joi, martie 28, 2024

Va provoca papafrancismul un tsunami conservator?

Pentru un catolic cultural ca mine, care vine des în contact cu intelectuali ce se auto-descriu ca umaniști liberali, progresişti şi universalişti, recunosc că e pe undeva un motiv de satisfacţie să văd că mulţi colegi şi prieteni seculari sînt cuceriţi de mesajul papei Francisc. De pildă, unii din colegii mei au elogiat, în cadrul unei conferințe recente, „umanismul ecumenic” al papei Francisc. Mai mulţi environmentaliști de stînga mi-au mărturisit, cu un nedisimulat entuziasm, cît de încîntaţi sînt de contribuţia papei la confruntarea cu criza ecologică actuală şi de critica sa la adresa exceselor capitalismului. Şi exemplele ar putea continua.

Pe de altă parte, ca un cunoscător mai realist al tradiţiilor catolice şi al Bisericii în discuţie, nu pot să nu am unele rezerve în faţa „iluziilor ultramontaniste” ale colegilor şi prietenilor mei liberali. Ideea că „papa va reforma Biserica” (i.e., o va pune pe un făgaş mai puţin tradiţionalist, va înfăptui „reforme sexuale” şi va îngădui căsătoria clericilor) se bazează pe o credinţă destul de naivă că papa ar fi un fel de Superman care poate schimba din temelii lucrurile în Biserică, mutînd munții și reparînd fisurile iscate de cutremure. Această credinţă ignoră, de fapt, situaţia structurală a acestei biserici, condusă și la ora actuală de episcopi mai mult sau mai puţin conservatori. Ignoră și apetitul pentru un tradiţionalism radical al tinerilor preoţi şi seminarişti care vor forma viitoarele elite clericale catolice. Nu discut aici conţinutul şi oportunitatea tuturor „reformelor sexuale” pe care şi le doresc liberalii. E vorba mai ales de cît de realistă e aşteptarea ca magisteriul papei Francisc să aibă într-adevăr un impact reformator de durată în Biserica catolică.

Pe scurt, receptivitatea faţă de mesajul de deschidere, toleranţă şi milostivire al papei Francisc creşte, de multe ori, în Europa occidentală şi în Statele Unite, proporţional cu vîrsta sau maturitatea celor care îl ascultă (în Europa de Est lucrurile stau diferit, aici predominînd opţiunile conservatoare indiferent de vîrstă). Auditoriul clerical cel mai receptiv faţă de asemenea reforme are, în general, peste 50-60 de ani. În schimb, tineri preoţi intransigenţi tună şi fulgeră pe ascuns împotriva „ereziilor” actualului papă: nu apără cît ar trebui „valorile familiei”, nu se încruntă la homosexuali, nu e reverenţios faţă de „sfinţenia preoţilor”, ba chiar atacă în fel şi chip „maladiile lor spirituale”.

Nici catolicii liberali nu dau, la drept vorbind, semne de încîntare. Ei se tem, cu acelaşi realism de cunoscători, că nu va exista o posteritate care să continue „reformele” papei Francisc. Unii prevestesc sumbru chiar apariţia unui Pius al XIII-lea care va şterge cu buretele efectele magisteriului lui Francisc şi va împărţi, în schimb, condamnări şi anateme. Un nume des vehiculat în asemenea scenarii coşmarești este cel al cardinalului Robert Sarah. Tot catolicii reformişti cei mai sceptici amintesc un precedent: după ce tînărul, pe atunci, preot iezuit Jorge Bergoglio fusese numit (în 1973) superior al iezuiţilor argentinieni şi punea deja în practică ideile sale reformatoare generoase, opozanţii săi conservatori din cadrul Societății lui Isus (Ordinul Iezuit) au reuşit să-l înlăture, să-l exileze la studii în Germania şi să se asigure de numirea unui succesor din tabăra lor. După întoarcerea lui Bergoglio din Germania, l-au marginalizat din nou, de astă dată trimiţîndu-l într-o comunitate iezuită izolată.

Războiul dintre catolici reformişti şi doctrinari conservatori nu se poartă, evident, doar în Argentina. Dimpotrivă, tensiunea sporește cu cît te apropii de Roma. Nu ştiu dacă e valabilă maxima cardinalului John Henry Newman că drumul spre Roma coincide cu calea spre Dumnezeu (rostită în sensul figurat al convertirii la catolicism), dar e sigur că animozităţile şi invidiile cresc pe măsură ce ajungi mai aproape de Curia romană şi intrigile ei caracteristice.

În plus, e un fapt demonstrat acela că, pentru a se înscrie la ora actuală pe făgaşul unei vocaţii clericale, un tînăr are nevoie de o motivaţie extraordinară, ce se traduce de multe ori printr-un ethos contra-cultural, adică printr-o revoltă conservatoare faţă de ”lumea seculară şi relativistă” din jur. Tinerii mai liberali n-au în schimb, de obicei, o chemare atît de radicală. Aşa se explică de ce, în Occident cel puţin, predomină în prezent vocaţiile religioase radicale, chiar dacă, în cifre globale, vocațiile scad de fapt dramatic. În topul preferinţelor se află  clauzura monastică și celibatul clerical. Altfel spus, Biserica catolică din Occident are azi tot mai puţini preoţi şi vocaţii sacerdotale și monastice, dar mulți din cei pe care îi crește acum sînt „talibani” în raport cu cei care ies la pensie.

Papa Francisc nu poate, aşadar, să schimbe de unul singur Biserica. Un scenariu strategic ar fi să înlăture, în viitorul apropiat, presiunea Dreptului Canonic ce instituie obligativitatea celibatului sacerdotal, care nu există, de pildă, în cultele orientale unite cu Roma. În felul acesta, ar putea atrage mai mulţi tineri cu vocaţii sacerdotale mai liberale ce ar putea continua la un moment dat linia lui reformatoare. În fapt, el însuşi a recunoscut de curînd, într-un interviu acordat ziarului german Die Zeit, că există o criză enormă de preoţi care l-ar putea face să revizuiască obligativitatea celibatului.

Pe de altă parte, aşa cum au constatat chiar criticii săi „amicali” de orientare liberală care îndrăgesc predilecţia sa pentru mesajul lui Isus, mai curînd decît pentru tradiţia Bisericii, papa Francisc nu are, în pofida deschiderii sale, energia reformatoare a unui Luther sau Thomas Cranmer. Există ceva reflexiv, interogativ şi ezitant în multe din mesajele sale „revoluţionare”. Evident, el ştie că Thomas Cranmer a sfîrşit ca martir şi că nici Luther nu a fost prea departe, după Dieta de la Worms – l-a salvat prințul Frederic al III-lea, ascunzîndu-l în Castelul Wartburg.

Pînă una-alta, e sigur că reacţia conservatoare faţă de discursul „reformist” al lui Francisc nu întîrzie să se facă simţită. Cei mai mulţi tineri preoţi conservatori îi eroizează intens pe predecesorii săi (Ioan Paul al II-lea și Benedict al XVI-lea) şi regretă „vremurile bune” dinaintea pontificatului său. Ezită, în plus, să citeze din magisteriul său altfel decît silit – şi atunci folosind decupaje ce pot fi integrate în predicile lor conservatoare. Sînt anxioşi să arate că „nimic nu s-a schimbat de fapt” în privinţa „doctrinei Bisericii privitoare la familie”. Nu vor să admită că tonul e de fapt altul, că papa Francisc transmite un „veniţi la mine toţi cei împovăraţi” universal, şi nu unul condiţionat de situaţia conjugală sau de starea de păcat a fiecăruia. Oamenii de azi trăiesc deseori crize relaţionale, într-o lume mult mai dinamică, în care relaţiile „pînă ce moartea îi desparte” sînt mai rare ca în trecut. A adapta mesajul lui Isus la sensibilitatea contemporanilor nu e doar o „concesie afectivă”, aşa cum afirmă unii intelectualişti doctrinari. Este acelaşi „veniţi la mine toţi cei împovăraţi” tradus pe limba epocii noastre. Va avea cine să transmită în continuare acest mesaj creștin universalist? Sau va urma o reacţie de repliere tradiționalistă – sau chiar un tsunami conservator?

