Home » Analize »Cultura »Sinteze » Citesti:

Trăim deja în Antropocen, între sustenabilitate și colaps. Ce va urma?

Constantin Cranganu ianuarie 13, 2016 Analize, Cultura, Sinteze
73 comentarii 4,021 Vizualizari

Nu vătămați pământul,

Nici marea, nici copacii.

Apocalipsa, 7:3

Oficial, din punct de vedere geologic, trăim încă în Holocen, o epocă începută în urmă cu 11.700 de ani, când ultima glaciație s-a terminat pe majoritatea globului. Dar, din ce mai multe voci pretind că, pentru a semnifica importanța speciei umane ca factor geologic și influența sa asupra biosferei și climei, să considerăm adoptarea unei noi epoci, numite Antropocen[1] (Epoca Omului).

Cea mai recentă propunere vine din partea Grupului de Lucru Antropocen, un consorțiu științific, format din 37 experți internaționali. Recent, pe 8 ianuarie 2016, Grupul a publicat în revista Science un impresionant document[2] de justificare a introducerii noii epoci în Carta Stratigrafică Internațională.

Antropocen este un termen larg utilizat de la inventarea lui de către Paul Crutzen (Premiul Nobel în chimie, 1995, pentru elucidarea cauzelor găurii de ozon din atmosferă) și Eugene Stoermer în 2000. Prin Antropocen se înțelege un interval de timp recent, în care activitățile umane au alterat profund multe condiții și procese geologice semnificative din punct de vedere geologic. Schimbările cu origine antropogenă se regăsesc în: eroziunea și transportul sedimentelor asociate cu colonizarea, agricultura, sau urbanizarea; compoziția chimică a atmosferei, oceanelor și solurilor, datorită creșterii concentrațiilor de aerosoli sau perturbării ciclurilor unor elemente precum carbonul, azotul, fosforul sau diverse metale; condițiile ecologice generate de aceste perturbări, precum încălzirea globală, acidificarea oceanelor și dezvoltarea „zonelor moarte” din oceane; perturbările biologice, terestre și marine, ca rezultat al pierderii unor habitaturi, vânătoare/pescuit intensiv, invazia unor specii alohtone sau modificările fizico-chimice menționate mai sus.

Dovezi în favoarea adoptării termenului Antropocen

Marele merit al autorilor recentului articol din Science este identificarea unor dovezi concrete și diverse, care sprijină argumentația lor, conform căreia noi deja trăim în Antropocen, a cărui legiferare oficială ar fi doar o chestiune de timp.

1. Geologic, recentele depozite de roci conțin noi minerale și tipuri de roci, diferite de cele cunoscute în timpul Holocenului, așa numitele tehno-materiale: aluminiu elementar, beton, mase plastice și fibre sintetice (Fig. 1).

Rareori întâlnit în forma sa nativă înainte de sec. al XIX-lea, producția globală de aluminiu a crescut cu 98% începând din anii 1950.

După cel de-al doilea război mondial, betonul a devenit principalul material de construcție al lumii. Cantitatea produsă în ultimii 20 de ani este suficientă ca să acopere fiecare metru pătrat al planetei cu peste 900 grame de beton.

Cantitatea de mase plastice produsă în fiecare an cântărește aproximativ cât toată omenirea la un loc. Este adevărat că o parte se reciclează, dar majoritatea este aruncată în gropile de gunoi sau ajunge în oceane.

Masele plastice, împreună cu aluminiul și betonul, se descompun foarte încet și se transformă în fosile identificabile, numite tehno-fosile în stratele geologice[3].

Materialele depozitate în gropile de gunoi și cele utilizate în construcții și minerit au introdus în mediul înconjurător cel mai mare număr de noi minerale de la Evenimentul Marii Oxigenări de acum 2,3 miliarde de ani.

Arderea combustibililor fosili a diseminat carbon negru (funinginea sau pulberile în suspensie), sfere de cenușă anorganice și particule sferice carbonatice în lumea întreagă, cu o creștere globală aproape sincronă în jurul anului 1950. Fluxurile sedimentare antropogene s-au intensificat și ele, pe măsura creșterii eroziunilor produse de defrișări și construcții de drumuri.

În ultimii 60 de ani, baraje mari au fost construite în întreaga lume cu o rată de unu pe zi. Fiecare va dura între 50 și 200 ani, întrerupând fluxul de sedimente către oceane și perturbând formarea noilor strate de roci. În plus, acumularea de sedimente în spatele barajelor a amplificat subsidența locală a terenurilor din apropiere.

2. Geochimic, activitățile antropogene se regăsesc în niveluri ridicate de hidrocarburi poli-aromatice, PCBs (bi-fenili poli-clorurați, produși între 1929-1979) și reziduuri de pesticide. Începând aproximativ între 1945-1950, au crescut și raporturile izotopilor Pb207/206 din benzina cu plumb. Stocurile de azot și fosfor din sol s-au dublat în ultimul secol datorită utilizării lor în producerea îngrășămintelor sintetice. Prezența celor două elemente a fost larg documentată în sedimentele de pe fundul lacurilor și în carotele de gheață din Groenlanda. Specialiștii estimează că, de exemplu, nivelurile de azot reactiv (produs prin captarea și procesarea industrială a azotului atmosferic) sunt mai mari decât oricând în ultimii 100.000 de ani.

3. Activitățile nucleare, începute cu detonarea bombei Trinity la Alamogardo, New Mexico, pe 16 iulie 1945 (ca parte a Proiectului Manhattan) au inițiat „ploile” nucleare din perioada 1945-1951, în timp ce testările armelor termonucleare au generat un semnal global clar în perioada 1952-1980 (creșteri bruște ale izotopilor C14 și Pu239), precum și alți radionuclizi artificiali, a căror concentrații au culminat în 1964.

4. Concentrațiile atmosferice de CO2 și CH4 (două dintre cele mai importante gaze cu efect de seră) marchează o îndepărtare clară de valorile din Holocen, începând să crească în două momente distincte: ~ 1850 (debutul revoluției industriale) și ~ 1950 (începutul „Marii Accelerații”). În raport cu condițiile pre-industriale, temperaturile medii globale au crescut de la 0,6°C în 1900 la 0,9°C în prezent. Această rată de variație depășește pe oricare alta din timpul Holocenului. Nivelurile globale ale oceanelor au crescut cu 3,2 ± 0,4 mm/an din 1993 până în 2010, mai mari decât valorile înregistrate (~0,43 mm/an) în ultimii 1.500 ani ai Holocenului[4].

5. Biologic, există schimbări semnificativ datorate activităților antropogenice. Ratele de extincție au fost mult deasupra celor de fond, începând din anul 1500, iar creșterea lor s-a accelerat în sec. al XIX-lea și după, astfel încât anul trecut s-a vorbit chiar de o șasea extincție a vieții pe Terra.[5]

Cea de-a șasea extincție în masă a fost sugerată de biologi, pe baza dispariției speciilor din ultimele secole și milenii. Ei consideră că, în secolul al XX-lea, rata de extincție a speciilor a fost de până la 100 de ori mai mare decât ar fi fost normal, dacă nu exista impactul uman. Cauzele posibile ale acestei extincții în curs de desfășurare ar fi: pierderea habitatului speciilor, supraexploatarea lor în scopuri economice și schimbările climatice.

Când a început Antropocenul – Epoca Omului?

Părerile sunt împărțite. Pentru a fi recunoscută de comunitatea geologică internațională drept o epocă distinctă a perioadei Cuaternare pe scara timpului geologic, trebui stabilită formală o limită inferioară a Antropocenului, adică timpul când a apărut. Pentru stabilirea acestei limite, geologii trebuie să găsească amprente distincte în sedimente și gheață, similare stratului de argilă îmbogățită cu iridiu, care marchează trecerea din Cretacic în Paleogen[6].

Au fost făcute propuneri că începutul Epocii Omului să coincidă cu a) răspândirea agriculturii și despăduririlor; b) schimburile de specii între Lumea Veche și Lumea Nouă, generate de expedițiile lui Columb și descoperirea Americilor; c) Revoluția Industrială, din jurul anului 1800; sau d) mijlocul secolului al XX-lea, o dată cu „Marea Accelerație”, vizibilă în creșterea populației,  industrializare și consumul de minerale și energie (Fig. 1).

Figura 1. Creșterea cumulată a unor materiale antropogenice noi: aluminiu elementar pe suprafața terestră, presupunând o rată de reciclare de 50%; beton, presupunând că majoritatea cimentului merge în beton și că ~15% din masa medie a betonului este ciment; mase plastice și fibre sintetice. Unitățile de măsură sunt 1 Tg =1 milion tone; 1 Gg = 1000 tone (sursa: Waters et al., 2016)

Voi oferi o succintă prezentare numai pentru ultimele două propuneri.

Antropocen  1.0, cca 1800

Dovezi: Creșterea concentrațiilor de gaze cu efect de sferă; răspândirea largă a defrișărilor în pădurile din zonele temperate.

Cauze: Revoluția Industrială a produs o schimbare de paradigmă energetică: de la energia musculară și cea a câtorva animale de pe lângă casă (cu sporadice aporturi ale morilor de vânt și apă) s-a trecut, prin invenții epocale, la motorul cu aburi și la sisteme de energie pe bază de combustibili fosili, urmate de răspândirea lor rapidă și globală.

Consecințe: Tehnici mai eficiente de defrișare; îngrășăminte sintetice; surse de apă potabilă mai sigure și condiții sanitare mai bune, care au condus la o mai bună sănătate publică. Toate aceste dezvoltări, la rândul lor, au impulsionat creșterea populației și a abilității ei de consum.

Antropocen  2.0, cca 1950 (Fig. 1)

Dovezi: În jurul anului 1950 a început „Marea Accelerație”, când multe activități au început ori s-au accelerat brusc. De exemplu, s-au înregistrat creșteri spectaculoase ale populației, în special urbane, ale PIB-ului real, ale investițiilor străine directe, ale consumului de îngrășăminte, de apă potabilă, de hârtie etc. Barajele pentru hidrocentrale și irigații, restaurantele McDonald’s, telefoanele și televizoarele, automobilele, turismul internațional, consumatorii de Coca Cola și Pepsi Cola etc. – toate aceste activități au explodat ca număr.

Cauze: Globalizarea rețelelor de comerț, comunicații și financiare; Apariția armatelor de oameni de știință și ingineri după terminarea celui de-al doilea război mondial; Stabilirea instituțiilor de tip Bretton Woods; Schimbări dramatice în instituțiile/structurile economice și politice; O economie mondială bazată pe principiile capitaliste/neo-liberale; Creșterea ofertei de bunuri și servicii publice; „Imperativul creșterii”, care a condus la mărirea consumului per persoană.

