atmosferic prin fotosinteză se corelează direct cu temperatura – mai mult carbon este stocat în plante când temperaturile sunt mai ridicate.

Figura 2. Aflorimentul expus în Ellis Bay de pe insula Anticosti, Québec, păstrează roci depozitate în timpul glaciației Hirnantian (445 milioane ani în urmă). Cercetări recente pe rocile de aici confirmă funcționarea termostatului planetar (Sursa)

Avem acum toate elementele unui mecanism fizic – dezagregarea chimică a rocilor – care joacă rolul termostatului climatic pe termen lung. Acesta intră în funcțiune, răcind sau încălzind planeta în funcție de temperatura exterioară, prin modificarea ratei de îndepărtare a dioxidului de carbon din atmosferă.

Există vreo dovadă concretă a funcționării termostatului planetar?

Ipoteza conform căreia dezagregarea chimică oferă un feedback care stabilizează clima Pământului a fost confirmată prin date culese din trei locații: două aflorimente (Pointe Laframboise și Ellis Bay West) din insula Anticosti, Québec, Canada (Figura 2) și unul din Dob’s Linn (lângă Moffat, Scotland).  În studiul publicat în luna iunie 2017,[2] autorii au folosit o metodă inovatoare, bazată de măsurarea abundenței relative a doi izotopi de litiu (Li-7 și Li-8) pentru a demonstra că o reducere a ratei dezagregării chimice a rocilor este asociată cu răcirea climatică – exact comportamentul prezis de ipoteza termostatului planetar.

Concret, cercetătorii au examinat roci carbonatice și argiloase din perioada glaciației Hirnantian – circa 445 milioane de ani în urmă, către sfârșitul perioadei Ordoviciene, care corespunde primei și probabil celei mai mari extincții a vieții din istorie: 85% din speciile marine au dispărut datorită răcirii și scăderii drastice a nivelului mării (cu aproximativ 80 de metri), deoarece apa era blocată în calote glaciare și în ghețari montani.[3] Glaciația Hirnantian, care a produs o răcire globală de  5°C, a fost cauzată fie de diminuarea semnificativă a emanațiilor de CO2 prin erupții vulcanice, fie de consumul masiv de CO2 prin dezagregare chimică.

Probele de roci analizate arată că în perioada relativ scurtă a glaciației, rata globală a dezagregării chimice a scăzut de patru ori. În consecință, mai puțin CO2 din atmosferă a fost incorporat în roci, permițând astfel climei să-și revină și să iasă din era glaciară pe calea unui feedback negativ.

Studiul citat aduce dovezi tari în sprijinul termostatului planetar, setat pe „Locuibil”, care a permis vieții să înflorească continuu pentru mai mult de 3,5 miliarde de ani. Dar o întrebare, totuși, persistă: Ce s-a întâmplat cu imensele cantități de CO2, care au existat cândva în atmosferă și au ținut Pământul cald, adică locuibil, atâta amar de vreme? Cel mai probabil răspuns se poate deduce din examinarea mărimii rezervoarelor de carbon ilustrate în Figura 1: CO2 atmosferic își termină definitiv „sejurul” prin sechestrare geologică în roci.

S-a stricat vreodată în trecut termostatul planetar?

Se pare că da, cel puțin o dată. Climatologii au găsit dovezi că Pământul a fost foarte aproape de un îngheț total (Snowball Earth), cândva între 750 – 580 milioane ani în urmă, pe parcursul a cel puțin două sau cel mult patru glaciații. Testarea acestei prezumții implică confirmarea poziției marilor calote glaciare: au existat și la tropice sau numai în zonele polare? Există unele indicații despre posibile zone înghețate aflate la latitudini mici.

Cauzele ne-funcționării termostatului rămân deocamdată un mister. Se presupune că toate continentele erau plasate lângă ecuator, unde, inițial, ploua intens. Paradoxal, precipitațiile ecuatoriale neobișnuit de  puternice au accelerat dezagregarea chimică, reducând rapid concentrațiile de CO2 atmosferic și răcind planeta până aproape de îngheț (Există cercetători care contestă termenul Snowball Earth, sugerând că a fost mai degrabă un Slushball Earth, adică un fel de zloată planetară).

Au reușit oamenii să strice termostatul planetar în ultimii 200 de ani?

Aproape 20% din carbonul reciclat între diversele rezervoare terestre este de natură organică. Din această cantitate, doar o mică fracțiune se găsește sechestrată în roci sedimentare sub formă de combustibili fosili: petrol, gaze, cărbuni, hidrați de carbon.

Revoluția industrială, începută cu circa 200 de ani în urmă, s-a bazat și a fost alimentată de utilizările extraordinare ale combustibililor fosili: surse de energie electrică și termică ieftine, abundente, ubicue, permanente și scalabile; mecanizarea tuturor tipurilor de transporturi, lucrări agricole și industriale; apariția și dezvoltarea fără precedent a industriilor petrochimice, de mase plastice, fibre sintetice, medicamente, îngrășăminte agricole, cosmeticale, lubrefianți etc. Sub nici un aspect nu se poate vorbi de progres economic și social în ultimele două secole fără contribuția esențială a combustibililor fosili.

Din 1751 până în 2010, aproximativ 337 Gt CO2 au fost eliberate în atmosferă din consumul de combustibili fosili și producția de ciment. Jumătate dintre aceste emisii au avut loc începând de la mijlocul anilor 1970. În 2007, de exemplu, combustibilii fosili au produs 8,4 Gt CO2.

Circa 40% din carbonul antropogen este reciclat de vegetație și oceane, restul contribuie la creșterea efectului de seră. Consecințele principale sunt creșterea temperaturii globale (uscat + ocean) cu ~0.8°C față de perioada preindustrială, când atmosfera conținea cca 600 Gt CO2, respectiv creșterea nivelului mării cu circa 0,19 m în perioada 1901 – 2010[4].

Revenind la întrebarea despre relația oamenilor cu termostatul planetar – L-au stricat deja? Îl vor strica în curând? – răspunsul mi se pare dificil de formulat. În primul rând, este vorba despre compararea unor rezervoare de carbon complet diferite ca ordin de mărime: rocile și sedimentele conțin 66.000.000 Gt carbon, în timp ce atmosfera, cu adausurile antropogene, conține cca 1.000 Gt de carbon. În al doilea rând, intervalul de timp în care termostatul climatic a funcționat este mult mai lung decât cele 200 de ani de emisii antropogene de gaze cu efect de seră.

În viitorul nu prea îndepărtat, combustibilii fosili se vor epuiza, ceea ce înseamnă că actualul, tranzitoriul, dezechilibru climatic se va ajusta la trendul geologic compus din convoluția a două fenomene distincte: glaciație + interglaciație.

Schimbările climatice viitoare sunt estimate a fi comparabile ca mărime cu cele mai mari schimbări din trecut. Proiectata încălzire de 5°C va fi similară (ca mărime absolută) cu răcirea de 5°C din timpul celei mai recente glaciații de acum 20.000 ani. În prezent, am înaintat cu ~0.8°C (~16%) pe drumul viitorului mai cald cu 5°C. După care, termostatul climatic va începe să reducă concentrația de CO2 spre valorile pre-industriale și, de acolo, spre noua glaciație.

Pe drumul acesta se pot însă întâmpla câteva evenimente pe care nu le-am discutat detaliat aici și care pot influența buna funcționare a termostatului planetar. De exemplu, plecând de la ipoteza Gaia – viața însăși controlează clima pe Pământ spre binele său propriu – se poate ca o climă mai caldă și mai umedă și cu mai mult CO2 să producă o dezvoltare accelerată a vegetației (efectul de fertilizare a CO2). Iar copacii, ierburile și alte plante joacă un rol important în dezagregarea chimică modernă pentru că acidifică apa subterană prin adăugare de carbon în sol.

Concluzii

Existența termostatului planetar a fost demonstrată pe probe de roci și, cel puțin în zonele studiate, a stabilizat rapid clima. Pentru acest motiv,  termostatul a fost esențial pentru menținerea unui habitat favorabil existenței și înfloririi vieții de-a lungul ultimilor 3 miliarde de ani.

Impactul recent – din ultimii 200 ani – al emisiilor de CO2 antropogen asupra bunei funcționări a termostatului climatic este dificil de estimat din cauza incompatibilității ordinelor de mărime și duratelor temporale.

Am scris mai demult că viața pe această planetă are o dată de expirare. Și această dată nu este hotărâtă de arderea combustibililor fosili, ci, paradoxal, de non-arderea lor. Ciclul carbonului pe Pământ este întreținut de energia geotermală cu care planeta a fost înzestrată o dată cu formarea ei. Energia internă a Pământului este cea care pune în mișcare plăcile litosferice pe suprafața astenosferei, le „consumă” prin subducție, după care alimentează camerele magmatice ale vulcanilor de unde, prin erupții, carbonul se întoarce în atmosferă.  Energia geotermală nu este regenerabilă – precum combustibilii fosili, se va termina într-o bună zi. Fără activitate vulcanică, tot dioxidul de carbon existent în atmosferă va fi incorporat definitiv în roci. Fără CO2, fotosinteza va înceta, lanțul trofic se va rupe iremediabil, după care un observator extra-terestru își va nota în jurnalul de bord:

C’était la vie…

____________________________________________________________

BIBLIOGRAFIE

Aja, S. U., and C. Cranganu, 2017, Exploring the Earth System, 2nd edition, Kendall Hunt Publishing Co., 346 p.

Ruddiman, W. F., 2014, Earth’s Climate – Past and Future, 3rd edition, W. H. Freeman and Co., 445 p.

NOTE______________


[1] Walker, J.C.G., P. B. Hays, and J. F. Kasting, 1981, A negative feedback mechanism for the long-term stabilization of Earth’s surface temperature, Journal of Geophysical Research – Oceans, vol. 86, Issue C10, pp. 9776–9782.

[2] P.A.E. Pogge von Strandmann, A. Desrochers, M.J. Murphy, A.J. Finlay, D. Selby, T.M. Lenton, 2017, Global climate stabilisation by chemical weathering during the Hirnantian glaciation, Geochemical Perspective Letters, vol. 3, pp. 230-237

[3]Cranganu, C., 2015,  A șasea extincție a vieții pe Terra?

[4] IPCC, 2014: Climate Change 2014: Synthesis Report. Contribution of Working Groups I, II and III to the Fifth Assessment Report of the Intergovernmental Panel on Climate Change [Core Writing Team, R.K. Pachauri and L.A. Meyer (eds.)]. IPCC, Geneva, Switzerland, 151 pp.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "77 comments" on this Article:

  1. Gamma spune:

    Nu cred ca s-a pus vreodata problema locuibil / nelocuibil . Poate doar daca vorbim de locuibil pt 5 vs 15 miliarde de oameni . Problema incalzirii globale antropice e economica , posibilitatea de a face plimbari cu jetsky-ul prin cartier din 4 in 4 ani e un pic contrabalansata de pagubele produse casei , masinii sau business-ului unde lucrezi .
    https://www.youtube.com/watch?v=2dJPnG9ZMzc
    Cred ca dupa Irma or sa apara o multime de astfel de filmulete .
    Iar dupa irma or sa mai para uragane , din ce in ce mai puternice
    https://www.newscientist.com/article/2146562-hurricane-irmas-epic-size-is-being-fuelled-by-global-warming/

    Recolte slabe si probleme economice in tari inapoiate si nu numai = refugiati/imigranti + terorism ,+ pierderi imobiliare majore in zone costiere ,astea nu or sa amenite viata pe pamant dar sigur or sa atarne greu in contrabalanta cu exagerarile gen o tara intreaga calarind masini de 3 tone si 400cp .

    • Josef Svejk spune:

      Uraganele sunt un fenomen specific Ameriii de Nord. Dacă sunteți curios puteți vedea o listă a lor la https://en.wikipedia.org/wiki/List_of_United_States_hurricanes

      Partea amuzantă (dacă vorbim de Irma) e că în anii 1851, 1852, 1854, 1856, 1859 sunt câteva uganane bunicele de categoria 1 și 2 ce lovesc Florida. Între 2006 și 2015 însă niciunul. Ceva nu se leagă. Cum de pe la 1850-1860 când SUA erau o țară eminamete agrară uraganele veneau ca ceasu’ în Florida iar în decada 2006-2015 la apogeul emisiilor de gaze cu efect de seră sunt toate în vacanță?! :P Și ca să revenim la Irma, se pare că a fost deja degradată la rangul de furtună tropicală de gradul 3 înainte de a fi lovit Florida.