Distribuie acest articol

39 COMENTARII

  1. Vreau să reamintesc situaţia elevilor şi copiilor din Banat (în naţionalcomunismul ceauşist) care mergeau duminică la biserica romano- catolică, pînă cînd dascălii colaboraţionisti cu doctrina comunistă (notă slabă la purtare) au interzis contactul cu preoţii şi cu biserica. Duminica dimineaţa a fost ordonată muncă patriotică cu sapa la izlas şi săpat buruieni. Nu am să uit aşa ceva. Tradiţia a fost legătura între biserica şi şvabi, mai puţin biblia (Maiandacht, Kirchweih, Weihnachten, Ostern, Pfingsten, Taufe, Begräbnis, Hochzeit). Un timp mai era permis ca la rusalii să se împodobească porţile bisericii şi altarele în jurul bisericii pentru procesiuni religioase ale creştinilor, pînă la ascensiunea titanului din scorniceşti. Ce era încă posibil 1958 pentru elevi şi biserica romano- catolică nu mai era posibil 1968, pentru cei care vorbesc de anul 1968 ca momentul cînd au crezut în….

    … „.. Pe de altă parte, ca un cunoscător mai realist al tradiţiilor catolice şi al Bisericii… „….

    Domplatz în Timisoara a fost rebotezat (episcopul Augustin Pacha din Banat a murit 1954 în închisoare, ca multi preoţi romano- catolici şi maici în anii 1947-1961) ca multe alte locuri şi străzi după 1919. Azi e libertate religioasă deplină. Am în familie luterani fermi şi activi în Kirchengemeinde. Ei sărbătoresc 500 de ani Reformation, ca şi saşii din Siebenbürgen (Eine feste Burg ist unser Gott, cîntat 2017 pentru fostul preşedinte J. Gauck, pastor luteran). Momentele de întîlnire între credincioşii creştini sunt iniţiate de obicei de luterani (încă nu sunt „oficiale” cu acordul papei). Biserica Maria Radna a fost renovată cu stăruinţa episcopului romano- catolic Martin Roos (familia lui e din sat chinez, l-am întîlnit în anii 1960) din Banat.

    Multe biserici romano- catolice din Banat au fost renovate, acoperişurile reparate de Heimatortsgemeinschaft (Wiseschdia, Dorfchronik, ein Roman. Roman. Pop-Verlag, Ludwigsburg 2010, cum scrie cronicarul şvabilor Johann Lippet / Der Totengräber. Eine Erzählung. Verlag Das Wunderhorn, Heidelberg 1997). Relaţiile între HOG /Landsmannschaft din Bundesrepublik cu noi locuitori în satele bănăţene (în Nitzkydorf, satul natal Herta Müller, biserica romano- catolică a fost renovată cu ajutorul donaţilor TV ZDF, după 2009 Literaturnobelpreis, Regele se închină şi ucide / Patria mea a fost un sîmbure de măr) sunt azi relaxate şi prieteneşti (Catrafuse, Richard Wagner, Habseligkeiten. Roman. Aufbau Berlin 2004 ).
    Unii primari bănăţeni se comporta azi în mod excelent, sunt o pildă pentru continentul nostru încă intolerant în multe privinţe. Vizitatorii din Bundesrepublik sunt bineveniţi. Au fost şi momente de tristă amintire cu biserica ortodoxă (a luat parte la strîngerea „donatilor” înainte de primirea paşaportului pentru Bundesrepublik/ Johann Lippet, Protokoll eines Abschieds und einer Einreise oder Die Angst vor dem Schwinden der Einzelheiten. Roman. Verlag Das Wunderhorn, Heidelberg 1990.) din Banat. Trecutul e trecut.
    Copii şi elevii au azi acces liber la biserică şi biblie. Intrebările din textul T.B.P. rămîn.

    • O precizare, bitte sehr. Era mai bine in 1958 decat in 1968? Asa, in general…
      Cat despre Papa Francisc, ramane cum am stabilit. E Papa televizorului.

    • @kurt
      Ma bucura solidaritatea dintre luterani si romano-catolici in zona Banatului. De altfel, tendinta are si replici la nivel pontifical: papa Francisc a participat la aniversarea a 500 de ani de la Reforma, in Suedia, in 2016. In Romania, solidaritatea cu pricina e probabil „ajutata” fara voie de unele tendinte acaparatoare din Biserica ortodoxa (nu vreau, desigur, sa generalizez, exista si preoti, ierarhi si credinciosi ortodocsi decenti).

    • Asta cu secera si ciocanul cu Iisus pe cruce e primite de la un dictator comunist mi se pare cel putin la fel de blasfemiatoare.

      http://www.nbcnews.com/news/world/bolivian-communist-crucifix-gift-surprises-vatican-n389686

      Apoi tot zilele trecute exoticul papa si-a cerut a scuze presedintelui Rwandei pentru genocidul comis de tribul hutu care a macelarit in timp record ~ 1 un milion de membri ai tribului tutsi in 1994. Amestecul bisericii catolice in aceasta afacere a fost ca membrii tribului tutsi (majoritatea catolici) s-au refugiat in biserici unde au fost masacrati la pachet cu preotii. Banuiesc ca principalul scop al scuzelor papei e sa dea apa la moara „progresistilor” africani ce asociaza Crestinismul in general si Biserica Catolica in mod particular cu colonialismul. Nu-i vorba ca si actualul presedinte Rwandez e acuzat de macelarirea a intre cateva zeci de mii pana la 200000 de mii de membri ai tribului hutu in ultimele doua decenii. :P Bag seama ca urmatoarea chestie pe agenda papei ar trebui sa fie scuze milioanelor de victime ale celui de al doilea razboi mondial pentru crimele comise de Biserica Catolica, ca doar Hitler a fost catolic in copilarie :D

      • Da, probabil ca scuzele legate de Ruanda contribuie la cimentarea cliseelor cu colonialismul, dar au si o miza actuala.
        Papa saracilor se intelege cel mai bine cu progresistii din tarile bogate, cardinalul Marx la propriu si la ficurat. La dreapta lui sed progresistii din Germania si SUA (pe conservatori nu ii tolereaza).
        Africa are cele mai dinamice comunitati catolice, dar si cele mai obisnuite. Femeile nu cer sa fie preotese, copiii fac catehism normal, batranii si bolnavii vor sa fie ingrijiti nu eutanasiati, etc. Episcopatul african e numeros si normal (ca nu isi permit fitze cu ISIL si cu Bokoharam la usa), si surclaseaza la numar pe cel progresist, ca sa nu mai vorbim de numarul de catolici practicati din tarile africane comparativ cu cei din tarile bogate. Asa ca daca le lipeste catolicilor africani o eticheta de genocidari ii compromite in discutiile viitoare legate de familie. Hipsterimea si presa de azi nu mai cauta sa vada ce a fost in Ruanda si ramane cu impresia ca tocmai victimele au fost calaii.
        Ca la noi. PSD care provine din PCR se plange ca e persecutat ca in anii 50. Asa se imbina armonios marxismul revolutionar cu marxismul cultural: adevarul e o chestie de sentiment sau de opinie personala.

        • Da, aveti mare dreptate.

          Singura paralela la care ma pot gandi e aceea dintre „papa saracilor” si Lenin. Papa saracilor a ajuns singurul/ultimul suveran absolutist din Europa. E calare pe averea Vaticanului estimata pe la 15€-20€ miliarde. Pe care avere o poate impartii dintr-o trasatura de condei saracimii careia ii tot plange pe umeri.

