Home » Cultura »Opinie » Citesti:

Un posibil obiectiv de ţară : educaţia şi cercetarea policentrice

Virgil Iordache martie 18, 2018 Cultura, Opinie
9 comentarii 849 Vizualizari

În loc să ne batem pe România ca pe un câine tot mai mort poate că ar fi de folos să acceptăm realitatea diversităţii felurilor în care vedem lumea. Din perspectiva intereselor cetăţenilor e limpede că risipa generală de energie în dispute nu foloseşte nimănui.

Nu suntem încurajaţi să acceptăm asta pentru că statul are nevoie de o viziune comună unificatoare care să susţină mobilizarea eficientă în împrejurări cheie şi comportamentul conformist în raport cu instituţiile puterii. Tensiunile nu rezultă din dorinţa oamenilor de a sta protestând pe străzi sau de a urî pe alţii manipulaţi de televiziuni, ci din diferenţele de viziune ale elitelor politice, la rândul lor susţinute de opţiuni de politică externă diferite, cu toată instrumentaţia de propagandă aferentă pusă la dispoziţiei.

Pornesc de la presupoziţia că elitele statului şi ceel politice, de orice fel ar fi ele, doresc o ţară cât mai bogată din care să poată extrage resurse cât mai multe. Felul în care procedează, sărăcind ţara şi oamenii, ar denota că nu ştiu să acţioneze altfel. Presupun că dacă ar şti cum să acţioneze altfel, mai favorabil contribuabililor fără lezarea propriilor lor interese personale, ar face-o.

În acest text sugerez un mod de a construi o viziune comună unificatoare fără un singur centru de autoritate asupra cunoaşterii şi valorilor. Acesta ar fi un model în care disputele asociate diferenţelor nu pot escalada către un prag autodistructiv, permiţând o producţie economică şi culturală mai mare.

Să vedem împreună un model al reprezentărilor asupra lumii şi să evaluăm fezabilitatea asumării unui obiectiv de educaţie şi cercetare prin prisma unui astfel de model.

1 Un model al reprezentărilor asupra lumii cu trei centre de autoritate

O primă observaţie ar fi că filosofia si teologia academică nu sunt în mod propriu alocabile ştiintelor umaniste. Prima e un server al tuturor stiintelor de la fizică la filologie si al cunoasterii comune cu software construit de om. A doua e un server complementar primului cu software complet diferit.

Schema de mai jos reprezintă un model al relaţiei dintre cercetarea ştiinţifică, filosofică şi teologică şi raportul lor cu cunoaşterea comună.

Comentarii pornind de la schemă:

  • Cercetarea ştiinţifică descrie fapte prin observaţii la scările spaţio-temporale micro, mezo şi macro, cunoaşterea comună e centrată pe scara mezo, specifică organismului uman. Cercetarea filosofică şi teologică încearcă să rezolve probleme transversale (eng. cross-cutting) pe corpurile de cunoaştere comună şi ştiinţifică.
  • Zona cu culoare verde este a problemelor de scară mică, asociate unor probleme relevante într-o anumită perioadă istorică (ex. problema speciei biologice, problema interpretării mecanicii cuantice, interpretarea teologică a teoriei evoluţiei, interpretarea rezultatelor fiziciii contemporane, teorii ontice regionale ale diferitelor domenii ştiinţifice, implicaţii etice ale rezultatelor diferitelor domenii ştiinţifice). Problemele de scară mică tind să fie considerate probleme filosofice sau teologice, nu probleme ale filosofiei sau teologiei în sens propriu. Problemele de scară mică sunt cele cu relevanţă practică uşor perceptibilă, cu impact pe termen scurt în societate.
  • Zona cu culoare neagră din cunoaşterea filosofică şi teologică şi nivelurile apropiate ei constituie cercetarea fundamentale filosofică şi teologică. Este zona problemelor de scară mare abordate pe perioade lungi în istoria filosofiei şi teologiei. Miza practică pe termen scurt a acestor zone este întreţinerea practicilor acceptabile, a standardelor de rigoare, a metodologiilor verificate fără care în zona verde nu se poate face nimic riguros.
  • Zona cu culoare roşie este zona probabil cea mai puţin dezvoltată, mediatoare între rezultatele cercetării fundamentale şi rezultatele cercetării filosofice şi teologice cu relevanţă practică imediată.
  • Stilurile metodelor filosofice şi teologice pot fi mai riguroase, apropiate de stilul cunoaşterii comune (idealul filosofiei care răspunde problemelor existenţiale ale omului formulate în cunoaşterea comună(, sau mai riguroase, teoretice, apropiate de stilul ştiinţei (idealul filosofiei ca ştiinţă).