      Gargara cu recoltele slabe, cu stolurile de lăcuste, cu pământul crăpat erau la fel de la modă și acum fo’ 35-40 de ani la Teleenciclopedia lui Nea Nicu. Dezastrul era iminent (pe autnci era în vogă noua eră glaciară :D cu același efecte ca li încălzirea globală de azi) valuri de africani înfometați, războaie pustiitoare, cataclisme naturale, etc. etc. Astea vor fi întotdeauna indiferent de încălzirea sau răcirea globală. Nu pot uita o imagine de acum câțiva ani de pe malul Iordanului. În Cisiordania administrată de israelinei fiecare petec de pământ e ocupat de livezi, vii, culturi de cereale, etc. Pe malul de est în Iordania, terenuri lăsate de izbeliște și pustiu cu scaieți cât bătea teleobiectivul. Până la urmă omul sfințește locul…

      • Gamma spune:

        Nu asa se face stiinta , cu exemple luate pe spranceana de alta marime si unde ne convine .

        https://www.gfdl.noaa.gov/global-warming-and-hurricanes/

        A. Statistical relationships between SSTs and hurricanes
        Observed records of Atlantic hurricane activity show some correlation, on multi-year time-scales, between local tropical Atlantic sea surface temperatures (SSTs) and the Power Dissipation Index (PDI) —see for example Fig. 3 on this EPA Climate Indicators site. PDI is an aggregate measure of Atlantic hurricane activity, combining frequency, intensity, and duration of hurricanes in a single index. Both Atlantic SSTs and PDI have risen sharply since the 1970s, and there is some evidence that PDI levels in recent years are higher than in the previous active Atlantic hurricane era in the 1950s and 60s.

        Cred ca este momentul cel mai bun pt dv sa investiti in Florida . Zonele alea devastate trebuie sa aiba preturi decente

        • Josef Svejk spune:

          Ața o fi cum ziceți dumneavoastră. Numai că tot nu mi-ați explicat cum de n-a ajusn picior de uragan în Flirida timp de 10 ani între 2006 și 2015, în timp e a acum 50-100 ani era imposibil să treacă 2-3 ani fără un uragan major.

          În ce privește NOOA, nu trebuie uitat că agnețiile federale precum NOOA și NASA au fost infestate metoic sub Obama de tot soiul de activiști din ăștia progresiști cu calificări academice dubioase.

          Deci dacă „savanții” progresiși preizc că Giurgiu va fi acoperit de zăpezi de 3 metri ce trebuie să creadă giurgiuveanul?! Ce vede afară sau cecei zic înțelepții?! :P

          P.S. Vă recomand cu căldură cartea conchistadorului spaniol Bernal Diaz „Adevărata istorie a cuceririi Noii Spanii”, apărută în cel puțin două ediții într-o foarte bună traducere românească. Bernal Diaz a participat la prima tentativa eșuată de cucerire a Floridei (respinsă de indienii canibali de prin partea locului, mlaștini și un uragan :D ) și apoi la cea de succes de cucerire a Mexicului sub conducerea lui Cortes în jurul lui 1520. Diaz vorbește de „huracan” (de unde românescul „uragan”) ca despre ceva ce se producea de câteva ori pe an în primele decenii ale secolului XVI. Cel puțin unul din urganele ce a pustiit Cuba în vremea lui Bernal Diaz pare să fi fost undeva spre categoria a IV-a. Mă întreb ce cauze asociate încălzirii globale antropogene or fi avut acele dezastre în primele decenii ale secolului XVI… :D

          P.P.S. Mulțumesc pentru recomandările legate de investiția în terenuri în Florida. Nu investesc în terenuri ci în atfel de active ce aduc profituri mai rapid și mai facil. Și chiar dacă aș investi în ele nu prea văd să scadă prețul terenurilor în Florida ca să fie un moment bun pntur cumpărători. Aveți dumenavoastră vreo-un „tip” :D ?!?!

          • Gamma spune:

            1 E foarte simplu , indivizii aia de la 1500 puneau eticheta de Huracan la orice furtuna , tropicala sau nu .
            2 Nu exista INCA schimbari climatice MAJORE deocamdata datorita AGW .Apar diverse semne , unele clare , ce de exemplu ghetarii . .Azi nu este 2100 si nici 2100 nu este 2200 .

            • Josef Svejk spune:

              1. Vă recomand să puneți mâna pe carte. Oamenii știau foarte bine care e diferența dintre o furtună obișnuită și un uragan.

              2. Am observat că pe măsură ce o dau tot mai des în bară apostolii încălziii globale încep să mărească duratele de timp :D Oricum merităsă lecturați si comentriul d-lui Crânganu depre evoluția Irma: Nici una din predicțiile pe 24/48 de ore ale experților vi a vis de evoluția uraganului nu s-a împlinit. Ei au explicat asta susținând pe bună dreptte că e vorba de un model foarte complex cu enorm de multe variabile așa că e practic impisibil ca o simulare la o asemenea scară să prezică evoluția fenomenelor meteo ăn mod precis. Dacă ei nu pot formula predicții suficient de corecte pentru 24 de ore cum puteți să credeți fie și pentu o clipă că predicțiile pe 50, 100 sau 200 de ani vor fi mai aproape de adevăr?! :D Și asta mai ales când predicțiile pe termen lung sunt viciate de gărgăuni ideologi și pasiuni politice?!

            • Gamma spune:

              Nu e deloc asa in climatologie . Desi haber n-avem cat va fi temperatura la Constanta peste 3 saptamani suntem de-a dreptul siguri ca va fi mult mai mica peste 4 luni , cu sanse majore de a fi negativa . Cum e posibil ?

            • Josef Svejk spune:

              @Gamma

              Evident ca stim pe baza experientei anterioare ca peste 3 luni la Constanta va fi mult mai rece decat e azi, poate chiar sub 0C. Problema e ca dumeavoastra incercati sa-mi vindeti povestea ca la Constanta va fi mult mai cald in decembrie peste 50 ani cu toate ca pana acum n-ati nimerit nici o predictie. Cum va asteptati sa va creada cineva cu un creier cat de cat functional?! :D

    • Ventidius spune:

      Nu vedeti padurea din cauza copacilor. Ridicarea nivelului marilor ar fi o catastrofa locala pentru unii, intr-adevar. Orase ca Miami, Beijing, Calcutta, Londra, Tokio ar fi sub ape. Dar ar reprezenta oportunitati exceptionale pentru ceilalti. O lume cu mari interioare mai multe si mai intinse, cu Amazonia, valea fluviului Parana, campia Siberiei, centrul Australiei, nordul Chinei si Mesopotamia, transformate in mari mediterane sau golfuri, cu o Mare Neagra ingloband Marea Caspica si cu Bucurestiul devenind port maritim, as spune ca ar fi destul de ofertanta.
      Civilizatia umana e rodul incalzirii globale si e dependenta de aceasta. Racirile chiar si numai o jumatate de grad au reprezentat mereu perioade de criza, in timp ce incalzirile periodice au generat mereu prosperitate.

      • NOE spune:

        A calculat cineva cu cat s-ar ridica nivelul marilor si oceanelor daca s-ar topii aproape toate ghetzurile si s-ar porni sa ploua? Prea multa ploaie cu face inasa bine la agricultura… Cert e ca Znagovul ar fi sub ape, iar cei din baneasa-primaverii-aviatorilor vor deveni olandeji.

        • Ventidius spune:

          Sa fii olandez nu e chiar cel mai rau lucru din lume. Iar campia Romana, la fel ca alte zone ale uscatului, a mai fost candva un fund de mare si probabil ca va mai fi. Linia actuala a continentelor este trecatoare, nu este nici batuta in cuie, nici perfecta, cu atat mai putin ideala. Evident oamenilor nu le plac schimbarile, majoritatea, daca ar avea posibilitatea sa aleaga, ar alege sa nu se schimbe nimic. Dar in ciuda acestui fapt, principala calitate a oamenilor este tocmai adaptabilitatea la schimbari, capacitatea de a profita de ele.

        • Ventidius spune:

          In privinta faptului ca prea multa ploaie strica, depinde despre ce agricultura si ce plante vorbim. Unele plante pot fi avantajate, altele nu. Prea putina ploaie sau deloc le dezavantajeaza pe toate. Si ce inseamna prea multa ploaie? In campia Romana sunt de la doua pana trei ori mai putine precipitatii anuale decat in alte zone ale Europei precum campia Padului sau nord-vestul Spaniei. A fost acest lucru vreodata benefic pentru agricultura romaneasca?

  2. ion adrian spune:

    Nu cred ca asa se pune problema. Dar fiindca ieri neavand o postare mai actuala am postat pe cea anterioara reiau aici postarea de acolo:

    ” ion adrian spune:
    08/09/2017 la 18:14
    Cam tarziu dar acum venira si uraganele astea : http://www.lefigaro.fr/sciences/2017/09/07/01008-20170907ARTFIG00296-chaque-degre-supplementaire-donne-plus-d-energie-aux-cyclones.php

    Merita discutat, nu-i asa? “

    • Josef Svejk spune:

      Da, într-adevăr merită discutat.

      Dacă vă uitați de curiozitate la https://en.wikipedia.org/wiki/List_of_United_States_hurricanes veți remarca că în ultima vme par ceva mai rare ca în secolul 1850-1950.

      În ce privește tornadele din Midwest, când am venit în țara asta (2001) am tot locuit fie în în apropiere de sau chiar pe așa numita alee a tornadelor, ce începeea odinioară din Ontario și Manitoba (Canada) și mergea până în Texas și Lousiana. Cred că ultima tornadă majoră de care am auzit în partea de nord a aleii a fost prin 2007-2008. Până atunci nu era an să nu fie măcar 2-3 din astea zdravene pe an. De atunci aleea sa mutat mai la sud, odată cu procesul lent de răcire al climei n zonă. Apostoolii înălzirii globale preveteau acum 10-15 ani că tornadele se vor îndesi și vor deveni atât de violente încât întreg centrul SUA va deveni rapid de nelocuit :D recomand tuturor să= fugă înainte de a fi prea târziu :D S-au făcut chiar filme dramatice pe tema asta. În mod straniu propovăduitorii dezastrelor iminente încep să o lase baltă sau pur și simplu croncăne pe la alte mese :D De ce oare?!

      • ion adrian spune:

        Eu ma gandeam la profesionisti pentru ca daca o iau asa pe senzatii personale eu am descoperit termenul de efect de sera acum cca 25 ani cand inca nu stiam ca exista spunand unui cunoscut : Dle vara ata m-am simtit mai tot timpul ca intro sera , cred ca trebuie sa-mi pun aer conditionat . Dar desigur nu am pretins ca asta este vreo dovada stiintifica despre incalzirea globala desi poate ca tocmai acestea chiar sunt. :)

        • Josef Svejk spune:

          Da, numai că în epoca aia iexperții încă mai încercau să covingă oamenii muncii de la orașe și sate că urmează o nouă glaciațiune. :P Abia după ce vremea a început să se încălzească dincolo de orice dubii și mai în pofida tuturor predicțiilor că ghețarii de sute de metri vor acoperi Parisu’, au mai umblat înțelepții pe la savantlâcurile lor și au scos din joben doevzi indubitabile, că lumea se încălzște până s-o evapora :D

          Amu’ însă par să reacționeze mai rapid. De vreo doi ani au încput să apară best seller-uri pe amazon despre noua epocă glaciară și ce trebuie să știm ca sa-i supraviețuim :D Iar Agitpropul a schimbat chestia cu „încălzirea globală” în „schimbări climatice” în nici două luni. Așa că glaciațiune sau Sahară, ei sunt pregătiți pentru orice și tot Trump e de vină :P

      • Gamma spune:

        Cati oameni trebuie sa moara ca sa auziti dv de o tornada ?

        https://www.livescience.com/49727-more-tornadoes-global-warming.html

        The variability from year to year is “a really intriguing result,” Brooks said. A study published last year by Brooks found that tornado years are more variable than they used to be, and tornadoes cluster together more often.
        In 2011, there were 1,894 tornados — many of them deadly, including the Joplin, Missouri, twister that killed 161 people. That tornado total was followed by a sharp decline, with 1,119 tornadoes in 2012; 943 in 2013; and 1,057 in 2014, according to the National Weather Service.

