joi, martie 28, 2024

Victoria terorismului

Terorismul poate sa renteze. Teroristii pot invinge. Pot sa isi indeplineasca telurile, pot sa obtina ce si-au dorit.

Poate ca cel mai evident astfel de caz s-a petrecut acum un secol. Gavrilo Princip lupta pentru „eliberarea” sirbilor, lupta impotriva monarhiei habsburgice, lupta pentru Iugoslavia. Gloantele trase de el au facut ca in doar 5 ani imperiul sa se descompuna, dinastia sa piarda tronul, iar visul unei Serbii mari sa se implineasca. Ce conteaza ca milioane de oameni au murit in cei cinci ani, ce conteaza ca, pe termen lung, proiectul iugoslav s-a dovedit un esec; atentatul de la Sarajevo si-a atins telul!

Princip era european, sirb, crestin; bin Laden, arab, kindit, musulman. Ca si Princip, bin Laden lupta impotriva „ocupantului”, ca si Princip, bin Laden a obtinut ce si-a dorit: sa omoare americani, sa omoare siiti, sa instaureze o „Republica Islamica” bazata pe Shari’a.

Gavrilo Princip si Osama bin Laden au invins, dar victoria nu le apartine. Primul Razboi Mondial a fost declansat de Franz Josef si de Nicolae al II-lea, de Wilhelm al II-lea si de Poincaré. Ei sint responsabili pentru milioanele de morti si raniti, pentru distrugerea Europei, nu Princip! La 11 septembrie, bin Laden a ucis 3.000 de oameni, Razboiul impotriva Terorismului, declansat de George W. Bush, a produs de vreo 20 de ori mai multe victime in rindul americanilor, plus zeci sau sute de mii de morti in Afganistan, Irak sau Pakistan…

Teroristii pot invinge, dar nu de unii singuri. Ei au nevoie absoluta de suportul societatii pe care o ataca, de cooperarea elitelor. Teroristii ucid un om, distrug o cladire, dar adevaratul asalt se da asupra valorilor.

Gloantele lui Princip vizau monarhia habsburgica, nu pe Arhiduce (paradoxal, Franz Ferdinad era partizanul acordarii de drepturi sporite sirbilor din imperiu); bin Laden a atacat insasi fundamentele democratice ale societatii americane, nu o persoana sau alta. Cu sprijinul elitelor politice, ambii au reusit sa-si indeplineasca obiectivele.

Societatile occidentale de azi se bazeaza pe citeva valori primordiale, izvorite din Iluminism. Libertatea de expresie, libertatea de constiinta nu pot fi puse in paranteza fara a nega fundamentele care ne-au permis sa benefieciem aici, acum, de cea mai mare libertate, siguranta si prosperitate inregistrata vreodata in istorie. Citîndu-l pe Churchill, „democratia este cea mai proasta forma de guvernamint cu exceptia celorlalte„.

Adevaratii inamici ai democratiei nu sint teroristii – ei sint doar niste marginali descreierati. Adevaratii inamici ai democratiei vin din zona elitelor, culturale sau politice. Democratia nu este pusa in pericol de sabii ci de creioane…

Teroristii inving atunci cind atentatele lor sint instrumentalizate, sint folosite drept pretexte pentru a declasansa razboaie, pentru a porni pogromuri, pentru a suspenda drepturi democratice.

Sub pretextul „sigurantei” convorbirile telefonice, mailurile, tranzactiile bancare sint inregistrate si analizate; camere video apar peste tot. Sub pretextul „sigurantei„, la noi sau aiurea, sint propuse si adoptate legi Big Brother care l-ar face si pe Stalin sa se inverzeasca de invidie.

Si mai grav, atentatele de tipul celui din Franta dau curaj celor care isi doresc limitarea libertatii de exprimare. Este stupefiant sa descoperi apeluri la „limitarea înţeleaptă a libertăţii de expresie” (!) venite tocmai din partea unor lideri de opinie ca Andrei Plesu sau Cristian Tudor Popescu, brusc situati de aceeasi parte a baricadei cu personaje colorate de tipul Cristianei Anghel.

Teroristii pot invinge, dar nu de unii singuri.

Sa nu uitam aceasta lectie a istoriei!

Note_____________

http://en.wikipedia.org/wiki/Beliefs_and_ideology_of_Osama_bin_Laden

http://www.newsweek.com/2014/06/27/does-mean-osama-bin-laden-has-won-254785.html

http://en.wikipedia.org/wiki/September_11_attacks

http://en.wikipedia.org/wiki/War_on_Terror#Casualties

http://www.goodreads.com/quotes/267224-democracy-is-the-worst-form-of-government-except-for-all

http://adevarul.ro/news/eveniment/crima-libertate-religie-1_54b2ed08448e03c0fd822b34/index.html

http://www.gandul.info/stiri/cristian-tudor-popescu-nu-as-apara-ca-libertate-de-expresie-ceea-ce-au-publicat-jurnalistii-francezi-dar-cei-care-au-inteles-sa-raspunda-cu-gloante-trebuie-adusi-in-fata-justitiei-13753346

http://www.hotnews.ro/stiri-politic-19064477-cristiana-anghel-regret-asasinarea-jurnalistilor-charlie-hebdo-insa-libertatea-presei-nu-este-absoluta.htm

Distribuie acest articol

80 COMENTARII

  1. Un articol incoerent cu vadite inclinatii anticrestine. Toma Pătrascu face aici, crede el, un fel de apologie a alibertatii de exprimare. Ma intreb, totusi, unde ii este toleranta cand vine vorba de valorile religioase pe care le ataca constant în numele unui ateism habotnic?
    Domnule Toma, teroristii inving si atunci cand le dam prilejul s-o faca. Teroristii inving mai cu seama acolo unde secularismul vrea sa-i priveze pe oameni de ducatie religioasa. Asta doriti si dumneavoastra? E rau sa-i inveti pe oameni ca modelul lui Hristos este unul fundamental. Iisus Hristos, Cel mult blamat de dumneavoastra, Cel batejocorit și caricaturizat in cele mai odioase si scarboase forme, El Cel care i-a iertat pe cei care_l palmuiau, il scuipau, il bateau si îl rastigneau, a daruit iertare nepedepsindu-i pentru rautatea lor. Asta este crestinismul care va incurca!

    • 1. Intelectualii sustin ca principiile care fundamenteaza ideologia comunista sunt cele care fac din comunism o utopie, si nu greselile aparute in punerea in practica a acestei ideologii totalitare. Ei sustin ca aceasta ideologie va avea, inevitabil, aceleasi consecinte daca va ajunge sa fie aplicata, indiferent de cine si cum o va aplica. „Criminalitatea” comunismului este „genetica”, similar faptului ca dintr-un ADN de lup nu se va naste niciodata o oaie.