1.1 Filosofia şi teologia cresc eficiența si eficacitatea producerii şi aplicării cunoaşterii ştiinţifice

Cercetarea in filosofie şi teologie la interfața cu disciplinele stiintifice si relația dintre cele două “servere » au o miză practică mare prin efectele asupra producției de cunoastere stiintifică si asupra felului cum e aplicată. Ar trebui finanțată la nivelul celei din domeniile stiintifice.

Câteva căi prin care filosofia creste eficiența si eficacitatea stiintei:

  1. Reduce competiția distructivă între abordări, scoli in cadrul disciplinelor prin lămurirea complementaritatii presupozitiilor si metodelor. Cu o cultură filosofică minimală nu s-ar fi ajuns la marginalizarea taxonomiei si sistematicii si la dominația reductionismului chimic si fizic in biologie.
  2. Catalizeaza cercetările interdisciplinare prin reducerea costurilor de comunicare, de întelegere a limbajelor tehnice specifice, a diferențelor principiale de abordare si conceptualizare a realității. Fără analiza fundamentelor disciplinelor dialogul intre oamenii de stiintă din diferite domenii cu potential de competiție pe resurse e mai mult unul al surzilor. Cazul stiintelor mediului e tipic, cu dificultatile mari de a face ceva împreună pentru a rezolva probleme complexe.
  3. Permite conturarea unor idei teoretice noi in cercetări transdisciplinare, idei cu rol de punte coerentizatoare, care nu există in nici o disciplină anume. Nu poți veni cu asa ceva fără o imagine asupra structurilor teoretice disciplinare, a stadiului de maturitate teoretică, asupra a ce se poate preta pentru a depăsi ce există pentru rezolvarea unor probleme complexe formulate in limbaj comun in societate.

Pe scurt, filosofia scade costurile cercetării la scara programelor si a comunității academice si ridică gradul de complexitate al problemelor abordabile la un moment dat.

Filosofia are un rol autocatalitic şi în cunoaşterea comună. Gândirea critică pe care o susţine ajută la reciclarea ideilor, descompune proiectele asumate eşuate practic permiţând formularea unora noi, dezavantajează încremenirea în proiect. Rolul ei este aici asemenea descompunătorilor dintr-un ecosistem, fără de care nici un rest de materie organică moartă nu ar mai ajunge să furnizeze nutrienţii necesare pentru creşterea plantelor din următoarele generaţii.

Teologia stabilizează comportamentul moral al celor care îşi asumă existenţial adevărul ei, reduce competiţia distructivă în toate domeniile vieţii, inclusiv în ştiinţă şi filosofie, prin contextualizarea mizelor din domeniile respective ca părţi dntr-un proiect de scară existenţială globală care nu trebuie subminat şi îndeamnă la discernământ în aplicarea rezultatelor din ştiinţă şi filosofie. O schiţă analitică a contribuţiilor acestui domeniu al cunoaşterii depăşeşte zona mea de competenţă.

1.2 Diversitatea tipurilor de viziuni asupra lumii legitime public într-o astfel de cultură

În tabelul de mai jos avem o matrice de conectivitate care exprimă relaţiile culturale dintre diferitele tipuri de reprezentări:

  • 1_2, 1_3, 1_4 Reprezentări din perspectiva cunoaşterii comune asupra cunoaşterii ştiinţifice, filosofice şi teologice;
  • 2_1, 2_3, 2_4 Reprezentări din perspectiva cunoaşterii ştiinţifice asupra cunoaşterii comune, filosofice şi teologice;
  • 3_1, 3_2, 3_4 Reprezentări din perspectiva cunoaşterii filosofice asupra cunoaşterii comune, ştiinţifice şi teologice;
  • 4_1, 4_2, 4_3 Reprezentări din perspectiva cunoaşterii teologice asupra cunoaşterii comune, ştiinţfice şi filosofice;
  • 1_1, 2_2, 3_3, 4_4 Reprezentări ale diferitelor sub-tipuri de cunoaşteri asupra altor sub-tipuri din aceeaşi categorie.
1 Cunoaştere comună 2 Cunoaştere ştiinţifică 3 Cunoaştere filosofică 4 Cunoaştere teologică
1 1_1 1_2 1_3 1_4
2 2_1 2_2 2_3 2_4
3 3_1 3_2 3_3 3_4
4 4_1 4_2 4_3 4_4

Din combinarea diferitelor tipuri de reprezentări într-un mod mai mult sau mai puţin coerent în construcţia identitară a oamenilor, cu feluri poate uşor diferite de a înţelege ceea ce înseamnă coerenţă, rezultă viziunea fiecăruia asupra lumii. Diversitatea acestor viziuni este o bogăţie a naţiunii, sursa adaptabilităţii ei la schimbările din mediul exterior, a rezistenţei la şocuri culturale cu toate implicaţiilor lor economice.

Zona asumărilor fundamentale este în această abordare zona privată şi grupală social, iar statul este cel care asigură cadrul formal instituţional pentru funcţionarea vieţii private şi grupale, asemenea unui cofraj de ouă în care aşezi ouăle. Cofrajul e decisiv pentru transportul ouălelor în timp. Nu mai spargi ouăle ca să încerci să creezi unul singur mai mare, statul. Fiecare îşi vede de viaţa lui. Va apăra statul pentru că strămoşii lui l-au construit, pentru că el îl construieşte, pentru că îi e de folos, pentru că le va fi de folos copiilor lui, nu pentru că şi-l apropriază personal proiectând identitatea personală într-o identitate publică impusă tuturor con-cetăţenilor.

Ceea ce interesează în gândirea educaţiei şi cercetării publice este caracterul acceptabil social al tuturor acestor tipuri de reprezentări. Conţinutul lor poate fi sau nu cunoscut în mod riguros în etapa de asumare a unui astfel de obiectiv. Cunoaşterea la standarde ştiinţifice a acestor relaţii în cultura naţională este un obiectiv strategic de cercetare naţională.

Stabilirea ca acceptabile social a tuturor perspectivelor reduce tensiunile publice dintre adepţii  perspectivelor diferite. De exemplu, grupurile care nu au nimic de a face cu asumarea cunoaşterii teologică şi o interpretează din perspectivă ştiinţifică sau filosofică nu sunt legitimaţi să escaladeze dispute cu grupuri care interpretează teologic cunoaşterea ştiinţifică şi filosofică, asumând-o autentic doar pe prima.

2 Fezabilitatea asumării obiectivului în context geopolitic

Miza statală a modului de proiectare a educaţiei şi cercetării este tipul de ieologie care fundamentează unitatea modului de gândire al naţiunii.

Pentru o democraţie liberală sistemul cu verificări şi contraponderi între corpurile de cunoaştere ştinţifică, filosofică şi teologică propus mai sus sunt de părere că este cel mai potrivit pentru stabilitatea pe termen lung. Valoarile majore pe care la proiectează în spaţiul public şi în mentalitatea oamenilor sunt pluralismul, gândirea critică, toleranţa, unitatea în diversitate.

Pot fi numite unele patologii structurale ale modului de structurare a educţaiei şi cercetării în ştiinţă, filosofie şi teologie din perspectiva funcţionării optime a unei democraţii liberale:

  • eliminarea polului teologic. Facilitează apariţia fundamentalismelor filosofico-ştiinţifice de tipul socialismului ştiinţific.
  • eliminarea polului filosofic. Facilitează apariţia fundamentalismelor teocentrice cu subordonarea cunoaşteri ştiinţifice celei religioase.
  • eliminarea polurilor filosofic şi teologic. Facilitează scientisme relativiste care pentru a susţine valorile morale asumate social virează în autoritarisme ale corectitudinii politice.
  • discreditarea autorităţii ştiinţei. Duce la stagnare în dezvoltarea tehnologică economică, la subdezvoltare şi reducerea competitivităţii în context global, la subminarea securităţii naţionale prin reducerea puterii statului.

Riscul asumării naţionale a unui model cu contraponderi între filosofie, ştiinţă şi teologie este folosirea unuia sau altuia din corpurile de cunoaştere respective ca vectori de influenţă pentru state cu ideologii disfuncţionale din perspectiva democraţiei liberale: a celui ştiinţific pentru propagandă ateistă, a celui religios pentru propagandă autoritaristă.

Fezabilitatea asumării unei educaţii şi cercetări publice policentrice depinde de percepţia elitei politice şi statale asupra rolului României, dacă rolul ei este exclusiv de celulă epitelială la periferia civilizaţiei europene cu potenţial de a deveni un solz mort al unui organism viu, sau dacă este un avantaj ca România să aibă o producţie culturală şi economică rezultată din creativitatea cetăţenilor ei, cu costul unei anume instabilităţi intrinseci guvernabile.

Din ceea ce putem vedea în spaţiul public situaţia pare să fie mai aproape de model ul solz. Alegerea neasteptată a actualului Presedinte a dus la amânarea testului deliberat de stres la scară națională până la succesul partidelor care sunt acum la putere. In curând coșmarul României se va termina, după câte se pare cu un rezultat destul de bun pentru rolul dat țării in flancul estic. Chiar si dintre noi, cetățenii simpli, unii putem fi mulțumiți că am performat in acest context agresiv si aparent haotic fără să ne adaptăm discreditant condițiilor de mediu temporare, sau fără să ne ascundem escapist in lumi mici, decuplate de realitatea socială. Poate că există potenţialul să ne dorim mai mult pentru ţară. Poate că nu există.

Încheiere

Implementarea obiectivului de a avea o educaţie şi cercetare policentrice cu structură de felul celei schiţate presupune voinţă politică, formularea unei variante mai potrivite prin procese de consultare publică, schimbarea strategiilor din domeniu.

Soluţii operaţionale până când aşa ceva s-ar întâmpla pot fi includerea unor pachete de lucru filosofice dedicate unor aspecte ale fundamentelor teoretice şi metodologice ale ştiinţelor în proiecte ştiinţifice unde acestea se potrivesc şi luarea în considere explicită a componentei culturale religioase în termeni teologici acolo unde capitalul cultural are o relevanţă directă asupra cercetării (link).

În condiţiile în care stabilitatea ţări pare să primeze asupra productivităţii ei o soluţie strategică poate fi influenţarea mediului extern nefavorabil din est care duce la această prioritizare. Canalul de comunicare poate fi tocmai viaţa şi instituţiile ortodoxe asemănătoare. Un model de succes economic şi cultural al unei democraţii liberale cu un centru de autoritate cognitivă teologică predominant ortodoxă alături de alte centre de autoritate poate ajuta la transferul valorilor democraţiei liberale către Rusia pe căi informale.

Poate că şi simpla discutare a unor astfel de perspective în spaţiul civic poate ajuta la construirea de punţi peste faliile sociale de diferite feluri.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "9 comments" on this Article:

  1. Dedalus spune:

    Reducerea bugetului cercetarii la 10%, asta e solutia. Impreuna cu diversificarea pietei prin simplificarea reala a birocratiei solicitate rfirmelor in rlatie cu statul si cu reducerea generala a cheltuielilor statului la 50% din ce este in prezent.

    Sau, altfel spus, trecerea de la “finantarea cercetarii de stat de catre stat” la finantarea concurentiala.

    ====

    Oricine arunca un ochi pe web-site-urile institutiilor de cercetare din Romania vede cat suntde “eficiente” in a lua bani de la stat, prin programe in care oricum nu concureaza cu nimeni si din care rezulta … rapoarte.

    In ce priveste legatura cu cercetarea stiintifica internationala, suntem si aici maestri ai denaturarii.

    In ce priveste valoarea reala a cercetarii romanesti, mi-e si rusine sa ma pronunt. Am vazut destule aberatii aplaudate. Toata povestea cu ISI care ascunde de fapt non-valoarea in loc sa o evidentieze, ca sa amintesc doar una din situatiile neplacute.

    In acelasi timp, studii si cercetari de care toata lumea are nevoie (guvern, firme private etc.) lipsesc pur si simplu. Lumea cercetarii romanesti pare ocupata sa scrie cuvinte inutile pe hartie, spre folosul nimanui. Vorbe, vorbe, vorbe – vorba unui distins si uitat scriitor.

    ===
    Eu cred ca se intampla aceste lucruri pentru ca sunt prea multi bani la mijloc, intr-un sector in care beneficiarii privilegiati au avut grija sa inchida accesul altora si sa sugrume in fasa orice incercare de concurenta.

    Multe si marunte chichite organizatorice, administrative, procedurale au condus la aceasta situatie. Este o strategie dificil de contracarat, pentru ca fiecare chichita in parte nu pare a fi importanta, dar toate adunate conduc la mentinerea unui sistem de privilegii si la perpetuarea non vaalorii.

    Nu spun ca nu sunt si cercetatori buni si onesti. Dar ei sunt impiedicati sa se afirme de privilegiatii sisemnului si fie rabda si se adapteaza devenind viitorii satarapi, fie isi iau lumea in cap spre alte tari unde chiar sunt apreciati.

    Si lucrul acesta nu s-ar intampla daca intelectualii tarii s-ar intoarce cu fata la problemele reale, ar ridica orchii de la contemplarea buricului. Nu o fac, dupa parea mea , pentru ca sunt mult prea bine platiti pentru contemplarea buricului.

  2. Cinicul spune:

    Societatea moderna a introdus educatia centralizata si controlata politic. A fost necesara in etapa formarii si consolidarii natiunilor. Ulterior acest model a fost impins la extrem de facism si comunism.
    Astazi exista o relansare a ofensivei de control politic asupra educatiei si asta nu doar in Romania, ci si la case mult mai mari si mai luxoase.
    Educatia policentrica nu se poate realiza pentru simplu motiv ca premiza de la care porniti la inceputul articolului dvs (“poate că ar fi de folos să acceptăm realitatea diversităţii felurilor în care vedem lumea.”) nu prea exista nicaieri. Peste tot se vorbeste de dreptatea modeului nostru, de “noi si ei”. Am depasit de mult vremea cand lui Voltaire i se atribuia (apocrif) fraza prin care afirma (citat aproximativ) “~nu sunt de acord cu puncul dvs de vedere, dar iti voi apara pana la moarte dreptul de a o spune)”.

  3. ion spune:

    Obiectiv de tara:
    1. Schenghen
    2. Euro
    3. Ridicarea in topuri de afaceri
    4. infrastructura
    5. Educatia de baza: scoala maternala de la 3 ani obligatoriu, 1 universitate in top 100 mondial, trebuie copiat un sistem care functioneaza

    Nu stiu ce cercetare poti face in romania, daca nu vine nimeni. Nici nu cred ca suntem pe harta cercetarii mondiale. Ce model propuneti? Modelul american pare sa functioneze, restul dorm. Copiati modelul american, dar fara punctele 1-5 nu putem vorbi despre nimic.

    Cu teologia m-ati dat gata!

    • Virgil Iordache Virgil Iordache spune:

      Nici unul din cele formulate de dvs nu mi se pare un obiectiv strategic. Sunt obiective generale ale oricărui program de guvernare. Care ar fi cele trans-cicluri electorale ?

      Nu am un răspuns, ce am furnizat în acest text este o abordare legată de educaţie şi cercetare. Ca om de ştiinţă cunosc foarte bine ce poate şi ce nu poate acest domeniu.

      Cât despre copiere, se pare că nu funcţionează în cazul organizaţiilor datorită mediului care nu poate fi copiat. E necesară o mimimă adaptare la condiţiile locale. Ale noastre vin cu relevanţa vieţii spirituale încorporată.

      gânduri bune,

  4. Srcsm spune:

    1) Vor mai exista țări? Când greutatea uniunilor și bucățirea în regiuni cresc în importanță?
    2) Cunoașterea teologică privește o castă, pe cea a preoților. În condițiile oecumenismului și diversității, este bine să folosim pluralul pentru “morală”. Și de-aici, o mulțime de consecințe, inclusiv măcelărirea “păgânilor” și “necredincioșilor” etc.
    3) Cunoașterea filosofică este neglijată masiv peste tot (“Fapte, nu vorbe!).
    4) Un proiect major de țară ar trebui să cuprindă în primul rând așezarea după valori. Spre exemplu, în cercetare / educație, pe primul loc aș pune îndiguirea imposturii. Un alt punct important ar fi schimbarea paradigmei educaționale în sensul formării și dezvoltării inteligenței conceptuale (creative). Altfel, vom ajunge o nație ținută laolaltă de limbă (încă 1-2 generații), compusă dintr-o cremă mondialistă + o masă de vite furajate cu venit universal garantat.
    A propos de celelalte feluri de cunoaștere, știți cum au fost reduse orele de latină, biologie, istorie etc., de când un isteț a zis că păpădia și Herodot se găsesc pe internet și ca atare nu trebuie predate în școală? Despre educația în biologie știți cu siguranță: în era biologiei moleculare, noi unde suntem, ca învățământ biologic? În tematica de licență a unor facultăți încă apar manualele unice din anii 1980 (e.g. Ecologia lui Botnariuc & Vădineanu). Știți ce bugete (exclusiv didactic, nu cele agățate prin proiecte de cercetare) de dotare a laboratoarelor de biologie moleculară avem ?
    Articolul ridică o mare problemă: ancorarea prin cunoaștere altfel decât științifică. Cine are nevoie de indivizi ancorați, în condițiile în care toate devin fluide, iar individul, pentru a supraviețui, are nevoie de cât mai multă adaptabilitate? La ancorare lucrează ProTv-ul și toate celelalte canale de îndobitocire, Facebook-ul și tot labirintul de futilități absorbante de atenție și timp?

    • Virgil Iordache Virgil Iordache spune:

      Intervenţia dvs denotă aparent decuplarea de cunoaşterea filosofică şi teologică. Perspectiva pe care o propuneţi pare clasificabilă la 1_3 şi 1_4.

      Pentru oricine face biologie şi a cunoscut cercetările legate de fundamentele biologiei utilitatea acestei cunoaşteri este evidentă.

      Nu pot face decât un apel la autoritate externă, dat fiind contextul. De exemplu numărul de lucrări al cărţii Foundations of Biophilosophy:

      https://scholar.google.ro/scholar?cites=6713493138969593823&as_sdt=2005&sciodt=0,5&hl=en

      Se poate vedea că foarte multe lucrări ştiinţifice se folosesc de o astfel de lucrare.

      gânduri bune,

  5. ion adrian spune:

    In lipsa educatiei si a cercetarii Romania va fi una din tarile unde mitul lui Wells din Calatoria in timp are sansa sa se realizeze ce mai repede.Nu cred ca vom avea insa eloi ci mai degraba molpci care se vor manca intre ei. :)
    Deja sgregarea a inceput, categoria analfabetilor imbogatindu-se cu o subcategorie mai periculoasa decat cea a a analfabetilor absoluti, i respectiv cu categoria analfabetilor functionali termen pe care l-am auzit prima oara la dl Presedinte Basescu si care bine a facut ca l-a folosit.

    • ion adrian spune:

      Erata: …Nu cred insa ca vom avea eloi ci mai degraba morloci care se vor manca intre ei. :)….

    • Virgil Iordache Virgil Iordache spune:

      Aşa este. M-ar mulţumi şi micul obiectiv ca 10% din bugetul cercetării să meargă spre filosofie, 7% la interfaţa cu ştiinţa şi 3% pentru cercetarea fundamentală în domeniu.

      Teologia este ca o contrapondere pe termen lung, las pe cei care reprezintă tagma să spună cât vor de la buget pentru cercetare, cu argumente specifice.

      După excesele din comunism tagma filosofilor sunt de părere că are nevoie de o contrapondere serioasă. Foarte mulţi oameni de ştiinţă percep că a venit şi rândul lor să fie la butoanele finanţării, după ce au fost intoxicaţi cu materialism dialectic. Psihologic sunt de înţeles. Strategic e o eroare.

      gânduri bune,



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Virgil Iordache


Virgil Iordache

Virgil Iordache cercetează și predă la Facultatea de Biologie a Universităţii din Bucureşti. Domenii principale de preocupări: ecologie şi filosofia biologiei. Cărţi şi ... Citeste mai departe


E randul tau

Faptul că 24 de mii de oameni au citit articolul face să merite efortul de a-l fi scris și apoi n...

de: Luminita Marcu

la "Ne mândrim de Centenar cu dr. Paulescu, părintele rasismului ştiinţific şi lider de partid fascist: prostie guvernamentală sau ceva mai grav?"

Petre Opris – volumul Licenţe străine pentru produse civile şi militare fabricate în România: (1946-1989)

Cauta articole

decembrie 2018
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930
31  

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)