          Cam asa era si toa’su Lenin. N-a facut munca manuala nici macar o zi in viata lui, dar era farul lumimos la proletariatului :P A trait din uzufructul mosiei parintesti si din subsidiile diversilor „progresisti” bogati, + din cotizatiile smulse de la proletarii ce scuipau sange muncind cate 12 ore pe zi inn conditii inumane. Pana in 1916 s-a semnat cu titlul „nobil ereditar V.I. Ulianov” in corespondenta cu autoritatile ruse cu care se lupta vesnic pe paralele si taxele mosiei. Era de formatie avocat. A pledat in doar doua procese pe care le-a castigat cu brio: Unul cu taranii ce isi lasau caii sa pasca pe mosia Ulianovilor :P iar al doilea cu un viconte francez ce l-a izbit cu bicicleta in timp ce toa’su Lenin isi petrecea binemeritata vacanta proletara de vara la Paris :D

  2. Pana la urma Biserica Catolica a mai avut papi chiar mai pitoresti ca Francisc. Hai sa ne amintim de doar de Stefan al VI-lea ce a dezgropat cadavrul papei Formosus, l-a imbracat cu echipament papal complet si l-a adus la judecata sinodului :P
    https://en.wikipedia.org/wiki/Pope_Formosus#/media/File:Jean_Paul_Laurens_Le_Pape_Formose_et_Etienne_VII_1870.jpg

    Merita de asemenea mentionat papa Alexandru al VI-lea Borgia care o punea de chefuri si orgii la Vatican. L-a facut cardinal pe unul din fii sai (Cesare Borgia), dupa care i-a acceptat raspopirea pentru ca omul sa se faca condottier – meserie probabil mult mai profitabila in epoca ca si slujba de cardinal:P . Pe fratele amantei sale, (Iulia Farnese), Alessandro Farnese, l-a facut cardinal la 25 de ani. Cum asta, spre deosebire de bunul lui amic Cesare, a reusit se chiverniseasca binisor de pe urma palariei de cardinal (era seful finantelor Vaticanului si a pus-o de un faliment epic :P ) si n-a trebuit sa se apuce de militarie spre a se prinde cheag, a ajuns la randului lui papa cu patalama in regula sub numele de Paul al III-lea.

    Daca biserica catolica a supravietuit unor astfel de creaturi ii va supravietui desigur si unui Antihrist din asta de mucava precum Francisc. Mai ales ca dupa cum spunea autorea, tinerii catolici nu prea o musca sa scamatoriile lui Francisc marxistu’. Nu-i asa?!

    • E ușor să-i demonizăm pe cei ce nu gândesc așa ca noi, este? Dintr-odată, oameni despre care nu știm aproape nimic, nu-i cunoaștem deloc, devin „antihriști” pentru simplul fapt că susțin opinii diferite de-ale noastre?

      Printre altele, actualul papă a îndemnat la deschidere și înțelegere către cei de-o altă orientare sexuală, orientare pe care nu și-au ales-o într-o măsură mai mare decât ne-am ales-o și noi pe-a noastră. Cu altă ocazie, a declarat că evoluția și big bang-ul sunt adevărate, lucru de bun-simț și dovadă de onestitate intelectuală, date fiind copleșitoarele dovezi care susțin veridicitatea științifică incontestabilă a acestor teorii. De asemenea, a mai adăugat că nu vede vreo incompatibilitate între acceptarea adevărurilor științifice și credința în Dumnezeu. Lovitură grea, într-adevăr, pentru fundamentaliștii care cred că Biblia se interpretează literal.

      Toate aceste poziții sincere,de bun-simț, le dăm uitării și căutăm doar „paiul” din ochiul fratelui nostru. Cât de creștinește din partea noastră!

      • Din pacate opiniile papei Francisc nu sunt diferite doar de ale mele sunt diferite de cele ale religiei al carei adept si sef se pretinde.

        Deschiderea sa spre homosexualitate este contrara crestinismului. Un pacat poate fi iertat dar nu stimulat. Ca un exemplu, Iisus zice in Evanghelia dupa Ioan, capitolul 8:

        „10. Şi ridicându-Se Iisus şi nevăzând pe nimeni decât pe femeie, i-a zis: Femeie, unde sunt pârâşii tăi? Nu te-a osândit nici unul?
        11. Iar ea a zis: Nici unul, Doamne. Şi Iisus i-a zis: Nu te osândesc nici Eu. Mergi; de acum să nu mai păcătuieşti. ”

        Nu i-a spus nicidecum: „OK Baga mare! Ti-am iertat adulterul, de acum ai liber la el” :P

        Intelegeti diferenta?! Homosexualitatea ca si adulterul, crima, minciuna, hotia, etc. sunt pacate capitale pentru crestini. Ele pot fi intr-adevar iertate, dar nu pot fi in nici un caz acceptate ca un mod de viata. Altfel spus homosexualul ce renunta la homosexualitate poate fi iertat si e binevenit in comunitatea crestina, dar daca nu renunta atunci trebuie urmate cuvintele apostolului Paul/Pavel din Epistola catre Romani, capitolul 1:

        „27. Asemenea şi bărbaţii lăsând rânduiala cea după fire a părţii femeieşti, s-au aprins în pofta lor unii pentru alţii, bărbaţi cu bărbaţi, săvârşind ruşinea şi luând cu ei răsplata cuvenită rătăcirii lor.
        28. Şi precum n-au încercat să aibă pe Dumnezeu în cunoştinţă, aşa şi Dumnezeu i-a lăsat la mintea lor fără judecată, să facă cele ce nu se cuvine.
        […]
        32. Aceştia, deşi au cunoscut dreapta orânduire a lui Dumnezeu, că cei ce fac unele ca acestea sunt vrednici de moarte, nu numai că fac ei acestea, ci le şi încuviinţează celor care le fac.”

        Nici papa si nici un alt ierarh crestin nu are dreptul de a schimba cartile sfinte dupa moda zilei. Asta e. Crestinismul nu e o chestie obligatorie ca organizatia pionierilor :D . E mai degraba ca si Golf & Country Club :D : Cine indeplineste o serie de conditii e acceptat si binevenit. Cine nu vrea sau nu poate sa le accepte, e liber sa faca ce vrea, dar nu e primit. Clubul nu-si va modifica regulile vechi de peste un secol pentru a se plia pe gargaunii unor indezirabili, pentru ca atunci isi pierde ratiunea de a exista pentru restul membrilor.

        Papa Francisc a calcat in strachini in multe alte chestii mult mai grave ca orientarile sexuale: S-a afisat in compania unor dictatori sangerosi si brutali ce au provocat nenumarate suferite crestinilor, precum Castro, Morales, Maduro, etc. + haite de tirani sordizi de prin Africa si Asia Si Iisus S-a intalnit cu diverse creaturi reprobabile ale vremii Sale (niciunul totusi atat de hidos ca invitatii lui Francisc :P ) cu sau fara succes. Dar a facut-o pentru a-i indrepta, nu pentru a le conferi respectabilitate si a-i stimula astfel sa-si continue comportamentul criminal, asa cum face papa Francisc. Nu-mi amintesc de nici o situatie in car Francisc sa-i fi dojenit public macar bestiile cu care se intretine. dupa cum am spus doar le ofera capital politici si respectabilitate. Nu-i asa?

        In ce priveste evolutionismul nu poate explica nici aparitia vietii pe pamant si nici transformarea celulelor primare in viata inteligenta. Spre a iesi din acest impas mullti oameni de stiinta accepta in disperare de cauza idea „intelligent design” – adica pana la urma creationismul. E cel putin deplasat in aceste condtii ca seful unei biserici crestine sa adere cu entuziasm la niste teorii stintifice, cel putin pe moment, neustenabile si care submineaza insasi baza religiei pe care pretinde ca o serveste.