        • Josef Svejk spune:

          Câte tornade catastrofale s-au produs din 2008 încoace între paralele 40 ͦ și 50 ͦ N pe continentul nord american?! Mă refer la zona acoperită de statele Ohio, Indiana , Michigan, Ontario, Wisconsin, Iowa, Minnesota, Manitoba, North & South Dakota și Montana?!

          În primii 7-8 ani de locuit în SUA NU A EXISTT AN în care să nu fie necesar măcar odată șă ne refugiem în subsolul casei unde avem, apă, conserve, generator electric, baterii, etc. Tornadele erau un fenomen firesc de prin Aprilie până în miezul verii. După cum spuneam în ultimii vreo 8-9 ani ele au dispărut cu totul din zona noastră. S-au mutat mai la sud. Nu că le-aș simți lipsa :P Acum ele devastează Missouri, Arkansas, Texas, Oklahoma, Tenessee, Kansas etc. De ce oare?! Conform propovăduitorilor încălzirii gobale ele trebuiau să se mute mai la nord pe măsură ce clima planeei se încălzește. Altfel spus să ajungă până prin Saskatoon și Edmonton, când colo ele nu mai vor să treacă nici măcar pe la Winnipeg sau Toronto :D

          Credeți că de plăcere a trebuit Agitpropul să răsboteze „încălzirea globală” ca „schimbări climatice”?! Cât de tâmpiți, încrâncenați și posaci or fi progresiștii dar tot nu mai puteau îndura bancurile pe tema încălzirii globale așa că au fost forțați să o pună de o „rebrănduire” :D

  3. Mihai spune:

    Am termostat si acasa , il pot seta la mai multe valori si sa locuiesc in continuare doar ca nu optim de confortabil . Probabil omenirea va supravietuii si cu mai multe grade si uragane pe an doar ca vor fi mai multe daune si pierderi de vieti.Asa e si cu incalzirea globala rebotezata schimbarea climei va creste gradul de impredictibilitate , sunt zone in Romania in care anul asta a plouat mai mult decat oricand de la inceperea inregistrarilor si e posibil ca in aceleasi zone sa fie seceta anul viitor.

    • Prototipescu Fanel spune:

      eu nu am termostat acasa, decat plapuma; numai ca teoria plapumei nu ma incalzeste, pentru ca nu e nimic altceva decat un material inert, care ofera doar inertie termica si care in lipsa caldurii proprii a corpului uman nu participa cu nimic la bilantul termic sau cel mult s-ar putea spune ca “tine de rece”, pentru ca nu poate bloca nelimitat pierderea caldurii, dar poate impiedica patrunderea radiatiilor; cam la fel si cu norii, fie ei de H2O sau de CO2; ceea ce conteaza e cantitatea de energie care ajunge la sol, direct+difuz; la sol, temperatura va fi un pic diferita in functie de material (piatra, lemn, beton, metal, asfalt, apa, aer, etc, etc), dar si in functie de temperatura la sol, care cu cat e mai scazuta cu atat favorizeaza absorbtia (e drept, ghetarii mai si reflecta ceva din spectrul vizibil, dar asta nu inseamna ca absorb mai putin decat asfaltul deja incins, la acelasi nivel de radiatie incidenta); in fine, daca la sol avem vegetatie sau panouri solare, radiatia incidenta transferata acestora nu va mai incalzi aerul ambient prin convectie (care nu face nici un fel de mofturi privind calitatea aerului), ci se va transorma in energie chimica stocabila; peste cateva zile sau miliarde de ani, fie ca bag in priza resoul de la bateria panoului solar, fie ca ard niste lemne, caldura rezultata din energia stocata se va cumula cu energia solara zilnica si, intr-o masura infima sau sesizabila, temperatura globala va fi influentata o perioada proportionala cu surplusul de energie; daca vrem sa incalzim toata planeta, nu trebuie decat sa dam foc la energia stocata; daca vrem sa o racim, e ceva mai complicat, pentru ca principiul frigiderului nu poate functiona la nivel planetar, deoarece acesta se bazeaza doar pe redistribuirea caldurii, precum vantul; eventual am putea da foc la toate padurile, iar dupa o incalzire temporara ar rezulta o plapuma de nori suficient de densa incat sa impiedice radiatia solara sa mai ajunga la sol, dar am rezerve asupra acestei solutii, intrucat si ea reprezinta in fapt o redistribuire a caldurii, pe verticala, per ansamblu planeta fiind nevoita sa inghita mai cu noduri cam aceeasi cantitate de energie de la soare; in fond, planeta face cam ceea ce facem si noi, adica stocuri, doar ca la o scara incomparabil mai mare (vulcani, materie organica, ghetari, zacaminte de sare, uragane etc),dar e de presupus ca e sii ea limitata de principiile termodinamicii, fiind greu de imaginat o renastere miraculoasa din proprii ghetari,

  4. Constantin Crânganu Constantin Crânganu spune:

    Bombardamentul mediatic cauzat de recentele uragane din Caraibe și sudul Statelor Unite readuce în actualitate o idee pe care am subliniat-o de câteva ori: Natura NU este o mamă iubitoare așa cum și-o imaginează unii (vezi Patru mituri esențiale ale schimbărilor climatice: edenic, apocaliptic, babelian și themisian):

    Nu există nici un climat în care omul să fie adaptat ideal, în sensul că i se va garanta o calitate decentă a vieții. Natura – Mama Natură, cum o alintă unii! – nu vrea ca noi să avem o speranță de viață de 75 ani sau o rată de mortalitate infantilă sub 1%. Natura, ca sumă a tuturor lucrurilor de pe Pământ, nu se sinchisește de ființele umane în nici un fel și ne atacă permanent cu ape infestate cu bacterii, cu călduri excesive, cu secete sau inundații, furtuni, uragane, sau tornade, insecte și alte animale purtătoare de boli, un mare număr de predători etc. Astăzi, privim moartea cuiva înainte de 30 ani ca pe o tragedie; în timpurile mai „naturale”, aceasta era speranța de viață.

    Iar când oamenii sfidează arogant Natura, răzbunarea ei este deosebit de crudă.

    Exemplele de sfidare a Naturii sunt numeroase, dar mă voi rezuma la situația actuală a uraganelor care fac un rating extraordinar pe televiziunile de știri și în blogosferă.

    Paradisurile turistice din zona Caraibe sunt extrem de vulnerabile pentru că sunt terenuri plate, cu o elevație foarte mică. Relieful mai înalt, care ar putea funcționa ca scut natural în propagarea uraganelor, este inexistent. În ciuda acestei realități inevitabile, oamenii aleg să sfideze Natura și să trăiască sub continua ei amenințare.

    Similar, când super-furtuna Sandy a lovit plajele din New Jersey, guvernatorul Chris Cristie a discutat cu sinistrații și le-a promis că guvernul va construi diguri înalte de circa 2 m între linia de țărm și locuințele de pe plajă. Proprietarii au fost extrem de furioși pentru propunerea guvernatorului: Vrei să ruinezi vederea la mare?!? Noi de asta ne-am construit case pe plajă, ca să avem priveliște directă la ocean. Bine, a spus guvernatorul, dar cum vreți să rezistați viitoarelor furtuni care, inexorabil, vor lovi din nou New Jersey? Cu bani de la asigurări și de la guvernul federal, că de-aia plătim taxe!

    Avem aici de-a face cu un cerc vicios: ciclul dezastru-reparații-dezastru. Oamenii aleg să locuiască în zone extrem de vulnerabile, după care, când nenorocirile apar, dau vina pe încălzirea globală, guvernul federal sau oricare altcineva. Ei plătesc taxe și pentru asta stau unde vor, alții să le suporte pierderile, mult, mult mai mari decât taxele lor. Dacă vreun guvern local, precum cel din New Jersey, vrea să impună restricții de locuire în zonele puternic vulnerabile precum plajele, oamenii vociferează ca în poezia lui Topârceanu:

    Când se ia câte-o măsură,
    Lumea-njură
    Pe agentul sanitar
    Și-l întreabă fără noimă:
    Ce-ai cu noi, mă?
    Pentru ce sa dăm cu var?…

    Similar, se știe de mulți ani că zona vestică a Statelor Unite este supusă anual incendiilor naturale. Oamenii știu, dar aleg să sfideze Natura și-și construiesc case de vacanță și altele cât mai aproape sau chiar în interiorul pădurilor, ca să asculte păsărelele, să respire ozon, să stea cu prietenii pe iarbă verde etc. Când focurile izbucnesc, dau telefoane disperate la pompieri să vină grabnic să stingă focul. Când li se spune că nu ales locul de casă cel mai sigur și că ar trebui să se mute mai departe de păduri, oamenii din California, Oregon, Washington etc. se comportă identic cu cei descriși de Topârceanu.

    Cred că discuția despre influența oamenilor asupra termostatului climatic trebuie purtată calm, fără isterie și opinii preconcepute (observația lui Tolstoi, făcută când lumea tocmai ieșea din Mica Glaciație, este remarcabilă și de bun simț).

    • Victoria spune:

      O intrebare-poate cam naiva, referitor la oamenii care isi contruiesc case in zone expuse/periculoase = pe mal de Ocean, de rauri, fluvii sau in paduri expuse incendiilor, etc; aceste case cu un clar potential de risc (incendii, inundatii, distrugeri din cauza vantului puternic si direct, au primit aprobaera (de constructie) de la Primarii?. Atunci Primariile sa ishi asume aprobarile..Citeam ca Firmele de Asigurari,, in curand nu vor mai accepta asigurari pentru zone expuse (mal de ocean,mal de ape in general, etc).
      Deci, stiind cauza, inlaturi pe cat posibil efectul.A cui e vina primara, in materie de amplasament al unei constructii, cand SE STIE riscul?

      • Constantin Crânganu Constantin Crânganu spune:

        Aveți dreptate în chestiunea autorizațiilor de la primării. De la stat la stat, eliberarea acestora implică și presiuni din partea dezvoltatorului imobiliar asupra persoanelor cu putere politico-decizională.

        Ca să înțelegeți mai bine, vă dau exemplul comunității în care trăiesc. Dezvoltatorii zonei sunt celebrii Toll Brothers, luxury builders în multe state americane, cei mai importanți sponsori ai Metropolitan Opera din New York, oameni cu buzunare foarte adânci. Când au început ei lucrările de construcție, terenul era o pădure extrem de pitorească. Pentru a obține certificatul de mediu trebuiau să ocrotească un mare procentaj din copacii existenți. Dar pentru a accelera lucrările de construcție, Toll Brothers au convenit să plătească o amendă de mediu (nu știu cât de mare) și au făcut tabula rasa toate loturile viitoarelor case. Acum, după 12 ani, copacii sunt puțini și tineri.

        Revenind la zonele vulnerabile, autorizațiile de construcție necesită și o asigurare de mediu (inundații, foc etc.). Dar de multe ori extinderea asigurării nu mai are loc din diverse motive, în principal pierderea jobului sau abandonarea locuinței. Și atunci guvernul local trebuie să preia costurile reparațiilor pentru a nu scădea valoarea celorlalte proprietăți. Plus, refacerea infrastructurilor din zonele calamitate sunt tot în cârca statului.

      • G. Petrineanu spune:

        “Vina” este a ceeace as numi eu liberalism si drept al individului. Eu cred ca e bine asa.

        Multumesc mult autorului penru o abordare proaspata, clara si de inalt nivel stiintific!

      • donquijote spune:

        Ma intreb si eu: oare cat o fi asigurarea locuintelor la Napoli, ca nimeni nu stie daca maine nu se apuca sa stranute Vezuviul si ii arunca pe toti in mare in cateva secunde.
        Ce-i face pe oameni sa creada ca, daca nu s-a intamplat de mult nu se va intampla mult timp de-acu’ incolo? Ca, Etna, colegul din Sicilia se mai desfunda o data la cativa ani si mai ingroapa niste mici statiuni turistice instalate la repezeala…
        Pentru schimbarile climatice poti sa faci teorii consistente sau speculatii in ambele sensuri, dar pentru inevitabilitatea eruptiei, nu exista dubii.

        Asadar, traieste clipa! Poti sa-ti faci casa in calea uraganelor si la poalele vulcanului; atata timp cat e frumos, e frumos! Poate ai si noroc. Daca n-ai, poate sa-ti cada o scrumiera in cap cand mergi pe trotuar… :)

    • Horia spune:

      …si pentru ca ciclul natural nu mai poate fi separat de ciclul economic, cu siguranta, consecintele uraganelor se vor vedea nu numai pe pamant, ci si in trezoreriile asiguratorilor si implicit ale băncilor. Si de aici, o nouă, mai mare sau mai mica, criza.

  5. Ioan spune:

    As avea de facut un scurt comentariu la concluzie.
    Pe motiv de dezintegrare radioactiva a unor elemente cu perioada de injumatatire foarte mare ( >700 milioane ani : U238, U235, Th232, K40…). nucelul pamantului se va raci foarte lent . Anumite estimari spun ca, de la formarea Pamantului, acesta s-a racit doar cu 250 grd. K ajungand la temperatura actuala de 5700 grd. K. Soarele va deveni giganta rosie si va parjoli Pamantul cu mult inainte ca nucleul Pamantului sa ajunga la 5000 grd. K.
    Timpul calculat de racire a Pamantului este de aprox. 90 miliarde de ani, in timp ce Soarele noastru va ajunge la faza de giganta rosie in aprox. 5 miliarde de ani.

    • Constantin Crânganu Constantin Crânganu spune:

      Există o deosebire clară între căldura radiogenică de suprafață (crustală) și căldura primordială a nucleului și mantalei.

      Elementele radiogenice menționate se găsesc concentrate în cea mai mare parte în rocile crustale de origine vulcanică și cu compoziție felsică și intermediară (granituri, granodiorite, riolite ș.a.). Ele nu participă la activități vulcanice, de subducție, sau ale curenților de convecție responsabili de deplasarea plăcilor tectonice, respectiv de deschiderea fundurilor oceanice și erupțiile de magmă bazaltică + CO2 de acolo.

      Căldura primordială este căldura pe care Pământul o pierde continuu din momentul formării sale și nu este regenerabilă. Această căldură este energia care declanșează erupțiile vulcanice și menține ciclul carbonului. Dispariția acestei energii a fost descrisă în concluziile articolului meu și pe durata de reducere critică a acestei energii mi-am bazat data de expirare a vieții pe Pământ.

      Referință: Constantin Cranganu, 2012, Heat Flow in Oklahoma and the south central United States: A comprehensive heat flow and heat generation study

      • Constantin Crânganu Constantin Crânganu spune:

        data de expirare a vieții pe Pământ

        N-am precizat care este estimarea acestei date de expirare: Căldura primordială a zonei nucleu/manta a fost creată inițial prin câteva fenomene: în ordinea importanței, colapsul și comprimarea gravitațională produsă de acreția planetei, un foarte mare impact cu o proto-planetă botezată Theia și responsabilă pentru crearea Lunii și căldura produsă de mareele orbitale.

        Căldura primordială se pierde cu o rată de cca 100°C/ 1miliard ani. Estimez (pe baza modelor de disipare a căldurii primordiale) că în aprox. 500 milioane ani, temperaturile interne vor fi suficient de scăzute pentru a opri vulcanismul. Biosfera actuală, atât de complexă și diversă, va începe o ireversibilă întoarcere către simplicitatea microbiană, urmată de amintirea vieții (C’était la vie…).

        Lipsa CO2-ului cauzat de încetarea vulcanismului nu va putea fi compensată nici dacă vom arde toți combustibilii fosili pe care acum îi urâm așa de tare.

        • Ioan spune:

          Indiferent de locul de producere a dezintegrarii radioactive ( eu n-am afirmat ca ar fi in nucleu), caldura de dezintegrare contribuie la mentinerea temperaturii nucleului terestru, si la scaderea fluxului de caldura dinspre nucleu inspre suprafata. De vreme ce recunoasteti rata de scadere a temperaturii nucleului de 100 grd. K/1 miliard de ani,, v-as ruga sa detaliati putin modelul pe baza caruia ati estimat ca in 500 milioane de ani ramanem fara vulcanism.

          • ion adrian spune:

            Si daca sunt numai zece milioane sau chiar si numai unul si tot sunt foarte, foarte multi ani si nu asta este problema noastra azi. :)

          • Constantin Crânganu Constantin Crânganu spune:

            @Ioan

            caldura de dezintegrare contribuie la mentinerea temperaturii nucleului terestru

            Wow! Mă văd nevoit să vă întreb eu cum se poate întâmpla așa ceva!

            Haideți să lămurim niște lucruri pentru a înlătura orice confuzii.

            Căldura radiogenică produsă în ultimele 4,5 miliarde ani a fost estimată la 7,6 x 10^30 J. Această căldură este produsă în primii 200 km adâncime în roci solide. Propagarea ei către suprafață are loc prin conducție termică, controlată de conductivitatea termică a rocilor. În cazul subsolului Oklahomei, pe baza a circa 1.500 măsurători de laborator, conductivitatea termică a fost, pentru roci din Ordovician până în Permian, între 1,50 – 1,84 W/m-K. Disiparea acestei călduri la suprafață nu are nici o legătură cu „ecranarea” (menținerea) fluxului termic din nucleu către suprafață. De asemenea, nu are nici o legătură cu vulcanismul. (nu controlează temperatura magmei).

            Căldura primordială generată de acreția planetară, produsă în ultimele 4,5 miliarde ani, a fost estimată la 219 x 10^30 J. Adică, de circa 30 ori mai multă decât cea radiogenică. Propagarea căldurii primordiale din nucleu și mantua inferioară către suprafață are loc prin convecție termică, fenomen caracteristic fluidelor precum magma. În cazul fluidelor din porii rocilor din subsolul Oklahomei, conductivitatea termică a fost cuprinsă între 0.594 – 0.648 W/m-K, funcție de temperatură. Fluidele au în medie o conductivitate termică de 3 ori mai mică decât solidele.

            După cum puteți observa, este vorba de două regimuri termice complet deosebite și nu cunosc nici un mecanism prin care un rezervor energetic foarte mic și cu o conductivitate termică foarte mare, implicând disipare rapidă a căldurii, ar putea contribui la scăderea fluxului de caldura dinspre nucleu inspre suprafata, adică dintr-un rezervor de 30 ori mai mare. Este ca și cum ai pune o trotinetă în ocean pentru a „scădea” viteza unui pachebot.

            Estimarea celor 500 milioane de când vom rămâne fără vulcanism este o modelare complexă, ale cărei detalii ultra-ezoterice riscă să alieneze puținii cititori ai acestui articol.

            Pe scurt, am plecat de la ecuația diferențială 3-D a fluxului geotermic terestru care conectează temperaturile cu procesele de generare, transport și stocare ale căldurii în diversele medii geologice distribuite de-a lungul unei raze terestre.

            Procesele termodinamice ale convecției din manta și camerele magmatice au fost apoi folosite pentru a estima difuzia termică printr-un corp de mărimea Pământului. Aici au fost modelate eficiența termodinamică, forțele de plutire (buoyancy forces), puterea convectivă a tranzițiilor de fază, ratele de transfer termic din nucleu către alte medii, precum camerele magmatice.

            În fine, am estimat istoria răcirii termice a nucleului terestru pe baza proprietăților mantalei și a stratului termic din baza acesteia (stratul D’).

            În plus, următoarele calcule au fost efectuate:

            Efectele tranziente ale proceselor sedimentare (depoziție și eroziune) și pe cele ale activităților magmatice/metamorfice.

            Efectele distribuției variabile a surselor de căldură radiogenă.

            Cred că ajunge (deși nu am terminat :-) )

            • Ioan spune:

              Nu vreau sa intru într-o polemică cu dvs. pe aceasta tema, deoarece majoritatea articolelor găsite de mine pun căldura radiogenica între 30 și 50% din căldura internă a Pământului. Vreau doar sa spun că am auzit de multe teorii despre sfârșitul vieții pe Pământ, dar de asta cu extincția vieții pe Pământ prin dispariția CO2 din atmosfera că urmare a încetării mișcării plăcilor tectonice prin răcirea nucleului terestru ba. Eram curios cum o scădere de 50 grd. a temperaturii nucleului, dintr-o temperatura actuala estimata de 5700 K , poate duce la asemenea grozăvii.

            • Constantin Crânganu Constantin Crânganu spune:

              Se pare că mă citiți cu un singur ochi, și nici acela prea bine deschis :-)

              Nu am scris nicăieri că scăderea temperaturii va avea loc în nucleu. Dacă vă re-întoarceți pe firul comentariilor mele, am început argumentarea că scăderea temperaturii camerelor magmatice, controlate de căldura primordială, va opri finalmente erupțiile și emisiile de CO2. Bănuiesc că articolele pe care le-ați citit indică și o temperatură medie a magmei, care este de 7-8 ori mai mică decât temperatura nucleului. În aceste condiții, o scădere cu 50 grade C va afecta reologia magmei și conținutul ei de gaze volatile (vapori de apă, CO2, CO, SO2, H2S, HF etc.). Modelele reologice ale magmei felsice, de exemplu, indică o creștere semnificativă a viscozității datorită scăderii temperaturii cu 50 grade C, ducând finalmente la colmatarea camerei magmatice prin procese specifice de tip skarn, asimilare, diferențiere, mixare etc. Rezultatul final -verificabil și în prezent – sunt vulcanii morți.

            • Prostu' satului spune:

              Caldura fiind una, iar temperatura alta, cred ca preopinentul a fost putin derutat de propozitia “Căldura primordială se pierde cu o rată de cca 100°C/ 1miliard ani.”
              In plus, e intr-adevar putin contrariant faptul ca o scadere de cca 50 k – sau mai putin de 1% din temperatura actuala – ar fi suficienta pentru incetarea vulcanismului. Contrariant, dar nu imposibil si, cel putin in ceea ce ma priveste, n-am nici pe departe cunostintele necesare ca sa va contrazic.

              Asa ca prefer sa-l plagiez pe unul din scriitorii mei preferati, Mark Twain:

              “Cat ati spus?!? 500 de milioane de ani? Oooo, ce usurare, mi s-a parut ca ati spus 50 de milioane…”

        • ion adrian spune:

          500milioane de an sunt foarte multi ani si ori nu o sa mai fi din multime de motive ori o sa fi rezolvat toate acestea.
          Mai bine sa ne cantonam in cele ce-i ateapta pe copii si nepotii nostri.
          Si pentru aceasta perioada contemporana sunt destule care sa merita a fi discutate si specialistii nici nu fac altceva; cerceteaza si discuta. Specialistii , profesionistii stricti ai domeniului climatologic . Restul isi dau si ei cu parerea mai mult sau mai putin ochit si eventual lovit.

          Dar exista o propozitie care nu poate fi ocolita si pentru care nu trebuie sa fii specialist ca sa o emiti:
          Exista riscul stricarii prin acel “delta” antropic care poate ca nici nu este prea mare a unor echlibre climatice azi inca existente? Si daca da avem solutii ?

  6. Ceva sinistru spune:

    Cautati pe youtube: Fairdale, Illinois tornado Clem Schultz survival.

    Acest video a fost inregistrat de dl Clarence “Clem” Schultz (84 de ani) de la etajul doi al casei sale din Fairdale, IL pe 9 aprilie 2015. Dl Schultz a supravietuit, dar s-a ales cu rani serioase. Din nefericire, sotia sa si o vecina au murit in timpul tornadei, iar casa a fost complet distrusa.

    Dati sunetul putin mai tare decit in mod obisnuit, fiindca sunetul e esential in inregistrarea asta.

  7. Absurdistan spune:

    Frumusetea escrocheriei “anthropogenic climate change” este ca orice informatie deversezi in sistem iese ce vrei dumneata.

    Vreme buna? Climate change. Vreme urita? Asisderea. Uragane, vreme potolita, ierni prea calde, ierni prea reci, veri racoroase, veri secetoase, ierni normale, veri normale, zapada, lipsa de zapada, ploi, bruma . . . vine omul de “stiinta” (pun intre ghilimele pentru ca asta nu e stiinta) si zice, vezi, bobocule, climate change . . . ti-am zis eu! Baga banii la institutul meu, ca se cere “cercetare” (care e si aia o escrocherie fara legatura cu STIINTA, cum s-a dovedit de nenumarate ori).

    Da, uraganele sint oribile. Fortele dezlantuite ale naturii, suferinta umana, pierderile uriase. Uraganele vin si trec.

    E si mai oribila aberatia cultista, pentru ca ataca radacina RATIONALITATII civilizatiei noastre, o aberatie de secta apocaliptica.

    …. potrivit careia: daca se mai varsa citeva miliarde de dolarasi si euroi in cuferele nesatulilor “experti”, daca mai calatoreste de-alde Al Gore cu ditamai avionul ca sa imi predice mie sa am oroare de un pahar de plastic si de un servetel de hirtie, daca promite China ca in A.D. 2987 isi va reduce productia de carbune cu 0.006 % . . . deodata clima se va linisti, pacea meteorologica va domni, toata planeta va savura o clima paradisiaca, iar lupul va dansa Hava Nagila cu mielul.

    Nu se mai cumpara marfa, regretele mele!

    • Josef Svejk spune:

      Da aveți dreptate. E ca ideologia comunstă, din care se trage de altfel. Orice s-ar întâmpla scamatorii de serviciu găsesc întotdeauna fără greș justificarea ideologică potrivită.

      Singurul loc unde cred că vă pripiți e speranța că marfa nu mai e vandabilă. Aș spune că mai degrabă sw trece de la faza producției extensive la cea intensivă. Businessul „încălzirii globale/schimbărilor climatice” e departe de a-și fi epuizat potențialul de a produce parale frumoase pe spinarea papagalilor.

  8. Ela spune:

    Determinismul este o creatie umana care, desi limitata la perceptiile noastre cognitive sau/si transcendentale, nici pe acestea nu le clarifca, ci doar le explica pur subiectiv, deoarece din cateva puncte de vedere personale, ridicate (abuziv?) la rangul de adevaruri incontestabile…o picatura intr-un ocean!
    Exista, deci, probabilitatea ca inteligenta umana, fiind mult mai recenta decat viata pe Pamant, sa fie, deocamdata, influentata de nombrilismul ultimului nascut din familie?
    Desigur, unii se pricep mai bine decat altii sa “citeasca” in sectiuni geologice, in deplasarea curentilor sau in consistenta ghetarilor sau a banchizelor.
    S-ar putea oare, ca concluziile trase de cei mai eminenti cercetatori sa fie “apa de ploaie” cand e vorba sa raspunda la banala intrebare pusa de Leibniz “de ce este ceva, in loc de nimic?”
    S-ar putea…
    Si eu cred ca omul nu este nici responsabil, si nicidecum cauza modificarilor climatice, dar cred ca este responsabil de calitatea vietii sale, si ca poate fi cauza disparitiei umanitatii, desigur nu ca pune umarul la ridicarea nivelului oceanelor, ci prin armele pe care le-a inventat fix in acest scop! Nici asa nu vor disparea chiar toti oamenii, doar o mare parte din ei, ca in urma oricarui cataclism din istoria omenirii.
    Ideea ar fi ca aroganta marilor puteri si dispretul cu care trateaza restul lumii, discursurile elitiste si nihiliste folosite in justificarea comportamentelor abuzive in materie de poluare si irespect al naturii, s-ar putea sa fie elementul declansator al disparitiei omenirii..
    Intr-adevar, pentru unii oameni este insuportabil dispretul fatalist cu care este “evitat” singurul raspuns acceptabil la intrebarea : noi unde putem trai?
    Lor nu le pasa DE CE Irma e mai puternic decat Catherine, de ce sunt numite “istorice” inundatiile din Sierra Leone, musonul care a devastat recent Asia, cutremurul din Mexic, incendiile de paduri canadiene, californiene sau sud-europene!
    Milioanele de sinistrati nu asteapta sa li se explice “de ce” nu mai au case, scoli, spitale, terenuri agricole sau paduri, ci “cum” sa faca, “unde” sa-si stramute satul, “care” sunt resursele materiale alocate reconstructiei vietii sale?
    Da, pot sa cred ca termostatul pamantului este setat pe locuibil, dar nu am multe indoieli nici in capacitatea geniului uman de a conturna aceasta potentiala realitate, si a face planeta aceasta nelocuibila, intr-o clipa…

  9. victor L spune:

    Niciodata, parca, motto-ul nu fu mai frumos!

    • Josef Svejk spune:

      De acord cu dumneavoastră. Într-adevăr e foarte inspirat și mai ales înfrcoșător de adevărat…

  10. Constantin Crânganu Constantin Crânganu spune:

    Viitorul climei și a schimbărilor sale – o pendulare primejdioasă între determinism și reducționism climatic

    Cu 100 ani în urmă le mot du jour era determinism climatic. Un concept care a oferit inițial o explicație, apoi a justificare a superiorității unor rase și culturi imperiale, ajungându-se până la rasism climatic. Clima a fost privită ca fiind (uneori) singurul predictor universal al fiziologiei și psihologiei individuale, precum și al organizării și comportamentului social colectiv. Mai mult, clima a fost considerată factorul determinant al caracterului rasial, vigorii intelectuale, virtuților morale, culminând cu clasificarea civilizațiilor. După cel de-al doilea război mondial și revoluțiile comuniste care i-au urmat, determinismul climatic a căzut în desuetudine.

    Ceea ce i-a urmat este un reducționism climatic sau un neo-determinism. Suntem martorii unei hegemonii exercitate de predicțiile climatologice impuse peste sau contra realităților contingente, imaginative și umaniste ale vieții sociale și viziunilor despre viitor. Modelele climatice sunt acum privite ca adevărații predictori ai schimbărilor pe care clima le-ar putea suferi. Este o hegemonie care conduce la o inflamare disproporționată a puterii discursului social și politic bazat pe modelările posibilelor schimbări viitoare ale climei (nici modelul meu despre data de expirare a vieții nu face excepție).

    Ceea ce mi se periculos în actualul reducționism climatic este că practicanții lui cedează viitorul planetei comunității epistemice a modelatorilor climatici. După care, folosind proximități, transferă concluziile lor analiștilor sociali, economici și politici. Consecințele acestor co-producții modelări climatice – interacțiuni sociale- consecințe economice – politici ecologice pot, și sunt de multe ori, asimetrice, cu impacturi dificil de estimat asupra vulnerabilității și rezilienței diverselor societăți.

    Când consideri că schimbările sociale sunt imprevizibile dar schimbările climatice sunt previzibile, atunci se cheamă că ai pus căruța înaintea boilor. Pentru că un astfel de reducționism, alimentat feroce de modelele climatice, retrogradează acțiunea și limitează imaginația umană.

    (Fragmente dintr-un articol în pregătire)

    • G. Petrineanu spune:

      Articol in pregatire, sper sa nu-l pierd.
      Am putea spera la o carte in pregatire?

      • Constantin Crânganu Constantin Crânganu spune:

        Deocamdată, noile articolele de pe Contributors, dedicate schimbărilor climatice, se vor regăsi adaptate în ediția nouă (a 3-a) a cărții „Exploring the Earth System” (alături de altele, aflata în ediția a 2-a). O carte separată este o idee interesantă, care, însă, cere timp mai mult.

  11. MariS spune:

    Constantin Crânganu spune: “Revenind la întrebarea despre relația oamenilor cu termostatul planetar – L-au stricat deja? Îl vor strica în curând? – răspunsul mi se pare dificil de formulat.”

    Eu aş răspunde cu NU la prima şi cu DA la ultima. Ştiu că răspunsul nu e “ştiinţific”, dar aşa simt.

  12. Constantin Crânganu Constantin Crânganu spune:

    Hegemonia modelelor și uraganele care n-ascultă de ele

    Florida a fost obligată să efectueze cea mai mare evacuare din istoria statului pentru că modelele meteorologilor prevedeau că uraganul Irma va produce dezastre nemaivăzute pe o linie nord-sud, începând din Florida Keys, continuând prin Miami, West Palm Beach, Orlando, Daytona Beach, Jacksonville ș.a.m.d. (e drept că despre vila Președintelui Trump nu s-a făcut nicio predicție catastrofică)

    Numai că uraganul n-a ascultat predicțiile ultimative și isterizante ale meteorologilor, puternic amplificate de o mass-media în căutare disperată de rating. Irma și-a schimbat direcția către vestul Floridei, amenințând exact orașele unde s-au refugiat cei din sudul statului (Fort Myers, St. Petersburg, Tampa). Mai mult, și-a pierdut și intensitatea terifiantă cu care mass-media ne-a bombardat aici 24 ore din 24 ore.

    Oamenilor frustrați de atâta inexactitate li se răspunde cu: Știți, modelele noastre au o probabilitate necunoscută…

    Dacă modelele meteorologilor nu pot prezice traseul și intensitatea unui uragan cu 24 ore înainte, ce credibilitate mai au alte modele, care prevăd catastrofe climatice nemaivăzute în 100 sau 1.000 ani?

    Nu vi se pare că hegemonia modelelor trebuie reconsiderată, conform comentariului meu anterior?

    Irma Shifting Forecasts: It’s All a Matter of Probability

    • Gamma spune:

      Pai cu ce sa le inlocuim ? Globuri de cristal ? Solutia e data chiar ijn articol , mai multi bani pentru perfectionarea lor . Cat despre precizie din europa se vede ca Florida urma sa fie lovita de un uragan puternic – ei bine Florida a fost lovita de un uragan puternic . Nu a fost Cat 4 ci cat 3 la marginea superioara . Daca ajungea in texas atunci as fi zis ceva de ele. Cam asa si cu incalzirea globala .

      • Josef Svejk spune:

        OK. Și ce sumă ar trebui investită ca să transforme simulările lipsite de acuratețe de azi în predicții solide mâine? Dumnavoastră chiar nu pricepeți că e mai degrabă o limită a tehnică decât una decost?! Pur și simplu la nivelul de dezvoltare de azi aste e ceea ce se poate. În viitor va fi desigur mai bine. Dar până atunci mai e

        În Ce privește modul cum se vede america din Europa, vdeți poza de mai jos:
        https://cynicalqueer.files.wordpress.com/2007/06/map-of-us-from-europe.gif

      • Constantin Crânganu Constantin Crânganu spune:

        @Gamma

        Am scris mai sus că am ajuns să trăim sub hegemonia reducționistă a modelelor computerizate. Poate că un termen mai corect ar fi tirania sau dictatura modelelor climatice. Precum în timpuri de tristă amintire – dictatura proletariatului, vă mai amintiți? – cine nu era de acord cu rolul clasei muncitoare era un eretic trimis imediat la Canal sau la Gherla, acum s-a ajuns la situații similare: Cine nu este de acord cu dictatura modelelor climatice este un eretic, climate denier, retrograd, omul lui Trump etc.

        Mulți oamenii inteligenți, dar cu idei preconcepute, confirmă strălucit citatul din Tolstoi: oricât încerci să le explice lucruri elementare, precum caracterul puternic non-liniar, haotic, al fenomenelor meteo și climatice, și imposibilitatea matematică a modelării haosului, ei insistă să li se servească o lozincă în spatele căreia să mărșăluiască încolonați spre binele și mai binele omenirii.

        Pentru mine, exemplul cel mai clar de aroganță științifică și lipsă de umilință (aka bun simț) în fața complexității profunde a Naturii, este mitul babelian, cu toate consecințele sale, descris într-un articol anterior.

        • Gamma spune:

          Vremea este haotica clima ceva mai putin . As face o analogie cu termodinamica , este imposibil sa prezici in viitor starea unei singure molecule dintr-un sistem dar poti modela matematic riguros intregul sistem daca ai la dispozitie suficiente molecule . Opinia mea in privinta asta e (pana la proba contrarie , nu sunt climatolog ) ca modelele sunt suficient de precise cat sa indice grosier directia spre care ne indreptam . Ca sa fac o analogie cu uraganul , ca a fost Miami , ca a fost Tampa in final un uragan a lovit Florida . Daca lovea Texasul sau se ducea in Mexic as fi fost de acord ca simularile computerizate sunt inutile si uraganele se duc absolut unde vor ele .