      Aceeasi intelectuali, insa, nu realizeaza faptul ca exista o dogma comuna tuturor religiilor (o „gena” in AND-ul tuturor religiilor), care face posibila aparitia fundamentalismului religios, fundamentalism care in manifestarea sa extrema recurge la crima (razboi). Aceasta dogma este certitudinea ca exista o „viata de apoi” in care Dumnezeu (sau Alah) judeca „sufletele” in functie de credinta si devotamentul lor. Dogma nemuririi este utopia care face ca orice religie sa posede potential criminal (inscris in ADN-ul tuturor religiilor), care se poate manifesta atunci cand credinciosii considera ca le este pusa in pericol credinta. Pentru credinciosi, „viata de apoi” este mai importanta decat aceasta „viata trecatoare”. Daca oamenii ar fi siguri de faptul ca aceasta viata este singura pe care o au (fara promisiunea „vietii de apoi”), nici o religie nu si-ar putea convinge credinciosii sa comita atentate sinucigase sau sa duca razboaie religioase (sa nu ii uitam pe crestini si „razboaiele sfinte” – Cruciadele, sa nu uitam toleranta fata de crimele Inchizitiei a crestinilor din Evul Mediu). Faptul ca in ziua de azi crestinismul este „benign” nu se datoreaza Bisericii, ci luptei popoarelor europene pentru libertate si drepturi universale. Secularismul nu a fost un cadou ci o trofeu castigat prin lupta.

      Acceptarea realitatilor descrise mai sus este absolut necesara, avand in vedere faptul ca exista riscul unei radicalizari cu fundament crestin a europenilor (si nu numai), ca raspuns la crimele fundamentalistilor islamici. NU acesta este, insa, raspunsul corect. Acceptarea caracterului anacronic al tuturor religiilor este solutia corecta. Doar asa se va putea ajunge, pe termen lung, la evitarea crimelor si a razboaielor pornite din „ratiuni” religioase. Atata timp cat discutia este despre cine este dumnezeul adevarat (Dumnezeu sau Alah), nu va exista o solutie definitiva. Solutia este renuntarea la toti dumnezeii si acceptarea faptului ca viata pe care o traim este singura pe care o avem, asa ca ea trebuie pretuita mai mult decat orice ideologie.

      Dupa cum s-a vazut in mai multe cazuri, democratizarea tarilor islamice a esuat. Se pare ca secularismul nu va avea castig de cauza in tarile islamice, deoarece Coranul indeamna la actiuni radicale impotriva dusmanilor, spre deosebire de Biblie. Acesta este inca un argument in favoarea solutiei prin care se accepta caracterului anacronic al TUTUROR religiilor, renuntandu-se astfel la TOTI dumnezeii. Exemplul trebuie sa fie dat de catre europeni (care au un avans substantial in aceasta directie), si astfel suprematia lui Alah nu va mai fi un subiect de disputa, calmandu-se sensibilitatile islamistilor, care astfel ar putea sa judece la rece gestul europenilor de a renunta la credinta, ar putea sa inceapa sa aiba dubii in privinta existentei „vietii de apoi”. Fara credinta in existenta „vietii de apoi” nu exista nici Religie, deoarece cauza fundamentala a aparitiei tuturor religiilor a fost frica oamenilor fata de boala (suferinta) si fata de moarte, precum si credinta ca toate nedreptatile pe care le suporta si care nu sunt pedepsite in acesta viata (si care creaza frustrari) vor fi pedepsite in „viata de apoi”.

      Daca ne dorim evitarea definitiva a crimelor si a razboaielor pornite din „ratiuni” religioase, atunci TOATE RELIGIILE TREBUIE SA DEVINA ISTORIE.

      2. Iata cateva concluzii ale unui studiu condus de cercetatori de la Umiversitatea din Minnesota, concluzii care arata clar ca si in societatile occidentale avansate exista intoleranta religioasa care mocneste, putand duce la conflicte deschise in cazul unei crize economice majore si prelungite, sau in cazul multiplicarii atentatelor teroriste:

      – Acceptarea crescanda a diversitatii religioase de catre americani (n.m. acest trend poate sa fie inversat de multiplicarea atentatelor teroriste) nu se aplica si cand este vorba de acceptarea ateilor .
      – Majoritatea americanii ii plaseaza pe atei sub musulmani, imigrantii recenti, homosexuali si alte grupuri minoritare in ceea ce priveste impartasirea viziunii lor asupra societatii americane.
      – Ateii reprezinta grupul minoritar cel mai putin acceptat de catre majoritatea americanilor atunci cand este vorba de casatoria copiilor lor.
      – Cu toate ca ateii sunt putini, nu sunt organizati si sunt putin vizibili social, ei sunt vazuti de catre o mare parte a populatiei ca o amenintare la modelul de viata american.
      – Majoritatea americanilor accepta diversitatea atata timp cat minoritarii impartasesc un „miez” comun de valori cu majoritatea (care sa ii faca „de incredere” pentru majoritate), iar in America, acest „miez” comun este Religia (oricare ar fi ea, insa nu negarea divinitatii).
      – Ateii reprezinta minoritatea in care se poate avea cea mai putina incredere.

      https://www.flickr.com/photos/93880311@N05/16051871628/sizes/o/

      Tabloul de mai sus este cel al unei „Inchizitii” moderne. Nu vom putea sa scapam definitiv de amenintarea atrocitatilor „motivate” religios decat atunci cand toate religiile vor deveni istorie.

      3. „Nimeni nu este detinatorul adevarului absolut”, ceea ce inseamna ca acesta nu poate sa fie gasit nici in Biblie (invatatura crestina). Asta inseamna ca adevarul este un concept supus evolutiei, prin urmare si etica trebuie sa evolueze pentru a tine pasul cu noile adevaruri, inerente evolutiei omenirii. Din acest motiv, etica trebuie predata facand apel la gandirea critica, singura abordare care permite evolutia conceptelor etice. Etica crestina se fundamenteaza pe dogmele biblice care sunt considerate adevaruri absolute. Din acesta cauza evolutia eticii crestine este incorsetata. Conceptele ei nu pot sa contravina dogmelor crestine, ceea ce blocheaza adaptarea lor la realitatile unei omeniri in evolutie continua. Din pacate, datorita naturii ei dogmatice, invatatura crestina ii impiedica pe credinciosi sa realizeze faptul ca se gasesc intr-un cerc vicios in care etica crestina isi autoconserva conceptele (anacronice), opunandu-se evolutiei (ex. vezi problema interzicerii anumitor tipuri de cercetari genetice pe embrioni umani datorita interpretarii dogmatice a notiunii de „fiinta umana”, cercetari care ar ajuta la tratarea unor boli incurabile; vezi problema eutanasiei voluntare = „moarte cu demnitate” in cazul bolnavilor incurabili, care sunt fortati de concepte etice dogmatice sa indure suferinte cumplite, atat fizice cat si psihice; etc.).

      Datorita faptului ca abordarea dogmatica a eticii crestine inlatura analiza normelor etice cu ajutorul gandirii critice (acceptarea lor in urma unui efort individual de intelegere), crestinismul trebuia sa gaseasca alte metode pentru a asigura „acceptarea” si respectarea acestora (normelor etice). Religia se foloseste de doua metode complementare pentru a realiza aceste deziderate:
      – indoctrinarea de la varste fragede, repetarea unui „adevar” pana cand acesta se imprima (fizic) in circuitele neuronale (vezi mecanismele memorarii).
      – folosirea reflexelor conditionate, adica un dresaj prin procedeul „biciul si zaharelul” – „iadul si raiul”.

