Aș fi zis că, vorba lui Andrei Pleșu, în sfârșit ne putem vedea cuviincios de treabă. Și câte nu sunt de făcut?! Manuscrise care așteaptă să fie citite, cărți care trebuie lansate, câteva târguri care bat la ușă, cataloage neîncepute, răspunsuri amânate, negocieri lăsate în aer…
Da, era cât pe ce să pot să mă-ntorc la toate cele care-mi plac. Cât pe ce. Dl Manolescu a spus că vrea pace (fără să ne-ajute să pricepem de ce-a vrut mai întâi război, passons), dl Dobrinescu, din aprig susținător al lozincii ”Vă iau un leu pentru USR-eu”, a mărturisit că vrea să fie el primul în lupta pentru reducerea TVA la carte, dl Caramitru, la capătul unui monolog splendid – a fi sau a nu fi bugetar – a înțeles care alegere e mai bună, dl Știrbu, președintele Comisiei pentru cultură din Camera Deputaților, a declarat, cel dintâi de altfel, că nimic nu se schimbă. Și iată că, întrerupând o silenzio stampa care s-ar fi cuvenit să fie mult mai lungă, dl Varujan Vosganian strică armonia și-așa abia înfiripată și găsește că – scriitor, vicepreședinte USR și (fost) ministru al economiei fiind – e chemat să risipească iluzia acestui echilibru fragil al promisiunilor. O face acceptând un interviu (ziarul Ring).
Deopotrivă scriitor, cercetător, economist, senator, ministru al finațelor, apoi al economiei în guvernele Tăriceanu și Ponta, CPUN-ist, PAR-ist, UFD-ist, PNL-ist, recent imunizat și demisionat, dl Varujan Vosganian pare să nu mai știe nici el cine e, iar noi sfârșim, la rândul nostru, în imposibilitatea de a ști cu care dintre identitățile lui avem de-a face. Am ales una dintre ele, cea de om politic care s-a ocupat de bani (economie-buget-finanțe), și m-am dus în pagina oficială care prezintă declarația de avere a dlui Vosganian. Vă rog să mă credeți, în cazul politicienilor noștri, declarațiile de avere fac mai mult decât orice CV. Iată un ”citat” din această declarație (15 iunie 2012):
Lăsăm deoparte și banii primiți ca senator (plătiți, să nu uităm, de noi și în mod sigur nu pentru un proiect de lege care să ne învrăjbească pe toți cu toți), și veniturile rezultate din activitatea de cercetător (cercetător? Dar când, cu atâtea ore petrecute la Senat, la ministere, la uniuni, la Cartea șoaptelor?), și plata calității de președinte al Uniunii Armenilor (eram convinsă că ați asumat această funcție fără vreun fel de pretenție financiară). Și ne oprim la cei 53.562 de lei încasați ca președinte al ”Unuinii” Scriitorilor din România, singurii care ne interesează aici. Așadar, un ”salariu” – sau o „indemnizație”, cum putem s-o numim mai pudic, deși banii sunt aceiași – de peste 10.000 de euro pe an sau, ca să ne fie mai ușor la toți, de circa 1.000 de euro pe lună. Poate că meritele dlui Vosganian ca vicepreședinte al USR sunt foarte mari și justifică acești bani. Dar să fie oare meritele acestea, în fiecare lună, de vreo patru ori mai mari decât meritele unui medic care ține viața unui om în mâini? Ori ale unui profesor? Ori ale încă atâtor categorii profesionale pe care stă țara asta, că tot a vorbit dl Caramitru așa de frumos în numele breslelor?