          • Constantin Crânganu Constantin Crânganu spune:

            Multă lume nu face distincție între modele meteo și cele climatice (penurie de educație?) și atunci eșecul prognozelor meteo se resfrânge și asupra prognozelor climatice. Poate de aceea tot mai mulți americani (nu cunosc situația din alte țări) devin sceptici cu privire la Casandrele climatice – vedeți datele prezentate aici (Schimbările climatice și polarizarea opiniei publice. Despre efectul vești bune vs. vești proaste). Este, în opinia mea, o exemplificare a butadei Petrică și lupul (versiunea Serghei Prokofiev).

            Faptul că recunoașteți că nu sunteți climatolog vă acordă circumstanțe atenuante când vă exprimați încrederea în fiabilitatea modelelor climatice. De aceea, aș vrea să dau un singur exemplu spre meditare:

            Proba de foc a oricărui model climatic, care pretinde, cu diverse probabilități, ce se va întâmpla în următorii 100, 1.000, 10.000 de ani este să prezică backwards (de-a-nderetelea) cum a fost clima în Cretacic, Paleogen, Pleistocen, Holocen. Poate n-o să vă vină să credeți – pentru că este un secret știut numai de unii inițiați – dar nici un model climatic actual nu poate reproduce, cu suficiență precizie, condițiile climatice anterioare. Când, foarte recent, șeful unui colectiv de modelatori climatici din Boulder, Colorado, a fost confruntat public din cauza discrepanțelor dintre modelul său și datele concrete despre trecutul climatic, el a dat-o la întors: Lăsați, că mai băgăm noi o ecuație, cu niște condiții de limită și inițiale ajustate, și poate o să reușim!… Și acest joc de-a băga și scoate ecuații doar, doar va apărea vreo catastrofă climatică, se joacă pe banii publicului care este forțat să înghită pe nemestecate niște crochiuri palide ale complexității sistemelor climatice. Sunt absolut convins că, dacă mâine se schimbă paradigma și corectitudinea politică dă semnalul Toată lumea trece pe răcirea globală! aceiași, exact aceiași modelatori climatici vor mai băga/scoate vreo ecuație din algoritmii lor și catastrofa răcirii globale – precum în anii 1970 – ne va ocupa ecranele, blogosfera, Facebook-ul etc.

            Vă invit încă o dată: citiți comentariile mele de mai sus despre tirania modelelor climatice. Voi încerca să termin cât mai curând articolul început pentru că mi se pare că există o reală nevoie de a demitiza fetișismul acestor modelări, care îi face și pe cei mai inteligenți oameni să ia de bun doar ceea ce li se servește dintr-o anumită parte a bucătăriei climatice.

          • Josef Svejk spune:

            Asta e de pus la insectar la colectia cu “Din putul gandirii”! :P

            Simularea e suficient de imprecisa pentru a nu putea face predictii intr-o zona si pe un interval limitate insa trebuie sa fie reprezentativa pe durata indelungata si pe un volum infinti mai mare! Noi astia muritorii de rand nu putem decat sa ne inchinam in fata luminii intelepciunii dumneavoastra! :P

            Domnu’ Gamma, in cazul moleculei avem formulele verificate experiemental si teroretic ale teoriei cineitco moleculare a lui Bolzmann. Nu stim unde e o anume molecula dar ii intelegem comportamentul, deci putem fundamenta niste reguli generale ce s-au verificat experiemntal la nesfarsit.

            In privinta gargarei cu incalzirea globaala, nu avem nici un model matematic suficient de robust ca sa se verifice nici teroretic si nici experimental. Avem in schimb haite de propagandisti ce paraziteaza universitati si institutii publice ducand o viata de soarece de siloz propovaduind tot soiul de dezastre ce nu se produc niciodata in timp ce rontaie grant-uri subventii si alte pomeni publice spre a-si acoperi pustietatea intelectuala si creativa. Daca simtiti impulsul de neoprit sa-i miluti si sa-i credeti pe gainarii astia marunti sa fiti sanatos, platit-ii dupa pofta inimii si fiti cat se poate de fericit. Dar nu va asteptati ca oamenii ce au ceva creier intre urechi sa o muste si ei :P

            • Gamma spune:

              Spuse ala care crede ca e frig iarna din cauza ca a fost frig si iarna trecuta , nu din cauza unghiului de incidenta a razelor solare pe zona respectiva ….

            • Josef Svejk spune:

              @Gamma

              Genial! Sî înțeleg că peste 50 de ani pe vremea asta unghiul de incidență al razlor solare la Constanța va fi altul decât e azi?! Asta ați descoperit-o singur singurel, sau v-au pus-o niscai savanți din surse sigure?! :D

  13. Gogu de la Cazane spune:

    Problema surselor de energie nu e o problemă a supraviețuirii vieții pe planetă ci a calității vieții într-un orizont de timp uman. Oamenii nu vor energie ieftina cu riscuri la adresa sănătății. oamenii sunt dispusi sa plateasca mai mult pentru energie curată.

    Cat despre cantitatile de poluanti si efectele lor asupra organismelor vii ne spune mai Agenția Internațională pentru Cercetarea Cancerului care a făcut niște studii foarte elaborate – https://monographs.iarc.fr/ENG/Monographs/vol105/mono105.pdf

    • Josef Svejk spune:

      Fals. Oamenii vor energie cât mai iefină atunci când au de ales. Cam toate companiile furnizoare de curent electric din zona mea ofereau pachete de energie regenerabilă solară și/sau eoliană pentru un preț mai mare ca cel al electricității produse de centrale atomice sau temocentraele pe gaze naturale. Practic NIMENI nu a cumpărat acele pachete cu toate că media veniturior pe familie în suburbiile din zona unde locuiesc e de peste $100000/an, iar prețul electricității e mai mic ca-n România. Una din companiile cu pricina a avut ideea tâmpită șă introducă obligatoriu un procent de energie regenerabilă pe factura fiecărui client al său, punând-o de o mărire medie de vreo $30. Adică mai nimic. E practic bacșișul lăsat într-o cârciumă mai răsărită când îți scoți consoarta la o cină în oraș :D . La câteva luni după asta și-a pierdut suficient de mulți clienți ca să intre în incapacitate de plată.

      Confundați în mod convenabil emissile de C02 netoxice cu emisiil da gaze toxice. Sunt două chestii complet diferite. CO2 e un gaz nexotixc (până la concentrații de câteva sute de ori mai mari ca cele din atmosferă) ce hrănește vegetația și care are efect de seră. E incolor și inodor. Reducerea emisiilor sale nu are NICIUN efect asupra calității aerului. Din acestă cauză gărăgunii încălzirii gobale duc la punerea în pericol a sănătății oamenilor Normele antipoluare din SUA sunt axate pe reducerea emisiilor de oxizi ai azotului și pe arderea monoxidului de carbon în dioxid de carbon. Cele UE sunt axate pe reducerea emisiilor de CO2 pe motive de reducere a emsiilor de gaze cu efect de seră. Di nefericire încă nu există o soluție tehnică fzbile pentru reducerea ambelor. Efectele sunt dincolo de orice dubiu. În miezul verii în Manhattan ude circulă 24/7 mașini cu motoare mult mai mari c-n Europa aerul e curat. Câteva săptămâni mi târziu, tot vara la Bologna, Duminică, circulația e oprită în centrul orașului și cu toate astea mirosul de noxe (oxizi ai azotului) e prezent. E ceva ce cei ce trăiesc în Europa nici nu mai simt. Eu am început să-l simt abia după vreo-un an de trăit în SUA când am mers prima oară în vizită România. Atunci am înțeles de ce spun americanii că „Europa pute”.

      • Gogu de la Cazane spune:

        Arderea carbunilor și a hidrocarburilor este însoțită de emisii de substanțe înalt cancerigene. Fiecare combustibil fosil are in componenta sa (pe langa carbon, hidrogen si oxigen) si alti compusi chimici care prin ardere formeaza oxizi de azot, sulf, formaldehide, etc. Substantele rezultate din arderea petrolului si in special a motorinei au fost studiate si IARC si a fost evaluat potențialul nociv asupra sănătății umane. Aici discutăm de factorii poluanți din imediata vecinătate a comunităților umane, care produc costuri sociale greu de cuantificat.
        https://en.wikipedia.org/wiki/Diesel_exhaust
        Energia obținută din surse fosile are avantajul unor investiții vechi, amortizate deja, susținute mascat de stat prin bani de la buget. În România sunt mii de hectare de exploatări de cărbune în carieră și halde de steril, pentru ecologizarea cărora nimeni nu plătește. Sunt terenuri pierdute, cu potențial agricol, care au devenit la rândul lor surse de poluare a aerului de fiecare dată când bate vântul. Companiile miniere se spală pe mâini de aceste responsabilități și pasează problema către stat.

        • Josef Svejk spune:

          Ati ramas cu vreo 10 anisori in urma tehnologiei :P Prin 2007 George W. Bush isi baga bastista in esapamentul primului motor Diesel C18 (18 de litri capacitate cilindrica) de preserie ce indeplinea normele EPA Tier IV Final. A scos-o dupa cateva minute, a privit-o cu atentie in timp ce se racea. Apoi a adulmecat-o cu grija si a bagat-o multumit in buzunar. Testele oficiale ale EPA au confirmat apoi experiemntul sau emopiric, respective ca motoarele Diesel de mare litraj ce indeplinesc normele Tier IV F scot pe teava de esapament emisii mai curate decat aerul pe care-l aspira. Sistemele de postcombustie cu sau fara injectie de uree elimina oxizii toxici, pulberile, cenusa, etc. Singura chestie inca nerezolvata e emisia de CO2, care insa nu e toxic. Progresistii europeni in intelpciunea lor cea fara de margini si marea lor grija pentru incalzirea globala a planetei au reusit cumva sa reduca cu ceva emisiile de CO2 (netoxic) pe seama mariiri celor a oxizilor de azot sau de sulf, respective a cenusilor care sunt foarte toxici/toxice. Iar asta atat la motoarele pe benzina cat si la cele pe mtoorina. Genial, nu-i asa?!

          Problema cea mai acuta e cea a motoarelor Diesel de cilindree mica unde intr-adevar sistemele de purificare nu fac pur si simplu fata si degradeaza semnificativ performantele motorului. De unde si scandalul emisiilor motoarelor Diesel VW. Asta e unul din motivele pentru care ele practic nu exista in SUA, afara de incercarile esuate ale producatorilor germani de a le vinde si incheiate cu fiasco-ul cunoscut. Pe de alta parte in Europa taxele oneroase la benzina si motorina au favorizat proliferarea in UE a motoarelor Diesel de de mic litraj (adevarate bombe toxice) in peste 150 de milioane de exemplare, daca cifrele pe care mi le amintesc sunt corecte. Ele sunt mai eficiente ca cele pe benzina deci favorizate de pretul ridicat al combustibililului, pot avea emisiile de CO2 reduse la nivelul unii motor pe benzina, dar emit un volum mult mai mare de noxe. Scopul taxelor pe combustibili era tocmai reducerea consumului si implicit al poluarii. Efectul final a fost contrar scopului initial. Iata cum se adevereste chestia cu “Iadul e pavat cu bune intentii” :D

          Din nefericire producerea instalatiilor de generare a energiei “curate” produce la randul ei poluare si epuizarea unor material rare si deficitare. Sigur ca trebuie facute totate eforturile pentru obtinerea unor surse de energie regenerabile si cat mai curate. Odata si odata combustibilii fosili se vor epuiza. Problema apare atunci cand se face asta de dragul de a se face si nu pentru ca ar fi util si/sau efficient. adica atunci cand ratiune e inlocuita de credianta oarba si fanatica. Adica exact dupa modelul producetiei de dragul productiei din communism. In acest caz rezultatgele sunt catastrofale, produc immense daune colaterale si ajung sa compromita o idea altfel nobila.

  14. Constantin Crânganu Constantin Crânganu spune:

    Papa Francisc a criticat pe cei neagă schimbările climatice și pe Președintele Trump pentru suspendarea programului DACA

    Nu cred că Suveranul Pontif să fi citit articolul meu Președintele Trump, Papa Francisc și Acordul climatic de la Paris – Cronica unui eșec anunțat :-) :-) , dar este pus pe critici serioase la adresa celor care sunt climate deniers (expresia aceasta are o conotație particular negativă pentru că este un calc al unei altei expresii distrugătoare, Holocaust deniers).

    Sfinția Sa își permite – nu știu pe baza căror studii sau expertiză – să califice derogatoriu pe cei care de fapt sunt sceptici, nu negaționiști. Dar este mai ușor să arunci anatema – așa cred că se cheamă și la catolici – de la înălțimea avionului papal decât să iei niște cursuri aprofundate de climatologie, geologie, sociologie, economie, termodinamica fluidelor ș.a. ca să poți înțelege niște lucruri care desigur nu se predau la seminarii catolice.

    Pope Criticizes Climate Change Deniers and Trump on DACA

    • Josef Svejk spune:

      Acuzatia inchizitoriala cu “nu crezi in incalzirea globala!” m-a amuzat copios de cand am auzit-o prima oara. E stupefiant cati imbecili o pot accepta cu seninatate si naturalete. E postulata de indivizi ce nu cred in Dumneazeu (si pentru orice eventualitate Il urasc cu pasiune :P ) si care se pretind adepti ai stiintei si ratiunii opuse obscurantismului. Cu toate astea se scufunda cu o voluptate nepereche in fanatismul bigot al evului intunecat, de i-ar umple de respect chiar si pe Savonarola sau Torquemanda :D Singura paralela cu debilii astia care-mi vine in minte e cea cu Stalin. Si asta nutrea o ura cumplita impotriva bisercii. A daramat mai multe biserici si a rapus mai multi crestini ca Ginghis Han. Numai ca deoarece unica sa educatie formala era seminarul ortodox din Tbilisi (de unde fusese de altcfel exmatriculat), toate discursurile sale erau alcatuite (involuntar sau nu) dupa modelul predicii liturgice :P Si Stalin, ca propovaduitor si preot suprem al atesimului, a impus maniere demne de fanatismul bigot al evului intunecat, asemeni progresistilor zilelor noastre: Crima de a te indoi de superioaritatea socislismului sau comunismului, crima de a nu crede in determinismul marxist, crima de a pune la indoiala geniul marelui conducator etc.

      In ce-l priveste pe papa marxistu’ nu cred ca e mare lucru de asteptat de la el. Se pare ca inclusiv catolicii au inceput sa-l acepte doar ca pe o lighioana mai ciudata cum s-au ivit adeasea in istoria exotica si plina de culaore a catolicismului. Sau cum spunea o prietena catolica (si by the way, hispanica :P ) “Ultimul papa de origine hispanica a fost Alexandru al VI-lea Borgia care aproape ca a distrus Biserica Catolica. Acum a venit un al doilea papa hispanic care se straduie sa o comita si mai dihai ca papa Borgia. Sa speram ca pana la urmatorul papa hsipanic mai trec macar alti vreo 500 de ani ca sa aiba si catolicismul vreme sa-si revina”.

    • Ovidiu Chira Ovidiu Chira spune:

      Domnule Crânganu.
      Va felicit pentru alegerea citatului din Tolstoi, dar totodata va rog sa il analizati cu mai mare atentie pentru a vedea cat de perfect vi se potriveste.
      Ce usor este sa “citam” dar ce greu este sa “citim”.
      Si nu ma refer doar la diverse texte ci mai cu seama la semnele naturii.
      Teoria dumneavostra despre “termostatul pamantului” suna foarte seducator si convenabil, are o multime de corelari stintifice si desene frumos colorate, dar pentru mine palesc in raport cu imaginile sumbre cu PET-uri, pungi si alte gunoaie ne-degradabile pe care le vedem cum se acumuleaza de-a valma in padurile si raurile din Romania dar si in tari mai civilizate si din ce in ce mai mult in oceane, ale caror curenti nu mai au bunul simt sa le duca doar spre tarmurile lumii de rang doi si trei. Banuiesc ca nu v-a scapat stirea despre continutul de micro-particule de plastic din sarea de mare si probabil in mod discret veti schimba dieta spre sare de mina.
      De asemenea nici imaginile cu vietati captive in mareele de petrol sau agatate in pungi de plastic nu fac cinste epocii petrolului pe care o glorificam doar de dragul energiei mai ieftine pe care cu nonsalanta o risipim in secunda doi. Asta in interesul unic al industriei care o promovati putin cam excesiv, dupa parerea mea.
      Daca schimbarile climatice chiar au loc si daca faptul ca temperatura medie globala a crescut doar cu 0.8 grade in 100 de ani poate fi un lucru linistitor, eu nu am competentele stintifice pentru a ma pronunta, dar observ an de an cum variatiile devin tot mai mari. Adica poate ca media e cam tot pe acolo dar extremele par a se indeparta, iar acest lucru provoaca efectele cele mai neplacute. Posibil ca si viteza de propagare a informatiei sa amplifice aceste stiri ingrijoratoare, dar e dovedit ca “nu iese fum fara foc”.
      Nu pot sa imi inchipui oameni, care dupa ce si-au pierdut pe cineva drag (sau toate bunurile) din cauza furtunilor tot mai violente, sa se consoleze cu: “Hei, de fapt e OK, temperatura medie globala nu a crescut decat cu 1 grad!”.
      Si vreau sa inchei cu niste observatii si la al dumneavoastra “razboi papal”:
      Eu personal am o mare admiratie pentru Papa Francisc pentrul modul curajos in care abordeaza anumite teme mai controversate. Este opusul total al structurilor vegetative pe care le avem noi ortodocsii (preasfintiile lor), care traiesc intr-o simbioza perfecta cu politicienii mioritici, sprijinindu-se si completandu-se reciproc (“o mana spala pe alta”-”bani sa iasa”).
      Mai cred ca exista anumite linii de respect care nu trebuie incalcate, asa incat articolul dumneavostra precedent mi s-a parut un atac penibil si grotesc, chiar daca multi au ezitat sa va atraga atentia. Si trebuie sa recunosc ca m-am simtit chiar bine cand am aflat ieri de mesajul “Omul este neghiob, un incapatanat orb” cu referire la papagalul Trump (pardon, presedintele unora) si cei care ii dau apa la moara.
      Cu stima, Ovidiu Chira

      • Constantin Crânganu Constantin Crânganu spune:

        În care din cele două categorii, identificate de Tolstoi, vă includeți? Desigur, în a doua categorie. Atunci, s-ar putea ca articolul meu să nu vă dea prea mult de gândit. Încercați în altă parte, grădina blogosferei este mare iar mulți mai sar și gardul.

        • Ovidiu Chira Ovidiu Chira spune:

          Dar dumneavoastra, in ce categorie (Tolstoi) va includeti?

          Eu ma pot include uneori in prima categorie, alteori in a doua, nu tin deloc ca am dreptate.
          Dar cred ca am dreptul sa fiu sceptic cand mi se vind lucruri ambalate prea ostentativ.

          Mi-ar place ca pe “Contributors” sa avem parte de discutii libere si opinii cinstite, neinfluentate de interese comercial ascunse.
          Asa ca va rog sa declarati aici daca aveti interese comerciale legate de exploatearea gazelor neconventionale (patente, participatii in companii din domeniu,…).

          Doar asa ca sa stim cum stam cu adevarat.

          Eu declar ca nu am decat interesul de consumator casnic de energie si “locuitor” pe aceasta planeta, dar vreau sa fiu informat corect despre beneficiile si riscurile la care este supusa familia mea si con-locuitorii.

  15. Constantin Crânganu Constantin Crânganu spune:

    Insula Anticosti, argila Utica și fracktiviștii canadieni

    Fig. 2 din articol prezintă unul din aflorimentele de pe insula Anticosti, Québec, de unde au fost recoltare probele care au demonstrat funcționarea termostatatului climatic in timpul primei mari glaciații.

    Am scris în articol că dioxidul de carbon extras din atmosferă, care a provocat glaciația, a fost îngropat în roci, dar n-am dat nici un exemplu.

    Pe insula Anticosti, carbonul a fost îngropat în ceea ce se numește argila Utica, o formațiune de vârstă Ordoviciană medie, soara mai vârstnică a argilei Marcellus.

    Începând din insula Anticosti, trecând prin provincia Québec, argila Utica se dezvoltă în nordul Statelor Unite. În Ohio, de exemplu, producția de petrol și gaze naturale prin fracturarea hidraulică a acestei argile este impresionantă (Ohio’s Utica Natural Gas Helps Lead The Shale Revolution).

    Ideea fracturării argilei Utica pe insula Anticosti a fost propusă ca un mijloc de oferi o sursă de energie celor 240 locuitori, care importă în fiecare an cărbuni din Sydney, Nova Scotia, de la circa 1.500 km. De asemenea, provincia Québec însăși ar fi putut beneficia de gazele extrase din argila Utica.

    Dar te pui cu fracktiviștii canadieni?!

    Pe 8 februarie 2011, grupul de cetățeni “Non au Pétrole et au Gaz au Québec” a lansat una dintre cele mai mari petiții din istoria Québec-ului împotriva fracturării hidraulice în provincie, adunând cca. 128.000 de semnături,

    În iunie 2011, firma Pétrolia din Québec a anunțat că a descoperit aproximativ 30 de miliarde de barili de petrol pe insula Anticosti, prima dată când s-au găsit rezerve semnificative în provincie.

    Pe 4 iunie 2013, grupul de cetățeni “Non au Pétrole et au Gaz în Québec“, realizând că Anticosti era încă neprotejat împotriva fracking-ului, a lansat o altă petiție, cu 26.000 de semnături împotriva fracturării, explorării și exploatării de petrol și gaze de pe insula Anticosti, solicitând un moratoriu și o evaluare ecologică.

    În februarie 2014, premierul din Québec, Pauline Marois, a anunțat că guvernul provincial ar fi dispus să contribuie cu 115 milioane dolari la finanțarea a două foraje de explorare a gazelor de șist ca preludiu pentru fracturarea hidraulică pe insulă. În schimb, guvernul a cerut, printre altele, 60%din profitul comercial. A fost primul acord de petrol și gaze din toate timpurile pentru provincia Québec.

    Odată cu schimbarea guvernului, care a avut loc în aprilie 2014, liberalii lui Philippe Couillard ar putea schimba această decizie. Petrolia Inc., Corridor Resources și Maurel & Prom au format un joint-venture, în timp ce Junex Inc. continuă să caute un partener privat. Guvernul încă nu a acordat autorizația pentru fracturarea hdiraulică a argilei Utica din insula Anticosti sau din provincia Québec.

    Între timp, locuitorii insulei ard cărbuni aduși de la circa 1.500 km. Contribuie ei astfel la „reducerea” emisiilor de CO2 sau, de frica fracktiviștilor, care știu ei mai bine ce le trebuie celor 240 locuitori, tac din gură și ard cărbuni în continuare?

    În 2013, Canada a exportat 39,1 milioane tone cărbuni.

    În 2014, Canada a extras 69 milioane tone cărbuni și a consumat aprox. 41 milioane tone, din care 35 milioane tone au fost arse în termocentrale. (Coal in Canada: A by-the-numbers look at the industry)

    „Frumosul” Trudeau oare ce-o mai fi zicând despre eforturile Canadei de a reduce efectele încălzirii globale? (ipocrizie climatică, anybody?)

    • Laura spune:

      In 2016, productia totala de carbuni a Canadei s-a redus la 60MT, iar consumul intern s-a redus la 37MT. In 2014, untima termocentrala pe carbuni din Ontario a fost inchisa. Din 2016, termocentralele pe carbuni din Manitoba pot fi folosite numai in caz de urgenta.

      Da, Canada chiar face eforturi concrete, sigur ca putem discuta cat de rapid e declinul in emisii sau cat de rezonabile economic sunt aceste eforturi.

  16. Gogu de la Cazane spune:

    „Am priceput mesajul. Oamenii vor vehicule curate”, a spus pentru BBC seful Volkswagen Group, Matthias Mueller (unii înțeleg mai greu dar înțeleg până la urmă).
    Volkswagen si uriasul sau plan de „electrificare”. Investitii de 20 miliarde euro si versiuni electrice pentru toate cele 300 de modele auto ale Grupului. (După 20 de ani ne vom da seama din nou cât de simplu e să fabrici în masă un motor electric).

    • victor L spune:

      Volkswagen Group? adica s-a pocait hotul? si va face totul curat si uscat :P

    • Josef Svejk spune:

      Până să investescă zeci de miliarde în mașini electrice nepoluante VW a plătit deja vreo $15 miliarde în amenzi și răscumpărarea a peste 100000 de mașini vândute în SUA cu sisteme antipoluare măsluite. Mai sunt doar vreo alte 500000 la car trebuie să le găsească o soluție :P

      Motoare elecrice se fabrică de vreo 150 de ani. Probema nerezolvată o reprezintă bateriiile. Pentru moment nu e clar de unde se va scoate litiul pentru bateriile milioanelor de mașini electrice promise prostimii de diverse companii auto.

  17. nnm spune:

    Nu sunt om de stiinta, deci n-am cum sa-mi dau cu parerea despre subiect. Dar stiu ca in Piata Universitatii, betonata de Oprescu, temperatura e cu 5 grade mai mare decat in padurea Baneasa. Stiu ca in jurul blocurilor poti fi luat pe sus de curentii de aer. Ca acum 20 de ani cand am trecut prin Copsa Mica am fost socat de peretii negri ai caselor. Ca mirosul de benzina arsa si praful sunt sesizabile fara echipamente sofisticate in centrul orasului. Deci e clar ca omul poate influenta mediul. Dar in ce masura pot afecta si clima? Oamenii de stiinta trebuie sa raspunda la asta, si peste 50% spun ca da.
    Dar mai ales nu pot sa nu ma gandesc la modul in care industria a reactionat pana acum in astfel de situatii. Imi vin in minte campaniile din anii 1900 care “demonstrau” inofensivitatea produselor pe baza de plumb folosind copii in reclame, desi existau suficiente voci care afirmau contrariul. Astazi stim cat de toxic este plumbul. Si exemplele pot continua, industria petrolului (sa mai amintim de dieselul “nepoluant”?), industria tutunului a carei prima reactie a fost combataterea studiilor medicale, si abia apoi, in fata argumentelor au schimbat discursul pe dreptul la libera alegere.
    Toate aceste situatii au un lucru in comun. La vremea respectiva parerile oamenilor de stiinta erau la fel de impartite ca si astazi. Si atunci, ca si acum, erau interese economice imense in joc. Si atunci, ca si acum, companiile publicau “studii” si advertoriale (fara nicio aluzie la articolul de fata) care demonstrau cat de inofensive sunt produsele sau actiunile lor. Asta ar trebui sa ne dea de gandit. Poate ca nu e adevarat ca omul poate influenta clima, dar daca e? Suntem chiar atat de siguri ca putem masura atat de exact impactul actiunilor noastre, incat sa stam fara griji? Daca parerile oamenilor de stiinta sunt atat de impartite, poate un pic de prudenta n-ar strica.

    • Constantin Crânganu Constantin Crânganu spune:

      stiu ca in Piata Universitatii, betonata de Oprescu, temperatura e cu 5 grade mai mare decat in padurea Baneasa. Stiu ca in jurul blocurilor poti fi luat pe sus de curentii de aer.

      Fenomenul este binecunoscut și se numește efectul de insulă termică urbană generat de suprafețele intens asfaltate, acoperișuri blocurilor de culoare închisă, lipsa vegetației, creșterea rapidă a populației urbane etc. Efectul de insulă termică se manifestă prin creșterea absorbției radiației solare în timpul zilei și propagarea acesteia înapoi în atmosferă pe timpul nopții. Rezultatul net este cel semnalat de dumneavoastră: un efect de încălzire din jurul stațiilor meteo aflate în apropierea zonelor urbane.

      Am analizat și publicat date despre acest efect în noua mea carte „Exploring the Earth System”, ed. a 2-a, în capitolul intitulat ”Will New York be a „Baked Apple”? Using data sets to explore climate change” (p. 297 – 304). Variația temperaturilor înregistrate în Central Park din inima Manhattanului indică o creștere a temperaturilor în perioada 1880 – 2016 cu 1,7 grade Celsius, când temperatura globului, în aceeași perioadă, a crescut cu 0,8 grade Celsius, adică mai puțin de jumătate. Asta înseamnă că datele raportate de stațiile din New York (Central Park și cele de la aeroporturi) introduc o creștere artificială a temperaturilor globale.

      Ținând cont că cele mai multe stații meteo se găsesc în emisfera nordică (cel mai mult uscat) și în țările cele mai avansate economic, adică având cele mai mari orașe, efectul de insule termice urbane nu este neglijabil atunci când se calculează și se raportează oficial temperaturile globale.

      Din păcate, corecțiile acestui fenomen nu există, sau dacă se spune că au fost aplicate, nu se publică metodologia corecției. Așa că trăim mai departe sub tirania modelelor climatice apocaliptice…

    • Gogu de la Cazane spune:

      Aș adăuga la observațiile de mai sus aerul poluat cu noxe de la automobile, ce se acumulează vara pe bulevarde, între blocurile de beton. Se simte un miros de fum, de diesel, care în combinație cu căldura verii generează o senzație extrem de neplăcută.

      • Josef Svejk spune:

        Aveti mare dreptate. Problema nu e insa deloc de nerezolvat. Trebuie doar facute presiuni asupra birocratilor de la Bruxelles & Strassbourg sa modifice normele europene de poluare in directia redcerii emissilor admisibile de noxe mai degraba decat a celor de CO2. Pentru moment normele de poluare europene sunt axate in mod autistic pe reducerea emisilor de CO2, pentru combaterea unei discutabile incalziri globale antropogene intr-un viitor nebulos, in loc sa urmareasca reducerea emisiilor de noxe care au un efect imediat si din pacate dincolo de orice dubii asupra sanatatii oamenilor.

        Va rog de asemenea sa faceti un efort constructiv si sa nu veniti cu gargara ca masinile electrice le vor inlocui pe cele cu motoare cu combustie si ca problema se rezolva astfel de la sine. La ritmul actual de crestere (presupunand ca se rezolva problema bateriilor si toate celelalte) va dura decenii bune si indelungate (in varianta cea mai optimista) pentru ca masinile electrice sa ajunga macar sa le egaleze ca numar pe cele cu motoare cu combustie. Si n u exista nici cea mai vaga idee cum s-ar putea inlocui camioanele de mare tonaj cu motoare Diesel de catre altele electrice.

  18. Constantin Crânganu Constantin Crânganu spune:

    Harvard University Press publică o carte-document:

    The New Geopolitics of Natural Gas
    by Dr. Agnia Grigas (https://www.grigas.net/)

    Prezentarea editurii Harvard:

    We are in the midst of an energy revolution, led by the United States. As the world’s greatest producer of natural gas moves aggressively to expand its exports of liquefied natural gas (LNG), America stands poised to become an energy superpower—an unanticipated development with far-reaching implications for the international order. Agnia Grigas drills deep into today’s gas markets to uncover the forces and trends transforming the geopolitics of gas.

    The boom in shale gas production in the United States, the growth of global LNG trade, and the buildup of gas transport infrastructure worldwide have so transformed the traditional markets that natural gas appears to be on the verge of becoming a true global commodity. Traditional suppliers like Russia, whose energy-poor neighbors were dependent upon its gas exports and pipelines, are feeling the foundations of the old order shifting beneath their feet. Grigas examines how this new reality is rewriting the conventional rules of intercontinental gas trade and realigning strategic relations among the United States, the European Union, Russia, China, and beyond.

    In the near term, Moscow’s political influence will erode as the Russian gas giant Gazprom loses share in its traditional markets while its efforts to pivot eastward to meet China’s voracious energy needs will largely depend on Beijing’s terms. In this new geopolitics of gas, the United States will enjoy opportunities but also face challenges in leveraging its newfound energy clout to reshape relations with both European states and rising Asian powers

    Cu ocazia lansării cărții săptămâna aceasta la Atlantic Council în Washington. D.C., Dr. Grigas a făcut o serie de remarci interesante:

    Astfel, domnia sa a insistat asupra a trei factori care, combinați, au creat o nouă vârstă de aur pentru gazele naturale:

    1.Revoluția argilelor din SUA;

    2. Boom-ul gazelor naturale lichefiate (GNL)

    3. Creșterea interconexiunile dintre gazoducte.

    După care a continuat:

    “Să fie foarte clar: Statele Unite au devenit în prezent o super-putere energetică.

    SUA sunt acum cel mai mare producător de gaze naturale din lume. Au depășit Rusia în 2011…și sunt aproape să devină al 30lea exportator mondial de GNL. De asemenea, Statele Unite, dacă ne uităm la piețele petroliere, dețin o poziție ascendentă în producția mondială de petrol, rivalizând cu Arabia Saudită. De asemenea, sunt producătorul mondial #1 de produse petroliere rafinate.”

    Desigur, recenta carte publicată de Harvard University Press se adresează în principal, conform clasificării lui Tolstoi, doar celor care nu au idei preconcepute, pescuite din articole și filme propagandistice, despre fracturarea hidraulică și revoluția argilelor din SUA.

    • Constantin Crânganu Constantin Crânganu spune:

      The New York Times apreciază fracturarea hidraulică (În sfârșit!…)

      Sub semnătura profesoarei Meghan L. O’Sullivan, de la Harvard University’s Kennedy School, The New York Times a publicat un articol elogios la adresa fracturării hidraulice – ceva care nu am visat că se va întâmpla prea curând.

      Fără traducere, redau două pasaje esențiale din articolul How Trump Can Harness the U.S. Energy Boom:

      The embrace of new technologies to extract oil and natural gas at an unprecedented rate has transformed one of America’s enduring vulnerabilities into a strategic asset. Thanks largely to fracking — hydraulic fracturing of rock — the United States is now the largest producer of oil and gas combined in the world[s.m.]. America consumes large quantities of energy, so this expanded production has not yet made the country energy independent. But it has greatly decreased its dependence on foreign energy: About a decade ago, the United States imported nearly two-thirds of the oil it consumed; that percentage is now closer to one-fifth. America is now the largest exporter of refined petroleum products and, in the past year, has also become an exporter of crude oil and liquefied natural gas.

      The energy boom has also weakened many of America’s competitors, particularly Russia[s.m.], by both decreasing its revenues and reducing its ability to use its energy resources as a political cudgel. The boom also expands opportunities for the United States to forge new partnerships. For instance, given China’s growing dependence, and America’s waning reliance, on Middle Eastern oil, Beijing may be more likely to work with the United States to stabilize that part of the world. Such changes put America in a stronger position to reinforce the international order.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Constantin Crânganu


Constantin Crânganu

Constantin Crânganu este profesor de geofizică și geologia petrolului la Graduate Center și Brooklyn College, The City University of New York. Între 1980 și 1993 a fost asist... Citeste mai departe


Bucharest Science Festival 2017

Bucharest Science Festival 2017, 27 septembrie - 1 octombrie

Cateva dintre evenimente:
  • Exploratorii frontierelor Cosmice - Conferința susținută de Prof.l Mark McCaughrean, Senior Advisor pentru Ştiinţă şi Explorare în cadrul Agenţiei Spaţiale Europene
  • Food Evolution - Cum decidem cum să ne hrănim? - vizionarea documentarului Food Evolution + o discuţie prin Skype cu scenaristul şi producătorul lui, Trace Sheehan
  • Atelierele de chimie Kids' Lab
  • Atelierele GeneEd - ateliere practice de extragere a ADN-ului
  • Noaptea Cercetatorilor de la Muzeul Muzeul Naţional de Istorie Naturală "Grigore Antipa" si de la Muzeul National de Geologie

Pentru detalii despre programul complet al festivalului și rezervări vă invităm să vizitați siteul www.BucharestScienceFestival.ro.

E randul tau

Nu se pune problema „acceptării” anonimatului. Pur și simplu nu am fost întrebați, am fost r...

de: Gabriel Fornica-Livada

la "Învățământul care îl merităm. Despre țapul ispășitor și arderea canapelei"

Cauta articole

septembrie 2017
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Aug    
 123
45678910
11121314151617
18192021222324
252627282930  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)