Home » Cultura »Politica & Doctrine » Citesti:

Un spectator angajat: Camil Roman, arhetipurile prezidentiale si Constitutia

Vladimir Tismaneanu februarie 10, 2012 Cultura, Politica & Doctrine
15 comentarii 1,698 Vizualizari

Camil Roman este un tanar intelectual roman, doctorand in politica si relatii internationale la Universitatea Cambridge, specializat in studiul revolutiilor, revoltelor si miscarilor sociale. Este un om care crede sincer in valorile liberale, nu in travestiurile acestora si in nesfarsitele baluri mascate din lumea post-comunista romaneasca si nu numai. Intr-un spatiu publicistic in care abunda amatorismul bombastic, metoforele nevricoase, pamfletele naravase, invectivele sulfuroase si hiperbolele vehemente, Camil Roman scrie lucid, concis, franc, transant si clar. Spune ceea ce gandeste si gandeste ceea ce spune.

Nu este si nici nu cred ca-si propune sa fie jurnalist, dar vrea sa fie si chiar este un intelectual public. Are bucuria participarii la ceea ce se numeste conversatia democratica. Este, in traditia definita de Raymond Aron si ilustrata de discipolii acestuia, un spectator angajat. Articolele sale din “Romania Libera” se remarca prin transparenta si acuitate, prin curajul asumarii propriei pozitii, indiferent de popularitatea ei, reala ori fictiva. O face pentru ca asa gandeste, nu pentru ca l-ar fi “momit” ori “platit” cineva. Iata un fragment din articolul sau “Arhetipurile noastre prezidentiale si Constitutia”:

De când cu nominalizarea lui Mihai Răzvan Ungureanu la postul de premier, Crin Antonescu îşi dă din nou ochii peste cap de grija democraţiei. De câţiva ani, omul e în general speriat de calitatea acesteia de la noi din ţară. Face sesiuni extraordinare pe la Parlamentul European sau se aliază cu patriotul Dan Voiculescu (pentru cei ce nu ştiu – turnător cu acte în regulă la Securitate).

Tot de grija democraţiei, dânsul a fost una dintre principalele portavoci ale unei cvasilovituri de stat orchestrate de Parlamentul democratic: mega-măgăria suspendării lui Băsescu din 2007. Apoi a fost unul din personajele-cheie care au trimis-o la plimbare pe Monica Macovei tocmai când aceasta reuşise să pună puţină ordine… în statul nostru de drept. Şi tot el este cel care a văzut mereu dosare politice la DNA, în condiţiile în care fiecare raport pe justiţie al UE lăuda această instituţie. La un moment în care niciodată în istoria României libertatea politică nu a fost mai mare, este de-a dreptul siderant să vezi atâtea bocitoare după perdeaua partizanatului politic îngrijindu-se de democraţia de sub „regimul” Băsescu.

Să revenim însă la chestiunea democra-ţiei despre care se tot vorbeşte şi să vedem fondul problemei: Constituţia. După 20 de ani de republică semi-semi-prezidenţială, putem distinge două arhetipuri de preşedinţi pe care i-a năşit această Constituţie. Mai întâi, „arhetipul Iliescu”: avem o republică moţăită, făcută pentru perioade de linişte şi tihnă, în care mitul preşedintelui negociator şi imparţial – cu alte cuvinte, adevărata imagine a „tătucului” – maschează raporturile crase de putere din societate în favoarea celor care conduc. Preşedintele nu trebuie să îşi arate muşchii pentru că nu e necesar, totul e sub „control” pentru o bătrâneţe liniştită şi o putere perpetuum mobile. Acesta a fost visul unei nopţi de vară al PSD-ului lui Iliescu şi al candidatului Năstase.

Şi-au dat însă cu stângul în dreptul şi a venit „arhetipul Băsescu”: o republică vie, în care echilibrul de putere e fragil, în care dezmorţirea postcomunistă produce primele victime în justiţie, în care nevoia de reformă este enormă şi în care apare, aşadar, nevoia figurii preşedintelui-jucător. Contrar a ceea ce se vehiculează, acest tip de preşedinte este în realitate simptomatic pentru lipsa de putere reală din sistem: procesul politic se desfăşoară la limită, victoriile sunt marginale, apar suspendările abuzive de preşedinţi. Toţi actorii scot la înaintare problema democraţiei.


Pentru textul complet:

http://www.romanialibera.ro/opinii/comentarii/arhetipurile-noastre-prezidentiale-si-constitutia-253212.html

PS Am scris aici, in ultima saptamana, cateva articole nascute din pretuire: pentru Rodica Culcer, pentru Emil Boc, pentru Mihai Razvan Ungureanu. Am fost imediat taxat de unii specialisti in insinuari ca urmaresc ceva, ca nu e vorba de sentimentele mele reale, ci de scopuri ascunse, evident meschine, egoiste si sordide. Trebuie sa fie teribil sa cauti mereu cusururi, sa nu poti respira din cauza faptului ca nu toata lumea este infecta, sa contribui la largirea pestilentiului in loc de a participa la desecarea mlastinii. Ca si Mircea Cartarescu, prefer sa admir decat sa detest. Iata un scurt fragment din articolul sau din “Evenimentul Zilei” de vineri, 10 februarie 2012:

Spaţiul public românesc are ceva fascinant în apocalipticul său. Negativismul, contestarea sistematică a tuturor valorilor din jurul nostru pot părea mai fertile şi mai necesare decât admiraţia. Pentru nenumăraţi comentatori din spaţiul public, de la analişti politici la critici literari, admiraţia e întotdeauna suspectă: susţinerea unei personalităţi politice, artistice sau de orice alt fel nu poate fi genuină. Pentru ei, admiraţia manifestată public devine imediat adulaţie, osanale, linguşire, orbire, fascinaţie faţă de putere sau de canon.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "15 comments" on this Article:

  1. Un coleg spune:

    Justine LACROIX and Kalypso NICOLAÏDIS, in volumul lor editat (‘European Stories. Intellectual Debates on Europe in National Contexts’, 2010) ajung la o conluzie foarte interesanta: ca intelectualli post comunisti din estul Europei seversc in mare parte un scop instrumental, acel al legitimarii puterii politice . Si asta se intampla din cauza numarui mic de pozitii intelectuale asumate in spatial public din aceste state, lasand loc in acest mod ‘intelectualilor’ auto-asumati si lipsiti de reflexitate . E tocmai inversul definitiei lui Aron care se inspira din Gramsci si era prelauta mai tarziu de Le Goff, aceea ca intelectualul public nu trenuie numai sa reflecteze asupra socialului si a polticului si sa incerce sa isi puna amprenanta intr-un mod posizitiv asupra realitatii. El/ea trebuie sa fie si auto-reflexiv, sa cantareasca minutios consecintele fiecarei sale actiuni din sfera publica publica.
    Judecand in temeiul acestei conceptualizari ma tem ca si dumneavoastra domnule Tismaneanu si colegul specialist in revolte nu sunteti decat acei actori care ocupa in mod benevol si totalitar (ca tot e la moda) vidul creat de lipsa de interventii intelectuale autentice din spatial public roman. Activitatea dumneavoastra in srpijinul arhetipului Basescu a servit ofera doavada empirica. Ati furnizat instrumentul academic ‘studiul comunismului- sau mai bine zis transarea sa pentru totdeauna in mod public in romania’ – pentru a legitima acest arhetip. Presupun ca veti sta pana la final in aceata corabie cu prietenii dumneavoastra eseisti de seama.
    Intrebarea e de ce un asemenea grad de effort? Care sunt ideile care va anima sa fauriti roatele carului mediocritatii portocalii? Am scapat eu in a sesiza vreo anumita tendinta teleologica absoluta? Aduce oare dictatura mediocritatii pe care o sustneti acum, mai aproape visul lui Kojeve? Se termina totul cu Basescu si cu ‘dumneavoastra’ (ma refer la generatia 68)? Vreau sa fiu luminat, imi doresc foarte sincer. De ce intelectuali publici printre care va numiti si dumneavoastra ridica fundatia mizeriei, tupeului si a prostiei? Va renastea societatea romana intr-un final, suntem doar intr-o poveste hegeliana in care trebuie sa acceptam raul pentru ca e un stadiu necesar?

    O ultima idee, de fapt una dintre concluziile volumului mentionat la inceput:
    Orice teorie prezentata de intelectuali in sfera publica ar trebui sa constranga autoritatea in asa fel incat sa inlesneasca punerea in aplicare a idealului politic unei vieti universal mai bune. Atat timp cat intelectualii vor legitima cu un grad mare intentionalitate (in lipsa coercitiei – dupa cum subilinaiti in cazul colegului correspondent RL), acestia vor fi tot timpul supusi riscului unui ‘derive totalitaire’. CEEA CE SE INTAMPLA DE ANI BUNI IN ROMANIA !!!

    • Poate cititi si “Fantasies of Salvation: Democracy, Nationalism, and Myth in Post-Communist Europe” (Princeton UP, paperback 2009). Ori pe Avishai Margalit despre “decent society”. Ori pe Dick Howard, Paul Berman, Slavenka Drakulic, Ivan Krastev, Adam Michnik, George Konrad, Janos Kis, Martin Palous etc Oare toti intelectualii publici in lumea post-comunista legitimeaza puterea? Nu s-au schimbat presedinti si guverne? Nu exista fragmentari, dispute, clivaje in lumea intelectuala? Spun Michnik si Wildstein acelasi lucru? Spun Ion Vianu si Andrei Plesu acelasi lucru? Spun Andrei Marga si Mircea Mihaies acelasi lucru? Spun Alina Mungiu-Pippidi si si H.-R. Patapievici acelasi lucru? Spun Caius Dobrescu si Ioan Stanomir acelasi lucru? As zice ca e bine sa ne ferim de generalizari. “Transare pentru totdeauna”? Cititi cartea de dialoguri dintre nostalgicul Stefan Andrei si benevolenta istorica Lavinia Betea (cu un entuziast endorsement de acad. Dan Berindei). Ati urmarit reactiile in jurul cartii lui Larry Watts? De generalul de securitate (r) Aurel Rogojan ati auzit? Ca vaut la peine. Il publica “purul” domn Petru Romosan. Aron inspirat de Gramsci? Am inteles eu gresit ce scrieti? Diavolul, once again, is in the detail. But also in History :)

    • iudita spune:

      Domnule, sunteti un tiran! Si, tare ma indoiesc ca o sa ajungeti un iluminat dupa cum vedeti lucrurile.

  2. un coleg spune:

    cu siguranta am gresit sugerand cartea, era vorba doar de recomandarea unui punct de vedere argumentat. Nu vad nimic transant in a expune concluziile unui volum. Fara indoiala exista mii de nuante si adevaruri. A fost o greseala pentru ca speram sa starnesc un raspuns articulat asupra ideilor enuntate si nu o avalansa de nume. Aron da impartaseste viziunea sociologica si istorica a lui gramsci desi pare surprinzator:p totusi the smoking gun e acolo. Ati legitimat puterea actuala si niciodata nu ati justificat alegerea intr-un mod coerent NU ATI LASAT DE INTELES CA SUNTETI CONSTIENT DE CONSECINTELE IMPLICARII DVS.cand vor fi si in sfarsit intelectualii romani angajati accountable si responsabili , ca tot mimam principiile democratice pe plan politic.

    • Da, exista mii de nuante, dar nu sunt catusi de putin convins ca exista “mii de adevaruri”. Am incercat sa sugerez ca pozitiile intelectualilor publici est si central europeni de dupa 1989 nu sunt catusi de putin omogene si monocrome. A le prezenta astfel inseamna ignora diversitatea dezbaterilor reale. Ganditi-va la reactiile foarte diferite legate de razboaiele de secesiune din fosta Iugoslavie (Havel versus Konrad, sfarsitul revistei “Praxis International”)) ori la Irak. Ganduri bune.

  3. Razvan Orasanu Razvan Orasanu spune:

    Domnu’ Tismaneanu… intrucat va pretuiesc scrierea, am mers sa citesc si avea de spus acest tanar promitator.

    Daca analiza lui este cat de cat ok, o da in bara la final cand trage o concluzie de zile mari, ca trebuie sa revizuim Constitutia cu totul, concluzie care nu urmeaza logic celorlalte argumente din articol (anume ca presedintii pe actuala Constitutie se vor pozitiona mereu intre stilul iliescian si cel basescian). Va citesc in continuare, citesc inclusiv recomandarile de carti pe care le faceti, dar tanarul cambridgian nu mi-a placut si pace. Ma asteptam mai mult de la un doctor in devenire.

    • pedigrinue spune:

      ati fost pe acolo? Poate scrieti niste impresii intelectuale si profunde de calatorie. Stiu ca au o selectie al naibii de dura si onesta.

      • Razvan Orasanu Razvan Orasanu spune:

        Domnu’ pedigriune, eu sunt la Harvard, momentan, daca asta da o greutate diferita unor argumente logice (parerea mea este ca nu) . Astia de la Harvard au o selectie mai usoara, in opinia dvs, nu? :)

        • mihai andrei spune:

          Domnule Razvan Orasanu imi cer scuze. M-am pripit. Sunt absolut de acord cu ceea ce ati scris in artcolul despre tineretea noilor membri ai Guvernului vs. mai vechii harsiiti prin meandrele politicii pre si post-decembriste.

          Harvard= Veritas. Doar ca inocenta uneori este scutul luciditatii.Paradoxal. Doar aparent.

          Cat priveste revizuirea Constitutiei Iorgovan- nu credeti ca ar fi necesara? Constitutia emanata de emanatii din decembrie 89? De ce ? Este prea buna?! Bine. Revizitata nu revizuita . Purificata de zgomotele soptite de umbrele rosii. Nu?…

          Cu deosebit respect, Mihai Andrei

          PS- super chestia cu Pedigriune!

    • Va citesc si eu cu mare interes. Cat priveste necesitatea revizuirii Consitutiei, stiti, ca si mine, ca face parte dintr-un proiect politic mai larg, dincolo de Ion Iliescu si Traian Basescu. Asa cum a fost conceputa, in perioada 1990-1991, era marcata de mostenirile intelectuale ale comunismului si de influenta, dominanta pe atunci, alui Ion Iliescu si a echipei sale. Constitutionalismul este diferit de textul unei Constitutii, presupune un spirit democratic si acel respect pentru reguli care inca lasa de dori in lumea post-comunista. Ceea ce pretuiesc la Camil Roman este claritatea argumentului, refuzul de a se lasa prins im mrejele vorbelor, efortul analitic. In rest. de gustibus … :) Ganduri bune.

  4. Hantzy spune:

    Norocul nostru ca exista macar un Antonescu! Caracterizarile ce i se fac de o vreme exced un cadru rezonabil al prezentarii unor insusiri. Ele se inscriu tot mai acerb intr-o tactica de legitimare a adversarilor politici ai acestuia.
    Nu contest nimic din incondeierile facute in ultima vreme de harnicii formatori de opinie, dedati la epitete tari si formulari novatoare in a-si minimaliza subiectul. Contest doar lipsa de logica e demersului dumnealor, cu toate pretentiile de jurnalist sau intelectuali publici. Retorica asta a legitimarii prin nihilismul maleficului e cel putin ciudata: este oare suficient sa spui ca, daca-si da Antonescu ochii peste cape de grija democratiei, inseamna ca alegerea care-i determina reactia este una buna?
    Dar asta e nivelul intelectualismului public: un forumism cu ceva mai multe ifose, care n-are nici macar prezenta de spirit ca, atunci cand numeste o procedrura constitutionala drept quasilovitura de stat, sa inteleaga ca le poate oferi munitie contestatarilor, care pot exact la fel considera regimul semi-semi-prezidential drept quasidictatura. Halal!

    • Costica spune:

      Dl. (cat o mai fi) Antonescu nu da “ochii peste cap” de grija democratiei ci de griaj viitorului lui. Poate aveti mimina decenta sa analizati limbajul “catindatului”, modul sau de a se manifesta si apoi mai vorbim…Si apropo, ce masuri economice liberale puteti nominaliza ca a luat guvernul , in toata perioada in care PNL a avut puterea executiva? Antonescu se autoexclude de la masa politicienilor, pastrand pentru el numai supa indivizilor plini de ura si goi de idei…
      Despre caracterul lui…nici intr-o suta de ani nu va ajunge la nivelul intelectual si politic la care era cea pe care a desfiintat-o – Mona Musca – pentru doua informari ca sa se afiseze zilnic cu un penal afacerist cu statul , detinator de mass-media si turnator la politia politica…pe care “il respecta” si asculta dand fuguta la birul lui cand acesta o cere. Halal Presedinte va avea Romania…!!!

      • Hantzy spune:

        Vezi daca nu citesti atent, mai Costica?!
        Spuneam: “Nu contest nimic din incondeierile facute (…)”, dar daca asta e singura legitimitate de care se poate bucura acum noul guvern, atunci problema sa de comunicare e inca mai mare decat a celui de dinainte. Iar de intelectualii care nu pot produce mai mult de atat ne putem lipsi cu siguranta.

  5. andrei spune:

    Exista parei si pareri. Exista insa persoane care imping limitele umanului mai aproape de acea transcendenta buna si absoluta care este Dumnezeu.

    Exista caractere de titan care pun mai presus de viata lor, de comfortul lor in imanent , de micile iluzii ale unei existente cuibarite caldut un dar sacru fara de care fiinta umana nu poate exista pentru si intre semenii ei- Libertatea. Libertatea de-a avea alegeri gresite pe care insa sa ti le asumi. Libertatea de a plange sincer pentru suferinta aproapelui. Libertatea de a nu uita.Libertatea de a critica echilibrat si responasabil. Libertatea de a muri pentru Libertate .

    Libertatea de a iubi Omul – indiferent de statutul sau- si de ai apara- uneori cu pretul suprem dar niciodata cu orice pret – Libertatea.

    Intr-una din cartile cele mai frumoase aparute in Romania post-89 – Declaratie de Dragoste de Gabriel Liiceanu- se face scriere superba despre Libertatea de a admira si iubi oamenii fara de care Lumea si-ar pierde sensul si s-ar reantoarce in neant.

    Sa rostim mai des aceste nume care nu vor muri niciodata- Monica Lovinescu , Virgil Ierunca , Constantin Noica- ani grei de puscarie in temnitele Infernului Rosu- la care putem adauga intru lumina admiratiei fara de care nici o persoana nu-si poate alcatui temeinic ierarhiile- Albert Camus , Alfred Koestler, Panait Istrate , Iuliu Maniu , Anita Nandris Cudla , Petre Tutea , Mircea Vulcanescu, Corneliu Coposu , Liviu Babes , Vaclav Havel……..Ronald Reagan,…..si buzele sufletului ar putea rosti in tacere multe alte nume.

    Nici unul din acesti Oameni nu a slujit pe nimeni si nimic. Doar acel dar suprem fara de care nimic nu mai este ceea ce poate fi- Libertatea. Prin urmare exista Oameni pe care Dumnezeu ii priveste chiar daca ei nu stiu asta… si prin ei si noi percepem o farama din frumosul infinit al luminii ce va sa fie.

    • Constantin spune:

      Libertatea vine din interior iar constrangerile din exterior. De aceea libertatea nu poate fi aparata in mod direct ci prin ricoseul diminuarii constrangerilor exterioare. In statele democrate constrangerile materiale si legislative sunt reduse mereu, in schimb dictatura este asociata cu crestera constrangerilor.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Vladimir Tismaneanu


Vladimir Tismaneanu

Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)