Noul val al filmului romanesc continua sa faca valuri. Am avut marea sansa sa particip la Festivalul de Film romanesc “A New Beginning” de la New York, derulat la cinematografele Tribeca din Manhattan. S-a scris despre eveniment in marile ziare new-yorkeze, New York Times, Wall Street Journal, Village Voice. Organizator al acestui formidabil
eveniment este exceptionalul, neobositul staff al ICR New York coordonat de Corina Suteu. Curatorul Festivalului, ca si in anii trecuti, a fost mereu imaginativul Mihai Chirilov. Criticul de film Alex Leo Serban a participat cu entuziasta eruditie si unic, melancolic umor la dezbateri. Scriu acum in viteza, voi reveni pe larg. Am prezentat (prima oara
singur, a doua data impreuna cu Leo Serban) filmul lui Andrei Ujica, “Autobiografia lui Nicolae Ceausescu”, am vazut capodopera lui Cristi Puiu, “Aurora” (m-am gandit la “Strainul lui Camus”, poate si la Raskolnikov, dar si la Grobei, personajul lui N. Breban), am revazut tulburatorul film “Francesca” de Bobby Paunescu si am admirat din nou
creatia de neuitat a Monicai Barladeanu.
Au fost prezenti la diversele prezentari de filme influenti critici de film, intelectuali americani cunoscuti (intre altii, profesoara Irena Grudzinska Gross de la Princeton, co-editoarea trimestrialului East European Politics and
Societies, ganditorul politic Jonathan Schell, profesoara Irina Livezeanu de la Universitatea Pittsburgh), jurnalisti (Mathew Kaminski, membru in boardul editorial de la Wall Street Journal). Erau prezenti numerosi tineri de origine romana, multi cu doctorate la universitati de mare prestigiu din Statele Unite. Salile au fost in permanenta pline,
sesiunile de Q&A au fost palpitante. O prezenta speciala a fost cea a scriitoarei Saviana Stanescu care preda la Universitatea New York.
Prezenta activa a lui Tudor Giurgiu a accentuat legatura dintre acest festival si cel mai important festival de film din Romania. Doua dimensiuni mi se par esentiale in acest Festival: modernitatea si profesionalismul. Doar asa se poate promova cultura romaneasca in lume: prin opere viabile, omologate international, prin dialog intercultural,
prin sincronism veritabil, fara patetisme provinciale si fara complexe de tot felul.
Am ascultat inmarmurit de emotie, ravasit de ganduri si amintiri din totalitarism, lectura lui Victor Rebengiuc a “Parabolei Marelui Inchizitor”. Este un text menit sa te bantuie, sa zdruncine ceritutidinile comode, sa lumineze modalitatile pervers prin care visele cele mai frumnoase se pot converti, odata devenite ideologii, in cosmar.
Accentele din vocea lui Victor Rebengiuc, pauzele si sugestiile, au sugerat tensiunea imensa dintre cel care isi rosteste rechizitoriul si cel care, in numele iubirii, nu a vrut sa se supuna celor trei ispite demonice. Recitalul lui Victor Rebengiuc a fost exact ceea ce era nevoie pentru a explica morbida atractie si efectele cataclismice ale
totalitarismului ca organizare constrangatoare a unei fericiri decretate de auto-desemnatii administratori ai destinelor umane (nu a fost oare Ceausescu un asemenea administrator?)
A fost prezentat filmul “Felicia” in care realizeaza un mare rol Ozana Oancea si filmul HBO, “Lumea vazuta de Ion B.”, pe buna dreptate premiat alaturi de “Medalia de onoare”, regizat de Calin Netzer. Un succes impresionant a avut si filmul “Marti dupa Craciun” de Radu Muntean. In finalul Festivalului, marii actori Mariana Mihut si Victor Rebengiuc au
facut o miscatoare rememorare a muncii alaturi de Lucian Pintilie in filmul prezentat din nou, cu acest prilej, “De ce bat clopotele, Mitica?”
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Si noi care credeam ca tocmai pentru asta e platit ICR-ul din banii publici, ca sa promoveze cultura in strainatate, cand colo, aflam ca a fost un eveniment formidabil organizat de exceptionalul, neobositul staf. Uau! Nu am inteles insa sintagma – entuziasta eruditie si unic, melancolic umor la dezbateri. Sau ati amestecat niste epitete intr-o caciula si ati tras la intamplare cateva?
Banuiesc ca si dvs. tot pe bani publici ati fost la Festival. Oricum, pentru un astfel de comentariu nu era nevoie sa mergeti pana acolo, il puteati face si de aici. Si nu e nevoie sa reveniti, am inteles ce era de inteles.
toate institutiile de stat sint platite ‘din banii publici’, dar putine (spre niciunul…) ajung la profesionalismul & performanta icr, da? probabil k si de aceea nu e obisnuit romanul cu laudele (pt altii) & ii stau in git…
ps cit dspr epitetele dlui tismaneanu – care ma onoreaza -, sint convins k s-a gindit atent inainte sa le puna in pagina :P
Ma bucur ca ai semnalat acest eveniment. O sa incerc sa citesc si eu cronicile aparute in ziarele americane pe acest subiect. In mod normal (sau poate nu) noi romanii rezidenti in Romanica ar trebui sa nu fim prea interesati de filmele romanesti. Eu recunosc ca sunt si le vizionez cu mult interes. Parca mi-as viziona viata sau lumea in care traiesc de undeva, din afara.
Iar filmul de ce trag clopotele mitica, cred ca l-am vazut de zeci de ori si tot nu ma plictisesc.
O seara buna.
La evaluarea unui eveniment cultural se tine seama si de calibrul , calitatea si numarul participantilor.ICR-ul prin astfel de actiuni ,investeste profitabil fondurile de care dispune,oferind o imagine competitiva Romaniei ,nu doar in exterior ci si in tara ( adusi la disperare de mediocritatile autosuficiente care se propun si se promoveaza reciproc cu o perseverenta specifica imposturii constiente ca nu rezista unei confruntari in care calitatea si valoarea reprezinta elementele de departajare , avem nevoie sa ne cunoastem valorile reale ,certificate inclusiv sau mai ales in cadrul evenimentelor internationale).
Multumiri Institutului Cultural, Roman pentru ca este roman !
Teoria strugurilor acri: si daca m aflam mai la nord, tot in sesiunea de examene eram. Toate filmele din lista mea (plus critici si invitati unul si unul) si iata ca o sa dureze mai bine de un an de zile sa le prind din urma (timp in care vor aparea altele).
Nu-i bai, ma apuc sa aplic la joburi in Tri-State, ca sa prind festivalul de la anul!
Daca tot festivalul a fost la „inaltimea” creatiei de neuitat a Monicai Barladeanu….e JALE!
monica barladeanu kiar FACE un rol excelent in ‘francesca’ – dar mai mult k sigur k dvs sinteti acela/aceea care o urmareste pe toate site-urile & pe toate blogurile cu aceeasi oftik de neuitat… desi va dati osteneala sa semnati de fiecare data cu alt pseudonim :P