          • Puteti totusi sa detaliati un pic? Nu mi-e clar ce anume reflecta mentalitatea mea medievala si chiar vreau sa ma indrept. Va asigur ca nu posed nici cal si nici caruta, am plasamente pe piata de capital, iar in colectia de arme de acasa n-am nici o sabie medievala, ci doar arme de foc inclusiv semiautomate :P Deci de unde chestia cu apucaturile medievale?!

        • Josef Svejk e in general un tip inteligent si pragmatic, dar totul pana cand e vorba de religie unde ia Biblia ad-literam si nu se clinteste in fata oricarui argument.
          In schimb papa Francisc are o pozitie contrara in teme bisericesti: e dispus cel putin sa le discute si pe unele sa le tolereze. In anii 1500 Josef Svejk ar fi fost calaul lui Giordano Bruno cantand un psalm, papa Francisc ar fi fost candidat la rug.

          • Si cum anume ar trebui interpretat „sa nu furi” ?! :P Sa inteleg ca alde Dragnea intepreteaza Decalogul in spiritul vremurilor noastre?! :P Cu cuvintele dumneavoastra… :P

            In ce-i priveste pe catolicii ce l-au prajit pe Giordano Bruno aia erau niste degenerati cu nimic mai prejos ca Francisc. Dimpotriva. Era epoca in care unii papii aveau amante, altii erau homosexuali extrovertiti, unii aveau copii ce trebuiau chivernisiti pe bugetul Vaticanului si cam toti aveau averi obscene. Se ocupau de politica, razboaie finante mult mai mult decat de religie. Ehei, bunul Francisc s-a nascut cateva secole prea tarziu. :D Ca la cat de intolerant e asta cu cei ce nu-i impartasesc gargaunii, sigur n-ar fi avut nici un fel de greturi sa-i dea pe „mana bratului secular” sa fie pusi la rotisor pe astia ce n-au mintile suficient de deschise sa priceapa azi ce priceapea atat de bine papa Alessandro VI Borgia acum 500 de ani, cand o punea de chefuri incheiate cu orgii bisexuale la Vatican :P Progresisti avant la lettre in toata puterea cuvantului. Trebuie sa admit ca bunul Francisc mai are pana la nivelul asta :D

        • Când citaţi din Biblie nu mai schimbaţi sensul pasajelor după cum vă convine. Pasajul din Romani se termină aşa (29-32): „Plini fiind de toată nedreptatea, de desfrânare, de viclenie, de lăcomie, de răutate; plini de pizmă, de ucidere, de ceartă, de înşelăciune, de purtări rele, bârfitori, grăitori de rău, urâtori de Dumnezeu, ocărâtori, semeţi, trufaşi, lăudăroşi, născocitori de rele, nesupuşi părinţilor, neînţelepţi, călcători de cuvânt, fără dragoste, fără milă; aceştia, deşi au cunoscut dreapta orânduire a lui Dumnezeu, că cei ce fac unele ca acestea sunt vrednici de moarte, nu numai că fac ei acestea, ci le şi încuviinţează celor care le fac.”

          Este un ecou al legilor veterotestamentare precum: „De va avea cineva fecior rău şi nesupus, care nu ascultă de vorba tatălui său şi de vorba mamei sale şi aceştia l-au pedepsit, dar el tot nu-i ascultă, să-l ia tatăl lui şi mama lui şi să-l ducă la bătrânii cetăţii lor şi la poarta acelei cetăţi şi către preoţii cetăţii lor să zică: ‘Acest fiu al nostru este rău şi neascultător, nu ascultă de Cuvântul nostru şi este lacom şi beţiv.’ Atunci toţi oamenii cetăţii lui să-l ucidă cu pietre şi să-l omoare.” (Deut. 21:18-21) sau „Iar dacă cele spuse vor fi adevărate şi nu se va găsi feciorie la fată, atunci fata să fie adusă la uşa casei tatălui ei şi locuitorii cetăţii ei să o ucidă cu pietre şi să o omoare.” (Deut. 22:20-21)

          Pasajul meu favorit rămâne unul Cartea a patra a Regilor: „Şi cum mergea pe drum, au ieşit din cetate nişte copii şi s-au apucat să râdă de al zicând: ‘Hai, pleşuvule, hai!’ Iar el, întorcându-se şi văzându-i, i-a blestemat cu numele Domnului. Atunci, ieşind din pădure doi urşi, au sfâşiat din ei patruzeci şi doi de copii.” (2:23-24)

          Mai e de mirare că homosexualitatea este pedepsită cu moartea în Biblie?

          Evoluționismul nu este despre originea vieții, dar chiar şi aşa, oamenii de știință nu acceptă, dimpotrivă resping orice idee de intelligent design. Porniți cu cercetarea de aici: https://en.wikipedia.org/wiki/Abiogenesis

          • Nu intepretez „convenabil” nimic. Sfantul Apostol Paul/Pavel exprima foarte clar in epistolele sale respingerea hiomosexualitatii, zoofiliei, poligamei, si promiscuitatii sexulae in general. E atat de clar incat nu prea e nimic de intepretatat.

            Homosexualitatea, ca de altfel nici un alt pacat, nu e pedepsita cu moartea in Noul Testament. Nu reusesc sa-mi amintesc de nici un pasaj al Noului Testament in care sa i se ceara crestinului sa aplice pedepse violente. Crestinilor li se cere doar sa incerce sa-i indrepte pe cei ce comit pacate (capitale sau nu). Iar daca nu au succes, sa-i nu-i accepte pe pacatosii cronici in comunitatile crestine.

            In rest amestecati in aiurea citate din Noul si Vechiul Testament pentru a sustine nesustenabilul :P Reiterez pe scurt ce am mai spus intr-un alt comentariu la acest articol: Reforma a facut-o Iisus acum aproape 2000 de ani cand a anulat Vechiul Testament inlcouind domnia legii aspre transmisa prin Moise cu un numar de cerinte simple si liber asumate de cei ce-L urmeaza, respectiv deschizand Biserica tuturor, nu doar evreilor. Pentru crestini Vechiul Testament (exceptand Decalogul, care e citat/sustinut de Iisus) e un document cu valoare istorica, ce insa nu obliga comunitatea crestina la nimic.

            Nu sunteti crestin. Nimeni si nimic nu va obliga sa deveniti crestin. Revenind la paralela cu Country Club-ul sunteti ca ala nervos de acum vreo 3-4 ani care statea cu om pancarta in fata aleii de intrare si vocifera orea in sir ca statutul „reactionar” &”rasist” trebuie modificat. :D In final si-o fi gasit si el ceva de lucru (sau s-o fi incheiat contractul cu ACLU :P ), ca nu l-am mai vazut :P

            • Că sunt sau nu creștin nu este treaba dumneavoastră! Dar sigur știu și Biblia și cultul ortodox mai bine. Căci în ortodoxie (ca în multe alte confesiuni creștine) Vechiul Testament face parte din Biblie și nu este doar „un document istoric”. Nu știu dacă ați ascultat vreo slujbă întreagă, dar poate măcar ați auzit de psalmi, de cele zece porunci, poate ați auzit pe la o nuntă de Avraam și Sara. De asemenea, dacă veți citi Noul Testament veți avea surpriza să descoperiți că Iisus nu spune nimic despre decalog. Ba dimpotrivă, în epistola din care ati spicuit, Apostolul Pavel amintește de câteva porunci atunci când vorbește despre legea iudeilor (2:17-29).

              Nu am amestecat citate: am prezentat o parte din epistola către romani (trunchiată de dumneavoastră) și apoi citate din Vechiul Testament care interzic și pedepsesc același lucruri (de exemplu pe copiii neascultători). Nu vă amintiți pasaje, dar nu citiți ce citați: toți cei despre care scrie Apostolul Pavel în acele rânduri sunt „vrednici de moarte”. Fie cum o fi, de ce nu comparați homosexualitatea cu neascultarea de părinți, cu bârfa, cu semeția, trufia, lauda și toate cele enumerate acolo?

            • O completare legată de pretinsa „anulare” a Vechiului Testament și înlocuire a legii: „Să nu socotiţi că am venit să stric Legea sau proorocii; n-am venit să stric, ci să împlinesc.” (Matei 5:17)

            • @Dragoș

              Firește că e treaba dumneavoastră dacă sunteți sau nu ceștin. Am făcut aceată constatare doar ca să clarificăm pozițiile. Până acum v-ați cam dovedit doar un chibiț ce vrea și el să pară interesant. De aceea mi-am și amintit de faza cu bietul nenorocit care răgușea chirăind lozinci la intrarea în Coutry Club. Sigur că e o oarecare cruzime din parte-mi în a vă combate. Nu am făcut-o și nu aș fi făcut-o în nici un fel cu biata creatură din povestea cu clubul. Odată pentru că aș fi blocat traficul :P Poarta e reativ îngustă, ca să treacă două mașini mari deodată. Si doi, pentru că nu dă bine la un om civilizat să combată public personaje, ce dată fiind situația lor fără speranță :P , mertiă întreaga nosatră compasiune.

              Trebuie să admit totuși că mai ales sub protecția anonimatului mi se întâmplă să mai cad sub păcatul trufiei :P . Totuși ca să atenuez un pic sentimentul vinovăției,încep prin a vă transmite expresia sincerei mele compasiuni pentru situația dumneavoastră. Dacă aveți nevoie de ajutor nu ezitați să mă contactați. Am o minte deschisă și cred cu tărie în rolul carității…

              Acum „to go down to the bussines”, iată mai jos doar una din situațiile în care Iisus reamintește poruncile din Decalog ca și condiție a mântuirii: Evangjelia după Matei, capitolul 19:
              „17. Iar El a zis: De ce-Mi zici bun? Nimeni nu este bun decât numai Unul Dumnezeu. Iar de vrei să intri în viaţă, păzeşte poruncile.
              18. El I-a zis: Care? Iar Iisus a zis: Să nu ucizi, să nu săvârşeşti adulter, să nu furi, să nu mărturiseşti strâmb;
              19. Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta şi să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.”

              Amestecul citatelor din Noul si Vechiul Testament la care regurgeți e doar o încercare stângace de a susține sofisme infantile. Pentru creștini mesajul esențial al Noului Testament e acela că înlocuiște Vechiul Testament. Credința și fapta înlocuiesc urmarea oarbă a legii. Vedeți Epistola Sfântului Apostol Paul/Pavel către corinteni, capitolul 3, versetul 14 :

              „ Dar minţile lor s-au învârtoşat, căci până în ziua de azi, la citirea Vechiului Testament, rămâne acelaşi văl, neridicându-se, căci el se desfiinţează prin Hristos;”

              Iar capitolul 2 al Epistolei pentru Romani explică de fapt de ce creștinii nu au nevoie să îndeplinească legea lui Moise și că faptele bune (esența Creștinismului) primează. Desigur că există un minim de reguli de conduită și interdicții. Însă nu știu cum ați tras concluzia că „Apostolul Pavel amintește de câteva porunci atunci când vorbește despre legea iudeilor (2:17-29).” E contrariul. El dovedește acolo inferioritatea legii lui Moise față de credința creștină. Bag seama că aveți aceeași capacitate de înțelegere a ceea ce citiți precum simpaticul personaj din imaginea de la: http://meowgifs.com/1105

              Apostolul Paul/Pavel afirmă în primul capitol al Epistolei către Romani pe care-l cităm amândoi că cei ce comit o serie de păcate, printre care și homosexualitatea, „sunt vrednici de moarte” în sensul că cei ce nu reușesc să se elibereze de păcatele capitale își pierd șansa mântuirii. Tema aceasta e prezente de multe ori în Noul Testament: Există întotdeauna șansa iertării, dar cei ce o resping vor sfârși în moarte veșnică.

              Într-adevăr Iisus vine pe pământ nu spre a distruge credința în Dumnezeu așa cum confirmă versetul de la Matei 5.17 ci pentru a o desăvârși. Vechiul Testament reprezintă setul de reguli impuse uui copil ce nu are încă, capacitatea de a desluși binele de rău. Noul Testament reprezintă trecerea de la condiția de copil supus regulilor la cea de adult responsabil pentru faptele sale și care are libertatea și puterea de a alege.

            • Se pare că dumneavoastră alegeți o realitate alternativă, una în care știința nu înțelege originea vieții, una în care savanții se agață cu disperare de creaționismul salvator, una în care vă imaginați că cei care vă demolează argumentele șubrede au nevoie de ajutorul sau compasiunea dumneavoastră. Nu vă pot opri.

              Sigur că Apostolul Pavel îi separă pe iudei de creștini, am spus-o și eu (nu cunoașteți sensul cuvântului „dimpotrivă”?). Sigur că învățătura lui Iisus este, în parte, cea din Vechiul Testament, am spus-o și eu cu un citat din Matei. Mai citiți-l odată, că văd că n-ați luat seama de el (nu este despre „a nu distruge credința” ci despre „a împlini legea” – sesizați diferența sau aveți nevoie de explicații suplimentare?). De fapt „să nu ucizi” este o poruncă universală, în (aproape?) toate religiile! Vă cam dați cu stângul în dreptul!

              Citați din Epistola a doua către Corinteni (da, sunt două!) dar nu înțelegeți nimic. Pasajul complet este (3:12-16): „Având deci o astfel de nădejde, noi lucrăm cu multă îndrăzneală, și
              nu ca Moise, care îşi punea un văl pe faţa sa, ca fiii lui Israel să nu privească sfârşitul a ceea ce era trecător. Dar minţile lor s-au învârtoşat, căci până în ziua de azi, la citirea Vechiului Testament, rămâne acelaşi văl, neridicându-se, căci el se desfiinţează prin Hristos; ci până astăzi, când se citeşte Moise, stă un văl pe inima lor; iar când se vor întoarce către Domnul, vălul se va ridica.” Cu alte cuvinte, nici vorbă de inferioritate aici: prin Hristos oamenii se vor întoarce către Domnul și vălul de pe fața lui Moise poate fi ridicat (pentru cine n-a citit Biblia, trebuie spus că metafora trimite la Ieșirea, 34:29-35 unde Moise se întoarce la poporul său cu fața strălucitoare, pentru că vorbise cu Dumnezeu; de aceea purta un văl când vorbea cu fiii lui Israel, pe care-l ridica doar când vorbea din nou cu Dumnezeu)

              Polemica asta cu citate este oricum la genunchiul broaștei: rolul Vechiului Testament în creștinism este confirmat de două mii de ani de teologie creștină! Să vin cu un exemplu: ați auzit de un oarecare Toma de Aquino?

            • Am răspuns prea repede și am uitat să adresez chiar citatul de la care am pornit polemica. „Vrednic de moarte” nu este echivalent cu „a nu fi mântuit”, ci este legea cea veche. Nu poate fi vorba de o inferioritate a legii iudeilor, care este întărită prin credința creștină în același Dumnezeu (Romani 3:19-31). Probabil nu realizați că legile cele vechi, din Pentateuh, sunt legile lui Dumnezeu! Cum să fie inferioare?
              Mai mult, dincolo de orice interpretare, realitatea istorică este copleșitoare. Homosexualitatea, vrăjitoria, și alte asemenea abateri grave au fost pedepsite cu moartea de instanțe bisericești (e.g. Inchiziție) sau laice pe baza unor legi inspirate din Biblie (am discutat de asta cam acum un an: http://www.contributors.ro/cultura/ciocnire-a-civilizatiilor-si-asediu-islamic/#comment-276457 )

        • Am explicat mai jos, într-un răspuns dat lui @cucu-bau, că teologia creștină s-a aflat într-un continuu proces de reformare de-a lungul istoriei. Ba mai mult, în opinia mea acest proces nu poate fi evitat.

          „Crestinismul nu e o chestie obligatorie ca organizatia pionierilor.”
          Aici cădem de acord. Fiecare are dreptul să aleagă în ce să creadă, libertatea de gândire este un drept constituțional. În schimb, am o mare problemă când cineva încearcă, în mod abuziv, să-și impună viziunea unei întregi societăți (vezi Coaliția pentru familie și definirea prostiei tradiționale).

          „In ce priveste evolutionismul nu poate explica nici aparitia vietii pe pamant si nici transformarea celulelor primare in viata inteligenta.”
          E adevărat, știința niciodată n-a susținut că are răspuns la orice întrebare, spre deosebire de religie. Aceasta din urmă pretinde acest privilegiu, în ciuda faptului că absolut nicio afirmație pe care o face în acest sens n-o poate proba satisfăcător. Evoluția explică dinamica și complexitatea lumii vii, nu originea ei.

          „Spre a iesi din acest impas mullti oameni de stiinta accepta in disperare de cauza idea “intelligent design” – adica pana la urma creationismul.”
          Good trolling!:)))) Îmi place totuși că ai recunoscut că „intelligent design” este creaționism și nu știință. Susținătorii acestuia s-au făcut de râs după ce au mințit sub jurământ că ID este știință și că motivațiile lor nu sunt de natură religioasă. Victoria științei autentice în procesul Kitzmiller vs. Dover a fost una de răsunet (vezi https://sensuouscurmudgeon.wordpress.com/2008/07/06/kitzmiller-v-dover-michael-behes-testimony/ ). O remarcă curioasă, printre cei care au apărat cu succes veridicitatea teoriei lui Darwin în acest proces s-a numărat și Kenneth R. Miller, biolog molecular, catolic practicant și bine-cunoscut critic al creaționismului. De fapt, acest proces a demascat impostura grosolană
          a unor pretinși oameni de știință care susțin viziuni creaționiste, demonstrând că acești indivizi nu sunt nimic mai mult decât niște demagogi religioși.

          Concluzia este că oamenii de știință adevărați ca să iasă din impasul necunoașterii merg în laboraratoare și cercetează, nu postulează existența unui agent supranatural. De fapt, acest lucru ar echivala cu o negare a intelectului și a puterii umane de înțelegere. Oamenii de știință recunosc că încă nu știu cum a apărut viața și caută în continuare răspunsuri, nu se complac într-o lene intelectuală și-o ignoranță de tipul „nu știu explicația pentru acest fenomen, prin urmare Dumnezeu a făcut asta!’. Nu, domnule, știința e mult mai mult decât atât! Degeaba încercați dumneavoastră să extrapolați din lumea religioasă în lumea științei, pentru că oamenii de știință nu fac dogmă din ignoranța lor.

          J.B.S. Haldane a spus, atunci când a fost întrebat ce anume ar putea contrazice evoluția:”Fosile de iepure în precambrian!”. Așa că cei ce doresc cu orice preț ca teoria evoluției să fie falsă, să pună mâna pe sapă!

          Bonus: https://www.youtube.com/watch?v=txzOIGulUIQ

          • Am, raspuns raspunsului dumneavoastra si v-am demonstrat, zic eu, destul de clar cum devine treaba cu evolutia religiei si liber schimbismul ala a la Catavencu pe care va tot cazniti fara prea mult succes sa-l demonstrati.

            In ce priveste evolutionismul, pe masura ce stim mai mult devine tot mai greu de probat ca unica explicatie infailibila stadiului curent al vietii pe planeta. Teoria in sine nu e de respins 100% numai ca are gauri imense si sunt mai multe chestiile ce nu pot fi explicate decat cele ce se pot explica.

            In orice caz nici evolutionismul si nici alta teorie „stiintifica” nu au putut explica apraitia vietii. Acum aproape 100 de ani un savant sovietic pe nume Oparin a incercat sa obitna viata artificiala reconstituind in laborator conditiile de pe planeta de dinainte de apraitia vietii – asa numita „supa a lui Oparin”. Asta ar fi fost in opinia sa si a Kremlinului lovitura fatala data popimii & obscunratismului. :D De atunci chestia a fost si mai e inca repetata cu indarjire si fonduri tot mai mari cam cu acelaeasi rezultate: 0 :P Cand o sa poata scoate cineva din basca viata artificiala, mai vorbim. Pana atunci ramane cum am stabilit :P

      • Orientare sexuala spuneti? Si nu vi se pare dubios ca Papa practica o „deschidere’ fata de acele orientari sexuale dar in acelasi timp practica acelasi tip de deschidere fata de o religie care condamna fara drept de apel acele orientari? Ma refer la islam ca sa fie clar! De altfel Papa are o deschidere deosebita fata de orice in afara de ce inseamna Biserica Catolica si doctrina ei. Daca-l vad la o serata dansanta cu Ayatolahhul Iranului nu m-ar mira. Concret, e un neomarxist pur-sange.

  3. Sa ne aducem aminte de recomandarea metodologica a lui Voltaire, inaintea unei discutii trebuie precizate mai intai conceptele. In cazul de fata, nu este nevoie sa redefinim religia si politica, dar macar sa le respectam frontierele, care le fac doua domenii distincte, absolut inconfundabile. Religia este religie si politica este politica. Daca amestecam politica si religia, proiectand concepte politice asupra religiei si analizand religia cu aparatul de concepte si principii al politicii, riscul de abordare nepotrivita, daca nu chiar tendentioasa, este inevitabil. Sa ne intelegem, Biserica fara Papa poate exista, dar Papa nu poate exista fara Biserica. Ca sa fie si mai limpede, Papa Francisc nu va provoca niciun “tsunami”, cu atat mai putin de natura absurditatii care-l califica drept “conservator”. Crestinismul este credinta originara, autentica, invatatura lui Iisus Christos, iar Papa Francisc nu este nici esenian, nici nu a fost vestit de Steaua Shekinah si nu a murit pe cruce si nu a reinviat pentru a-l rescrie “reformator” sau “liberal”. Daca autoarea s-a autodescris drept “catolic cultural”, “cunoscator” al traditiilor catolice si al Bisericii” (nu inteleg de ce si-a automasculinizat persoana la care se exprima, era mai potrivit rolul de gen – “catolica”, “cunoscatoare” etc.), intelege perfect ce vreau sa spun. Francisc I nu poate fi decat un aparator si un continuator consecvent al lui Iisus, altfel spus un conservator al autenticitatii crestinismului, un pastrator, un chivot viu, pentru a prelua termenul din iudaismul din care s-a nascut crestinismul. Nicidecum un “reformator” sau un “liberal”, cum, maniheist, cei care se autodeclara ca “umaniști liberali, progresişti şi universalişti” (eu le-as spune cosmopoliti) incearca sa atraga religia in jocul politic. Consecinta politizarii catolicismului ar fi aidoma unui erzaț, a unui inlocuitor, un crestinism degenerat. “Mesajul de deschidere, toleranţă şi milostivire” este al crestinismului, Papa Francisc nu face decat sa-l propage, sa-l faca auzit, sa indemne la ascultare. Nu cred ca cineva vede in el vreo propunere de revolutie sexuala sau de abatere de la valorile familiei naturale, traditionale. Revolutia Bolsevica a lui Lenin este totusi mult prea departe si fara sansa de intoarcere (v. procesul de dizolvare a familiei, lansat în decembrie 1917, când Lenin a publicat pamfletul „Despre dispariţia familiei”, iar apoi pamfletul „Despre căsătoria civilă, copii şi înregistrarea căsătoriilor”). Uneori, mai vine cate o adiere, ca o obsesie mocnita, interesant este insa ca ea vine mereu din aceeasi directie. “Reformarea”, “liberalizarea” sau “ecumenizarea” religiei este o discutie politica, care tinteste intotdeauna o alta religie, niciodata pe cea proprie. Pentru a ne lamuri si mai bine, sa ne imaginam cum ar fi reactionat Jason Greenblatt, evreul american trimis de Donald Trump in Orientul Mijlociu ca negociator de pace, intre evrei si palestinieni, care s-a laudat ca in avionul ce-l ducea la Ierusalim a spus solemn rugaciunea “Şema Israel” (“Ascultă, Israel”), daca in timpul zborului un “liberal” sau un “ecumenist” i-ar fi vorbit despre de-traditionalizarea si reformarea credintei sale sau pur si simplu i-ar fi cerut s-o lase mai moale cu amestecarea politicii cu religia.

    • Apropo, sa nu uitam esentialul despre termenul „conservator” din religie si stiinta: Rigoarea dogmei este similara cu exactitatea stiintei, iar amandoua au nevoie sa fie conservate.

      • Confundati notiunile. Spre deosebire de religie, care e incremenita in dogma, stiinta se adapteaza in functie de noi descoperiri si demonstratii. In timp ce in religie orice idee care nu e conforma cu dogma e automat invalida, in stiinta exista teorii demonstrate si teorii nedemonstrate. Din cauza asta in religie e plin de talibani, in stiinta nu prea.

        • Cred ca nu m-ati inteles corect, de v-ati grabit cu o afirmatie gresita. M-am referit la faptul ca exactitatea preceptelor din corpusul unei religii, in particular a celei iudeo-crestine, daca vreti, este similara cu exactitatea legilor din corpusul unei stiinte, adica la fel de invariabila si de neinterpretabila ca legile fizicii, de exemplu. Cele zece porunci sau legile anti-sodomiei sunt tot atat de precise, de nediscutabile si de imperative ca legile lui Arhimede sau Newton. Cuvantul “dogma”, care se pare ca v-a deranjat, din necunoasterea sensului sau universal, nicidecum limitat la religie, se refera la caracterul imuabil, de adevar incontestabil, al unei teze, doctrine politice, si, tineti-va bine, stiintifice, dar nu numai. Nu va speriati si nu protestati, am citat din dictionar. Deci dogma, ca descriere sau prescriptie care trebuie luata asa cum este prezentata, ca un enunt care nu poate fi supus criticii, este si stiintifica. Nu va recomand sa incercati sa vedeti ce se intampla daca nu tineti cont de legile lui Arhimede sau Newton, pentru ca va veti pune in pericol fizic, prin riscurile de inec, ranire etc. La fel se intampla si cu decalogul si cu antisodomia, pentru a lua doar doua exemple, care feresc sufletul omului de primejdii, de boli ale sufletului, dar protejeaza si comunitatea, rasa umana. Deci, preceptele religiei crestine sunt tot atat de necriticabile ca legile stiintei fizice, sau daca acest lucru se intampla critica este una absurda, neintemeiata, tendentioasa sau subversiva, in slujba unor obiective politice oculte. Nu exista slujitori ai lui Dumnezeu sau credinciosi in Dumnezeu “decenti” (sau indecenti), cum s-a facut vorbire, ci doar slujitori si credinciosi, si atat. Cred ca a avenit timpul sa nu mai admitem sa fie lezate sensibilitatile religioase ale majoritatii romanilor, care au suferit enorm de pe urma persecutiilor religioase, anticrestine, la care au fost supusi de totalitarismul comunist, iar acum, de diversi propagandisti in decrestinare.

          • Domnule Adam, faceți niște confuzii grosolane, cu totul abuzive. Voi presupune că sunteți de bună-credință (dar insuficient informat) și nu un sofist perfid al cărui unic scop este de a induce în eroare.

            Analogia dintre legile fizicii și preceptele teologiei iudeo-creștine este complet falsă. În primul rând, cele dintâi au caracter pur descriptiv și sunt susținute de experiment și observație. Cu toate acestea, falsificabilitatea le anulează imuabilitatea, deoarece oricând în viitor pot fi respinse în prezența unor dovezi incontestabile. În știință nu există dogmă (cel puțin în știința practicată veritabil). Știința este o continuă examinare în vederea răsturnării autorității.

            Am spus că în știință nu există dogmă și așa ar trebui să stea lucrurile și în teologie și în orice alt domeniu, dacă prețuim libertatea cu adevărat. Cu toate că în teologie nu există metode de falsificare, asta nu înseamnă că nu pot exista reforme în cadrul ei. Ba din contră, fiind o doctrină fundamentată în definitiv pe aserțiuni goale(decretări prin fiat sau ipse dixit), aceasta este criticabilă și, totodată, supusă schimbării(ca orice altă doctrină sau ideologie, de altfel). Conflictul dintre modernismul teologic și fundamentalismul teologic este relevant în acest sens.

            Și acum ca să ajung unde am vrut de la bun început, gândirea dumneavoastră exprimă esența totalitarismului. Cu toate că situați în prezent creștinismul pe poziție de victimă(aberant, după mine), doriți să-i conferiți dogmatism, același dogmatism pe care l-a avut și comunismul, călăul lui mai vechi. Pe de-o parte vă plângeți de prigoana anticreștină din regimul de tristă amintire, pe de alta țineți cu tot dinadinsul să aduceți creștinismul pe poziția de călău. Căci cu adevărat, orice certitudine va conduce în final la extremism. Tocmai de aceea nu există loc de certitudini în această lume, atâta timp cât dorim să trăim în libertate și nu în totalitarism.

            • Pentru linistea d-stra, as fi putut evita cuvantul asupra caruia v-ati dezlantuit, despre care stiam ca nu poate fi reabilitat, propaganda anticrestina de dupa 1776 si 1789 nu a trecut fara sa lase urme, a spalat multe circumvolutiuni, dar nu am facut-o din curiozitatea de a vedea ce contraargumentatie poate provoca. As putea spune ca, intr-o anumita masura, v-am predeterminat reactia (unul din jocurile didactice sau din exercitiile de brainstorming la care recurg uneori, nu numai eu, pentru stimularea/evaluarea gandirii nonconforme, creative si incurajarea luarii demonstratiilor pe cont propriu). Nu insa si argumentele pe care le-ati invocat, de care sunt dezamagit, desi nu ar trebui, pentru ca din admiratia fata de corectitudinea politica si din adeptiunea sau adoptiunea “modernismului secularist” si “umanismului ecumenist” nu pot iesi decat repetitivitate si mediocritate, adica regres, niciodata progres. Pentru binele evolutiei d-stre spirituale, incercati sa iesiti din “dogmele”, pentru a folosi cuvantul fatal, prostiei sau prostirii, pe care maruntele zeitati pamantesti incerca sa se supraordoneze lumii, in aspiratia lor milenarista catre o religie unica si o ordine unipolara, cu “ecumenism, dar cu noi in frunte” sau cu “noi inainte si ceilalti dupa noi”. “Dumnezeii” pamanteni nu sunt deloc Dumnezei, mai si mor, chiar cu sapte inimi, patru perechi de rinici si multi ficati, dar, culmea!, mai si gresesc sau chiar sunt neputinciosi, ca David Rockefeller, care cu toate miliardele lui si-a dat tot un obstesc sfarsit, chiar daca la 101 ani, dar fara sa-si fi realizat fantasmagoria politica numita “Statele Unite ale Lumii”. In fine, chiar credeti in “modernismul secularist”, cand George W. Bush introdusese la Casa Alba ora saptamanala de studiere a Bibliei (nu stiu care din ele)? Sau in “umanismul ecumenist”, cand Donald Trump&Consilierii nu pot sa-si tina in frau credintele religioase, cu care isi impregneaza politica externa si relatiile internationale privind Orientul Mijlociu?

  4. Eu cred că nu mesajul lui Iisus trebuie adaptat la sensibilitățile contemporanilor, ci contemporanii trebuie să se adapteze la mesajul lui Iisus/Dumnezeu. Nu Biserica trebuie să se reformeze în raport cu păcătoșii, ci păcătoșii trebuie să se reformeze, mai bine zis să se pocăiască, în raport cu Dumnezeu.
    Este aberant ca o religie milenară să fie „reformată” pentru a fi pe placul marxiștilor recenți.

    • Greșit, stimabile! Profund greșit! Din comentariul dumneavoastră reiese cum nu se poate mai clar esența extremismului religios.

      De-a lungul celor două milenii, dogma creștină a fost reformată de mai multe ori, tocmai pentru a se pune-n acord cu civilizația și moralitatea fiecărei epoci în parte. De aceea în ziua de azi nu mai îi omorâm pe cei ce strâng bețe în ziua sabatului(Numeri 15, 32-36), nu mai ținem sclavi, le dăm voie femeilor să-i învețe pe alții și „să se ridice mai presus de bărbat”(1Timotei 2, 11-12), lăsăm „vrăjitoarele” să trăiască(Exodul 22, 18) și am interzis folosirea „nuielei certării” ca leac pentru „nebunia” copiilor. Ba chiar și Dumnezeu s-a mai temperat și nu mai trimite urși să sfâșie niște copii pentru că l-au numit pleșuv pe unul din „acoliții” Săi și nu-și mai pogoară duhul peste indivizi musculoși gen Samson, ca să ucidă 30 de oameni pentru plata unui pariu pierdut. Dar nici îndemnul „blândului” Iisus din Luca 14, 26 nu cred că mai este luat în serios de cineva.

      Cele 10 porunci din Decalog s-au perimat în ziua de azi și e suficient să analizăm prima dintre ele pentru a găsi incompatibilități flagrante cu valorile culturii și civilizației contemporane. De aceea garantăm prin Constituție dreptul la încălcarea acestei porunci, iar oamenii din ziua de azi nu mai sunt constrânși să venereze doar Dumnezeul gelos.

      Și dacă teologia creștină a avut parte de atâtea modificări de-a lungul istoriei(fără să-și piardă esența), nu există niciun motiv serios pentru care n-am continua pe această linie, dacă e cazul. Ba mai mult, cred că acest proces e unul iminent.

      • Am uitat trimiteri pentru „nuiaua certării”(Proverbe 22, 15), episodul în care Dumnezeu trimite urși să sfâșie copii(2Regi 2, 23-24) și pariul lui Samson(Judecători 14, 11-20).

      • Sunteți cu pluta departe tare. :D

        Toate exemplele pe care le dați sunt din Vechiul Testament. Venirea Lui Iisus reprezintă eliberarea evreilor (și apoi a întregii lumi) din chingile legii mozaice. Creștinismul păstrează din stufoasa lege mozaică doar Decalogul. Altfel spus copilul devine adult și legea oarbă și restrictivă e înlocuită de liberul arbitru. Adică reforma aia pe care o vedeți ca pe revoluția continuă a lui Mao Țedun :P s-a produs acum aproape 2000 de ani.

        Dl. Cucu bau are dreptare. Creștinismul în sine nu are nimic de reformat. Ceea ce a spus Iisus acum 2000 de ani e valabil și azi până la ultima literă. Reforma lui Luther din secolul XVI nu e o modificare (reformare) a învățăturii creștine originare, ci o reacție împotriva degeneraților de la conducerea Bisericii Catolice care, asemeni papei Francisc azi, începuseră cu secole bune înainte de Luther să submineze fundamentele creștinismul prin excesele și destrăbălările lor. Revolta lui Luther readuce de fapt Creștinismul occidental la valorile sale originare.

        Decalogul nu e deloc perimat. Nu pentru creștini, cel puțin. Atâta doar că el nu e obligatoriu pentru necreștini. Creștinismul inițiază separarea bisericii de stat. Vedeți Evanghelia după Matei, capitolul 22: „21. Răspuns-au ei: Ale Cezarului. Atunci a zis lor: Daţi deci Cezarului cele ce sunt ale Cezarului şi lui Dumnezeu cele ce sunt ale lui Dumnezeu.”

  5. Apreciez articolul d-voastra! Cred ca e un articol realist. Atat de realist incat omoara sperantele liberalilor,ecologistilor, etc.
    Am sansa sa lucrez pentru cateva manastiri catolice din Franta si Elvetia. Din discutiile purtate, reiese clar faptul ca Papa actual nu reprezinta intreaga comunitate catolica. Unii cred ca Papa i tolereaza pe conservatori de dragul pastrarii intacte a bisericii; ma intreb daca nu cumva papa este toleratul situatiei… cert e ca am trait si printre sectantii din Romania, iar diferente mari nu exista intre ramura conservatoare din catolicism si grupurile sectare din Europa. Toti cred ca adevarul e doar la ei. Iar ca sa si apere adevarul, si au construit scoli, seminarii, manastiri, etc. Ultima discutie am purtat o cu un preot din Argentina. D lui spunea ca doar societatea lor are cel putin 600 de preoti in 52 de tari… nu mai virbim de calugari, etc… „si miscarea este in crestere”, mi a spus… deci, sa vad eu ecumenism intre catoligii conservatori si sectanti, musulmani si alte comunitati

    • Am remarcat ceva stand printre catolici si protestanti (desi nu cred ca este strict religion-related) ; exact asa cum distorsioneaza sensul cuvintelor modifica si credinta.
      Spre exemplu ,toleranta inseamna lipsa de reactie la orice actinune a celui considerat „tolerat” . Multiculturalism inseamna la fel acceptarea oricarei cutume , fara a o filtra prin sistemul de valori personal ( breakpoint: oare pentru ca nu mai exista unul,sau daca exista este complet distrus? ) . Conservator = vechi,invechit ,peiorativ , obsolete.
      Ecumenism = ce face in prezent cel numit „papa”.
      As face o comparatie – fortata – cu situatia mea. Am dat cu pixul sa devin cetatean al unei tari libere ,15 ani mai tarziu nu pun copilului la scoala sandwich cu bacon , in ramadan nu facem gratar in curte ,cand suna cineva la usa verific instinctiv daca imi este crucea de la gat vizibila . Nu mi-am dat acordul pentru asta ,m-am „adaptat” , am „evoluat”.
      Gresit.
      Daca Biserica va face aceleasi greseli „ecumenice” , „adaptandu_se” si „evoluand” va fi dezastru.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Tereza-Brindusa Palade
Tereza-Brindusa Palade
Profesoară de Etică Politică la Facultatea de Științe Politice a SNSPA, București. Eseistă, publicistă și poetă. Membră a Grupului pentru Dialog Social. Autoare a numeroase cărți de eseistică filosofică și teologică, printre care amintim: Noaptea gîndirii metafizice (2008), Fragilitatea Europei (2009), Castelul libertății interioare (2010), Chemarea înțelepciunii (2011), Infinitul fără nume (2013). Autoare a zeci de articole științifice în limbi străine, dintre care unele publicate în reviste de prestigiu ca Annalecta Husserliana, Persona, European Journal of Science and Theology. Autoare a sute de articole apărute în presa culturală și de opinie din România. Autoare a două volume de versuri și a unor serii de poeme publicate în revistele literare Familia, Viața Românească și Discobolul.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro