joi, martie 28, 2024

Thomas Mann si Mircea Cartarescu: Intelectuali in vremuri sumbre

“Men in Dark Times” se intituleaza un superb volum de eseuri al Hannei Arendt. In 1929, Thomas Mann primea Premiul Nobel pentru Literatura. In 1933, isi dadea demisia, ca si fratele sau, Heinrich Mann, ca si Kathe Kollwitz, ca si atatia alti mari intelectuali, din Academia de Arta a Prusiei. Nu avea cum sa “co-existe” cu barbaria. Nu intelegea sa ingenuncheze. Incepea exilul cu tot ceea ce avea sa insemne el: solitudine, instrainare, anxietate.

Mi-am amintit acel episod definitoriu pentru verticalitatea spiritului in vremuri intunecate citind despre gestul lui Mircea Cartarescu. Asemeni lui Gabriel Liiceanu si lui Andrei Plesu, scriitorul a refuzat sa gireze, prin participarea sa la Salon du Livre, actiunea sistematica de demolare a a valorilor declansata de Andrei Marga si de cei care l-au numit in fruntea ICR. Nazistii au urlat contra lui Thomas Mann, l-au acuzat ca ponegreste patria germana. Scriitorul si-a urmat calea, ascultand doar de constiinta sa.

Demagogia nationalista ordinara, isteria patriotarda nu pot anula semnificatia declaratiilor lui Mircea Cartarescu: un intelectual autentic nu se coboara stand alaturi de un plagiator intr–un spatiu menit sa celebreze creatia autentica. Nu mai conteaza acum ca Ponta a renuntat sa mai participe. A fost de ajuns ca, in a sa lipsa de rusine, a crezut ca poate fi acolo. Ca au existat intelectuali gata sa dea mana cu el la un mare eveniment al spiritului. Mircea Cartarescu a refuzat sa se injoseasca. Nu a acceptat sa-l cautioneze pe Marga, noul Chisinevschi, instrumentul aplicarii sinistrei “Ordonante” care a aneantizat ICR.

Isi poate cineva imagina prezenta Monicai Lovinescu ori a lui Virgil Ierunca alaturi de protocronistul caloriferist? Acceptand sa devina alibiul neo-jdanovismului axiofob? Istoria culturii romanesti va retine gestul lui Mircea Cartarescu drept unul de maxima si admirabila demnitate. Din punctul meu de vedere, si, sunt convins, nu doar al meu, Mircea Cartarescu apartine panteonului onoarei la romani. Faptul ca sunt prieten apropiat cu acest mare scriitor, unul dintre cei mai huliti oameni in aceste timpuri ignobile, ma onoreaza. Vad in Mircea Cartarescu intruchiparea a ceea ce Monica Lovinescu considera a fi unitatea dintre etic si estetic.

Aflat la Ann Arbor, am recitit excelenta carte a lui Christopher Hitchens „Why Orwell Matters”. O carte dedicata lui Robert Conquest, „premature anti-fascist, premature anti-Stalinist, poet and mentor, and founder of ‘the united front against bulshit’.”

Introducerea incepe cu poemul lui Conquest „George Orwell” scris in 1969. Iata o strofa care spune multe despre conditia celor care se obstineaza sa fie truth-tellers:

„He shared with a great world, for greater ends,
That honesty, a curious cunning virtue
You share just with the few who don’t desert you.
A dozen of writers, half-a-dozen friends.”

Distribuie acest articol

29 COMENTARII

  1. Buna seara ,

    Desi eu nu sint un intelectual autentic (God knows the criterias for this) deci e dificil sa am o opinie autorizata , imi permit 2-3 puncte :

    1) cred ca este fortata comparatia intre gestul lui Cartarescu si miscarile lui Mann in anii ’30.

    2) Mann se afla in Franta cind i s-a scris de venirea nazistilor la putere. I s-a explicat ca in noua orientare, va gasi putin sprijin financiar pt. publicarea textelor sale . Asta (si nu frica de represalii) l-a determinat sa mearga in Elvetia (dar nu a renuntat la cetatenia germana . Si cum Elvetia i-a refuzat-o pe a sa , a cerut si primit pe cea ceha ). Daca ii era frica, ar fi luat si copiii, dar precum stiti cei mari au continuat sa traiasca fara probleme in Ge. Acelasi motiv (financiar) l-a determinat si pe fratele sau sa mearga in Franta , apoi Spania, etc. Daca nu ar fi fost motiv financiar ci politic, T.Mann putea ramane in Franta.
    Nu vad de ce comparati gestul lui Cartarescu cu odiseea Mann . Sigur, Cartarescu face un gest si ii da, prin declaratii, tenta politica. Dar nu cumva motivatia o fi generata de o frustrare de ordin pecuniar ? Atunci, da, ar fi nimerita o comparatie cu motivul real al autoexilului Mann.

    3) interesant modul in care laudati un gest de distantare (aici, la Cartarescu , e mai mult simbolic) fata de o linie politica. Daca imi permiteti, as face o mica referire cu atitudinea dvs. in conditii , sa spunem , comparabile. In 1981 erati membru PCR. Inteleg , pina atunci nu ati iesit din PCR pt. ca trebuia sa dati doctoratul . Dar, odata dat si luat , si cum erati deja „lamurit” (precum scrieti in „Lumea secreta …” puteati sa depuneti carnetul de partid ca un gest de „dezicere” . Au facut-o si altii , then and there , si cred ca stiati …Dar, sa spunem ca va temeati ca nu veti primi pasaport pt. Franta , pt. a alege libertatea. Bun , ati ajuns in Franta–stiati ca nu va veti intoarce . De ce nu ati trimis o scrisoare la CC in care ii anuntati ca renuntati la calitatea de membru al unui partid, care partid etcsamd. ? Doar nu va temeati de represalii , nu ? Credeti ca „bratul lung ” al lui Secu Inc. v-ar fi cautat prin Paris doar pt. ca ati renuntat la PCR ? Doar nu trebuia sa anuntati cu tam-tam –o faceati doar asa , din convingerea dvs. launtrica , ca un gest de onoare si maturitate politica ., de simbolica liberare ideologica, daca vreti …

    Adica din profundele motive morale pe care i le puneti in seama lui Cartarescu , dar eu personal cred ca nu e cazul .

    Pi Es ––scuzati comentariul , e nascut din frustrarea ce am resimtit-o la meciul cu
    ungurii :lol:

    • Va multumesc pentru mesaj. Daca doriti sa comparati gesturi de revolta etica, cred ca trebuie luate in consideratie timpurile si circumstantele. In 1981 eu eram departe de a avea un statut de notorietate publica asemeni cu cel al lui Mircea Cartarescu astazi. Oricum, intrucat vad ca va pasioneaza biografia mea :), ma mir ca nu stiti ca am fost exclus din PCR in absentia la cateva luni dupa ce-am refuzat sa revin in tara. La sedinta respectiva au luat cuvantul persoane cunoscute azi. Din cate mi s-a povestit, unul dintre vorbitori a afirmat ca am ramas in Vest ca urmare a unei maladii psihice…

      Daca tineti sa faceti o comparatie, poate va amintit ca am inapoiat Premiul „Bratianu” al PNL in semn de protest in raport cu linia impusa de Crin Antonescu si grupul sau. Ori sa luati in consideratie ca am transmis vreme de aprox. sapte ani (februarie 1983-decembrie 1989), in plina dictatura ceausista, sub numele meu, texte care ii scoteau din minti pe magnatii epocii.

      Am citit cu aproape patru decenii in urma scrisoarea de demisie a lui Thomas Mann. Puteam sa invoc aici scrisoarea de demisie a lui Arthur Koestler din Asociatia Scriitorilor Germani in Exil, in semn de protest pentru stalinizarea scandaloasa a acestei organizatii. Nu compar staturi literare, desi, personal, am opinia mea: Mircea Cartarescu este unul dintre cei mai mari scriitori ai lumii. Consider „Orbitor” o capodopera. Am spus-o in cateva randuri, o repet aici. Compar atitudini, sustin demnitatea si verticalitatea impotriva capitularii si resemnarii.

      Pentru cititorii interesati, iata o depesa din epoca privind reactiile unor intelectuali germani la noua linie impusa de nazisiti si la situatia din Academia de Arte a Prusiei in 1933:

      Berlin, Feb. 17 (JTA) –
      Heinrich Mann, brother of Thomas Mann, the author, and a novelist of distinction in his own right; Frau Kaethe Kollwitz, painter and etcher, and Dr. Martin Wagner, architect, yesterday resigned from the Prussian Academy of Art in order to avoid forcing their colleagues to vote for their expulsion upon the orders of Dr. Bernhard Rust, Nazi Minister of Education.

      Dr. Rust demanded the expulsion of Dr. Mann and Frau Kollwitz, who are outstanding members of the Academy, on the ground that they signed a petition which recently appeared on billboards in Berlin calling for a united front of the Social Democratic and Communist parties „in order that Germany may not sink into a state of barbarism.”

      Dr. Rust informed Professor Max von Schillings, President of the Academy, that he would be compelled to dissolve the literary section, if they were not dismissed.

      Dr. Wagner resigned in protest against the resignations of Dr. Mann and Frau Kollwitz. It is expected that a number of other members of the literary section of the Academy will resign in protest.

      Dr. Rust’s order is in line with the new principle announced by the German government of Adolph Hitler, to take action against liberals and pacifists, the first indication of which was given yesterday when the passport of the pacifist leader, Hellmuth von Gerlach, was withdrawn.

      http://archive.jta.org/article/1933/02/19/2797991/nazi-compels-resignations-of-leaders-from-prussian-academy

      • Dle Profesor, comentariul acesta mi se pare mai interesant decat articolul; si ati declansat o dezbatere „pe cinste”… (in ambele sensuri ale cuvantului :)))….
        Ar putea fi insa comentariul acesta un punct de plecare pentru un eseu (si platforma de discutie) despre rolul intelectualului in viata publica (politic, social, moral)…?

        …putem intreba mai mult sau mai putin retoric: daca Thomas Mann nu se implica politic (semnand petitia anti-anarhie inainte de Marea Dezolatie), putea duce altfel lupta anti-totalitara intr-un regim complet controlat de o intruchipare a raului?
        … poate un intelectual face ceva important si mai ales cu consecinta in viata cetatii in afara unei organizatii, a unui grup in care orgoliile individuale sa fie subordonate adevarului, moralei, fair-play-ului (ideal o Academie sau Universitate ar trebui sa faca asta…)
        …si in fine…ce este o Academie (ca metafora a societatii) care renunta la adevar, morala si fair-play?

    • „3. ” Inteleg ca in PCR domnul Tismaneanu era ( mai curand ) unul din cei 3.000.000 de membri .
      Eu as califica un astfel de gest – scrisoare catre CC in care sa anunte renuntarea la carnetul de partid , pentru ca partidul .. – ca fiind ceea ce se numeste ” a te baga in seama ” .
      Cred ca gestul ar fi avut o semnificatie doar in conditiile in care domnul Tismanenu ar fi ramas in tara – si ar fi suportat toate consecintele .
      Dumneavoastra explicati ca domnul Tismaneanu nu trebuia sa se teama de represalii , odata ajuns in Franta ; sa ne inchipuim ca CC ar avut o criza de constiinta daca primea o astfel de scrisoare de la celebrul domn Tismaneanu’81 ?
      Daca domnul Tismaneanu ar fi trimis ” scrisoarea din Franta ” , as considera-o – in contextul pe care il cunosc / inteleg eu – ca fiind o incercare de a-si construi imagine ; apreciez faptul ca nu a facut-o .
      Parerea mea ( subiectiva si posibil gresita ) .
      *** In legatura cu posibila ” frustrare de ordin pecuniar ” a lui Mircea Cartarescu , care ar motiva gestul sau recent :
      Stiti ceva concret ?
      Puteti sa ne spuneti si noua ?
      Perceptia mea asupra omului Mircea Cartarescu este complet diferita fata de cea sugerata de dumneavoastra ; admit ca este posibil sa ma insel – raportat la standardele din Ro. , sunt cam fraier ( sau macar naiv ) .

  2. Pentru ca vremurile sunt sumbre, cum spuneti, intelectualii mai pot sa si greseasca. Nu trebuie sa-i punem la zid. Sa arunce cu piatra cine nu a gresit niciodata. Dar nici nu putem sa-i facem zei.
    D-l Cartarescu este si, cred, va ramane un scriitor important al acestei perioade din evolutia literaturii romane. Locul acesta important nu i-l stabilim insa noi, acum, ci, ca si la Thomas Mann, conteaza in primul rand modul in care va fi receptata opera lui de-a lungul timpului de publicul cititor. E soarta ingrata a oricarui scriitor pana la urma.
    Spun acestea ca sa intelegeti ca eu disting clar intre scriitor si om. Cele doua dimensiuni nu sunt identice, se intalnesc, dar nu se confunda. Unitatea dintre etic si estetic pe care i-o atribuiti d-lui Mircea Cartarescu este extrem de greu de atins. Si sincer, cred ca spunand aceasta ati lasat sa vorbeasca mai mult sufletul decat ratiunea.
    Eu personal, desi pe plan estetic recunosc meritele literaturii d-lui Mircea Cartarescu, nu ajung totusi sa-i inteleg pana la capat principiile etice, din momentul in l-am auzit spunand ca sistemul comunist de invatamant a fost unul bun. O rotita „etica” nu merge aici si mi se pare ca aud un scartait lugubru.

    • Stimata doamna Gorga, vi-as fi indatorat daca ati citi textul meu cu atentie. Nicaieri nu fac vreo comparatie de valoare intre Thomas Mann, George Orwell, Mircea Cartarescu si altcineva. Compar atitudini. Ma refer la onestitate, „a curious cunning virtue” (cititi, va rog, versurile lui Conquest despre Orwell). Compar verticalitatea in situtatii extrem de dificile. Eu unul sunt convins ca „scartaitul lugubru” nu vine din directia intelectualilor critici precum Mircea Cartarescu, Andrei Plesu, Gabriel Liiceanu, H.-R. Patapievici, Andrei Cornea, Mircea Mihaies, Ioana Parvulescu, Armand Gosu, Ioan Stanomir, Angelo Mitchievici, Sever Voinescu, Teodor Bakonsky, ci dinspre ICR-Marga, Ministerul Educatiei, Guvern, USL etc Ganduri bune.

      • Multumesc pentru raspuns, d-le profesor.
        Nu am pus in discutie comparatia pe care o faceti intre Thomas Mann si Mircea Cartarescu. Am folosit numele lui Thomas Mann pentru a sublinia ca nu incidentul biografic e cel care asigura perenitatea unei opere literare, ci modul cum e receptata si mai ales cum va fi receptata aceasta de publicul cititor. La fel se intampla si se va intampla cu opera lui Mircea Cartarescu.
        Principiile etice ale omului Mircea Cartarescu imi raman insa dificil de inteles, asa cum am afirmat in comentariul anterior. Cu mult mai dificil decat opera sa pe care voi continua sa o apreciez.

        • Poate ca doar suprainterpretati o afirmatie usor neglijenta a domnului Mircea Cartarescu .
          Facuta de pe pozitia subiectiva si nostalgica a omului / poetului Mircea Cartarescu .
          Eu cred ca ar putea fi considerata o afirmatie preocupanta doar daca domnul Cartarescu si-ar fi asumat pozitia unui specialist in domeniu ; din cate am inteles , nu a facut-o .
          Perceptia mea este ca domnul Cartarescu a apreciat invatamantul din perioada comunista strict prin prisma rezultatelor sale – nivelul mediu de educatie / instructie obtinut ; discutia nu viza o analiza profesionista / comparativa a sistemului de invatamant .
          Domnului Cartarescu i s-a cerut doar o opinie / parere personala ; asta a furnizat domnia sa .
          Nu am observat – din partea sa – o abordare politica / ideologica a problemei ; nu inteleg de unde apar suspiciunile de ordin etic .
          Sunt din aceeasi generatie cu domnul Cartarescu ; si eu ma tem ca nivelul mediu de educatie / instructie de acum este ( chiar ) mai jos decat acum 40 de ani .

    • Stimata doamna,
      nu cumva sunteti persoana comentatoare pe „Vocea Rusiei”? Parca semanati si la vorba si la chip cu cineva de pe acolo, intelectuala universitara de Bucuresti… Sau mi se pare mie?

  3. D-le Tismaneanu,

    Comparatiile Dvs. enorme compromit mesajul si cu el si cauza pe care o
    sustineti, si e pacat. Hiperbolizati in folosul adversarilor, care va
    pot taxa linistiti drept ‘indignat de profesie’, dovezile vin de la
    Dvs. Vehementa nu este cel mai eficace argument, luati exemplu de la
    Andrei Plesu pe care, pe drept cuvint, il admirati. Inadecvarea metodei
    la obiect e o sursa de kitsch, cum ar fi o Venus din Milo redusa la un
    presse-papier, sau un tapet cu Mona Lisa. In plus, in felul asta ramineti
    adesea neatent la nuante, cred eu, importante. De exemplu, il numiti
    constant pe Ponta megaplagiator. Puteti sa-l numiti si gigaplagiator
    dar asta nu il distinge de foarte multi altii, dovediti si nedovediti.
    Ceea ce il face unic, diferenta lui specifica, e ca si-a folosit puterea
    politica pentru a resapa comisii si a rasturna verdictul. Si ce
    verdict – evidenta insasi. Iata o performanta de care il iertati.

    • Va rog sa cititi mesajul de raspuns catre doamna Adriana Gorga. Comparatia, enorma sau nu, vizeaza atitudini demne in timpuri nedemne. Nu stiu cine sunt „adversarii” si de ce ar trebui sa ma comport ca intr-o batalie. Oricum ar sta lucrurile, nu ma deranjeaza sa fiu perceput de „adversarii” anonimi pe care ii evocati ca un „indignat de profesie”. E preferabil statutului de cinic profesionist ori de tovaras de drum, garant al legitimiitatii specioase a unui nou autoritarism.

    • Salut inteleptule Robinson Rusoe !! Ce bine potcovesti matale pana si purecii din saltele neaerisite ale cazarmilor USL-ase !! Cand ieisi de pe aici ,nu uita sa -ti receptezi mesajul si zambetele Monei Liso!! Iart-o ca e fara pupici, chici !!

  4. Eh, daca n-o ajunge ca Stefan Zweig, tot e bine. Cartarescu e si un pic ultrasensibil si parca se prosteste cateodata; el exprima o stare pe care o percem cu totii doar ca mai atenuat.

    • Mircea Cartarescu este , la baza , poet / artist .
      ” Cand prea vesel , cand prea trist ” .
      Noi suntem doar oameni .
      Avea in jur de 25 de ani cand a scris :
      ” Specia umana nu a iesit din preistorie / Nici nu are de gand sa iasa ”
      E ceva sa intelegi asta la 25 de ani , nu credeti ?

      • da, de acord, vaz enorm si samd. Problema e ca daca aduci poezia si viziunile lui neo-romantice in spatiul public si vorbeste despre alde Ponta in registrul asta risti sa devii necredibil. Necredibil pentru cei care nu vad decat pur si simplu articole de opinie sau analiza politica ceea ce de fapt si sunt. Una-i una, alta-i alta.

        Ca fapt divers, sa citim articolele lui din perioada Nastase, se regasesc in culegerea „Pururi tanar…”. Si atunci vorbea cam la fel – si realitatile erau cam la fel – si uite ca nu s-au aruncat planetii rebel in spatz si nici nu ne-a inghitit giganta roz.

        • Intervin cu o intrebare: credeti ca viziunea lui Havel despre puterea celor fara de putere si despre viata traita in adevar este neo-romantica? Scriitorul Mircea Cartarescu nu este nici politician, nici jurnalist politic. In contextul discutat aici, el este un intelectual democrat si un moralist din traditia unor Orwell si Camus. Ni plus, ni moins.

          • Sa ne intelegem, vorba lui Marga (ptiu):

            Salut decizia lui Mircea Cartarescu, mi se pare de bun simt si in plus sunt dezamagit de prezenta altor intelectuali frecventabili la targ (lasand de-o parte culturnicii neamului antenist). Prezenta lor spune ceva despre un soi de adaptabilitate lipsita de discernamant de care nu scapam vaz. Doamne fereste sa deranjam organizatorii/editurile franceze sau sa ne asumam o pozitie mai ferma. De parca Cioran – sa zicem – a devenit un paria ca n-a dat doi bani pe „protocol”. Eu cred ca Marga ar fi zburat pronto si de la ICR (cum a zburat de la Externe) daca se prezenta la targ doar cu vuvuzelele useliste. Asta e.

            Imi place la nebunie scriitorul Mircea Cartarescu, despre scriitor ziceam ca e neo-romantic. Luarile sale de pozitie insa imi par „contaminate” de hipersensibilitatea scriitorului, are tendinta sa introduca viziuni apocaliptice (despre cum o sa iasa romania din NATO si UE etc) care fac aceste luari de pozitie sa fie exagerate, hiperbolizante, necredibile in cele din urma. El pare sa perceapa derapajele si mitocaniile useliste ca pe niste catastrofe cosmice, de parca traim printre ruinele de la Stalingrad sau in Bagdadul din 2003. Dumneavoastra n-ati gasit stridente in ultimele articole din evz ale lui Mircea Cartarescu ?

            In plus – slava domnului – cartile lui Mircea Cartarescu se gasesc in librarii, e un scriitor citit si iubit de oamenii alfabetizati din tara asta. A fost si este promovat (pe buna dreptate) comercial, i s-au publicat cu mare succes compilatii de texte de prin reviste, l-am vazut pe la televizor etc. Faptul ca este atacat de niste pitecantropi, dintre care unii au ajuns la putere (este intr-adevar o diferenta de stil intre Nastase si Ponta, intre Buzura si Marga) nu inseamna totusi ca se justifica auto-victimizarea pe care o practica. Repet, eu atribui acest lucru sensibilitatii sale (asa banuiesc).

            Nu cred ca Mircea Cartarescu este un moralist si un intelectual public din categoria celor pe care i-ati amintit. Cred ca este un artist ingrozit de ce se intampla si care ia punctual pozitii publice (sau facea asta pe vremea cand scria regulat articole).

    • Chestiune de perspectiva, poate si de informatie. Timpul va decide cine a fost ridicol in aceste vremuri. In plus, a fi ridicol nu inseamna neaparat ca gresesti. Erau ridicoli intelectualii care plecau din Rusia lui Lenin imbarcati pe ceea ce s-a numit „vaporul filosofilor”? Au fost ridicoli Monica Lovinescu si Virgil Ierunca articuland si aparand est-etica? A fost ridicol Gabriel Liiceanu scriind „Apelul catre lichele”? Este ridicol Punctul 8 al Proclamatiei de la Timisoara?

      As mai adauga ceva. Este surprinzator ca nu apare nicaieri in programul de la Salon du Livre, in cadrul prezentei romanesti, numele unui Paul Goma, scriitor roman, a carui serie de autor apare la editura Curtea Veche. Nu este Paul Goma un celebru scriitor roman, fost disident, care traieste in Franta? A fost invitat? A refuzat?

      Gestul lui Thomas Mann a simbolizat refuzul inregimentarii patriotarde. La fel si gestul lui Mircea Cartarescu. Este el insusi, cu convingerile si identitatea sa, nu membru anonim al unei colectivitati care „reprezinta tara”. Ori obstea, ori tribul, ori clasa sociala.

      • Problema nu este nici informatia la care avem acces, nici perspectiva. Th. Mann a plecat in exil din tara sa. Ruptura a fost una dureroasa si umilitoare pentru un om care aduna in sine tot geniul limbii germane. Th. Mann a fost pentru o perioada cel mai autentic om de cultura al Germaniei. Nu cred ca eu trebuie sa va spun astea.

        Domnul Cartarescu nu are nici valoarea omologata international a romancierului german, nici credibilitatea morala a acestuia. Prin moral nu inteleg, dupa cum nu cred ca Dvs. faceti, viata privata etc., ci apararea valorilor autentice in cetate. Pe domnul Cartarescu nu-l alunga nimeni, nu i se ard cartile, ba chiar a beneficiat de nenumarate stipendii de la un stat politizat in exces pe criterii indoielnice moral.

        Sper ca observati deosebirea. Atat si nimic mai mult.

        • @ Vicus
          Am o rugaminte : imi puteti spune unde gasesc date despre ” nenumaratele stipendii ” de care a beneficiat MIrcea Cartarescu ” de la un stat politizat in exces pe criterii indoielnice moral ” ?
          Pare ca eu sunt prostul satului , cel care nu stie ceea ce stie toata lumea .

  5. Congresul PDL se termina cu un devastator 3% in favoarea „reformistilor” ce reprezinta orizontul de asteptari in clasa politica privind conceptele de moralitate,dreptate si vertica-litate.Format in principal din intelectuali de valoare putem generaliza perceptia generala in raport cu intelectualii tarii.ce fel de asteptari putem avea??

    • Este doar un obisnuit – si util – ” moment al adevarului ” .
      Noi nu mai avem motive sa ne mintim .
      PDL nu mai are motive sa sustina ca ar putea fi ” reformist ” .
      Si marcheaza clar desprinderea de TB .
      Semnele erau evidente , cel putin din 2011 , in Parlament .
      Acum , doar cine nu vrea nu intelege .
      Cred ca baietii au acum sansa sa realizeze planul cel mare :
      „Ne rotim din 4 in 4 ani la Putere – Noi intre noi ”
      Uite asa se realizeaza mult visatul consens in Romania .
      Sa vezi ce veselie incepe la A 3 .

    • Iliescu era mai slab in 1990 decât Ponta azi, pentru ca atunci miscarea civica inca nu pierduse strada, instrainându-se in postromânism. Noroc cu UE, singurul garant cert al democratiei! Ca sa putem dormi linistiti, PDL-Blaga, PDL-Udrea, UDMR, Alianta România Dreapta, Noua Republica, alte partide neparlamentare cu vederi occidentale si ce forte civice se mai pot aduna trebuie sa constituie de urgenta un organism politic asemanator fostei Conventii Democratice si sa practice Luminarea Poporului.

  6. A compara un adolescent intarziat precum cartarescu, cu un nume precum Thomas Mann mi se pare cel putin hilar… de cate ori ajung la concluzia ca s-a atins limita penibilului, apare cineva si ma contrazice…

    • Nu sunteti incomod, doar, daca imi permiteti, neatent la text. Nu l-am comparat pe Mircea Cartarescu cu Thomas Mann, am comparat atitudinile unor intelectuali in timpuri intunecate. Cat priveste descrierea unui scriitor de talia lui Mircea Cartarescu drept „un adolescent intarziat”, cred ca gresiti. Dar nu e aici locul sa purtam o discutie despre valoarea operei sale. Nu acesta este scopul articolului.

  7. Domnule Tismăneanu,

    Probabil că ați fost și dumneavoastră, ca și noi, oamenii simpli, dezinformat. Motivul pentru care domnul Cărtărescu nu a participat la Salon du Livre nu este disidența față de ICR și față de conducerea ICR, ci faptul că a participat la un alt eveniment ICR organizat la Bruxelles, așa cum declară chiar domnia sa aici http://adevarul.ro/cultura/carti/cartarescu-seintalneste-sambata-publicul-bucuresti-1_515195d100f5182b8552a74f/index.html și cum se poate citi și în comunicatul ICR Bruxelles de aici http://www.icr.ro/bruxelles/evenements-1/mircea-cartarescu-dans-le-festival-passa-porta-a-bruxelles.html

    Doar dacă…, doar dacă domnul Cărtărescu nu introduce o altă formă de disidență originală românească, alături de rezistența prin cultură: disidența prin cultură, recte prin / susținută (și față de) Insititutul Cultural Român.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro