joi, martie 28, 2024

Unfriend Your Facebook!

Nu suntem fericiți pentru că nu putem trăi singuri măcar 24 de ore. Asta credea Blaise Pascal despre omul modern, dar nu asta simt și miliardele de suflete naufragiate, zilnic, pe aglomerata plajă Facebook. Acolo își expun fluxul și refluxul mental, oricât de interesant sau precar, nobil sau viciat. Pe nisipul pixelat apar mesajele providențiale sau dejecțiile plastifiate. Oamenii aleg să-și petreacă chiar și vacanțele în lumea virtuală: de la natură și cultură direct pe tastatură! Lumea interconectivității totale a dat naștere celei mai curioase psiho-dinamici din istoria post-modernității.

Din perspectiva consumatorului afectat, Teodor Baconschi a scris un eseu remarcabil, cu vădite intenții și efecte terapeutice. Ca antropolog exersat, autorul ne oferă primul eseu doct despre o Românie virtuală, cu virtuți și păcate greu de imaginat acum doar 100 de ani… Cartea e scrisă alert, dar practică un stil exigent. În acest fel, Teodor Baconschi ne invită să redescoperim noblețea gândirii și tihna meditațiilor asupra umanului dinaintea epocii wireless.

Să generalizăm puțin și să admitem că Facebook este locul unde ne-am reîntâlnit prietenii din copilărie, gustând și din amarul „blocajelor” abrupte, chiar grosolane. Pe marile artere Facebook se poate claxona chiar mai zgomotos decât pe Bulevardul Magheru: se rostesc anateme și sunt devoalate penumbre ale vieții personale. În rețeaua Facebook milioane de oameni s-au îndrăgostit, s-au risipit ori s-au deșteptat — atunci când nu și-au consumat propria depresie, situată vag între sărăcie, prostie și urâțenie. Facebook găzduiește polemici între scriitori, anunță demisii spectaculoase ori pregătește adevărate revoluții urbane. Ți-ai deschis tableta sau telefonul și stresul informațional e garantat. Facebook ne decoperă, oriunde ne-am afla, „actualitatea” fierbinte a globului pământesc — știri live a căror viteză de propagare e tot mai greu surprinsă de televiziuni precum CNN (azi doar un elefant îmbătrânit din jungla mass-media…).

Și totuși, de ce Facebook? Oamenii și-au deschis un cont personal din miliarde de motive: din plictiseală sau curiozitate; din mimetism sau dintr-o banală greșeală; ca să-și caute rudele uitate ori pentru a găsi un job exotic; ca să-și vândă proiectul politic unor cetățeni sătui de afișe murdare; ca să-și arate mușchii, la propriu; ca să-și cucerească amanta viselor, frizând poligamia serială; ca să descopere virtual o comunitate deja prezentă la firul ierbii (e.g., parohie, echipă de fotbal, corporație); ca să se distreze infantil; ca să se joace șah ori Solitaire; ca să gândească solemn, în văzul tuturor…

Nu știm dacă Mark Zuckenberg l-a citit pe Hegel și dacă a înțeles subtilitățile dialecticii stăpân-sclav. Cert este că fondatorul Facebook a intuit perfect nevoia universală de recunoaștere – dorul după acel like tonic care-ți face ziua mai bună. Cine spunea că faima pe Facebook este ca și bogăția în Monopoly: pur imaginară. Teodor Baconschi observă foarte atent perversitatea mecanismului virtual: nu doar că nu știm cine sunt admiratorii noștri, ci uneori aceștia se înscriu în fals. Un tip asiatic din Coreea de Sud dă un like primarului bucureștean din Sectorul 5. Ce năzdrăvenie! Facebook găzduiește o mulțime de identități goale, fără un conținut concret-subiectiv. Multe spirite false adoră această naturalmente falsă recunoaștere a zeci de avataruri confecționate pletoric dintr-una și aceeași adresă de IP.

Există vedete de cinema, artiști sau politicieni care se duelează în like-uri. E dreptul lor, dar nu vreau să-mi imaginez ce-ar fi făcut Nicolae Ceaușescu din rețeaua Facebook? În România, bunăoară, există situații în care suma adeziunilor electronice depășește uneori numărul de voturi aruncate-n urna electorală. Să fie aici proba hoției Sistemului ticăloșit sau doar evidența unei funciare comodități a fanilor? Avem oare-n Facebook un argument suprem pentru e-democracy?

Registrul maniheist al discursului Facebook exclude dreptul la nuanță: îți place sau nu-ți place. Teodor Baconschi sancționează tocmai caracterul frust și ingrat al discriminărilor propuse de Facebook: „Sistemul binar, în care toată bogăţia existenţei se reduce la dihotomia like/unlike, are sens în lumea computerelor (din arhitectura cărora decurge), dar reprezintă o veritabilă insultă la adresa facultăţilor noastre de judecată.” Opțiunile secundare sunt doar intensificări ale primelor variante: dacă-ți displace statutul unui amic, poți oferi un comentariu explicativ. Dacă ești entuziasmat, atunci te califici la poziția de „propagator” printr-un share hotărât, mutat instantaneu pe propriul zid (wall).

Cartea lui Teodor Baconschi se citește pe nerăsuflate. „Fabrica de narcisism” nu ratează niciun aspect important al relației dintre consumator și rețea. De la afrontul adus gramaticii limbii române (sau engleze) și până la ofensiva grobianismului plebeu (vizibil prin tutuială, bășcălie sau familiaritate excesivă), Facebook ne-a obișnuit să păcătuim față de orice rigoare, disciplină sau tradiție pre-modernă. Facebook favorizează cunoașterea caldă și discursul retoric, în răspăr cu enunțurile reci și bine-măsurate ale marilor aule universitare. Analfabetismul funcțional înflorește printre adolescenții care, înfiorați la prima iubire, preferă sărăcia „emoticoanelor” unui recurs la poezia lui Eminescu sau Blaga…

Autorul nostru descrie lucid o amenințare ubicuă: „multiplicare[a] exponenţială a factorilor de negare a realităţii: invazia jocurilor video, alcoolismul, comerţul cu produse etno-botanice sau chiar traficul de droguri dure, banalizarea pornografiei odată cu extinderea accesului la Internet, apariţia canalelor TV muzicale, care pot avea, privite în exces, acelaşi efect halucinogen. Acţiunea instanţelor clasice de «modelare» – familie, şcoală, biserică – a fost minimă sau, după caz, exagerată, aşa că n-a făcut decât să amplifice o tendinţă generală de «eliberare» în principiu justificată, însă teribil de prost aplicată. A apărut, în plus, un ocean de ipocrizie, întrucât adulţii, adică zămislitorii generaţiei PRO, una predicau şi alta făceau.”

Nu doar un conservator de extracție teologică e alarmat de efectul noilor tehnologii asupra minții umane. E suficient să răsfoim cărțile psihologului american Daniel Goleman (Focus: The Hidden Driver of Excellence, 2013) pentru a înțelege uriașa amenințare Facebook la adresa eficienței muncii individuale. Distragerea permanentă distruge creativitatea. Nu mă miră faptul că Woodrow Wilson Center for International Scholars interzicea (în vara lui 2009, când mă aflam la Washington DC) accesul cercetătorilor la propria lor pagină FB. Seminariile de afaceri din Sillicon Valley se derulează astăzi între participanți cu telefoanele mobile închise (nu doar comutate pe modul silențios). De ce? Pentru că ofilirea atenției prin Facebook sau Whatssup costă, literalmente, milioane de dolari. Nu știu cum sunt reglementate întâlnirile din Palatul Victoria, Palatul Cotroceni, Palatul Parlamentului sau Dealul Mitropoliei. Dar știm că decizii greșite luate pe fond emoțional undeva la nivel de top management pot rezulta în pierderi uriașe de bani și oportunități.

Interacțiunea socială virtuală distruge rădăcinile adevăratei inteligențe emoționale, cu tot ceea ce înseamnă grijă, compasiune, empatie sau dragoste nemijlocită. Mai mult decât oricând, suntem încojurați de „o corală dezacordată, generatoare de haos informaţional, cu singurul obiectiv de a capta, pentru o secundă, atenţia cuiva.” De mii de ani, performanța din orice domeniu a antrenat o capacitate susținută a neocortexului — o bună încordare din partea corpului, a spiritului și a inteligenței umane. Malcolm Gladwell descrie biografia oamenilor excepționali (Outliers. The Story of Success, 2011) plecând de la vechea profeție biblică: fără transpirația feței („sudoarea frunții”), inspirația de moment se evaporă. Fulgurația talentului rămâne pasageră.  Robert Greene (Mastery, 2013) scrutează drumul către măiestrie dincolo de celebra inițiere în cele 10,000 ore de ascultare și concentrare neîntreruptă. Doar prin focus lumina minții marilor maeștri a devenit laser și-a putut străluci în posteritate.

Facebook desfide posteritatea și mizează doar pe trăirea hic et nunc. Teodor Baconschi ne oferă suficiente argumente pentru a decide, la timpul potrivit, să mizăm pe mai mult viitor. Ladies and Gentlemen, Unfriend Your Facebook!

Distribuie acest articol

32 COMENTARII

    • Si inca o observatie.
      Toate schimbarile in bine in Ro culminand cu alegerea unui presedinte nu s-au facut neaparat datorita unor teolo-docti care tin predici despre pericolele facebook…realizand impactul major pe care il va avea tehnologia ….s-au facut cu ajutorul facebookului si twitterului. .Libertatea de opinie garantata si fluxul de informatie critica a permis o mobilizare exemplara a unor energii sociale care in alt mod nu ar fi putut fi angajate.Ba chiar personajul cu followers pe Twitter cei mai multi e …Papa Francisc, nu se jeneaza sa promoveze intre cele 160 de caractere interesele organizatiei proprii.
      Altfel, logic, Facebookul e mai putin daunator decat ziare cu tiraj mare, Libertatea, Can-Can sau liturghiile sfintelor moaste , spalarile de creier practicate prin articolele din jurnale de neo-coni, sau injuraturile de mama omniprezente in comentariile din blogurile din Romania.
      Factorul cheie e educatia individuala, capacitatea de a-si selecta sursele, de a discerne intre ceea ce este important si ceea ce nu este important, de modul de a construi la baza relatiile chiar in virtual intre oameni.

  1. :) Domnule Neamtu mi-ati adus aminte de acest text: http://qmagazine.ro/ce-nu-se-vede-la-tv/razboiul-generatiilor-in-epoca-digitala/
    Asadar: Facebook= solutie pentru două probleme majore: suprapopularea și înmulțirea claselor consumatoare => o armată de roboței multitasking care se vor mulțumi cu puțin, obedientă, educată cu mijloace media, bombardată cu informație de tip “spam”, mai preocupată, în cea mai mare parte, de noile aplicații pe telefon sau tableta electronică decât de dezvoltarea fizică, intelectuală sau spirituala.

    Nu intamplator drumurile vi s-au intersectat. Maestri sunt putini.

    • Radu Beleca a surprins bine momentul suntem in plin transfer al generatiilor de la X la Y. Acum se contureaza cum spune si domnul Vintila Mihailescu „Noul val”.

      • @Vlad, Romania noului Val este o a „n” incercare de a programa o generatie capabila sa dea un sens Romaniei de maine. Maior la Washington, Ciuca la Statul Major sunt exemple ale poligonului de incercare si testare al Romaniei. Inclusiv lui Mihail Neamtu i s-a dat o sansa. La fel cativa tineri din „noul val” se vor dovedi capabili , restul sunt o umplutura de PILE si copilasi ai fostilor dragi tovarasi, multi educati in vest pe bani romanilor acum prezentati poporului drept viitorul Tarii. Suntem atenti, urmarim si inregistram acest „fenomen”, cu toate insistentele masoneriei romane de exemplu. Nimeni nu isi mai doreste sa investeasca in viitor in noi celule sau centre de detentie pentru o noua generatie Mazare, Nastase, Vanghelie, Copos, Udrea, DD…metodele de ajustare comportamentala al viitorilor alesi vor fi pe cat de diverse pe atat de eficiente.

        • @Diana

          Nu sunt sigur ca inteleg despre ce programare vorbiti … desi intuiesc oarecum. De asemenea nu inteleg care-i treaba masoneriei. Oricum ca oameni, nu stiu ce sa spun despre domnul Maior. Practicile serviciului condus de el si insistenta pe care am vazut-o legata de dorinta de a monitoriza populatia Romaniei prin programe si legi de tip Big Brother nu sunt un aspect care sa-l recomande ca om. Legat si de increngatura si legaturile cel putin dubioase intre fosti condamnati (Nastase) si actualii politicieni (Ponta, Maior) precum si provenienta acestora directa (Maior) sau banuita (Ponta) din serviciile de informatii creeaza indoieli mari privind probitatea serviciilor de informatii.

          Senzatia mea este ca serviciile profita de puterea pe care au obtinut-o pentru a obtine si mai multa putere.

  2. Domnnule Neamtu,

    recenzia d-voastra, ca de altfel si cartea d-lui Baconschi, sunt juste, dar mai putin oneste, daca imi permiteti sa le numesc asa. De ce? Pentru ca cei vizati de critica d-voastra, marea masa de consumatori facebook din Romania, cei ignoranti care folosesc facebook-ul fara sa ii cunoasca implicatiile mai profunde, nu vor intelege justetea criticii, nu vor intelege actul de iluminare, drept care se prezinta cartea. E o chestiune de hermeneutica: d-l Baconschi exprima o critica intr-un limbaj pe care cei carora le e adresata in fond cartea nu il vor intelege. D-voastra intelegi atat limbajul lui Baconschi, cat si dedesubturile facebook. Dar tinerii si adolescentii criticati en masse, cei care nu mai inteleg nici macar o poezie de Eminescu, cum vor intelege ei cartea lui Baconschi, daca nici macar nu au interesul sa o citeasca? Si chiar daca s-ar pune sa o citeasca, nu trebuie sa ne iluzionam, nu vor intelege o iota. Cei care stiu, stiu, iar cei care nu stiu, nu vor sa stie. Facebook-ul tinteste viscerele persoanei: jinduirea dupa acceptare. Este o iluzie, dar putin conteaza. Trezirea constiintei presupune munca.

    Cu bine,
    Marcel

  3. A face campanie anti-facebook tocmai pe o platforma de dezbateri online e din categoria “Fights against capitalism. Wears Ralph Lauren”

  4. grotescul mahalalei. ca n slumurile indiene unde nababii isi conduc limuzinele printre vite si fecale. mult inainte de feisbucul lui Zacarberg au existat retele profesionale (exista si azi) pe grupuri de interese (stiinta, arta, cultura etc). pitigoii din romania (cu baggy pants si conversi) musai trebuie sa si etaleze pe feisbuc telefoanele cit caramida, ceasurile breitling care le rup mina si mai nou pe cele aurite de la apple. politrucii semianalfabeti (daca nu analfabeti de a binelea) nu mai pot impresiona doar cu vilele si masinile, trebuie sa arate populimii pe care o conduce (spre cele mai inalte culmi) ca nu s fitecine, iar succesul repurtat este rezultatul inteligentei si vizionarismului, sint in pas cu technologia inalta, cu feisbucul adicatelea (am ride in hohote daca n ar fi tragic)

    • +1
      :) euripide, foarte bine si subtil, exact cum imi place : nu pe intelesul tuturor ! (puristii ataca ! vezi…mai jos :) )
      O singura completare pentru finalul comentariului dvs: pentru mine situatia ramane savuroasa, asa cum o prezentati, si mai mult comica decat tragica !

  5. „Cert este că fondatorul Facebook a intuit perfect nevoia universală de recunoaștere – dorul după acel like tonic care-ți face ziua mai bună.”

    ^
    Asta e. Perfect spus.

  6. Prin 83-84 erau pe la avizierele din facutati se pusesera niste fițuici despre ”fenomenul video”. Aparuseră pe atunci aparate video. Ceva primitiv, in sistem VHS. Majoritatea casetelor VHS care circulau in RO erau rezultatul copierii de n ori a unei casete aduse din Occident. Cele mai populare printre oamenii normali erau Camasa lui Hristos, Quo Vadis, Sissi.
    Fenomenul video era raspandit la cei care aveau lagaturi in afara, marinari, stabi si intelectuali. Nu era atunci ceva de mase. Totusi, aia de la UTC erau vigilenti si atrageau atentia ca se vad lucruri de calitate indoielnica, se banalizeaza arta, se propaga spiritul Hollywood in sufrageriile noastre, etc. Nimeni nu i-a bagat in seama. Nu citea nimeni avizierele (eu a trebuit sa astept pe cineva de la un examen si asa mi-au cazut ochii pe o prostie din asta).
    Aia de la UTC nu bateau campii complet. Fenomenul video nu ajuta arta, nici marea cultura decat daca era folosit cum trebuie. Era un instrument. Ca si cutitul de bucatarie. Poti sa faci cu el friptura sau poti sa devii Râmaru.
    Fb e tot un instrument. Nu e bun/rau in sine. Poate sa fie folosit de puști prostănaci ca să se dea mari, sau de frați care sunt la mii de km depărtare ca să păstreze spiritul de familie, sau de Putin, ca să își avanseze ofensiva informațională.
    Ce pot face intelectualii? Să aibă ei în primul rând o viață morală credibilă și apoi să explice calm, pe intelesul utilizatorilor de fb, de ce fb te imbogateste doar daca il folosesti intelept si moral.
    Dpdv creștin, nu cred că ceva care poate mări cunoașterea și viteza comunicării poate fi considerat în sine periculos. Spiritul circulă liber.

    • Fb e tot un instrument. Nu e bun/rau in sine. Poate sa fie folosit de puști prostănaci ca să se dea mari, sau de frați care sunt la mii de km depărtare ca să păstreze spiritul de familie, sau de Putin, ca să își avanseze ofensiva informațională.

      Asa ar fi DACA Facebook ar fi LIBER si fiecare l-ar folosi dupa pofta inimii. Dar nu e. FACEBOOK e strict controlat si e un instrument in miinile proprietarului sau. Care nu e, bineinteles, nea Zuck.

      Un instrument, in sensul celor de mai sus, e (inca mai e, Dumnezeu stie cit va mai fi) INTERNETUL. Cit timp nu e controlat de nimeni, ramine un instrument nici bun, nici rau. Daca, insa, il vor lua guvernele in stapinire, s-a terminat cu LIBERTATEA DE EXPRIMARE.

  7. Propaganda din copilaria mea se facea pe ziare. Iubitorii le organizau in colectii. Ceilalti gaseau ziarelor utilitate imediata: impachetat, sters geamuri, aprinderea focului si inca una, pe care decenta ma opreste s-o precizez. Azi, Facebook-ul informeaza si socializeaza. Peste ani se vor putea chiar face radiografii ale societatii de azi. E si mult balast, pentru ca nu exista cenzura si, mai ales, nu exista autocenzura. Pe site-uri poate aparea orice – bazar universal. Pana va aparea altceva, desigur, superior tehnologic. Manipularea nu va disparea niciodata, pentru ca unii vor fi interesati sa domine gloatele si sa le omoare timpul liber, indoctrinandu-i.

    • Adevaratul creator, proprietar, promotor si finantator al acestei platforme are un nume format din 3 (trei) litere. Zuckerberg e doar unul din enorm de multii tineri care au creat platforme care sa permita colaborarea online. Norocul lui e ca a fost preferata jucareaua lui dintre multe altele de catre finantatorul acela cu nume din 3 (trei) litere. S-a nimerit sa fie el, dar putea fi oricine altcineva in locul lui si „succesul” ar fi fost la fel de mare.

      Sa ne amintim, daca tot veni vorba, ce i-a scris Mark Zuckerberg unui prieten pe vremea cind era student:

      Zuck: Yeah so if you ever need info about anyone at Harvard, just ask.
      Zuck: I have over 4,000 emails, pictures, addresses, SNS
      Friend: What? How’d you manage that one?
      Zuck: People just submitted it. I don’t know why. They “trust me”
      Zuck: Dumb f*cks

      Cam despre asta si cam despre atit e vorba in afacerea asta (pe care dvs se pare ca o admirati), domnule Lungu.

      • Am corectat o greşeală a autorului articolului de mai sus, care scrisese ZUCKENBERG. Atât.
        Concluziile pe care le trageţi d-vs. (de păr) vă aparţin, la fel şi riscul unor afirmaţii de genul „nuca-n perete”.

  8. Are si partile lui bune feisbuc-ul, orice s-ar spune. De cateva zile, trolii de la Russia Today – pagina in romana, au scos de pe pagina lor aplicatia care arata cate like-uri primesc din Ro. In patru luni abia reusisera sa adune undeva la 1500 de aprecieri, dintre care mai mult de jumatate erau tot ei, aia cu multiple identitati. Mai mult ca sigur, cam asta le este „popularitatea” in Ro. Mai putin decat o duduie de moravuri indoielnice, intr-un orasel monoindustrial din provincie………..

    • Da. Dar asta nu e ceva legat direct de fb.
      Toti copii trebuie sa fie educati. Asta e una din invataturile povestii Capra cu Trei Iezi sa ii invete pe copii diferenta dintre public si privat. Nu primesti imediat primul lup in casa. E o lectie veche de milenii.

  9. Cred ca supraestimati „fenomenul” FB. Poti avea linistit cont de FB fara sa tanjesti dupa like-uri. Poti folosi FB de pilda pt a afla oferte comerciale, sau pentru a afla vesti despre un cantaret samd. Nu e musai sa-ti pui viata pe FB si nici sa pierzi ore in sir zilniz pe FB. Sau poti comunica intr-un grup inchis pe FB, din motive pure de comoditate si simplitate de utilizare. Sa spunem ca faci parte dintr-o echipa de fotbal formata din prieteni. Un grup inchis pe FB te ajuta sa comunici mult mai usor si mai eficace decat un grup de yahoo. Probabil asta e motivul pt care FB are asa mult succes.

    • Exact. Pana la urma, cum si spunrea cineva mai sus, fb e numai un instrument. Ca un cutit: poti sa tai cu el o paine, poti sa-l lasi in sertar, nefolosit, sau poti sa-i tai cuiva gatul (sau sa-ti tai tie insuti degetele). Orice ai face, nu e de vina instrumentul pentru actiunile tale. Nu ii poti cere unei bucati de metal/plastic responsabilitate: trebuie sa ceri asta de la tine. Mi se pare penibil articolul cu femeia aceea concediata in urma faptului ca a postat un status pe fb – in sensul ca mi se pare penibil ca se gasesc unii sa o compatimeasca. Oameni buni, cam cat de greu este sa intelegem ca fb=spatiu public (in Romania exista si o hotarare CCR in sensul asta)? Cam cat de greu ne este sa intelegem ca exista optiuni de setare pe fb de tip public/private, si ca, daca ALEGEM (de subliniat cu 10 linii) sa il folosim pe public, trebuie sa ne asumam alegerea? Ca nu se poate si una si cealalta, simultan?

  10. O tanti super-extra-hiper-inteligenta a capatat o slujba la un fel de cresa/gradinita. In perioada dintre interviu si inceperea serviciului a scris pe contul sau de fb ca uraste copii si serviciul pe care urma sa il faca. Nu a mai fost primita la job. E vina responsabililor gradinitei sau a vreunui parinte care a citit tampenia si a facut reclamatie??? Sau a creierului ei de gaina?
    Pai fb e public, nu privat ca si contul de e-mail. Internetul si fb nu sunt similare in toate privintele. Stii ca fb e public atunci cand iti faci cont de fb. Poti sa alegi ca unele chestii sa nu fie publice.
    Cei care se supara pentru exhibitiile de pe fb ar trebui sa fie coerenti sa sa respinga totdeauna toate exhibitiile din spatiu public, de la travaliul printesei Kate, pana la primarul de Iasi, Vanghelie si nepoata lui Maurer, etc

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Mihail Neamtu
Mihail Neamtuhttp://FB/mihailgeorgeneamtu
Intelectual public și antreprenor român. Între 2012 și 2015, a fost președintele partidului Noua Republică. Doctor al Universității din Londra (2008). Ultima publicație: Credință și rațiune. Dialoguri, contradicții, împăcări, București, 2013.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro