Home » Cultura »Societate/Life » Citesti:

Un loc care trăiește (câteva precizări pentru Ministrul Turismului)

Catalin Cioaba august 31, 2019 Cultura, Societate/Life
3 comentarii 1,933 Vizualizari

Actualul Ministru al Turismului a vizitat de curând stațiunea Păltiniș, aflată la 30 de km de Sibiu. Locul nu este doar unul al drumețiilor pe munte, cu trasee minunate, ci și – pentru cine e interesat – al unui popas cu tentă culturală în lumea lui Constantin Noica. Mulți știu că acolo, „la 4000 de picioare deasupra omenirii“, filozoful român și-a petrecut ultimii ani din viață. Tot acolo a dorit să rămână și după moarte (mormântul său se află în curtea Schitului).

Însoțit de alaiul său, Ministrul Turismului a ajuns și la Cabana Noica. În locul răcoros dintre brazi, a admirat strălucirea locului și a construcției. Nu a apucat însă să observe, cu ochiul său de specialist, că aceasta este una dintre puținele cabane săsești conservată în forma ei originară – așa cum arăta acum aproape o sută de ani. Nu a făcut comparația la îndemână cu alte construcții de acest fel din stațiune, aflate în ruină, dar a făcut declarații potrivit cărora se va „implica“ pentru ca „locuința lui Constantin Noica să intre în circuitul turistic“. Ca ministru, trebuia să se informeze înainte să facă astfel de declarații.

Pe placa de sticlă ce străjuiește Cabana, sub un sugestiv citat al lui Noica („Cine nu stă la Păltiniș trebuie să se simtă în exil“), sunt puse la dispoziție toate informațiile despre destinația acelui așezământ. Cabana a fost și ea, vreme îndelungată după moartea lui Noica, o ruină – și ar fi rămas așa, sau n-ar mai fi existat deloc, dacă nu s-ar fi găsit cineva care să-i poarte de grijă. (De altfel, fosta cabană în care locuise mai înainte a fost rasă de pe fața pământului pentru a fi construit, în locul ei, un hotel al Băncii Naționale.) Tot de pe inscripție se poate afla că Fundația „Humanitas Aqua-Forte“, în proprietatea căreia se află, o pune gratuit la dispoziția studioșilor în filozofie: doctoranzi, profesori, cercetători postdoc, etc. (Pe placa de sticlă scrie așa: „În aceasta cabană locuiesc tineri doctoranzi în filozofie care, pe urmele lui Noica, sunt dispuși să facă o sărbătoare din fiecare zi a vieții lor.“)

În clădire se află și odaia în care a locuit timp de patru ani Constantin Noica. A fost păstrată intactă, se poate vizita, dar este precizat clar în inscripție că acest lucru e posibil doar când cabana este locuită de cei aflați acolo în „cantonament cultural“. Sintagma „cantonament cultural“ vine din acele vremuri când în jurul lui Noica se aflau tineri studioși, care au făcut enorm mai târziu pentru cultura română. Așa este și astăzi locul: o școală și o „casă de creație“ în filozofie. În interior se găsește o bibliotecă și câteva spații de studiu perfect amenajate, folosite în fiecare an de doctoranzi și studenți. Fiindcă tocmai aceasta a fost ideea extrem de generoasă a lui Gabriel Liiceanu, o idee simplă de tot: cei tineri să vină acolo să studieze și să scrie, adică exact ceea ce făcea Noica pe vremuri. Într-un text intitulat Cabana Noica, astăzi, Gabriel Liiceanu spune asta explicit. Nu e de ajuns? Și nu înseamnă gestul acesta chiar foarte mult?

Știu, domnul ministru a avut și ceva ghinion. A ajuns acolo într-o zi în care a putut admira Cabana doar pe dinafară. Nu-i mare bai, căci locul străjuit de brazi oferă oricum vizitatorului câteva clipe plăcute, mai ales dacă are răgazul să ia loc pe una dintre băncile din jurul măsuței de lemn. Va privi în jur și va înțelege ceea ce este de înțeles, anume pentru ce a venit Noica acolo: pentru liniște, pentru concentrare netulburată în mijlocul naturii, pentru a se putea dedica gândului propriu. Și trebuie spus că această liniște nu mai există azi, când în întreaga stațiune răsună muzica unui restaurant rebel, iar o plimbare prin pădure e ca o plimbare prin discotecă. Banca Națională și-a construit alături, între timp, locuri de grătar și locuri de joacă, tiroliene și alte distracții pentru clientela ei cu circuit închis, împuținând copacii. Un ministru al turismului ar fi trebuit să observe în primul rând cât de drastic e afectat locul și să încerce să repare lucrurile.

Dacă domnul ministru ar fi fost mai norocos și ar fi ajuns în creierii munților cu câteva zile mai devreme, l-ar fi primit de pildă, cu toată căldura, tânărul cercetător Grigore Vida, editor al operei lui Constantin Noica.

Ei, bine, cu această privire caldă, pe care o vedem în fotografie la tânărul cercetător, e primit oricine la Păltiniș, iarnă sau vară, de către tinerii studioși. Oricine este doritor e condus să viziteze odaia lui Noica, având parte de un ghidaj cât se poate de competent. Căci cine ar putea să vorbească mai în cunoștință de cauză despre un filozof decât cei care, pe urmele sale, se ocupă cu filozofia?

Chiar și celor mici, care n-au citit încă filozofie, se găsește cineva care să le vorbească pe înțelesul lor despre frumusețea pe care o pot găsi în cărți. Și ei chiar înțeleg, pleacă de acolo cu sentimentul că au aflat ceva care le va fi de folos pe viitor. Un băiețel de nouă ani, care a vizitat Păltinișul împreună cu părinții în vara aceasta, a spus la plecare: „Dacă aș locui într-o casă așa de frumoasă, aș scrie și eu o carte“.

Și pentru cei mai mari (ca de pildă pentru elevii de la Colegiul Sfântul Sava, din fotografia de mai jos), Cabana Noica înseamnă un loc unde pot purta discuții despre ce doresc să facă în viață, stând la un ceai cu studenții aflați acolo. Iar, la plecare, iau cu ei cel mai frumos dar: o carte.

Așa au fost primiți în vara aceasta, ca și în anii trecuți, zeci și sute de oameni care au vizitat locul. Fie că știu câte ceva despre filozoful Noica, fie că nu, există acolo cineva care le explică, care le povestește cum arăta viața de zi cu zi în vârful muntelui pentru un om retras în singurătate ca să scrie cărți. Tot cărți se scriu și azi (există „cărți născute în Păltiniș“, da), iar cei care pășesc acolo pricep asta de îndată și se bucură că există continuitate. Intrarea, pentru vizitatori, nu costă nimic, e în fond un cadou pe care Fundația care îngrijește locul îl face tuturor vizitatorilor.

Prin rândurile de mai sus am încercat să-i sugerez dlui ministru să își îndrepte atenția nu către isprăvi deja făcute, ci către atâtea locuri de patrimoniu văduvite, aflate în ruină, pe cale de a se distruge definitiv. Ce se mai aude de Herculane, de clădirile acelea minunate cu acoperișurile sparte? Nu ar fi bine să intre în circuitul turistic? Cum stau lucrurile la Ocna Sibiului, unde clădiri de patrimoniu au fost deja demolate, iar Pavilionul Băilor, o adevărată operă de artă, nu se știe ce soartă va avea? La fel, Castelul de la Miclăușeni, o bijuterie arhitecturală, nu merită toată atenția? Atâtea și atâtea alte locuri așteaptă să apară cineva care să le poarte de grijă și să le repună pe picioare.

Către ele trebuie să vă uitați, domnule ministru! După ce veți face un astfel de gest, încercând să salvați clădiri de patrimoniu care se distrug chiar sub ochii noștri, vă vom invita să vizitați, ca simplu turist, Cabana Noica, un loc rămas în picioare fiindcă a existat cineva care s-a gândit deja cum să-l facă să rămână în circuitul cultural (și nu doar turistic) al României. Să facă din el un loc care trăiește.

Lector univ. dr. Cătălin Cioabă

Vicepreședinte al Fundației „Humanitas Aqua-Forte“

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "3 comments" on this Article:

  1. Ursul Bruno spune:

    Sasii plecati din Romania au lasat in urma un patrimoniu urias, orase si sate intregi, cine se ocupa in continuare de pastrarea acestuia ?

  2. arady spune:

    copilul avea dreptate: si omul sfinteste locul

  3. Dedalus spune:

    Un minister inutil. Un birou cu 5 persoane in minusterul infrastructurii publice si u biou cu 5 persoane pentru patrimoniul cultural inministerul educatiei ar fi suficient. Nu Este nevoie nici de minusterul culturii actualmente numit Fara rost si Al “identitatii nationale”.

    E nevoie insa de o foarte serioasa reelaborare a legii sponsorizarilor si mecenatului, de o regandire a programelor de Finantare culturala cu implicarea sectorului de afaceri si de o libertate reala a unitatilor educative de drept privat.

    Ar mai to nevoie de cadru legal pentru activitatea publica platita pentru pensionari si de wflexibilizarea formelor de educatieprin acceptarea homeschooling partial si a educatiei extracuriculare formalizate.

    Deocamdata organizarea socioeconomica a Romaniei este sumara si primitiva. Pierderike culturale si economice casi eigrarea si dificultatile bugetare au drept cauza acest primitivism legal si administrativ pe care ne incapatanam sa il pastram.

    Din pacate nici la USR sau PNL nu observ o deschidere spre dezvoltarea cadrului legal si administrativ ci doar o incrancenare anti PSD.Nu e suficient.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Catalin Cioaba


Catalin Cioaba

cercetător postdoctoral, Universitatea Bucureşti A absolvit Facultatea de Litere şi Facultatea de Filosofie la Universitatea Bucureşti, unde a obţinut doctoratul în anul 200... Citeste mai departe


E randul tau

Wage led growth e doar un nume sofisticat pentru ceea ce numim de obicei, in termeni si mai "tehnici...

de: r2

la "Direcții alternative în economie"

Carti recomandate de Contributors.ro

DEMOCRAȚIA SUB ASEDIU ROMÂNIA ÎN CONTEXT REGIONAL

Carte recomandată de contributors.ro

Cauta articole

noiembrie 2019
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Oct    
 123
45678910
11121314151617
18192021222324
252627282930  

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)