Dacă dl Vosganian ar fi fost vicepreședintele unei multinaționale sau al unei firme, banii astfel câștigați de domnia sa nu m-ar fi interesat defel. Or, nu așa stau lucrurile, pentru că dl Vosganian nu e plătit din banii care rezultă din buna administrare a unui business, ci din banii care ies din buzunarele statului și ale cititorului plătitor de timbru. (Confruntat cu acest nefericit adevăr fiscal privitor la vicepreședintele uniunii pe care o conduce, dl Manolescu a căutat să ne liniștească: asta era cândva, demult, în… 2012, și era indemnizație, nu salariu![1] Păi, și timbrul literar era în 2012, și chiar nu vreau să calculăm acum cât din timbrul literar s-a dus, ani la rând, în statele de plată ale dlui Vosganian. Însă e imposibil să nu-ți pui întrebarea cât din înverșunarea de a modifica legea timbrului literar are legătură cu indemnizația primită de la USR sau cu calitatea de membru al USR a celuilalt inițiator, deputatul Traian Dobrinescu.)
Sunt foarte necăjită că dl Vosganian nu simte cât de potrivit ar fi ca, în momentul de față, să-și vadă de problemele mai importante din viața lui. N-ar fi oare mai cuminte ca deocamdată să-și gestioneze și proaspăt vărsatele lacrimi la tribuna Parlamentului, și conflictele de interese care se-ncăpățânează să tragă la el, și șoaptele care au inceput să circule despre Cartea șoaptelor? Aș merge până acolo încât i-aș sugera dlui Vosganian câteva lucruri de care, cred eu, ar fi spre folosul său să țină cont: Domnule Varujan Vosganian, până când nu veți învăța câteva definiții elementare, vă sugerez să nu vă mai ocupați de nici unul dintre lucrurile de care, conform declarației de avere, rezultă că v-ați ocupat. Feriți-vă de provocări! Nu dați interviuri aiurea.. Pentru început, lămuriți-vă ce înseamnă următoarele cuvinte sau expresii: evaziune fiscală, conflict de interese, buget și bugetar, taxă, utilitate publică, proprietate intelectuală, rewriting și ghost writer, drepturi de autor, ANAF, Gardă Financiară. Veți afla astfel, printre altele, cel puțin două lucruri elementare:
– Că evaziunea fiscală privește sustragerea de la plata impozitelor și taxelor datorate bugetelor de stat, și nu unei asociații private;
– Că un ministru de finanțe nu poate utiliza Garda Financiară [2] pentru a-și regla conturile cu editurile în relația cu o Uniune al cărei vicepreședinte este. [3]
O dată rezolvate aceste cunoștințe de alfabet financiar, mergem mai departe, poate chiar până la a discuta despre taxa pe citit, despre cine și cum face propuneri pentru Nobel sau despre cum se scriu cărțile premiate. Deocamdată, vă propun să ne vedem de alte lucruri.
NOTE_______________
1. În recenta emisiune de la Realitatea TV, dl Manolescu a încercat o vreme să conteste vehement că ați luat bani pentru funcția de la Uniune. Ca să trașăm chestiunea, să vedem ce scrie în Statutul acestei asociați de scriitori: „Art. 30: Președintele, Prim-vicepreședintele și Vicepreședintele U.S.R., la fel și Directorul de Programe Interne, Directorul de Programe Externe, Directorul de Imagine, Directorul Economic, Directorul Administrativ primesc salarii sau indemnizații lunare, într-un cuantum aprobat de CD, în funcție de buget.”
Tot pe dl Manolescu l-am auzit spunând că, dacă se desființează taxa pe timbru, USR dispare. Ceea ce-nseamnă, implicit, o recunoaștere a faptului că salariile stafului Uniunii dumneavoastră le încasați din taxa de timbru, deci de la cititor. Cum să nu te întrebi atunci de a cui grijă plângeți: de grija membrilor USR? Sau de cea a salariilor stafului său?
2. citat din Ring: ”Când am devenit ministrul finanţelor şi am văzut că în 2008 iarăşi începe să scadă colectarea, am rugat Garda Financiară: „Dom’le, evaziunea e foarte mare pe timbru!”. Chiar dacă suma timbrului e mică, pentru că timbrul, dacă îl iei sută la sută, e cam 500.000 de euro. Şi atunci Garda Financiară s-a dus la editurile mari.”
3. Gabriel Liiceanu susține că, atunci când v-a întrebat de ce ați trimis, cu titlu punitiv, Garda Financiară mai întâi la Humanitas, i-ați răspuns cinic și imperial: ”Eu v-am trimis-o, eu v-am retras-o”.
Acum va dati seama ca si dl Manolescu va fi avand un salariu – adica, scuze, o indemnizatie – cam tot atat de mare.
Pana la urma oamenii astia sunt de intzeles: vor sa manance si gura lor ceva mai mult din cultura romana, daca tot se poate.
Ştie dl. Manolescu de ce i-a interzis Rodicăi Zafiu (şi întregii redacţii de la Româniia literară), să scrie ceva despre plagiatul lui Ponta.
Şi când te gândeşti ce tam-tam etic mesteca acelaşi domn Manolescu, pe vremea când era ba cu AC-ul, ba cu PAC-ul, ba pe lângă CDR… (aşa, imparţial ca tot românul…).
Şi, uite-aşa, din „luminţă de la capătul tunelului”, dumnealui a ajuns – prin ceea ce este citat că a spus – o veritabilă şi penibilă „soluţie imorală”.
Deci, numai bun să semneze, şi dânsul, celebru „Apel către lichele”. Eventual, l-ar putea asocia şi pe distinsul domn Caramitru, vajnic inaugurator de lucrări finisate, în proporţie de 60 % din bugetul de stat – dar în prezenţa festivă, de campanie electorală a aceluiaşi Victor Ponta…
O gura de aer proaspat aceasta franchete! In sfirsit incepem sa vorbim curajos si limpede! Aproape ca nu mai speram…
Excelenta tratarea „cestiunii”
:)
Frumoasa punere la punct! M-am tot intrebat care or fi „soaptele care au inceput sa circule despre Cartea șoaptelor” si am cautat indata pe Google. Iata ce am gasit pe blogul lui Iulian Tanase (postare din 13 februarie a.c.):
”Fiți foarte atenți la ce vă spun acum, ca să îl citez din memoria afectivă pe Bohumil Hrabal. Ieri am făcut o dezvăluire despre Varujan Vosganian, cum că a plătit pe cineva să îi rescrie romanul de succes „Cartea șoaptelor“ (Polirom, 2009). Hrabal n-am, ca să zic așa, cît au contat în economia cărții acele intervenții, însă știu precis că Vosganian a fost foarte mulțumit de versiunea finală a cărții. Atît de mulțumit, încît, deș…i scriitorul și rescriitorul se înțeleseseră pentru 2000 de euro, Vosganian a mai scos din buzunar încă 1000. În total, cel care i-a aranjat cartea lui Vosganian a fost plătit cu 3000 de euro. Unii s-au prins deja cine este scriitorul mult mai talentat decît Vosganian care a finisat „Cartea șoaptelor“, nici nu era greu.
Informațiile le știu direct de la sursă. „Rescriitorul“ mi-a povestit la telefon despre această fructuoasă colaborare, fără ca eu să-l fi întrebat în prealabil. Nu mi s-a pus în vedere că ar fi un secret, nu am fost conjurat să nu spun nimic despre asta, niciodată. Am dezvăluit această informație într-un moment de revoltă. Prestația de ieri, din Senat, a lui Vosganian – cînd a abdicat de la demnitate & onestitate & bărbăție, apelînd la subterfugii pe bază de mir sfințit, acatiste și lacrimi pentru a scăpa de urmărirea penală și, implicit, de șansa de a-și dovedi în Justiție prezumtiva nevinovăție – m-a făcut să scot această informație din sertarele memoriei. Însă, făcînd asta, nu am intenționat nici o clipă să pun la îndoială talentul literar al lui Vosganian. Să scrii o carte de succes în timp ce ești, concomitent, senator, ministru, președinte al Uniunii Armenilor din România, prim-vicepreședinte al Uniunii Scriitorilor din România, vicepreședinte al PNL și așa mai departe presupune un talent, o concentrare și o organizare ieșite din comun.
Nu am nimic personal cu scriitorul Vosganian, nu îl cunosc, nu îl invidiez, ba chiar mi-au plăcut unele poezii ale lui. Nu m-am simțit niciodată în concurență cu vreun scriitor sau altul. E loc sub soare pentru toată lumea. Apariția unei cărți mari mă bucură de fiecare dată, mai ales dacă este scrisă de cel/cei care o semnează. Nu am citit „Cartea șoaptelor“ tocmai pentru că știam că meritul pentru această realizare nu îi aparține în totalitate celui care o semnează. Dacă vreau să citesc o carte scrisă/rescrisă la patru mîini, pot re/citi oricînd Ilf și Petrov, de exemplu, nu e nevoie să citesc Ilfovian și Petrovian.”
Revoltator! Cum e posibil asa ceva? Daca e adevarat ce scrie acolo, atunci Uniunea Scriitorilor are ca vicepresedinte un adevarat infractor intr-ale literaturii, care se mai si da candidat al Romaniei la Nobel.
Cum să fie posibil? Doar trăim în Românica… cea plină de „români, mai mult sau mai puţin oneşti”. Şi de armeni… şi de…
Apropos, aţi găsit în vulpesciana „Artă a conversaţiei” vreun personaj numit Simina Holstein? Nu. Şi totuşi, acest personaj este peste tot, în acel roman. Unii presupun că ar putea reprezenta (cine ştie?) unul dintre motivele tragicelor nenorociri care au potopit-o acum, la bătrâneţe, pe semnatara oficială a cărţii – şi pentru care merită, într-adevăr, toată compasiunea. Dar… cine poate şti? Dumnezeu să-i odihnească pe morţi.
Pe de altă parte, Agopian a negat acuzațiile lui Iulian Tănase și afirmă că acea conversație telefonică este inventată…
Oricare ar fi adevărul, e un roman minunat, despre armeni, scris de armeni. Și armenii-s problematici dpdv gramatical, pare-se că-s defectivi de singular. :)
Sincere felicitări distinsei Lidia Bodea, pentru curaj și obiectivitate !
Textele de pe acesta platforma sint din ce in ce in ce mai palpitante. A venit oare vremea adevarului? Basica trebuie sparta. Exceptional articol, demascarea acestui fanfaron lipsit de scrupule trebuia sa inceapa.
Ma intreb cind va ajunge garda financiara la USR.
Foarte interesant articolul. Socant.
Mă intreb: chiar poate fi real ? Adya cu toate ca o parte de adevăr, l-am descoperit întâmplător, in noiembrie la Timisoara. Acolo, senatorul soaptelor, enervat la culme, a început sa tipe la colegul senator de Timisoara. Atât de tare, încât Bega s-a tulburat. Prietenii,putini, stiu de ce. Motivul nervilor se „leagă” perfect de cele spuse in articol.
Apreciez foarte mult atât umorul fin, cât şi polemica tăioasă a acestui text.
Cu un singur lucru nu pot să fiu însă de acord:
„Că evaziunea fiscală privește sustragerea de la NEplata impozitelor și taxelor datorate [ ] „
Acolo scrie „Institutul National de Cecetari”? E pe bune?
Mai scrie si „Unuinea Scriitorilor ” :)))
Doamne! cât de mult s-a întins mizeria? trebuie neapărat să recitesc „Elogiul nebuniei”
Felicitări. O cutie, …cu multe păcate, a fost deschisă. Mai vrem…
Am citit pe undeva ca, in plus fata de ceea ce scrie in articol, dl Vosganian mai primeste ceva si ca luptator in revolutie.Mi se pare culmea!
Felicitări pentru articol, stimată doamnă!
Nota bene: toate veniturile obţinute de domnul Varujan Vosganian şi menţionate în tabelul din articol au provenit din bugetul statului. Mă întreb retoric de ce nu s-a aplicat faţă de domnul Vosganian legislaţia privind interzicerea cumulului de venituri obţinute de la instituţii bugetare de stat diferite. Legislaţia respectivă a fost votată şi aplicată în 2010 de guvernul condus de Emil Boc, dar se pare că l-a ocolit pe Varujan Vosganian.
Pentru completare propun sa i se acorde si dlui Varujan Premiul Eminescu de la Botosani caci e zau asa, chiar nedrept ca el sa fie lasat pe dinafara dintr-o afacere din care au profitat ceilalti elitisti ai Uniunii precum Prelipceanu si Chifu.
In completarea acestui excelent articol, nu ar fi lipsit de interes să aflăm și veniturile superiorului senatorului șoaptelor și al lacrimilor, dl Manolescu, pe anul 2012. Cum nu am optiunea inserarii unei imagini, iată linkul ANI pe care, în declarația de avere a domniei sale, apar, la secțiunea „Alte venituri”:
8.1 Titular / Academia Română / Membru corespondent / 26460 RON
/ Uniunea Scriitorilor / Președinte / 74664 RON
/ Fundația „România Literară” / 8763 RON
http://declaratii.integritate.eu/UserFiles/PDFfiles/RP1659_68908-C38-I780_4-ANI-L150-00001%5B045596%5Dready//DA_2012-06-04_NICOLAE%20MANOLESCU%20APOLZAN_1296449.pdf
O declarație cu cifre asemănătoare, cred că pentru 2010, se află la
http://www.mae.ro/sites/default/files/file/DADI/2011/2011_manolescu_apolzan_nicolae.pdf
Cu un președinte și un prim-vicepreședinte atât de confortabil dotați și atât de vrednici la suptul la țâța vlăguită a Bugetului, mă întreb de ce cerșește USR cu atâta înverșunare leuțul amărât al publicului cititor.
Cunosc foarte mulți editori a căror declarație de avere ar arăta jalnic pe lângă declarațiile mărețe ale celor doi domni.
Ca să nu mai vorbim de editorii care și-au tocat moșteniri de dragul publicării cărților – vorbesc în cunoștință de cauză.
De altfel, mă întreb ce s-a mai întâmplat după apariția comunicatului ANI din 10 iulie 2014 referitor la ” existenţa unei diferenţe nejustificate, în cuantum de 326.896,38 Lei (aprox. 77.832 Euro), între averea dobândită şi veniturile realizate împreună cu soția de către MANOLESCU-APOLZAN NICOLAE, Ambasadorul României la U.N.E.S.C.O.”
http://www.integritate.eu/Comunicate.aspx?Action=1&NewsId=1654&M=NewsV2&PID=20
S-or fi lămurit aceste „mici diferențe”???
Scuzati-mi inocenta: Ma intreb: acesti domni = Manolescu, Vosganian (si probabil altii) care sunt platiti atat de generos de Uniunea Scriirorilor ( pe langa alte multe venituri generoase pe care le au din alte multe joburi) au cumva si 50% in plus la pensie? Au cumva si indemnizatie de merit ( =3 salarii medii , neimpozabile)?
Ca USR pare o mosie mereu mai rentabila financiar,.cu privilegii rafinat organizate. Si mai pare a fi Stat in Stat = fara controale, verificari… pentru substantialul ban public ce il primesc ca si cum li se cuvine fara drept de apel.
Nu ma mira ca e bataie sa devii membru. USR.. Pare ca onor-scriitorii nu pot produce carti geniale daca nu sunt membri USR….Nu ca membrii USR produc ei carti geniale, chiar daca privilegiile sunt mari si mereu mai mari…
Toti membrii US, scriitori sau nu, care sunt pensionari, au si o indemnizatie= 50% din pensie. Cei mai „abili” au si aceasta „indemnizatie de merit.”
Avand in vedere libertatea informatiei care ar trebui sa existe intr-o tara democratica, s-ar putea afla usor daca acest domn…si altii, au si acest plus de venituri.
Daca e vreo consolare pentru scriitorii mai putin descurcareti, in general, cu cat un scriitor traieste mai comfortabil material, cu atat scrie mai prost.