Consecințe: Creșterea concentrațiilor de CO2, N2O, și CH4 din atmosferă; Subțierea stratului de ozon; Creșterea impacturilor asupra ecosistemelor oceanice, biodiversității globale, structura zonelor de coastă, pădurilor ecuatoriale etc.

Dacă, de exemplu, anul 1950 va fi ales ca dată oficială pentru începutul Antropocenului, va trebui demonstrat, cu carote de sedimente oceanice, lacustre și de gheață, că anul respectiv marchează o amprentă distinctă pe întregul glob. O astfel de amprentă ar putea fi particulele de funingine produse de arderea combustibililor fosili.

Pentru că exemplele vor trebui să reflecte efectele activităților umane la scară global, nu doar locală, săparea și carotarea forajelor necesare va dura un număr de ani și va necesita fonduri consistente.

Este Antropocenul inevitabil sau mai putem încă trăi în Holocen?

Există o nevoie urgentă pentru o nouă paradigmă, care să integreze dezvoltarea continuă a societăților umane și menținerea sistemelor terestre într-o stare de reziliență și armonie. Pentru mulți oameni, epoca Holocenă este una de relativă stabilitate, despre care știm sigur că poate susține societățile umane contemporane. Dar, așa cum am prezentat aici, există dovezi tot mai numeroase că activitățile umane, prin presiuni și șocuri crescânde,  afectează funcționarea sistemelor terestre, ajungând să le amenințe reziliența, adică abilitatea lor de a persista într-o stabilitate de tip Holocen.

În această situație, se pune o întrebare firească: Putem să recuperăm Holocenul, sau Antropocenul este inevitabil?

Din multitudinea de răspunsuri posibile, am selectat conceptul „limitelor planetare”, expus încă din 2009, și reactualizat recent de un grup internațional de 28 cercetători. [7]


Fig. 2. Statutul curent al variabilelor de control pentru șapte limite planetare (din totalul de nouă).

Zona verde marchează spatiul sigur de operare, galbenul reprezintă zona de incertitudine (cu risc crescut), iar roșul indică zonele de risc sporit. Limita planetară se găsește la intersecția dintre zonele verde și galbenă. Variabilele de control au fost normalizate pentru zona de incertitudine; de aceea, centrul figurii nu prezintă valori de zero pentru variabilele de control. Variabila de control pentru schimbările climatice este concentrația de CO2. Procesele pentru care limitele la nivel global nu pot fi deocamdată calculate sunt reprezentate prin culoarea gri. (Sursa)

Conform lui Johan Rockström, director al Stockholm Environmental Institute și al Stockholm Resilience Centre și unul din cei 28 cercetători, presiunea umană asupra sistemelor terestre a atins o asemenea intensitate încât schimbări ecologice globale nu mai pot fi excluse. Pentru a continua să trăim și să muncim în siguranță, trebuie să stăm la distanță de pragurile critice de echilibru ale mediului terestru și să respectăm procesele climatice, geofizice, atmosferice și ecologice ale planetei.

Conceptul limitelor planetare este bazat pe procesele critice care reglementează funcționarea sistemelor terestre. Prin combinarea unei mai bune înțelegeri științifice a funcționării sistemelor terestre cu principiul precauțiunii[8], „limitele planetare” identifică nivelurile perturbațiilor antropogene sub care riscul de destabilizare a sistemelor terestre rămâne scăzut, devenind un spațiu de operare în condiții de siguranță pentru dezvoltarea societală globală. O zonă de incertitudine pentru oricare limită planetară echivalează cu o arie de risc crescut.

Cele nouă limite planetare, propuse de Steffen et al., 2015, implică schimbările climatice, ozonul stratosferic, schimbarea modului de folosire a pământului, diversitatea biologică, acidizarea oceanelor, creșterea concentrațiilor de azot și fosfor în biosferă și oceane, poluarea chimică și încărcarea atmosferei cu aerosoli (Fig. 2).

În concepția autorilor, schimbările climatice și pierderea diversității biosferei pot fi considerate drept limite planetare esențiale, pentru că ambele sunt afectate de – și produc schimbări în – toate celelalte limite. Sistemul climatic este o manifestare a cantității, distribuției și balanței nete de energie pe suprafața Pământului. Biosfera reglementează fluxurile materiale și energetice în sistemele terestre și duce la creșterea rezilienței acestora la schimbările bruște și graduale.

Analizând datele din Fig. 2, rezultă că, în timpul Antropocenului, omenirea a depășit deja zonele de siguranță a patru limite planetare: schimbările climatice, diversitatea genetică, schimbările modului de utilizare a uscatului și fluxurile biochimice ale azotului și fosforului. Firesc, se pune întrebarea:

Sustenabilitate sau colaps?

Pesimismul pare de obicei mai deștept decât optimismul. Pesimistul este furnica din fabula lui La Fontaine: vocea realistă, înțeleaptă, precaută. Optimistul este greierele: bufonul naiv, fără putere analitică. Thomas Malthus a fost probabil cel mai intelectual pesimist, când scria în 1798, „Un Eseu despre Principiul Populației”: „Puterea populației este așa de mare față de puterea pământului de a produce subzistență pentru om, încât moartea prematură, într-o formă sau alta, trebuie să viziteze rasa umană.”[9]

Detaliind conceptul limitelor planetare, Anders Wijkman și Johan Rockström, au publicat în 2012 o carte cu un titlu care „sparie gândul”: „Falimentarea naturii: Negarea limitelor noastre planetare”. Ulterior, acest concept a fost comparat cu teoria malthusiană și cu ideile din „Limitele creșterii” (1970), și este posibil, așadar, să împartă aceeași soartă cu scrierile amintite.

Li s-a reproșat autorilor, printre altele, că conceptul lor restrânge dezvoltarea, în principal a țărilor sărace; că este ne-practic pentru cei care iau decizii politice; că, dacă planeta ar fi rămas în condiții tip Holocen, n-ar fi putut suporta 7 miliarde de oameni astăzi sau 10-12 miliarde în viitor; că știința din spatele conceptului este foarte incertă cu privire la înțelegerea pragurilor  critice de echilibru și a punctelor de balansare (tipping points); că introducerea unei limite, numite „noi entități”, este speculativă și puțin credibilă, că oamenii de știință, implicați în elaborarea conceptului, și-au depășit propriile lor limite, apropiindu-se prea tare de politică sau, mai rău, poziționându-se chiar deasupra politicii ca unici arbitri etc.

Personal, continui să cred că folosirea energiilor solare și eoliene – principalele tipuri de energii regenerabile – sunt numai o opțiune pentru producerea electricității, care lasă pe dinafară multe din cererile noastre de energie. În plus, așa cum am scris de multe ori, este încă nevoie de o analiză critică a problemelor legate de transmisia, stocarea și gradul de ocupare a terenurilor utilizate de energiile alternative. Energiile solară și eoliană trebuie să facă dovada că sunt ieftine, abundente, de încredere și scalabile.

Conform modelului din Fig. 2, una din limitele deja încălcate este cea a concentrației de CO2, care delimitează zona de mare risc a schimbărilor climatice. Aici ar fi fost necesară, în opinia mea, o estimare a probabilității populației care suferă din cauza impacturilor severe produse de schimbările climatice, urmată apoi de o analiză a costurilor și beneficiilor diferitelor acțiuni care ar putea influența emisiile de CO2[10]. Mi se pare că problema centrală aici este eficiența relativă a gazului natural ca înlocuitor al cărbunilor – nu  limita planetară a CO2.

Mai am o observație și în legătură cu o zonă de mare risc – fluxul biochimic al azotului (Fig. 2). Deși acest flux este perturbat global prin fertilizare excesivă, îngrășămintele suplimentare sunt încă o idee bună pentru solurile sărăcite din Africa. Cu alte cuvinte, fermierii africani au mai multă nevoie de azot și îl pot aplica în condiții de siguranță pe terenurile lor, în timp ce fermierii europeni trebuie să reducă folosirea azotului. Așadar, limita zonei azot este mai degrabă locală, decât globală. Aglutinarea celor două limite într-una singură scade valoarea și credibilitatea globalității limitelor.

Ca aspect pozitiv, menționez că pe 16 martie 2012, Secretarul General al Organizație Națiunilor Unite, Ban Ki-moon, a recomandat adoptarea conceptul limitelor planetare în cadrul unei sesiune plenare a Adunării Generale ONU și încorporarea lui în documentul final al Conferinței Națiunilor Unite asupra Dezvoltării Durabile (Rio de Janeiro, 20-22 iunie 2012). Totuși, utilizarea conceptului limitelor planetare a fost ulterior retrasă din textul final al conferinței datorită, în parte, îngrijorărilor exprimate de unele țări sărace, care au obiectat că adoptarea lui ar putea neglija reducerea sărăciei și a dezvoltării lor economice.

În fine, consider că provocările aduse umanității de traiul în Antropocen sunt reale și inspiră la meditații, pentru că viitorul va depinde de natura aspirațiilor, valorilor, preferințelor și alegerilor noastre. Un element cheie în procesul iluminării și alegerii celei mai bune soluții este recunoașterea faptului că unii oameni de știință sunt optimiști și alții pesimiști. Pentru a progresa, dezbaterea despre pragurile critice de echilibru și punctele de balansare are nevoie să fie reformată sub forma unei serii de ipoteze testabile despre extracția resurselor, utilizarea pământului și apei și portofoliile energetice, prin intermediul unor modele și date concrete.

Unii spun că inovația, tehnologia și noile parteneriate între mediul de afaceri și cel al conservării[11] oferă răspunsurile pentru un viitor luminos. Alții argumentează că o creștere încetinită, indicatori de fericire și reglementări puternice sunt singura cale de a evita apocalipsa.

Este prematur să prezicem cine va câștiga dezbaterea – greierele sau furnica.

NOTA_______________________


[1] Constantin Crânganu, 2015, A șasea extincție a vieții pe Terra?

[2] Colin N. Waters et al., 2016, The Anthropocene is functionally and stratigraphically distinct from the Holocene, Science, 8 January 2016, vol. 351, no. 6269, DOI: 10.1126/science.aad2622

[3] Nicholas St. Fleur, 11 ianuarie 2016, Signs of the „Human Age”, The New York Times, http://www.nytimes.com/interactive/2016/01/11/science/anthropocene-epoch-definition.html

[4] W. Roland Gehrels, 1999, Middle and Late Holocene Sea-Level Changes in Eastern Maine Reconstructed from Foraminiferal Saltmarsh Stratigraphy and AMS 14C Dates on Basal Peat, Quaternary Research, vol. 52, no. 3, pages 350–359

[5] Vezi nota 1

[6] Prezența în stratul de argilă a unei concentrații de iridiu neobișnuit de mare, similară celei din meteoriți, a dat naștere  ipotezei Alvarez, conform căreia un impact, produs de un asteroid, a provocat extincția dinozaurilor și a multor altor specii acum 66 milioane ani.

[7] Will Steffen et al., 2015, Planetary boundaries: Guiding human development on a changing planet, Science, 15 ianuarie 2015, vol. 347, no. 6223 http://www.sciencemag.org/content/347/6223/1259855.abstract

[8] Constantin Crânganu, 2015, Despre două principii (precauțiune vs. pro-acțiune) și un pariu câștigat

[9] Peter Kareiva, 2012, Bankrupting Nature: Denying Our Planetary Boundaries, Nature, 25 oct. 2012, vol. 490, pages 474-475.

[10] Constantin Crânganu, 2015, COP21/CMP11 – Conferința ONU asupra schimbărilor climatice. Câteva lucruri despre care NU se va discuta la Paris

O lume fără creștere economică – utopie sau realitate?

[11] Gail Whiteman et al., 2013, Planetary boundaries: Ecological foundations for corporate sustainability, Journal of Management Studies, vol. 50, no. 2, pages 307–336.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "73 comments" on this Article:

  1. spune:

    “În concepția autorilor, schimbările climatice și pierderea diversității biosferei pot fi considerate drept limite planetare esențiale, pentru că ambele sunt afectate de – și produc schimbări în – toate celelalte limite. “ – deci autorii sunt oameni care chiar daca spun un adevar cumplit el ramine numai un adevar de indosariat (in conceptia…). Mai apoi adaugati:
    „Personal, continui să cred că folosirea energiilor solare și eoliene – principalele tipuri de energii regenerabile – sunt numai o opțiune pentru producerea electricității, …. “ deci sunteti un optimist care crede ca putem depasi limitele.
    Cea ce va reprosez este faptul ca nu luati in calcul ritmul de degradare si cit timp ne ramine pina la apocalipsa. Daca in matematica 1 plus 1 nu este contestat de nimeni ca face doi apoi nici limita pamintului functie de neghiobia omului nu poate fi contestata, ca va fi resetarea ciclului. Si totusi cum puteti ramine optimist cind in jurul nostrum se intimpla fenomene extreme. Taifunul Haiyan care a maturar Filipinele cu 275 de km la ora (o viteza nemaiintilnita pina acum), temperaturi ciudate, seceta si inundatiiin in zone unde nu au fost alta data? Ce trebuie sa va sensibileze sa treceti in tabara celor care spun ca lasam copiilor nostri un viitor sumbru, ca nu reusim sa transmitem macar cea ce am primt? sunt prognoze care spun ca aceste fenomene extreme va determina miscari masive de populatie. Cine ii poate opri? Ce se va intimpla cu civilizatia si asa fragila a statului de drept si al propietatii private? Nu suntem capabili sa gestionam un milion de refugiati, dar ce se va intimpla cind inundatii catastrofale vor impinge milioane de oameni care au si ei dreptul la viata?

    • Constantin Cranganu Constantin Crânganu spune:

      1. Ați trunchiat paragraful meu și astfel afirmația citată de dvs., scoasă din context, capătă un alt înțeles. Vă invit să considerați și continuarea propoziției citate, împreună cu cele două referințe indicate:

      În plus, așa cum am scris de multe ori, este încă nevoie de o analiză critică a problemelor legate de transmisia, stocarea și gradul de ocupare a terenurilor utilizate de energiile alternative. Energiile solară și eoliană trebuie să facă dovada că sunt ieftine, abundente, de încredere și scalabile.

      2. Apare și în comentariul dvs. o confuzie (dorită sau nedorită, nu am cum să știu) între climă și vreme (meteorologie). Cu riscul de a părea pedant, vă pot spune că un sistem climatic are cinci componente distincte (litologic, atmosferic, hidrologic, criologic și biologic) care, supuse și influențelor astronomice (ciclurile Milanković), acționează sinergetic, prin fenomene de feed-back pozitive și negative. Vremea este, în principal, manifestarea variabilității rapide (lunare, trimestriale, anuale) a sistemului atmosferic. Faptul că apar extreme, precum taifunul menționat de dvs., reprezintă doar o valoare singulară în lunga serie de date care, mediate, formează trendul numit climă. Ca să folosesc expresia favorită a studenților mei, „weather is what you get, climate is what you expect”. Generalizarea/extrapolarea unui eveniment meteorologic singular nu este acceptabilă că bornă climatică.

      Pentru a înțelege mai bine ce vreau să spun, vă voi da încă un exemplu:

      În anul 1815, vulcanul Tambora din arhipelagul indonezian a produs cea mai puternică erupție din ultimii 1.300 ani. Cantitatea uriașă de cenușă expulzată în atmosferă a dus la diminuarea drastică a energiei solare, astfel că, în anul următor, în America de Nord și vestul Europei s-a înregistrat un fenoment meteo unic: un an fără vară! Pentru tânărul stat SUA, anul 1816 a fost un dezastru agricol. Istoricul John D. Post a numit acel eveniment „cea mai mare criză a subzistenței din lumea vestică”.

      O erupție vulcanică este o manifestare singulară a componentei litologice a climei. Prin efecte de feed-back, erupția respectivă a influențat, pentru un an, și atmosfera (scăderea bruscă a temperaturilor). Întâmplător, acel eveniment s-a întâmplat în partea finală a unei perioade climatice numite Mica Glaciațiune (Little Ice Age), și a adăugat încă un an de răcire.

      Pe de altă parte, aveți și dvs. un punct important atins: DACĂ prognozele se vor adeveri, categoric vor apărea deplasări de populație și conflicte violente. De exemplu, perioada Micii Glaciațiuni din Europa (aprox. 1300 – 1850) a coincis – nu întâmplător – cu numeroasele războaie de 100 ani, 30 ani, etc., alimentate, printre altele, și de scăderea producțiilor agricole și creșterea prețurilor alimentare.

      Vom reuși să învățăm din istorie? Nu sunt sigur, penru că am observat că istoria se repetă de multe ori…

      • spune:

        Dialogul presupune respect reciproc chiar daca ne situam pe pozitii diferite. Textul ales de mine vrea sa arate ca in ciuda evidentelor, dumneavoastra va situati in tabara oamenilor de stiinta care cred ca nu avem date suficiente. Am spus ca dumneavoastra fiind optimist credeti ca mai avem timp sa continuam exploatarea resurselor de energie fosile (carbune, petrol si gaz). Exista o parte a oamenilor de stiinta care cred ca am depasit limita. Ca procesul a devenit ireversibil. Ca extinctia in flora si fauna a devenit dramatica. Procesul de reducere a bioxidului de carbon (chiar in termenii acceptati) nu va stopa procesul de degradare a pamintului, si in 20-30 de ani ne vom confrunta cu probleme foarte grave (crestera nivelului apei oceanelor si marilor, desertificarea zonelor de cultura, crestera temperaturii si multiplicarea fenomenelor extreme –taifunuri, ploi torentiale, inundatii- crestera aciditatii oceanelor. Si pentru ca vorbim de 20-30 de ani (ce inseamna asta la nivel geologic?) acea parte pesimista a oamenilor de stiinta spun ca trebuie sa intervenim in protejarea naturii (sunt convins dv. cunoasteti detaliile in profunzime). Se poate sa va intreb, oare ce investigatii va pot convinge ca am depasit linia rosie?

      • Florin Economistul spune:

        Domnule Constantin Cranganu,

        Energiile regenerabile sunt sustenabile, abundente, de incredere si scalabile (zone de desert exista pe toate continetele).

        https://www.youtube.com/watch?v=Eyb4Uw0Nm_s

        https://www.youtube.com/watch?v=hu7b8opIPMY

        https://www.youtube.com/watch?v=RB20PMxGtJ4

        • Constantin Cranganu Constantin Crânganu spune:

          Am văzut doar primul video și m-am lămurit: o simplă reclamă pentru ceva ce se speră a funcționa ireproșabil în viitor. Nu există nici măcar un SINGUR cuvânt despre cele patru condiții cerute de mine pentru fezabilitatea energiilor regenerabile (ieftine, abundente, de încredere și scalabile)

          Mă întreb: dvs. chiar credeți sincer în reclamele de pe YouTube?!

          • Florin Economistul spune:

            Reclama din primul linc a fost postata de compania DII GmbH (este o prezentare a celui mai mare proiect energetic din viitor). Siemens, Agiona, M+W, RWE, Institutul Max Planck se numara printre partenerii companiei. Fosti parteneri din sectorul financiar precum Deustche Bank, HSBC, MunichRe s-au retras temporar din acest proiect datorita riscului politic si al instabilitatii din regiune. Intre timp, tarile din vestul continentului european (si nu numai) continua procesul tranzitiei energetice (domeniul energiei este vizibil marcat de schimbari profunde).

            http://www.gtai.de/GTAI/Navigation/EN/Meta/Press/videos,t=germanys-renewable-energy-revolution,did=1192540.html#1192540

            Tranzitia energetica a devenit o prioritate la scara mondiala si presupune reducerea consumului energetic prin implementarea masurilor de eficienta energetica si dezvoltarea energiilor nepoluante din surse regenerabile. Securitate energetica, cresterea economica durabila, protectia mediului, coeziunea sociala si inovarea se numara printre forele principale care au declansat acest trend.

  2. ion adrian spune:

    Vorbind metaforic dar nu numai, aparitia constiintei, a nousului, adica a Omului, a acestui nou regn, este o asemenea revolutie cosmica, incat de atunci a inceput Antropocenul .

    • Constantin Cranganu Constantin Crânganu spune:

      Interesantă metafora dvs., dar, practic vorbind, este vorba despre definirea unei limite pe scara GEOLOGICĂ a timpului, nu cea SPIRITUALĂ. Adică, geologul are nevoie, precum spunea poetul, „să pipăie și să urle: Este!”. De aceea, am oferit o listă a tehno-fosilelor și a unor evenimente, care se găsesc sau se desfășoară la scară planetară (nu locală), sunt ușor de identificat (fără posibile confuzii) și se pot corela pe spații mari.

      • ion adrian spune:

        :) Tehnic vorbind aveti dreptate, dar remarc tonul articolului, respectiv felul in care ati redactat pct 4) si 5) evident puncte acoperind si domeniul ecologic si confirmabile in viitor si geologic.
        Din acest punct de vedere punerea intrebarii: Este Antropocenul inevitabil sau mai putem încă trăi în Holocen? este deosebit de importanta,pentruca de raspunsul la ea sau poate ca raspunsul la ea va determina ceva din cele ce ne asteapta.
        Cred ca conceptul “limitelor planetare ” este unul fertil, conformitatea lui depinzand cu siguranta, de modul efectiv in care se aplica.

        “Cele nouă limite planetare, propuse de Steffen et al., 2015, implică schimbările climatice, ozonul stratosferic, schimbarea modului de folosire a pământului, diversitatea biologică, acidizarea oceanelor, creșterea concentrațiilor de azot și fosfor în biosferă și oceane, poluarea chimică și încărcarea atmosferei cu aerosoli ” consider ca sunt bine alese dar presupun recunoasterea clara a faptului ca nu sunt independente. Interdependenta lor de altfel este recunoscuta de autori. Ma intreb care ar fi cele independente?Daca exista desi nu prea cred ar merita dat un raspuns la aceasta intrebare

        In continuare discutia devine de pura specialitate, are la baza date tehnico-stiintifice validate dar tot la opinii va conduce in final chiar si opuse, caci nu cred ca avem un model care sa permita eliminarea opiniilor prin inlocuira lor cu certitudini si daca este asa si eu cred ca este asa cel mai intelept este daca ne permitem sa aplicam principiile prudentiale existente in medicina de la Esculap incoace : mai intai sa nu faci rau in plus si apoi daca poti sa sa vindeci cat si cel din stiinta moderna: un pericol potential neeliminat in mod cert sau cu probabilitate mica cu certitudine determnata astfel, trebuie avut in vedere neputand fi pus sub presh
        Ca exemplu: pana sa se stie sigur ca Sida chiar ar fi o bola cauzatoare de mari nenorociri, era corect stiintific, ca odata existand suspiciunea, sa se ia toate masurile de precautie
        necesare.

        Desigur in final felicitari pentru consistenta acestui articol.

  3. Dan spune:

    Recunosc faptul ca nu am avut rabdare sa citesc integral articolul. Insa dim punct de vedere al stiintelor geologic si in special al stratigrafiei, cu tot respectul pentru persoanele citate, aici se manipuleza din nou. Nu poate veni nimeni si sa sustina ca de maine avem o noua epoca, era, perioada sau ce vrea el.

    • Harald spune:

      Ei, nu! :P Guvernele pot legifera ce vor ele, inclusiv intrarea într-o nouă eră. A se vedea ascensiunea fascismului în Italia, a nazismului în Germania sau a comunismului în Rusia. O să ajungem să ne bazăm pe chinezi și pe musulmani pentru un pic de bun-simț social :)

  4. Dan spune:

    Recunosc faptul ca nu am avut rabdare sa citesc integral articolul. Insa din punctul de vedere al stiintelor geologice si in special al stratigrafiei, cu tot respectul pentru persoanele citate, aici se manipuleza din nou.
    Nu poate veni nimeni si sa sustina ca de maine avem o noua epoca, era, perioada sau ce vrea el legata de geologie. Pentru a fi acceptat acest lucru trebuie definit un stratotip. Al doilea , timpii istorici si mai ales anul 1950, nu poate fi considerat inceputul unei noi epoci geologice. Este foarte arogat, megaloman si are un singur scop manipularea opiniei oamenilor. O suta de ani, un mileniu, timpul istoric sunt toate doar graunte de nisip in clepsidra timpilor geologici (unde vorbim de milioane, zeci sau sute de milioane de ani). Va rog pentru putin respect in fata stiintelor geologice, sa nu le tarati in mocirla manipularilor.

    • Constantin Cranganu Constantin Crânganu spune:

      Vă răspund prin vorbele unui sceptic al ideii de Antropocen, Profesorul Vaclav Smil, care a conturat elocvent poziția noastră actuală:

      Dacă reușim să mai fim pe-aci în următorii 10.000 de ani – o picătură trivială pentru cititorii de science-fiction, o eternitate pentru civilizația modernă, de mare energie – ar trebui să ne felicităm singuri pentru numirea erei geologice după acțiunile noastre. Dar, între timp, hai să așteptăm înainte de a determina dacă urma noastră pe planetă nu este altceva decât un micro-strat în istoria geologică.

      Viața pe această planetă are, totuși, un termen de expirare…

  5. Harald spune:

    Nu există niciun mod de a argumenta de ce plasticul ar fi ”rău” pentru că e creat de oameni, iar iridiul ar fi ”bun”, fiindcă e adus de meteoriți. La fel și pentru granitul ”bun” vs. betonul ”rău”.

    La scară geologică puir și simplu nu contează. Iar la scara civilizației umane e doar o uriașă mistificare. Niște oameni care știu să blameze nemaipomenit de bine ”corporațiile lacome” își fac rost de niște proiecte finanțate de guverne și fundații, pentru că trebuie să trăiască și ei din ceva. Când va fi să se producă un cataclism la scară planetară, tot asteroizii sau vulcanii îl vor produce, nu activitatea umană. Însă până atunci, niște regimuri fasciste cu ecologia ca ideologie reprezintă un risc mult mai mare. Cu-atât mai mult cu cât ideologii sunt deja în plină activitate.

    • claudius spune:

      Da Harald, stim ca noi ecologistii suntem, multumita voua, lobistilor oil&gas, o “amenintare la adresa securitatii” acestui stat. Ne acuzati de toate relele de pe Pamant, dar uitati sa aduceti dovezi. Ne acuzati ca ne platesc unii si altii dar uitati ca am luptat si impotriva unora si impotriva altora. Dar e adevarat, intr-o lume cu valori rasturnate, in care “poluatorul plateste”(haha!) a apara natura este o amenintare pe cand a distruge natura prin toate mijloacele este normalitatea. Taierea ultimelor paduri virgine antrenand distrugerea unor ecosisteme fragile si unice este ceva normal si probabil dezirabil in opinia unora aici, pentru ca genereaza locuri de munca. La fel distrugerea ultimelor rauri de munte prin construirea de pensiuni fara canalizare, microhidrocentrale fara autorizatii, etc. Braconarea cu barbarie a tuturor vietatilor e un lucru firesc si normal, nu e asa? Unde credeti ca vom ajunge in ritmul acesta de degradare a planetei? Dar ce conteaza atata timp cat putem arde petrol, nu-i asa?

      • Kathy Bates spune:

        De fapt, “cei mai ecologişti” sunt partizanii tehnologiilor învechite, care în perioada lor de maximă dezvoltare poluau cel mai mult (socialişti şi comunişti până în 1990, chinezi până în 2013 etc).

        Zice un jurnalist: faptul că unul a inventat maşina electrică nu e un gest ecologist, iar maşina electrică nu e deloc “verde”.

        Lumea sare cu gura: ce vrea ăla, e o maşină care nu poluează, bateriile au litiu şi nu plumb toxic etc.

        Fierătania, ca atare, nu poluează aerul. Fabrica lui Elon Musk, cu consum de energie zero din reţea, nu necesită termocentrale poluante. Dar asta n-are a face. Faptul că maşina electrică e o parte a sistemul social al unei ţări are aceleaşi consecinţe pe care le are echivalentul ei cu benzină, motorină sau gaz. Are nevoie de şosele asfaltate, poduri, tuneluri şi locuri de parcare. Se plăteşte impozit pe ea (e scutită, un an, doi, dar până la urmă tot se plăteşte), ceea ce încurajează Statul să construiască toate cele mai sus pomenite. Se cumpără cu credit, adică aduce profit băncilor. E folosită pentru a face naveta la serviciu pe distanţe mai mari, adică încurajează extinderea urbană şi migraţia oamenilor în căutare de job mai bine plătit. Îl scoate pe proprietar seara la distracţie, terase, cluburi, curse de noapte, adică încurajează consumul şi cocălărismul. E o dovadă a averii acestuia, adică încurajează abordările de tipul “Irinel pe Monica”.

        Singurul avantaj e că nu scoate fum.

        Din punctul de vedere al publicului obişnuit, nu produce o schimbare de mentalitate, spre viaţa mai restrictivă a unui comunist. Sau, de ce nu, a unui tip religios. Care nu are de ales între a avea o maşină cu benzină sau una electrică. Cel mai probabil, nu are maşină deloc.

        Dezvoltarea tehnologiei poate reduce consumul de petrol, gaz, plastic, aluminiu sau lemn exotic. Dar nu îţi poate impune să fii disciplinat sau conservator. Cei mai disciplinaţi şi conservatori oameni pe care îi întâlneşti în public sunt tocmai cei crescuţi în societăţi depăşite tehnic.

        • claudius spune:

          Stimata doamna, nu este clar de unde ati tras astfel de concluzii: “De fapt, “cei mai ecologişti” sunt partizanii tehnologiilor învechite, care în perioada lor de maximă dezvoltare poluau cel mai mult (socialişti şi comunişti până în 1990, chinezi până în 2013 etc)”.
          Cand spuneti “tehnologii invechite” banuiesc ca va referiti evident la arderea combustibililor fosili si nu la energia obtinuta din surse regenerabile care au amprenta redusa asupra mediului.
          Masina electrica este evident preferabila tocmai pentru ca nu scoate fum. 70 la suta din petrolul mondial e folosit in transportul de persoane si marfuri. Si da, ati ghicit, genereaza poluare care are efecte nocive asupra sanatatii umane, ca evident ca nu ne intereseaza nimic altceva decat oamenii si locurile lor de munca.
          Cat despre: “Dezvoltarea tehnologiei poate reduce consumul de petrol, gaz, plastic, aluminiu sau lemn exotic” va rog sa consultati Paradoxul lui Jevons!

          • Nautilus spune:

            Uite un exemplu de investiţie care îmbunătăţeşte calitatea vieţii şi eficienţa energetică: asfaltul.

            Cum ar fi zis Cracked.com: ăă… asfalt!?

            Când se asfaltează un cartier care a avut străzi cu piatră rotundă (adică mai mult nu le-a avut, fiindcă piatra rotundă se înfundă pe măsură ce trece timpul şi pământul se pune peste ea):

            - transportul în comun vine mai repede şi mai regulat. Deci publicul ajunge mai repede la muncă;
            - maşinile personale pot circula mai uşor. Acelaşi rezultat, ajungi mai repede la muncă;
            - se circulă mai rapid. Astfel încât poluarea produsă de un vehicul pe unitate de timp e mai redusă;
            - se consumă mai puţin carburant de către autobuz sau autoturism;
            - hainele se murdăresc mai puţin sau deloc. Astfel se consumă mai puţin curent cu maşina de spălat. Sau mai puţin gaz pentru încălzirea apei, pentru cine spală de mână;
            - hainele şi ghetele se degradează mai greu. Trebuie înlocuite mai rar, ceea ce înseamnă că se cheltuie mai puţin cu asta;
            - timpul petrecut pe străzi fiind mai scurt, oamenii au timp de alte activităţi pe lângă casă;
            - etc

            În mod logic, faptul că un cartier s-a asfaltat duce la o reducere a consumului naţional de energie.

            “Partizanii tehnologiilor învechite, care în perioada lor de maximă dezvoltare poluau cel mai mult şi ardeau cel mai mult petrol” au găsit o soluţie potrivită cu logica lor. Adică pur şi simplu limităm posibilitatea de a cumpăra maşină, raţionalizăm carburantul, trece un autobuz la o oră şi lumea stă înghesuită şi agăţată pe scări. Hainele se lasă să se degradeze. Maşina de spălat e scumpă şi se găseşte cu pile. Gazul nu are presiune. Curentul se opreşte.

            Adică “partizanii tehnologiilor învechite, care în perioada lor de maximă dezvoltare poluau cel mai mult şi ardeau cel mai mult petrol” nu vor să adopte tehnologii mai eficiente. Pe ei nu îi interesează decât să îţi impună o viaţă mai restrictivă şi conservatoare. Cea mai ecologică metodă de a limita consumul de energie e asta: îţi limitează ei consumul de energie, fără să te mai întrebe nimic.

      • Harald spune:

        @ claudius – se pare că definiția ”lobistilor oil&gas” are niște subtilități care îți cam scapă. În rest, îți dau cuvântul meu că n-am tăiat în viața mea nici măcar un singur copac, cu-atât mai puțin vreunul din pădurea amazoniană :)

      • Gabriel I. spune:

        Mentionati in paragraful dumneavoastra ceva despre microhidrocentrale. Sper ca stiti ca acest fenomen nu se datoreaza capitalismului salbatic sau lobistilor oil&gas ci fix politicilor de subventionare a energiilor verzi. Deci daca vreti sa trageti pe cineva la raspundere pentru ele uitativa in curtea proprie.
        Cat despre braconaj sau taieri ilegale de lemne nu vi se pare ca aceste probleme nu tin neaparat de politici globale ecologice ci mai degraba de aplicarea legilor intr-un stat sau altul?
        Apropo de taieri legale de paduri, sunteti la curent cu mega-proiectul ecologist de constructie a unei termocentrale in Anglia care urmeaza sa functioneze cu rumegus provenit din padurile americane? https://www.newscientist.com/article/mg22730334-800-uk-to-build-worlds-first-power-plant-with-negative-emissions/ Ce parere aveti? merita sa defrisam paduri ca se le ardem la mii de km departare doar pentru a primi premiul I cu coronita la ecologism?

  6. Constantin Cranganu Constantin Crânganu spune:

    Nu există niciun mod de a argumenta de ce plasticul ar fi ”rău” pentru că e creat de oameni, iar iridiul ar fi ”bun”, fiindcă e adus de meteoriți. La fel și pentru granitul ”bun” vs. betonul ”rău”.

    Desigur că nu există nicio argumentare precum cea menționată, pentru că discuția nu se duce în termeni de etică sau moralitate. E vorba de amprente (signatures) care pot fi descifrate fără confuzii și se găsesc răspândite pe suprafețe extinse, deci, pot servi ca reper de corelare stratigrafică.

    Din acest punct de vedere, atât iridiul cosmic, de acum 65 milioane ani, cât și betonul recent, se pot folosi pentru datări de timp: unul este o fosilă geochimică, celălalt, este o tehno-fosilă.

  7. Constantin Cranganu Constantin Crânganu spune:

    Am scris în articol că nu putem ști, deocamdată, cine va câștiga dezbaterea – greierele sau furnica.

    Dar, citind articolul de mai jos, am rămas pur și simplu, blocat de extremismul unor cercetători, care fac imposibilă orice fel de dezbatere:

    Un profesor de la Stanford șterge datele dintr-un studiu care arată că energia verde omoară joburile

    Prof. Mark Jacobson a fost criticat pentru că a șters datele dintr-un studiu Stanford care arătau că o utlizare de 100% a energiei verde va produce disparaiția a 1,2 milioane locuri de muncă din economia americană.

    Când a fost prins cu mâța-n sac, profesorul de la Stanford s-a scuzat că datele șterse erau „material suplimentar” sau „material mort pentru teste (?!).

  8. Decebal spune:

    Dincolo de studii stiintifice aprofundate (sustinute de unii si contestate de altii), cel mai ingrijorator lucru mi se pare ca schimbari climatice importante pot fi percepute, de catre oricine, intr-o viata de om. Nu in 500 sau intr-o mie de ani, ci in cateva zeci de ani! Mi se pare, in egala masura, edificator si ingrijorator.
    Imi aduc aminte ca in copilarie si pana prin anii 80, in Romania existau trei anotimpuri, firesc delimitate, care se manifestau normal. Nu mai avem asa ceva astazi.

    Principala problema, cred, este lipsa educarii oamenilor in spiritul protejarii mediului inconjurator. Chiar si gesturi marunte, multiplicate de miliarde de ori, pot face diferenta. Copiii educati in spiritul sustenabilitatii vor creste mari, vor ajunge conducatori de firme si de oameni si e posibil ca educatia corecta sa le dea (si sa dea omenirii) o sansa de a privi si de a face altfel lucrurile.
    Lipsa de educatie, lipsa de informatie, nepasarea, nesimtirea, lacomia, rea-vointa sunt, in egala masura, inamici ai umanitatii si inamici ai planetei. Am uitat ce inseamna a trai in armonie cu natura, cu mediul si vom plati pretul. Fara indoiala.

    • Nautilus spune:

      Nu tocmai în anii ’80. În decembrie 1989, pe 22, când a zburat marele om mic cu elicopterul, era relativ cald şi fără zăpadă, pe 23 (sâmbătă) au fost 20°C şi soare. Pe 25, când l-au împuşcat, a fost mai frig şi a căzut lapoviţă. Vremea de iarnă a venit după 1 ianuarie 1990, zăpadă a căzut pe 10-12 ianuarie. Adică la fel ca acum, când au fost zile cu 15-20°C în decembrie.

      • Harald spune:

        @ Nautilus – nu pot decât să vă dau dreptate, fiindcă am prins zilele acelea. Dar aveți impresia că hipsterimea născută ieri vă crede? Pentru ei, lumea a început în 2012, odată cu PET-urile. Noi am prins vremurile când nici PET-uri nu erau, chiar dacă în decembrie era tot cald afară :)

        • Nautilus spune:

          Primul PET într-un magazin românesc l-am văzut în 1991. PET de 1,5 l cu fundul de plastic negru ataşat. Cele moderne au apărut mai târziu, după 1995.

          În mod curios, în 1992-1993, când au apărut cutiile de aluminiu, nici Dracu’ nu dădea semne că ar fi interesat de ele. Orice puşti bea Pepsi, Cola, sau orice altă porcărie de suc, la sticlă de 0,25 l. Numai să îi pomeneşti de cutie de Cola şi râdea de tine şi cu curul, cum ar fi zis un oltean adevărat.

          Asta îmi aduce aminte de un banc în care olteanul a mâncat prima franzelă cu pâine.

      • Decebal spune:

        :) Ce sa inteleg, din comentariul dumneavoastra, daca trag linie? Ca incalzirea globala e o gogorita, ca nu ne distrugem casa si ca putem continua, linistiti, sa facem ce-am facut pana acum?… :)

        O cifra care se pare ca a fost demonstrata stiintific, de o echipa pluridisciplinara de savanti, este 0.85. Cu 0.85 grade a crescut temperatura Pamantului, din 1880 si pana astazi. Nu pare mare lucru, intr-adevar, dar incercati sa digerati urmatoarea informatie (mentionata intr-un documentar NG): anul 2015 a afost, la nivel global, anul cel mai cald de cand se fac inregistrari ale temperaturilor; anul 2014 a fost al doilea cel mai cald an; anul 2013 a fost al treilea cel mai cald an. Suna cam naspa, as zice. Sa asteptam, fara sa facem nimic diferit, sa vedem ce va fi in 2016?…

        Si adaug si un semnal politic: recentul acord asupra climei, de la Paris. Dupa (zeci de) ani in care pozitia oficiala era ca “nu exista dovezi stiintifice care sa sustina ca incalzirea globala este cauzata de om”, mari puteri industriale ale lumii par a recunoaste ca avem o problema. Nu comentez cifra de 2 grade despre care se vorbeste in acord (fiindca e posibil sa fie catastrofala), dar, pentru mine, acest acord inseamna ca “e groasa”. :) Poate mai groasa decat ne inchipuim…

        • Falstaff spune:

          Comportamentul responsabil, ecologic deci, este indispensabil umanitatii pentru a duce o viata cat mai “normala”, dar nu pentru a salva Pamantul! Cred ca exageram un pic…
          Daca s-ar vorbi mai mult de calitatea viati oamenilor,si mai putin de catastrofele universale pe care le-am declansa,cred ca ecologia ar avea mai mult succes,si noi am trai mai bine,indiscutabil!
          Universul are mecanismele lui,complexe,probabil si ciclice,in orice caz,este suficient de bine reglat ca sa suporte nesabuinta oamenilor dupa aceasta planeta,minunata,de altfel!
          Pamantul face parte din Sistemul Solar, parte a unei galaxii care contine inca vreo 100 miliarde de sori. Pe langa galaxia noastra,considerata printre cele mai mici din Univers,mai exista inca vreo 100 miliarde de galaxii…cercetari recente sugereaza ipoteza ca,ceea ce numim Univers,n-ar fi nici el numai 1….Eu,unul,ametesc!
          Ca sa revin la subiect,cred ca ar fi bine sa luam act de modificarile climatice,si sa actionam acolo unde ne pricepem,si in masura in care depinde numai de noi:sa nu mai deversam produse toxice in rauri,mari si oceane,sa nu mai practicam pescuitul industrial,sa nu mai modificam cursul natural al fluviilor,sa nu mai fracturam solul,sa nu mai taiem padurile,etc.etc.Toate astea,nu pentru ca sa nu ne distrugem planeta,ea va rezista!,noi insa,nu!

        • Gabriel I. spune:

          Ati inteles bine, incalzirea globala antropogenica e o gogorita.
          Mentionati ca echipe multipluridisciplinare au stabilit ca Terra s-a incalzit cu 0.85 C incepand cu 1880 si pana acum. Echipele acestea au mentionat ca in 1880 pamantul de-abia isi revenea dupa ceea ce s-a numit Little Ice Age? si ca de la sfarsitul acestei perioade pamantul se incalzeste constant? Faptul ca pamantul s-a incalzit a fost si este un lucru benefic in ciuda catastrofistilor. Sau nu v-au spus ca temperatura de azi a pamantului este mai mica decat cea din timpul perioadei numit Roman Optimum? Faptul ca o gramada de politicieni s-au strans la Paris sa semneze un simulacru de Tratat este egal cu zero, mai ales ca acel Tratat nu constrange pe nimeni la nimic si chiar sunt curios cum ii va constrange Obama sau altii pe chinezi si indieni sa isi stopeze dezvoltarea de dragul unor pericole ‘iminente”
          Cifra de 2C este pur si simplu scoasa din joben. De ce nu 1.5, de ce nu 1.8?

  9. Constantin Cranganu Constantin Crânganu spune:

    Un interesant articol a fost publicat azi în The New York Times:

    Opriți risipirea potențialului hidroelectric al Americii

    Autorii arată că energia hidro în SUA produce 6% din electricitatea națională și reprezintă circa jumătate din toată energia regenerabilă, mai mult decât cea eoliană și solară combinate. Electricitatea hidro este capabilă să alimenteze cu energie 30 milioane locuințe, evitând astfel circa 200 milioane tone de emisii CO2 în fiecare an. Este ca și cum, anual, 40 milioane mașini ar fi scoase din trafic.

    Dar potențialul hidro al Americii este sub-utlizat: numai 3% din cele 80.000 de baraje existente produc electricitate. Iar cele care produc au tehnologii învechite, neperformante.

    Pe baza acestor considerații, Congresul SUA, prin votul ambelor partide, a aprobat o serie de măsuri pentru accelerarea procedurilor de modernizare a uzinelor hidroelectrice și de reînnoire a licențelor de funcționare a barajelor.

    Numai că, și în SUA există puternice grupuri ecologiste, care pretind că aderă la știință, dar îmbrățișează puncte de vedere foarte învechite referitoare la energia hidro și avantajele ei. În loc să recunoască avansurile tehnologice și garanțiile ecologice prezente în legile americane, aceste grupuri au deschise procese pentru demolarea barajelor sau stoparea construirii unora noi.

    Mai grav li se pare autorilor articolului faptul că Președintele Obama, care în ultima lui adresare către națiune de marți seara, a cerut o mai rapidă dezvoltare a energiilor alternative, a amenințat ca va folosi dreptul său de veto pentru a bloca legea aprobată de Camera Reprezentativilor.

    Ce se poate înțelege din poziția ecologiștilor americani? Vrem energie ne-polunată, dar chemăm la tribunal pe cei care produc o astfel de energie?

  10. Constantin Cranganu Constantin Crânganu spune:

    Recomand un alt articol interesant publicat azi în revista Nature:

    Relația critică dintre insolație și CO2 pentru diagnosticarea începutului glaciațiilor din trecut și din viitor

    În trecut, creșterea rapidă a calotelor glaciare din emisfera nordică, care a provocat terminarea perioadelor climatice calde și stabile, a fost în general atribuită reducerii insolației pe timp de vară în emisfera boreală (această descoperire genială aparține lui Milutin Milanković). Deși, în prezent, ciclul insolației de vară este aproape de valoarea lui minimă, nu se întrevăd semnele unei noi glaciații.

    Pentru a înțelege mecanismul care controlează ciclurile glaciare și pentru a putea prevedea mai corect începutul unei noi glaciații, autorii articolului propun o relație funcțională critică între insolația de vară boreală și concentrația globală de CO2. Această relație explică începuturile ultimelor opt glaciații și ar putea anticipa viitoarele începuturi de perioade glaciare.

    Autorii sugerează că o nouă glaciație ar fi trebuit să înceapă înainte de Revoluția Industrială. Acest început avortat se poate explica printr-un efect combinat al concentrațiilor relativ ridicate de CO2 de la sfârșitul Holocenului și o excentricitate orbitală redusă a Pământului.

    În plus, analiza autorilor sugerează că, chiar și în lipsa perturbațiilor umane, nicio o creștere semnificativă a calotelor glaciare nu va avea loc în următoarele câteva mii de ani, iar situația curentă de interglaciație ar putea dura încă 50.000 ani.

    De asemenea, emisii antropogene cumulate de CO2, între 1.000 și 1.500 gigatone, vor amâna începutul unei noi glaciații cu cel puțin 100.000 ani.

    Simulările autorilor demonstrează că sistemele terestre vor rămâne probabil în starea lor interglaciară de balans delicat, îndepărtându-se clar atât de glaciațiile pe scară mare din emisfera nordică, cât și de o de-glaciație completă, pentru o perioadă neobișnuit de lungă.

    Comentariul meu: Cine va câștiga dezbaterea – greierele sau furnica? Deocamdată, 1-0 pentru greiere.

    • Harald spune:

      Toata istoria omenirii demonstreaza ca e nevoie de furnica pentru a aduna, dar si de greiere pentru a consuma. O furnica singura e doar un Hagi Tudose, cele adunate de ea nu folosesc nimanui. Cei care aduna doar ca sa pastreze obtin doar satisfactia psihica “las’ sa fie-acolo”. Le ofera o stare de bine care e doar in mintea lor, a se vedea zestrea Olgutei adunata de Mos Gheorghe in “La Medeleni”.

      Emisiile de carbon vor scadea odata cu adoptarea de tehnologii mai performante, insa la vremea aceea ne vom intoarce la legatul cu lanturi de linia ferata, pentru a impiedica transportul deseurilor nucleare, in loc de legatul cu lanturi de gardul termocentralei. Lucrurile astea nu trec, oameni care se simt vinovati ca exista vor exista intotdeauna. Iar sponsori pentru ei se vor gasi intotdeauna. Altfel cum putea sa-si inchida Germania toate centralele nucleare in baza gazului furnizat de rusi? :)

      Exista intotdeauna “idioti utili” care se vor mira sincer peste 20 de ani cand vor afla ca banii pentru manifestatiile lor veneau de la Putin, exact cum in urma cu 40 de ani veneau de la Brejnev. Dar asta e, nimeni nu s-a nascut invatat :)

      • man of war spune:

        :) at harald the king
        am inteles, e nevoie de om (homo economicus) ca sa consume mierea albinei si sa mentina planeta in viata. ai studiat cu atentie musuroiul cu furnici ? sau stupul de albinei ? omul (cea mai inteligenta creatura) le calca n picioare si le fura agoniseala (nu toti sint bestii totusi). ti ai pus vreodata intrebarea ? cine i mai adaptat pamintului ? omul sau furnica si albina ? :)

        • Harald spune:

          Adaptarea presupune existența unei posturi de inferioritate. Pot să jur că dinozaurii erau nemaipomenit de bine ”adaptați pământului”, da’ pe asteroid nu l-a întrebat nimeni ce părere are despre asta :)

          Furnicile și albinele sunt victimele fiecărei ploi mai serioase, în timp ce oamenii stăpânesc planeta și o adaptează conform necesităților. Presupun că niciun om rațional n-ar recomanda întoarcerea în peșteri, însă așa cum țăranul român se speria de tren în 1900, tot așa strănepotul lui se sperie de centrala nucleară. Deși azi nimeni n-ar mai propune desființarea trenurilor, toți am crescut cu ele și nu ne mai sperie.

          Nu este vorba despre ”a menține planeta în viață”, la capitolul ăsta se descurcă ea și singură. E vorba de a trăi o viață lungă în bunăstare, ceeas ce e o dorință perfect legitimă. Cine dorește să se întoarcă la o colibă de crengi și să moară de pneumonie la 30 de ani, e liber să o facă.

          • man of war spune:

            @harald
            nu ma deranjeaza aroganta umana (omului i a fost data, a fost inzestrat si cu ea, i s au bagat in tolba cit mai multe unelte !). nu intimplator am mentionat furnica si albina daca vrei exemple de inteligenta colectiva si eficienta economica. daca vei avea curiozitatea sa observi organizarea unui stup s ar putea ca matrix ul (filmul) care te inspira sa ti se para arhaic. uite, iti dau o tema, gindeste te si sa mi raspunzi, cine le a invatat pe furnici sa si construiasca musuroaie care n au nevoie de butelie sa se incalzeasca, sau pe albine sa foloseasca celulele hexagonale ?
            ps : datoram viata soarelui (nu mai adaug aerul si apa), fuziunea termonucleara ar putea deveni practic o sursa inepuizabila de energie. doar ca atunci omenirea se va inmulti pina la a fi om linga om (sa nu mi spui ca intre timp toti sapiensii vor avea nivelul de rationalitate divina)

            • Harald spune:

              @ man of war – hai să ajungem la o înțelegere: faceți un consiliu, împreună cu toți cei care se consideră îndreptățiți să pretindă diverse răspunsuri din partea lui @Harald și informați-vă reciproc în primul moment când @Harald va solicita vreunui comentator să răspundă la vreo întrebare. Atunci veți fi îndreptățiți să adresați orice întrebare directă lui @Harald. Despre Roșia Montană, despre furnici și albine, despre lobby oil&gas etc. Până atunci, abilitățile de comunicare ale unora necesită în mod evident niște ajustări, cultura dialogului nu e punctul lor forte în prezent.

              În rest, fuziunea nucleară ar putea deveni eficientă peste câteva zeci de ani, nouă ne trebuie energie astăzi. Și dacă are cineva impresia că oamenii ar trebui să fie capabili să construiască adăposturi fără încălzire în care temperatura să fie cea optimă pentru ei – 20-22 °C, deși fetele sigur vor cu 2-3°C mai mult :) – în condițiile în care în sol temperatura medie nu e decât 10°C, atunci acel cineva ar trebui să renegocieze în numele speciei umane principiile termodinamicii.
              S-a mai încercat pe vremea lui Ceaușescu și n-a mers :)

      • claudius spune:

        @Harald, dovezi tataie, dovezi! Nu mai arunca cu noroi ca sa nu spun altfel. La ce sa iti trebuiasca bani pentru un miting? Bannere? Pai nimic mai simplu: 2-3 cearsafuri vechi, niste vopsea si carton plus inca ceva esential si anume talent. Ai vazut stirile? La Rosia Montana am invins! Nu confunda ecologistii cu PSD-ul sau PNL-PDL -ul. Si nici cu PER-ul sau PV-ul, aripile vopsite in verde ale partidelor mamut mai sus mentionate. Asa ca [editat], lasa-ne cu formule tocite de genul “idioti utili”, “dasteptule”!
        PS.Inca astept sa ne povestesti cum e cu lobby-ul din oil&gas.

        • Harald spune:

          @ claudius – nu știu ce-ai făcut tu la Roșia Montană, observațiile mele se desfășoară ceva mai aproape de casă, la termocentrala de la Ratcliffe-on-Soar :)

          • claudius spune:

            @Harald, acum inteleg totul! Te temi de ecologisti pentru ca tu arzi carbune (si te temi pe buna dreptate). Si ai un salariu bun si te temi (sa nu il pierzi). Omenesc, prea omenesc. Felicitari pentru sinceritate!

            • Harald spune:

              Da, e termocentrala mea personală, E-On e doar o corporație fantomă :P

            • claudius spune:

              @Harald, de ce iti pierzi cumpatul? Nu te speria, nimeni dintre cei de pe acest site nu iti ameninta salariul si locul de munca. Acei ecologisti care te-au speriat pe tine in 2007 si 2009 erau chiar englezi. Asa ca nu te teme de noi. Noi stim, nu e vina ta! Tu executi doar ordine. De la E.On. Asa spuneau si nazistii, nu e asa? Eh, ecologistii astia rai…

        • Harald spune:

          @ claudius – OK, o să mai explic odată, special pentru tine: nu îmi trebuie loc de muncă, eu fac parte dintre cei care creează locuri de muncă, nu dintre cei care le caută. Iar salariu am avut ultima dată prin vara lui 1991. Mulțumit? :P

  11. Constantin Cranganu Constantin Crânganu spune:

    CÂTĂ APĂ SUBTERANĂ MAI EXISTĂ?

    Conform unui studiu publicat în noiembrie 2015, volumul total de apă subterană aflată în primii 2 km din crustă este de circa 22,6 milioane km^3. Dacă s-ar extrage toată această apă și s-ar împrăștia pe toată suprafața pămntului, s-ar crea un bazin adânc de 180 m.

    Dar cercetătorii au precizat că există și o apă subterană „tânără”, ajunsă în crustă în ultimii 100 ani. Prezența aceste ape „tinere” este esențială pentru consumul biosferei, întrucât apa mai „bătrână” este prea sărată. Volumul estimat de apă „tânără” este de numai 0,1 – 5 milioane km^3 și, într-un bazin planetar, ar avea doar 3 m adâncime.

    A treia categorie de apă este cea acumulată în rezervoare în ultimii 50 ani – așa-numita apă „modernă”. Ea reprezintă foarte puțin din totalul apei subterane – doar 6%. Dar semnificația apei „moderne” este foarte importantă, pentru că aceasta reprezintă apa recirculată în aproximativ o viață de om. Concluzia autorilor studiului a fost că „noi utilizăm resursele noastre de apă subterană prea repede – mai repede decât pot fi ele re-înnoite”.

    Identificarea apei „moderne” s-a făcut pe baza cantității de tritium dizolvate. Apele moderne conțin concentrații de tritium (un izotop radioactiv al hidrogenului) mai mari decât apele mai bătrâne din cauza „ploilor radioctive” generate de testele termonucleare (vezi punctul 3 din articol).

    • Kathy Bates spune:

      Tritium are un timp de înjumătăţire de 12,32 ani. După ce a trecut timpul de înjumătăţire, cantitatea dată dintr-un element radioactiv scade exponenţial până la zero.

      Testele termonucleare în aer liber nu se mai fac de peste 50 de ani.

      Până prin 1960-1961, nivelul radiațiilor de fond (radiația emisă de pământ, roci, pulberile din atmosferă etc) crescuse atât de mult încât aproape toate aliajele produse industrial erau slab-radioactive, inclusiv cele folosite în fierul-beton al clădirilor în care locuia mai toată lumea. Astfel încât directorii întreprinderilor care fabricau senzori și aparate de măsură foarte sensibile au cerut să li se livreze oțel recuperat din epavele de pe fundul Atlanticului de Nord, fiindcă numai astfel se putea garanta că nu va exista o sursă de radiații parazită care să influențeze funcționarea aparatului.

      Tratatul de interzicere parțială a testelor nucleare a fost semnat în octombrie 1963. Radiația de fond a revenit la normalitate abia prin anii 1990.

  12. Constantin Cranganu Constantin Crânganu spune:

    OFF-TOPIC

    2014: Guvernatorul Andrew Cuomo interzice fracturarea hidraulică pe teritoriul statului New York

    2016: Guvernatorul Andrew Cuomo, în cadrul prezentării despre Starea Statului de săptămâna aceasta, anunță un ambițios plan climatic, alimentat de gazul natural

    Planul prezentat prevede ca, în următorii 15 ani, jumătate din energia statului NY să fie produsă din surse regenerabile. Dar partea principală a planului climatic este reducerea emisiilor de CO2 printr-o creștere accentuată a utilizării gazului natural. Pentru că statul New York a interzis fracturarea hidraulică a argilelor Marcellus și Utica, tot gazul necesar va trebui importat (cel mai probabil din Pennsylvania).

    Exemplul Guvernatorului Cuomo este urmat și de primarul New York-ului, Bill de Blasio. Și acesta a demarat un plan de creștere a arderilor de gaz metan pentru a îndeplini scopurile climatice.

    Deci, statul care a interzis fracturarea hidraulică planifică să importe mai mult gaz natural ca niciodată pentru a combate schimările climatice!

    Datorită dezvoltării producției domestice de gaze naturale și existenței infrastructurii asociate, orașul New York se bucură în prezent de cel mai curat aer din ultimii 50 ani. Fostul primar Michael Bloomberg a spus că aerul mai curat a prevenit cel puțin 800 decese și 2.000 vizite la spital anual.

    De asemenea, în New York prețul electricității a scăzut considerabil pe măsură ce termocentralele trec pe gaz natural. Conform unui articol recent din Bloomberg, „energia din New York a devenit așa de ieftină încât amenință să scadă sub prețurile din zona Washington. Prețul electricității în cele două metropole este diferit acum numai cu $1, după ce, în 2013, diferența era de $23/MWh”

    Aer mai curat și facturi electrice mai mici sunt mari avantaje pentru consumatorii din New York. Este regretabil însă că Gov. Cuomo a interzis o tehnologie care ar oferi gaz local și ar crea multe locuri de muncă în partea sud-vestică a statului, unde șomajul este ridicat.

  13. George N spune:

    @Harald (16/01/2016 la 0:50)

    “……………. nu îmi trebuie loc de muncă, eu fac parte dintre cei care creează locuri de muncă, nu dintre cei care le caută. Iar salariu am avut ultima dată prin vara lui 1991.”.

    Inteles sa traiti!

    Dupa multitudinea postarilor/comentariilor (pe acest site), am ceva dubii – sper sa am voie, nu-i asa intr-o democratie ? – cu privirea la timpul pe care il mai aveti la dispozitie pentru a crea “locuri de munca”.

    • Harald spune:

      După ce locurile de muncă sunt create, activitatea merge o vreme de la sine. Pentru că lucrurile sunt organizate să meargă fără mine și pentru că prefer să mă bazez pe angajați salarizați pe care se poate conta, decât pe mine însumi, nesalarizat, pe care nu pot conta că nu voi avea chef de altceva :)

      În timp ce activitatea merge ”singură”, iar eu mă gândesc la ce-ar mai fi de făcut în continuare, mă relaxez comentând pe forumuri, iar asta poate dura săptămâni sau chiar luni în șir. Iar când dispar de pe forumuri câte un an – doi, înseamnă că mi-au venit idei noi care îmi ocupă tot timpul disponibil. La momentul de față nu e cazul :)

      • George N spune:

        @Harald (16/01/2016 la 12:26)

        Din explcatiile dvs. am inteles sunt similaritati intre activitatile/afacerile dvs.(UK) si, de exemplu, Gigi Becali (Romania). Si el e nesalarizat si-si impartaseste cu generozitatea ideile si pretioasele experiente de viata. Totusi exista si ceva deosebiri; doar, un exemplu, el se relaxeaza vorbind la TV iar dvs. scrieti pe forumuri.

        • Harald spune:

          Ai impresia că la tv mă vezi prezentat drept ”Harald” ?! :P :P :P

          • George N spune:

            Asa cum am spus nu vad nici o deosebire intre Gigi Becali la TV (si…… Monic Tatoiu) si Harald scriind pe forumuri. Asta-i parerea mea, bazata pe frecventa aparitiilor si a superioritatii afisate, fie ca-ti place sau nu.

            • Harald spune:

              Am să-ți spun un secret: părerea mea despre mine nu depinde de părerea ta despre mine :)

            • George N spune:

              @Harald (16/01/2016 la 19:34)

              “Am să-ți spun un secret: părerea mea despre mine nu depinde de părerea ta despre mine ”

              Pentru mine nu-i nici un secret: cred ca ai o parere excelenta despre tine: esti perfect! ……si asta se numeste narcisism.

            • Harald spune:

              Mai deschide câte o carte de psihologie, dacă vrei să pui un diagnostic cât de cât corect. Asta cu narcisismul e psihologie de bodegă :)

            • George N spune:

              @Harald (17/01/2016 la 0:19)

              Ai un orgoliu nemasurat si te consideri din grupul celor “alesi” (de Dumnezeu?) care au intotdeuna dreptate si sunt “haraziti” sa-si dea cu parere on orice speta!

              Este sindromul celor care n-au reusit in profesia/meseri lor. Aferim de asemenea persoane care in lipsa de argumente recurg la “sftauri docte”.

            • Harald spune:

              Nu prea ai înțeles cum merg lucrurile. Sunt o mulțime de ocazii când nu-mi dau cu părerea, tocmai pentru că nu știu cum funcționează domeniul respectiv. Însă când mă interesează un domeniu, mă documentez și pot astfel să-mi dau cu părerea. În general, îmi dau cu părerea în domenii în care mă documentez de prin ’90 încoace. Aberațiile ecologiste le-am întâlnit mult înaintea majorității românilor, astfel că documentarea în privința lor e una dintre cele mai extinse.

              Dincolo de asta, tu ai vreo postare pe subiectul articolului? Sau îți crește cota de piață doar fiindcă primești reply-uri de la @Harald? :)

            • claudius spune:

              @George N, lasa-l pe @Harald…El si-a facut un titlu de glorie atacandu-i cu orice ocazie pe ecologisii cei rai care apara viata pe Terra. In acelasi timp este un mare aparator al celor care distrug viata pe aceasta planeta. Ori este ceva personal pentru el (avand in vedere ca spune mai sus ca lucreaza la o termocentrala din UK, apoi neaga acest lucru) ori e postac. Probabil ca cel mai bine e sa parasim acest forum, pentru a nu mai face rating unuia ca el.

            • Harald spune:

              @ claudius – ecologiștii ca tine nu ”apără viața pe Terra”, apără o himeră care nu există decât în mintea lor. E adevărat că himera asta îi duce uneori și spre lucruri bune (asta dacă ai protestat într-adevăr împotriva exploatării aurului de la Roșia Montană) însă îi duce de foarte multe ori spre lucruri prostești, gen protestele de la Pungești care au folosit doar PSD-ului și Rusiei, nu românilor și nu României.

            • George N spune:

              @claudius (18/01/2016 la 11:16)

              Multumesc de sfat.

              Unii postaci se considera experti.

              Iata si definitia data de Nicholas Murray Butler (American philosopher, diplomat, and educator)

              “An expert is one who knows more and more about less and less until he knows absolutely everything about nothing.”

              http://www.goodreads.com/author/show/1657518.Nicholas_Murray_Butler

          • Harald spune:

            @ claudius – în măsura în care Dl.Crânganu îmi acordă permisiunea, aș avea un subiect de meditație pentru tine: ai avea curaj să-i arăți unui psihiatru comentariile de la articolul ăsta și să-i explici cum ai ajuns tu la concluzia că aș lucra la termocentrala de la Ratcliffe-on-Soar sau că aș face parte din lobby-ul oil&gas? Și eventual să-i mai și explici după aceea că tu ”aperi viața pe Terra”?

            În privința mea n-ai de ce să-ți faci griji, nu sunt psihiatru. Însă dacă ai vreodată ocazia să discuți cu vreunul, ai mare grijă ce îi spui. Sincer.

            • claudius spune:

              Haha, te-a atins! Prea bine. Am vrut sa iti demonstrez ce inseamna sa acuzi fara dovezi, asa cum faci tu, @Harald! Sper ca vei intelege ceva din asta. Cat despre ideea ta cu psihiatrul, esti sigur? Eu nu am nimic impotriva, nevasta-mea e psihologa si am si eu tangente cu domeniul in meseria mea. S-ar putea insa sa afli lucruri mai putin placute despre tine. Succes! Am sa urmez si eu sfatul pe care il dadusem lui @George N. si nu voi mai raspunde provocarilor tale.

            • Harald spune:

              @ claudius – OK, atunci roag-o pe soția ta să-ți explice cum e cu faza de negare.

            • claudius spune:

              Ce faci tu se numeste trolling.

            • Harald spune:

              @ claudius – așa e cum spui tu. În mod cu totul surprinzător, pe platforma asta definiția trolling-ului e dată mereu de către ”ecologiști” specializați în atacuri la persoană, care neagă azi comentariile postate în urmă cu două zile, deși încă sunt toate afișate la rând.

              A încerca să discreditezi interlocutorul în loc să-i combați argumentat părerile e o tentativă infantilă de manipulare. La fel de infantilă ca și negarea, numai copiii au impresia că dacă spun ei ”nu-i adevărat”, problema neplăcută dispare de la sine.

  14. Constantin Cranganu Constantin Crânganu spune:

    Datorită inventării și practicării agriculturii, Pământul a scăpat „la mustață” de o nouă glaciație

    La începutul Revoluției Industriale, concentrația medie de CO2 în atmosfera a fost măsurată la 280 ppm.

    O estimare făcută de profesorul William F. Ruddiman sugerează că, într-o lume fără agricultură, concentrația medie de CO2 în atmosferă n-ar fi depășit 240 ppm. La această valoare, Pământul ar fi intrat într-o nouă glaciație, iar soarta civilizației umane ar fi fost foarte mult sub semnul întrebării.

    Cu alte cuvinte, trebuie să fim recunoscători semenilor noștri care, prin defrișarea și arderea pădurilor virgine, au creat terenuri agricole și, în același timp, au crescut concentrația de CO2 pentru a salva Pământul de la o nouă glaciație.

    Similar – cu toate protestele ecologiștilor – emisiile de CO2 de la debutul Revoluției Industriale (circa 500 gigatone carbon, echivalente cu 1.800 gigatone CO2), la care se vor adăuga probabil alte 1.000 – 1.500 gigatone carbon în viitor, vor salva Pământul de la instalarea unei noi glaciații pentru cel puțin 50.000 ani, poate chiar 100.000 ani.

    Până atunci, ultima bucățică de cărbune și ultima picătură de petrol vor fi devenit demult exponate în muzeulu științelor naturale.

    Detalii, aici: Michel Crucifix, 2016, Earth’s narrow escape from a big freeze, Nature, vol. 529, 14 ianuarie 2016, p. 162-163

    • Nautilus spune:

      ”Beneficiile încălzirii globale” e o expresie care are sens pentru un european sau american. Adică pentru un om din First Wor… din Nord.

      Trăim în țări industriale, cu autostrăzi, chiar și puține, câte sunt la noi, cu tractoare, cu porturi și cu acces la piețele globale. Pentru noi, schimbarea climei înseamnă că o să plătim mai puțin pentru căldură în iernile viitoare. Sau că va fi petrolul mai ieftin. Sau că se vor face 2 recolte pe an în loc de una, facem creștere economică de 4% și mai dă PSD ori PNL niște salarii și pensii.

      Însă pentru țările expuse deșertificării, și care întâmplător au și cea mai rapidă creștere a populației, nu e același lucru. Erau lipsite de apă și înainte. În viitor, s-ar putea să fie o catastrofă mai rea ca un război.

      În vremurile trecute, în Nord se vorbea de smog. Fumul și particulele erau belelele arderii cărbunelui și petrolului. Ca în China modernă. Însă de încălzire globală s-a pomenit cu 50 de ani în urmă, în vremea decolonizării. Autoritățile din ambele blocuri, estic și vestic, știau ce înseamnă diferența dintre o țară industrială care se poate adapta rapid, inventa tehnologii de depoluare, și o țară săracă, având acces foarte limitat la industria sau agricultura modernă… și o rată a natalității de 4- ori mai mare.

      • Constantin Cranganu Constantin Crânganu spune:

        Dacă s-ar fi instalat o nouă glaciație, fiți sigur că ar fi acoperit și o mare parte din uscaturile emisferei sudice. De accea, „beneficiile încălzirii globale” nu trebuie considerate a fi doar hemi-sferice, ci sferice (planetare).

        • Nautilus spune:

          În lumea modernă, se spune “Nord” în sens cultural. Nu mai e un conflict între blocurile Estic şi Vestic, ci între Nord şi Sud.

          Australia şi Noua Zeelandă sunt în lumea Nordului din punct de vedere cultural, chiar dacă ele sunt în emisfera sudică. Aşa cum Rusia e mai săracă în termeni de tehnologie, infrastructură sau PIB/cap de vită furajată faţă de alte ţări mari, dar e tot parte a lumii nordice. Ţările petroliere sunt parte a Sudului, chiar dacă dobândesc tehnologie şi specialişti în schimbul banilor din petrol.

          Zicea un român verde aşa: “prin anii 1990, copilul meu m-a întrebat ce suntem noi, săraci sau bogaţi. Am stat pe gânduri, mi-am socotit salariul, cât mai aveam de plată la apartament, dacă mai promovez sau nu, şi n-am ştiut ce să răspund. Asta e de bine. Dacă stai pe gânduri şi faci socoteli, nu te-a lovit încă sărăcia; ai fi simţit-o, în stomac, în factura la curent, în privirile celor din jur, în magazin când vrei să cumperi ceva, în conversaţia cu colegii sau şefii.”

          Când se vorbea de disputa între socialişti şi capitalişti se lua în considerare regimul proprietăţii, partidele, alegerile, raţiile sau mărfurile.

          Nu e nevoie de indicatori, rapoarte şi statistici ca să faci diferenţa între Nord şi Sud. Cine vede o stradă din Bucureşti şi una din Manila, sau o stradă din Amsterdam şi una din Bangkok, înţelege fără cuvinte realitatea. Chiar dacă pe hârtie şi unii şi alţii au uzine, porturi, computere, maşini sau construcţii moderne.

  15. Constantin Cranganu Constantin Crânganu spune:

    Profesorul Johan Rockström (citat de mine în text) a publicat astăzi, 21 ian 2016, în revista Nature un editorial intitulat „Viitorul Pământ”.

    Autorul descrie activitățile științifice, desfășurate în cadrul unor consorții, precum The International Geosphere-Biosphere Programme (IGBP) – Programul Internațional Geosferă-Biosferă, Global Carbon Project (GCP) – Proiectul Global al Carbonului – și Past Global Changes (PAGES) – Schimbările Globale din Trecut.

    În raportul său, publicat în decembrie 2015, GCP indică o scădere a ratei de creștere a emisiilor de dioxid de carbon cu 0,6% în 2015, prima de acest fel în timpul unei perioade de creștere economică mondială.

    La începutul acestui an, cercetătorii PAGES au ajuns la concluzia că nivelurile mării s-ar putea stabiliza la circa 6 metri deasupra nivelelor pre-industriale, dacă temperatura globală va crește între 1°C și 2°C.

    Noile cunoștințe, acumulate în cadrul programului IGBP și responsabilitatea pe care o reprezintă Antropocenul, necesită o evoluție către o știință a sustenabilității globale. „Viitorul Pământ” este următorul pas logic și aduce la un loc științele naturale și sociale pentru a produce o știință mai integrativă a schimbărilor globale și o cercetare orientată către soluții, care angajează guvernele, societatea civilă, finanțatori și sectorul privat.

    Noua inițiativă se bucură de sprijinul unei coaliții influente de corpuri internaționale, printre care Consiliul Internațional pentru Știință, Națiunile Unite și finanțatori majori ai cercetărilor naționale.

    Reziliența și stabilizarea sistemului terestru sunt subiecte de top al agendelor politice și de cercetare științifică. Cu omenirea aflată într-un moment critic, Viitorul Pământ are potențialul să devină cel mai mare și mai ambițios program de cercetare internațională care a existat vreodată.

  16. gigi spune:

    Recomand “Racing Extinction” http://www.imdb.com/title/tt1618448 un documentar care ne arata cat de grav si aproape e dezastrul.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Constantin Crânganu


Constantin Cranganu

Constantin Crânganu este profesor de geofizică și geologia petrolului la Graduate Center și Brooklyn College, The City University of New York. Între 1980 și 1993 a fost asist... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

Că incompetența și corupția sînt legate, merg mînă în mînă, stau la aceeași masă, etc., ...

de: vintila mihailescu

la "Corupție sau incompetență?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)