      Este important ca „morala” sa nu fie rezultatul indoctrinarii (prin abolirea gandirii critice) si al dresarii indivizilor (prin procedeul „biciul si zaharelul” – „iadul si raiul”), ci rezultatul constientizarii necesitatii ei pentru functionarea societatii, astfel ca singura viata de care putem sa fim siguri ca o avem sa merite sa fie traita (in armonie cu semenii nostri).

      • @Cetatean

        Nu sunt acord cu viziunea limitată a dlui. Pătraşcu privind religia creştin-ortodoxă şi nici a punctului de vedere că lumea va fi mai bună fără dumnezei. Totuşi punctele dvs. de vedere ar fi bine de discutat intr-un cadru mai extins şi civilizat.
        Nu cred că religiile vor dispărea vreodată din civilizaţia umană şi aceasta deoarece în spatele tuturor religiilor se află un miez, un ceva spiritual, REAL, accesibil percepţiei conştiente unor persoane mai sensibile pentru acest „ceva”. Deşi greu de definit utilizând instrumentele gândirii logice acest „ceva” sau „cineva” face parte din REALITATE şi este PERCEPTIBIL, în anumite situaţii. Acesta, de fapt, este şi principalul motiv pentru care, cel puţin principalele religii, au rezistat atâtea secole şi au aderenţă la oameni.
        Cred că omenirea va face un mare pas înainte atunci când ştiinţa va depăşi acea stare de „repulsie” faţă de religie datorată, cei drept, mai ales anilor inchiziţiei şi se va apleca, cu responsabilitate, asupra cauzelor reale care stau în spatele credinţelor religioase.

        • @Dan

          In ceea ce priveste afirmatia: „in spatele tuturor religiilor se afla un miez, un ceva spiritual, REAL, accesibil perceptiei constiente unor persoane mai sensibile pentru acest «ceva»”, aceasta este una care nu poate sa fie credibila (nu exista nici un singur experiment controlat stiintific care sa o sustina). Voi da cateva exemple care demonstreaza suportul material (biologic) al psihismului:

          „Fenomenul, numit in limba engleza «feelings of presence» (FOP) a fost investigat de oamenii de stiinta de la Ecole Polytechnique Federale de Lausanne (EPFL), cu ajutorul a 12 voluntari legati la ochi si al unui sistem robotic special. … Doi dintre voluntari au fost atat de terorizati de senzatia de a fi inconjurati de fantome, incat au cerut cercetatorilor sa opreasca experimentul. Ei au indicat prezenta mai multor «fantome» (chiar 4, in unele cazuri) in locuri in care nu se afla nimeni si au declarat ca au simtit cum fantomele le ating spinarile cu degete nevazute.”

          http://tinyurl.com/qfvnvua

          „Conform unor studii recente efectuate de psihologi din cadrul Universitatii din Edinburgh si Consiliul de Cercetari Medicale din Cambridge, celebrele experiente din preajma momentului mortii, nu sunt altceva decat simple manifestari ale functiilor normale ale creierului inainte de moartea finala a intregului organism.” … „Fenomene precum calatoriile astrale in afara corpului sau intalnirea cu rude sau prieteni decedati, sunt simple trucuri ale mentalului, si nu viziuni ale lumilor si planurilor eterice.” … „Creierul nostru ne prosteste la propriu. Intr-unele dintre studiile noastre, am descoperit de fapt ca majoritatea oamenilor care au sustinut ca au avut experiente de dupa moarte, nu erau deloc in pericol real de moarte. Evidentele stiintifice sugereaza de fapt ca toate experientele de acest tip au o baza biologica. In plus, majoritatea acestor experiente sunt receptate in aceeasi regiune a creierului care resimte senzatii naturale precum depresia, fericirea sau dragostea”, declara dr. Caroline Watt, unul dintre cercetatori.

          http://tinyurl.com/knurk95

          „Sindromul Cotard – boala care te face sa crezi ca esti mort.” … „Pacienta a prezentat simptomele tipice sindromului Cotard: sustinea in mod repetat ca este moarta, afirmand ca a murit cu doua saptamani inainte. In tot acest timp pacienta plangea, intreband daca spitalul in care se afla este cumva Raiul.”

          http://tinyurl.com/3mbz7ee

          „Bizarul accident al lui Phineas Gage” … „Pe 13 septembrie s-au implinit 163 de ani de la un eveniment curios, ce avea sa ramana in analele medicinei drept prima dovada a modului in care partile creierului influenteaza personalitatea umana … suflul exploziei a lansat tija de fier prin obrazul stang al lui Gage, zdrobindu-i falca, penetrandu-i creierul si iesind prin partea superioara a craniului.” … „Doctorul a inteles gravitatea situatiei abia dupa ce Gage a vomitat, in materia expulzata regasindu-se si o parte din creierul sau – echivalentul a jumatate de ceasca.” … Dupa accident „Gage parea cu totul schimbat. Daca inainte de accident era considerat drept unul dintre cei mai seriosi si harnici membri ai echipei de muncitori, acum prietenii sai nu-l mai recunosteau. «Nu mai este cu adevarat Gage», afirmau acestia. Phineas se comporta intr-un mod absolut bizar: injura ca la usa cortului – lucru ce nu-i statea in fire inainte de accident -, avea toane, parea complet lipsit de respect fata de cei din jur”.

          http://tinyurl.com/q7yx2yy

          „Sindromul Mowgli – copiii salbatici ai naturii” … „Un copil salbaticit este o fiinta umana care, izolata de societate la o varsta frageda, nu isi poate dezvolta abilitati afective, sociale sau lingvistice.” … „Cercetatorii au aflat ca varsta cuprinsa intre 1 an si 7 ani este vitala pentru formarea normala a unui om. La o varsta foarte timpurie, creierul uman incepe sa se dezvolte, implicit sa isi adapteze functiile la nevoi. Un copil care traieste in salbaticie, isi va dezvolta excesiv vederea, auzul si mirosul, pentru ca aceste simturi il vor ajuta sa supravietuiasca. Partea creierului responsabila de comunicare va ramane inactiva, deoarece nu va fi solicitata. Un om dezvoltat intr-un mediu diferit, chiar daca va beneficia de multa atentie, nu va invata niciodata limbajul uman pentru simplul fapt ca a pierdut aceasta ocazie. Creierul lui s-a dezvoltat deja si este adaptat altor nevoi.” … „Multe dintre cazurile de copii crescuti in salbaticie au inregistrat evolutii minime. Aptitudinea de a merge, de a folosi toaleta sau de a manca din farfurie au reprezentat adevarate provocari pentru cei care s-au ocupat de ingrijirea si reabilitarea acestor copiii. … Varsta la care acesti copii au fost izolati a jucat un rol crucial in formarea lor. Cei rataciti la varste fragede, care au petrecut un timp indelungat in afara societatii, au reprezentat cazuri aproape pierdute.”

          http://tinyurl.com/lwe3lsf

          Doua intrebari de final:

          1. In cazul unui bolnav de Alzheimer, „spiritul” care ramane dupa moartea corpului este cel din faza terminala a bolii? Daca nu, este „spiritul” pe care l-a avut acel om in prima zi dupa nastere cel care supravietuieste? Sau Dumnezeu va alege un moment arbitrar din viata omului pentru a „preleva” spiritul care va supravietui corpului? Dar daca acest moment este unul anterior momentului in care omul nostru pacatos s-a mantuit, sau dimpotriva, a pacatuit grav? Mai considera Dumnezeu un pacat eventualul gest prin care bolnavul se sinucide dupa ce a pierdut capacitatea de a percepe realitatea?

          „In fazele tardive (ale bolii Alzheimer) apare diminuarea tuturor functiilor cerebrale, astfel pacientii nu mai recunosc nici membri familiei, nu-si amintesc cum sa se spele, sa se imbrace sau chiar sa manance fara ajutor, nu mai vorbesc (mutism), pierd controlul sfincterian, pierd abilitatea de a mesteca si inghiti, uita sa mearga.”

          http://tinyurl.com/pmctq6e

          2. Copii care mor in primii ani de viata nu au apucat sa pacatuiasca (nu au avut discernamantul dezvoltat), si astfel vor merge in Rai. Daca ar fi ajuns sa imbatraneasca, in mod sigur ar fi existat unii dintre ei care ar fi pacatuit grav, ajungand astfel in Iad. Daca exista intr-adevar Rai si Iad, atunci eu (care nu cred in Dumnezeu) ma consider discriminat de catre Dumnezeu (Dumnezeu nu este „drept”). De ce nu m-a luat si pe mine Dumnezeu inainte de a putea sa ii neg existenta?

          • @cetatean

            un comentariu la intrebare nr. 2

            copiii mici sunt de fapt atei (in sens larg), sau ma rog, ignostici, avand in vedere ca discutia despre dumnezeu nu este pe agenda lor.
            cu atat mai curios ca ei merg in RAI, mi se pare mie
            :)))

            a, stai, ca daca Biserica zice ca e suficient ca sunt botezati, atunci gata, e ok s-a rezolvat problema. Sigur, mai ramane problema cu cei nebotezati, aia am impresia totusi ca merg in iad, nu?

          • @Cetatean
            1. In religia crestin-ortodoxa se consideră că responsabilitatea pentru păcat este direct proporţională cu capacitatea sau gradul de responsabilitate al omului. Un om constrâns din motive obiective pentru a face o faptă rea/nocivă nu va fi considerat vinovat de aceasta. De asemenea tot aici se spune că prima care-l anunţă pe om de responsabilitatea sa într-un act nociv este conştiinţa. Deci prima care „ştie” într-un mod indubitabil că ceva este în neregulă este chiar persoana care înfăptuieşte actul respectiv. În rest, ceilalţi oameni pot fi subiectivi şi prin urmare pot greşi în judecarea faptelor altora, inclusiv personalul clerical.
            In privinţa bolnavilor de Alzheimer şi de altfel a tuturor celor care din punct de vedere psihiatric nu pot fi responsabilizaţi pentru faptele lor, în aceeaşi religie se menţionează faptul că „spiritul”/duhul său rămâne acelaşi dar, în schimb, sau slăbit legăturile sale cu instrumentul prin intermediul căruia modelează realitatea materială adică corpul uman. Deci Eu-ul omului va fi responsabilizat numai de ceea ce este cu adevărat responsabil.
            2. Chestia cu discriminarea este ca şi cum le-ai reproşa părinţilor tăi că te-au născut tocmai pe tine. Ei sunt părinţi şi pur şi simplu te-au născut. Dumnezeu spune despre El însuşi că în relaţiile cu noi ne este Tată adică un Părinte cel puţin la fel de părinte ca cel mai bun părinte pământean posibil. El este un Părinte transcendent care vede realitatea umană dincolo de limitele noastre de înţelegere. Şi părinţii pământeni văd realitatea în care se dezvoltă copii lor într-un mod mult mai larg decât copii înşişi. Pedepsele şi încurajările părinţilor pentru copii lor sunt aplicate în acel context, mai larg, uneori neînţeles de copii, dar devoalat mai târziu.

            Referitor la rezultatele cercetărilor ştiinţifice cred că priveşti unilateral. Sunt cel puţin la fel de multe cercetări care spun măcar că există totuşi „ceva” dincolo de percepţia noastră materială dar fără să se poată spună concret ce. Eu cred că majoritatea cercetărilor din domeniu pornesc de la ipoteze false. Cercetările ştiinţifice privind existenţa lui Dumnezeu trebuie să pornească mai întâi de la ceea ce spune El despre El însuşi şi de la ceea ce spun despre El cei consideraţi ca Sfinţi de către spiritualitatea creştină. Majoritatea acestor Sfinţi au spus sau scris despre Dumnezeu pornind de la percepţii conştiente ale Sale. Pornind de la ei se poate studia cum se manifestă Dumnezeu în realitatea curentă, când se manifestă, cum arată concret manifestările sale, în ce condiţii o face, etc. Abia după ce se vor studia ştiinţific şi sistematic toate acestea se pot stabili nişte ipoteze de cercetare. Dacă nu procedăm astfel este ca şi cum ne-am pune să facem cercetare în domeniul fizicii fără să studiem mai întâi legile fizicii.
            Pun cam târziu această postare, nu ştiu dacă o să o mai citeşti….

          • @Ian Negoian

            I. Din nou ai presarat comentariul cu predici (de ex.: „Dumnezeu spune despre El insusi ca in relatiile cu noi ne este Tata adica un Parinte cel putin la fel de parinte ca cel mai bun parinte pamantean posibil”), asa ca nu voi comenta aceste „argumente”. Nu voi comenta nici afirmatiile manipulatorii, ne-sustinute de DOVEZI STIINTIFICE („referitor la rezultatele cercetarilor STIINTIFICE cred ca privesti unilateral. Sunt cel putin la fel de multe CERCETARI – ??? – care spun macar ca exista totusi «ceva» dincolo de perceptia noastra materiala dar fara sa se poata spuna concret ce” – astept, deci, niste link-uri catre niste studii sau articole STIINTIFICE, credibile).

            II. Atunci cand devine evident ca inexplicabilul nu poate sa fie explicat, crestinii apeleaza la tot felul de interpretari ale Bibliei. Astfel, notiunea de pacat devine una foarte relativa. De exemplu, spui ca:

            „Un om constrans din motive obiective pentru a face o fapta rea/nociva nu va fi considerat vinovat de aceasta. De asemenea tot aici se spune ca prima care-l anunta pe om de responsabilitatea sa intr-un act nociv este constiinta. Deci prima care «stie» intr-un mod indubitabil ca ceva este in neregula este chiar persoana care infaptuieste actul respectiv. In rest, ceilalti oameni pot fi subiectivi si prin urmare pot gresi in judecarea faptelor altora, inclusiv personalul clerical”.

            Aceasta relativizare a pacatului ii absolva si pe atei de pacatul de a nega existenta lui Dumnezeu, asa cum este El descris de catre Crestinism.

            Ateii sunt „CONSTRASI DE MOTIVE OBIECTIVE” sa nu creada in existenta lui Dumnezeu, asa cum este El descris de catre Crestinism, datorita respectului pentru adevarul relevat de argumentatia logica (Logica in care ateii CRED, avand motive mai indreptatite de „credinta” decat motivele care ii fac pe crestini sa CREADA in Dumnezeu). Din acest motiv, ateii au CONSTIINTA CURATA („prima care-l anunta pe om de responsabilitatea sa”), atunci cand neaga existenta lui Dumnezeu, asa cum este El descris de catre Crestinism, deci vor merge in Rai (daca nu au alte pacate grave). Voi prezenta in continuare argumentatia logica respectiva, care nu mi-a fost inca invalidata cu argumente logice de catre credinciosi (nu este acceptabil ca argumentele sa fie unele care apartin sistemului dogmatic crestin, deoarece nu se poate demonstra o teorie – ipoteza – apeland la concluziile acesteia. De asemenea, nu poti sa demonstrezi corectitudinea sistemului dogmatic crestin apeland la dogmele crestine).

            Acestea fiind spuse, iata rationamentul din care rezulta imposibilitatea existentei lui Dumnezeu descris de catre Crestinism. Daca Dumnezeu exista, ori nu este atotputernic si atotstiutor (deci este si el supus greselii), ori este o entitate egoista si fara compasiune (deci nu este milostiv):

            „Liberul arbitru” poate sa fie invocat doar daca vorbim despre optiunile lui Dumnezeu, nu si ale Omului. Chiar daca Omul crede ca are libertatea de a alege intre bine si rau, Dumnezeu („atotputernic si atotstiutor”) stie/stia dinainte ce va alege fiecare om in parte. Stia dinainte ca Adam si Eva vor manca din fructul interzis (pomul cunostintei binelui si a raului). Dumnezeu („atotputernic si atotstiutor”) stia de la bun inceput (din momentul Creatiei) care oameni (cu nume si prenume) vor merge in Iad. Privind problema din perspectiva lui Dumnezeu, nu exista „liber arbitru” pentru Om, exista doar predestinare. Daca actiunile Omului (consumate deja) l-au luat prin surprindere pe Dumnezeu (nu „stia dinainte” ce va face fiecare om „liber”), inseamna ca Dumnezeu nu este „atotputernic si atotstiutor”, contrar preceptelor crestine. Daca Dumnezeu este „atotputernic si atotstiutor” atunci „LIBERUL ARBITRU” al Omului este o ILUZIE pusa in scena de catre Dumnezeu.

            Daca „liberul arbitru” al Omului este o iluzie, inseamna ca „raul” (care este o consecinta intrinseca a existentei „liberului arbitru”) nu este imputabil omului, fiind o componenta a destinului predestinat de catre Dumnezeu fiecarui Om in parte. Dumnezeu isi pedepseste „rebutul” pentru „functionare incorecta” – de fapt o „functionare anticipata (programata)” de catre Dumnezeu („atotputernic si atotstiutor”). Un astfel de comportament al lui Dumnezeu este incompatibil cu atributul „milostiv”.

            Deci, crestinii trebuie sa se hotarasca:

            1. Ori Dumnezeu este „atotputernic si atotstiutor” si atunci nu exista „liber arbitru” pentru Om, iar Dumnezeu nu este „milostiv”.
            2. Ori exista „liber arbitru” pentru Om si atunci Dumnezeu nu este „atotputernic si atotstiutor”.

            In nici unul dintre cele doua cazuri posibile (conform preceptelor crestine – supuse analizei logice), Dumnezeu descris de doctrina crestina nu exista.

            P.S. Ideile de la care am pornit in argumentatia mea sunt preluate din Biblie, eu doar am folosit argumentatia logica pentru a arata ca aceste idei formeaza un sistem de valori (crestine) contradictoriu, deci unul in care nu putem sa avem incredere. LOGICA data de Dumnezeu Omului trebuie sa fie CORECTA (sistemul logic uman), deoarece ea este indispensabila pentru a putea sa distingem intre bine si rau, sa nu cadem in pacat. Cum negarea existentei unui Dumnezeu atotputernic, atotstiutor si milostiv – sau negarea existentei liberului arbitru dat de Dumnezeu Omului – este tot un pacat, aceasta LOGICA trebuie sa fie SUFICIENTA, pentru a putea sa ne dam seama ca argumentele noastre sunt gresite. Rezulta ca, folosind acelasi sistem logic uman (corect si suficient), crestinii ar trebui sa poata sa demonstreze ca rationamentul meu este gresit, daca intr-adevar acesta este gresit. Avand in vedere aceste aspecte, eventuala negarea a posibilitatii Omului de a face judecati corecte asupra ipotezei existentei unui Dumnezeu atotputernic, atotstiutor si milostiv – sau negarea existentei liberului arbitru dat de Dumnezeu Omului – este doar un subterfugiu.

          • @Dan

            La argumentatia mea:

            „Copii care mor in primii ani de viata nu au apucat sa pacatuiasca (nu au avut discernamantul dezvoltat), si astfel vor merge in Rai. Daca ar fi ajuns sa imbatraneasca, in mod sigur ar fi existat unii dintre ei care ar fi pacatuit grav, ajungand astfel in Iad. Daca exista intr-adevar Rai si Iad, atunci eu (care nu cred in Dumnezeu) ma consider discriminat de catre Dumnezeu (Dumnezeu nu este „drept”). De ce nu m-a luat si pe mine Dumnezeu inainte de a putea sa ii neg existenta?

            Ai raspuns:

            „Chestia cu discriminarea este ca si cum le-ai reprosa parintilor tai ca te-au nascut tocmai pe tine. Ei sunt parinti si pur si simplu te-au nascut. Dumnezeu spune despre El insusi ca in relatiile cu noi ne este Tata adica un Parinte cel putin la fel de parinte ca cel mai bun parinte pamantean posibil. El este un Parinte transcendent care vede realitatea umana dincolo de limitele noastre de intelegere. Si parintii pamanteni vad realitatea in care se dezvolta copii lor intr-un mod mult mai larg decat copii insisi. Pedepsele si incurajarile parintilor pentru copii lor sunt aplicate in acel context, mai larg, uneori neinteles de copii, dar devoalat mai tarziu”.

            Nu are importanta daca eu reprosez sau nu ceva lui Dumnezeu, realitatea ramane aceiasi: Dumnezeu se comporta discriminatoriu fata de „copiii” sai. Aceasta discriminare a fost planificata inca din momentul Creatiei (inainte ca eu sa ma nasc). Dupa cum am arata in argumentatia din comentariul anterior, Dumnezeu nu doar „vede realitatea umana dincolo de limitele noastre de intelegere”, Dumnezeu „atotputernic si atotstiutor” este singurul care A CONCEPUT SI A CREAT ACEASTA REALITATE. Pentru o entitate „atotputernica si atotstiutoare”, cunoasterea si Creatia sunt simultane, Dumnezeu stie chiar in momentul Creatiei care copii (cu nume si prenume) nu vor ajunge sa pacatuiasca, deoarece vor muri inainte de a avea discernamantul format, stie exact inca din momentul Creatiei la ce varsta si din ce cauza vor muri acesti copii. Dumnezeu a premeditat discriminarea oamenilor inca din momentul in care a facut Planul Creatiei, „cel mai bun parinte vede realitatea in care se dezvolta copiii” si totusi NU SCHIMBA PLANUL CREATIEI, pentru a schimba aceasta realitate. Asta inseamna ca asa a dorit Dumnezeu (inca din momentul Creatiei) sa arate realitatea, Dumnezeu a planificat discriminarea oamenilor.

            P.S. Asa cum am aratat in comentariul anterior, daca Dumnezeu este „atotputernic si atotstiutor” (conform dogmelor crestine), atunci nu exista „liber arbitru” pentru Om, toate gandurile, faptele si evenimentele vietii acestuia fiind predestinate inca din momentul Creatiei. Omul nu poate sa schimbe nimic din realitatea predestinata de catre Dumnezeu, in caz contrar, „puzzle”-ul numit Univers nu este doar rodul Creatiei lui Dumnezeu ci si al alegerilor facute de oameni („liberul arbitru”). In acest caz, configuratia finala a acestui „puzzle” (rezultatul complet al Creatiei, chiar si intr-un Univers atemporal) il ia prin surprindere pe Dumnezeu, ceea ce contrazice ipoteza ca Dumnezeu este „atotstiutor” si ca doar El a creat „lumea”.

          • @Cetatean
            Sunt multe de spus pe marginea comentariului tău. Dacă esti interesat să continuăm discuţia cred că ar fi mai potrivit un alt loc. Aştept sugestia ta dacă eşti interesat.
            Pe scurt, la ceea ce ai spus tu…..
            1. Sunt de acord parţial cu „Dumnezeu se comporta discriminatoriu fata de “copiii” sai. Aceasta discriminare a fost planificata inca din momentul Creatiei (inainte ca eu sa ma nasc). Dupa cum am arata in argumentatia din comentariul anterior, Dumnezeu nu doar “vede realitatea umana dincolo de limitele noastre de intelegere”, Dumnezeu “atotputernic si atotstiutor” este singurul care A CONCEPUT SI A CREAT ACEASTA REALITATE. Pentru o entitate “atotputernica si atotstiutoare”, cunoasterea si Creatia sunt simultane….” Într-adevăr se spune şi în Biblie acest lucru. El se comportă discriminatoriu în sensul că alege ca fiecare om să se nască în contexte diferite şi cu posibilităţi de a se afirma ca om diferite şi de asemenea, contribuţia lui Dumnezeu la naştere este că dăruieşte fiecăruia abilităţi/înclinaţii/talente/harisme diferite. Legat de accesul fiecărui om la Rai prin prisma acestei discriminări pot spune următoarele:
            1. Raiul creştin este „locaţia” unde ajung cei care pe Pământ şi-au dezvoltat suficient de mult abilităţile de a fi iubitori. Este o lume a oamenilor care se vor putea lipsi de egoism şi care vor putea… trăi într-o astfel de lume. Este vorba aici de abilităţile interioare proprii fiecărui om. Dumnezeu îi poate doar ajuta, pe cei care solicită ajutorul, să ajungă acolo. În privinţa discriminării mai pot spune doar că:
            a) În Rai, vor fi unii care vor putea face mai multe decât alţii în funcţie de efortul făcut pe Pământ (efortul de a fi oameni). Prin urmare chiar dacă, copiii morţi înainte de 7 ani ajung acolo, spiritual vor avea o poziţie oarecum inferioară celor care şi-au dezvoltat, prin efort, abilităţi legate de un mod de a fi mai iubitor.
            b) Cunoaşterea/experienţa creştină în acest domeniu este totuşi recunoscut limitată, din câte ştiu eu, ceea ce se spune pe marginea acestui subiect fiind că Dumnezeu va fi drept (corect) faţă de fiecare.

            Noi suntem în această lume a suferinţei datorită unei decizii a protopărinţilor noştri (Adam şi Eva) de a „se amesteca”, printr-o cunoaştere încă imatură, cu lumea materială. Prin naşteri succesive am moştenit această lume a lor, aşa cum şi copiii noştri ne moştenesc lumea. Dumnezeu nu le-a „forţat” nici lor libertatea aşa cum nu ne-o forţează nici nouă.

            Predestinarea nu trebuie înţeleasă ca pe ceva exterior care determină, într-un mod de neevitat, pe om să ia o decizie. Atotştiinţa lui Dumnezeu este limitată de libertatea reală a omului dar tot este atotştiinţă pentru că, evident, cunoaşte tot ceea ce este creat de El sau prin El. La fel şi cu atotputernicia. El a hotărât să nu forţeze omul să ia o decizie anume şi prin urmare şi-a limitat atotputernicia până la libertatea omului. Evident sunt multe de spus pe marginea acestui subiect dar mă limitez numai la acestea datorită locului şi timpului în care scriu.
            Convins că nu am reuşit să răspund nici suficient şi nici suficient de logic mai spun următoarele, pentru a înţelege cheia în care am scris totul:
            1. Sursele mele de cunoaştere în domeniu sunt din literatura patristică şi din scritorii creştini-ortodocşi mai mult sau mai puţin contemporani: Sf. Simeon Noul Teolog, Sf. Maxim Mărturisitorul, Filocaliile, Hieroteos Vlachos, V. Lossky, Yannaras, D. Stăniloae ş.a. şi … R. Steiner în privinţa limbajului utilizat.
            2. În literatura creştină se recunoaşte faptul că sunt multe întrebări la care încă nu se cunoaşte răspunsul. Experienţa creştină a evoluat în cunoaştere aşa cum a evoluat şi ştiinţa şi este la fel de limitată în cunoaşterea deplină a adevărurilor creştine cum este şi ştiinţa în privinţa adevărurilor care ţin de materie.
            3. Un adevăr este considerat validat din punct de vedere ştiinţific atunci când este confirmat de mai multe surse. În creştinismul ortodox se vorbeşte şi de o altă cunoaştere (catafatică) care completează cunoaşterea naturală (logică). Aceasta constă în faptul că în sufletul omului dornic de cunoaşterea profundă a celor legate de Dumnezeu au loc anumite experienţe ontologice(cu un conţinut inteligibil), venite din exterior, dar fără să aibă vreun caracter constrângător (nu afectează libertatea omului). În creştinism ele sunt validate prin faptul că oameni diferiţi, în timpuri diferite, au aceleaşi experienţe de cunoaştere.
            Formele în care sunt exprimate aceste experienţe sunt de regulă împrumutate din filosofia greacă veche, cel mult bizantină şi acesta este poate unul din motivele unei accesibilităţi mai grele. De altfel, puterea reală a creştinismului tocmai de aici vine şi anume din faptul că au fost oameni care de-a lungul timpului au avut posibilitatea de a simţi, în mod conştient, existenţa unei realităţi ontologice, vie şi accesibilă nouă, dincolo de lumea vizibilă. Ştiinţa clasică poate nega seriozitatea acestui tip de cunoaştere dar asta nu va face ca ea să nu existe.
            Eu cred în potenţialul ştiinţific al gândirii şi al experienţei creştin-ortodoxe. De asemenea, observăm cu toţii că, creştinismul de rit răsăritean este foarte puţin cunoscut în profunzimile sale iar ceea ce se spune despre el se bazează mai mult pe formele sale periferice de manifestare – vorbe de la „babe”, cozi la moaşte, tradiţii mai mult sau mai puţin inventate ad-hoc, etc.

            • @Dan

              Nu ai adus nici un contraargument coerent care sa invalideze argumentatia mea. Observ ca eviti acest lucru, in schimb continui sa fortezi interpretarea Bibliei. Cu o alta ocazie, un alt comentator (@iosiP) punea in evidenta, foarte sugestiv, nocivitatea (si perversitatea) acestui tip de comportament: „cu genul acesta de interpretari transformam Mein Kampf in roman de dragoste”.

              P.S. Pana cand nu voi primi raspunsuri la obiect, care sa combata concret argumentatia mea (adica pana cand vei continua monologurile paralele si fanteziste), nu voi mai raspunde comentariilor tale.

            • @Cetatean
              Imi pare sincer rău! Argumentele tale le-am considerat de bun simţ şi la fel şi limbajul pe care-l utilizezi şi din acest motiv eram interesat de comentariile tale.
              Voi încerca să fiu scurt şi logic, aşa cum imi ceri, însă nu ştiu dacă nu cumva consideri logic numai ceea ce confirmă spusele tale. De altfel am anunţat dinainte în postul meu că s-ar putea să nu fi mulţumit de răspuns (nici eu nu am fost).
              Pe scurt, eu am înţeles din postările tale că tu aştepţi un contraargument valid la „rationamentul din care rezulta imposibilitatea existentei lui Dumnezeu descris de catre Crestinism. Daca Dumnezeu exista, ori nu este atotputernic si atotstiutor (deci este si el supus greselii), ori este o entitate egoista si fara compasiune (deci nu este milostiv)”.
              Deşi la început tu afirmi că porneşti de la ceea ce spune creştinismul despre el însuşi ajungi ca să dai propria interpretare unor termeni cheie ca atotputernic, atotştiutor sau predestinare fără să mergi pe acelaşi fir, adică să vezi ceea ce înţelege creştinismul însuşi prin aceşti termeni. Tu porneşti de la premisa (pe care în mod eronat o pui în gura creştinismului) că în mod obligatoriu Dumnezeu este atotputernic numai dacă intervine, CU FORŢA dacă e nevoie, în viaţa omului şi la fel este atotştiutor numai dacă îşi foloseşte atotştiinţa pentru a interveni sau a preveni reacţii ale omului. Îţi dau un exemplu:
              Dacă tu ar trebui să-ţi baţi copilul pentru că a făcut ceva rău dar nu o faci(alegi să nu o faci prin propria ta voinţă), asta te face mai puţin puternic decât copilul tău? Faptul că Dumnezeu nu trece cu forţa peste liberul nostru arbitru ci face asta pentru că El a decis să nu o facă (chenoză) nu îl face mai puţin atotputernic. El are puterea de a o face dar ne respectă liberul arbitru. La fel, faptul că nu-şi foloseşte atotştiinţa, dacă nu-i solicitat nu înseamnă că nu-i atotştiutor.

              Tu afirmi: „Deci, crestinii trebuie sa se hotarasca:

              1. Ori Dumnezeu este “atotputernic si atotstiutor” si atunci nu exista “liber arbitru” pentru Om, iar Dumnezeu nu este “milostiv”.
              2. Ori exista “liber arbitru” pentru Om si atunci Dumnezeu nu este “atotputernic si atotstiutor”.”

              Răspunsul meu, chiar şi fără argumentele „dogmatice”, este că logica în cazul atotputerniciei şi atotcunoaşterii nu exclude automat liberul arbitru dacă entitatea care deţine aceste atribute refuză\renunţă prin propria voinţă să le utilizeze.

              P.S.

              Mai faci o afirmatie : „Omul nu poate sa schimbe nimic din realitatea predestinata de catre Dumnezeu, in caz contrar, “puzzle”-ul numit Univers nu este doar rodul Creatiei lui Dumnezeu ci si al alegerilor facute de oameni (“liberul arbitru”). In acest caz, configuratia finala a acestui “puzzle” (rezultatul complet al Creatiei, chiar si intr-un Univers atemporal) il ia prin surprindere pe Dumnezeu, ceea ce contrazice ipoteza ca Dumnezeu este “atotstiutor” si ca doar El a creat “lumea”.”

              Afirmi încă o dată că dacă omul are liber arbitru atunci modifică cum doreşte el Universul şi aceasta ar afecta atotputernicia şi atotştiinţa lui Dumnezeu. Logica de bun simţ ne-ar spune că ar afecta atotputernicia şi atotştiinţa numai dacă omul ar crea, el singur, un Univers paralel, cu elemente total diferite şi cu totul noi de cele din Universul în care trăieşte acum. Prin urmare logic nu văd de ce omul nu ar putea avea liber arbitru într-o lume dată lui, tocmai pentru a-şi manifesta liberul arbitru, pentru a se exprima pe sine însuşi.

              Am încercat să fiu cât mai logic şi …. mai puţin „dogmatic”.

            • @Cetatean
              Scurta precizare… Acolo unde am vorbit de intervenţia cu forţa în viaţa omului (prin atotputernicie, atotcunoastere) m-am referit la utilizarea termenului predestinare. Tu spui că ori Dumnezeu este atotputernic şi atotcunoscător şi atunci omul îşi desfăşoară viaţa într-un cadru predeterminat, ca o marionetă, ori omul este liber şi atunci Dumnezeu nu mai are atributele de mai sus.
              Am argumentat mai sus că cineva nu este atotputernic şi atotcunoscător numai dacă limitează liberul arbitru.

            • @Dan

              1. Cuvintele „atotputernic”, „atotstiutor” sau „a predestina” au sensuri precise (nu sunt notiuni interpretabile):

              DEX ’09 (2009):

              ATOTPUTERNIC 1. adj. Cu putere neli­mitata, care poate orice. 2. Dumnezeu.
              ATOTSTIUTOR. adj. Care stie tot.
              PREDESTINA, vb. A hotari dinainte soarta cuiva; a sorti, a meni, a ursi; a decide dinainte o actiune.

              Acestea sunt sensurile folosite si in argumentatia mea, eu NU dau „interpretare proprie” acestor cuvinte.

              2. Imi pui in gura afirmatii pe care nu le-am facut. Spui ca: „Tu pornesti de la premisa (pe care in mod eronat o pui in gura crestinismului) ca in mod obligatoriu Dumnezeu este atotputernic numai daca intervine, CU FORTA daca e nevoie, in viata omului si la fel este atotstiutor numai daca isi foloseste atotstiinta pentru a interveni sau a preveni reactii ale omului”.

              Dupa cum am arata mai sus, Dumnezeu NU „intervine in viata omului” ci predestineaza toate gandurile, faptele si evenimentele vietii acestuia inca din momentul Creatiei. Omul nu poate sa schimbe nimic din realitatea predestinata de catre Dumnezeu, in caz contrar, „puzzle”-ul numit Univers nu este doar rodul Creatiei lui Dumnezeu ci si al alegerilor facute de oameni („liberul arbitru”). In acest caz, configuratia finala a acestui „puzzle” (rezultatul complet al Creatiei, chiar si intr-un Univers atemporal) il ia prin surprindere pe Dumnezeu, ceea ce contrazice ipoteza ca Dumnezeu este „atotstiutor” si ca doar El a creat „lumea”.

              3. In exemplul tau cu copilul folosesti argumentul existentei liberului arbitru pentru Om de doua ori („alegi sa nu o faci prin propria ta vointa” si „Dumnezeu nu trece cu forta peste liberul nostru arbitru”), intr-un comentariu care incearca sa invalideze argumentatia mea in care demonstram tocmai faptul ca Omul NU ARE LIBER ARBITRU daca Dumnezeu este „atotputernic si atotstiutor” (conform preceptelor crestine). Trebuie sa demonstrezi ca argumentatia mea este gresita inainte de a putea sa folosesti argumentul „omul are liber arbitru”, argument invalidat de catre mine. Deci, Dumnezeu NU „ne respecta liberul arbitru”, Dumnezeu „atotputernic si atotstiutor” a predestinat toate gandurile, faptele si evenimentele tuturor oamenilor care au existat, exista sau vor exista.

              4. Un alt argument al tau este urmatorul : „faptul ca (Dumnezeu) nu-si foloseste atotstiinta, daca nu-i solicitat nu inseamna ca nu-i atotstiutor”. Daca Dumnezeu „nu si-a folosit atotstiinta” atunci cand a creat lumea, atunci actiunea sa a fost una iresponsabila fata de Om, care sufera cumplit datorita greselilor facute de catre Dumnezeu. In plus, in loc sa se caiasca pentru greselile comise (deoarece „nu si-a folosit atotstiinta”), Dumnezeu isi pedepseste „rebutul” pentru „functionare incorecta”. In acest caz, Dumnezeu nu are nici un drept sa il pedepseasca pe Om pentru greselile sale, ci mai degraba Omul ar trebui sa ii ceara socoteala lui Dumnezeu pentru suferintele cumplite indurate in urma greselilor facute de catre cel care a avut inconstienta sa nu se gandeasca la consecintele faptelor sale iresponsabile (este ca si cand un inginer „nu-si foloseste stiinta” atunci cand proiecteaza un pod, de a carui calitate depinde viata a mii de oameni).

              Argumentul tau: „logica in cazul atotputerniciei si atotcunoasterii nu exclude automat liberul arbitru daca entitatea care detine aceste atribute refuza\renunta prin propria vointa sa le utilizeze” este si el invalidat de argumentatia mea de mai sus. „Atotputernicia si atotstiinta” lui Dumnezeu s-au manifestat in momentul Creatiei, atunci a premeditat Dumnezeu toate gandurile actiunile si evenimentele din vietile tuturor oamenilor care au existat, exista sau vor exista.

              Sa iti dau un exemplu concret: Dumnezeu „atotputernic si atotstiutor” stie (cu o precizie de 100%) inca din momentul Creatiei ca Popescu va comite o crima la varsta de 30 de ani. Cu toate acestea, Dumnezeu NU SCHIMBA PLANUL CREATIEI si astfel Popescu ajunge in Iad. Dumnezeu stie inca din momentul Creatiei ca Popescu nu are optiunea sa renunte la crima (nu are „liber arbitru”) deoarece aceasta optiune ar duce la un alt deznodamant decat cel pe care Dumnezeu il cunoaste deja inca din momentul Creatiei (Popescu comite crima si merge in Iad). Singurul caz in care Popescu nu va comite crima este cel in care Dumnezeu SCHIMBA PLANUL CREATIEI. Cu toate astea, Dumnezeu NU SCHIMBA PLANUL CREATIEI si astfel Popescu ajunge in Iad. Rezulta ca toate gandurile actiunile si evenimentele vietii lui Popescu sunt conforme cu PLANUL CREATIEI, deci sunt predestinate de catre Dumnezeu.

              5. Mai spui ca: „Afirmi inca o data ca daca omul are liber arbitru atunci modifica cum doreste el Universul si aceasta ar afecta atotputernicia si atotstiinta lui Dumnezeu”. Revin la exemplul de mai sus, cu Popescu. Dumnezeu „atotputernic si atotstiutor” STIE inca din momentul Creatiei TOT ce va gandi si TOT ce va face Popescu, pe parcuesul intregii sale vieti. Dumnezeu „atotputernic si atotstiutor” STIE (cu o precizie de 100%) inca din momentul Creatiei ca Popescu va comite o crima la varsta de 30 de ani. Sa presupunem ca Popescu ar avea liber arbitru si ar renunta sa mai comita crima. In acest caz, REALITATEA (CONSUMATA) ESTE DIFERITA de ceea ce STIA Dumnezeu in momentul Creatiei, ceea ce inseamna ca Dumnezeu S-A INSELAT atunci cand A CREZUT ca Popescu va comite o crima la varsta de 30 de ani, Dumnezeu NU A STIUT ca Popescu va decide sa NU comita crima. Astfel Dumnezeu NU mai este atotstiutor, contrar preceptelor crestine. Deci, daca Dumnezeu este „atotputernic si atotstiutor”, atunci Popescu nu va avea de ales (nu are liber arbitru): va comite crima, si astfel realitatea (consumata) NU va fi in contradictie cu ceea ce Dumnezeu „atotputernic si atotstiutor” STIA inca din momentul Creatiei.

            • @Cetatean
              Argumentatia ta are ca punct de sprijin ideea predestinării care în mod plastic poate fi tradusa cam asa: „ingredientele” utilizate de Dumnezeu la construcția omului (materie, gânduri, sentimente), alături de contextul în care îl pune, alcătuiesc omului respectiv un traiect în viată şi un comportament, implacabile, bine determinate. Cu alte cuvinte, prin teoria predestinării, omul nu este altceva decât un mic roboțel. Întrebare: Unde ai găsit tu în Biblie textele care spun aşa ceva? Dimpotrivă în Biblie sunt texte din care se poate deduce că omul chiar îl poate surprinde uneori pe Dumnezeu, vezi supărarea Sa pe oameni care a dus la momentul potopului sau vezi ezitările Sale din momentul Sodoma şi Gomora (discuţia cu Avraam). Nu s-ar fi supărat dacă ar fi planificat El acest act din momentul Creaţiei.
              Teoria predestinării a fost o interpretare, apărută în mediul catolic, la atotcunoaşterea Sa, atotcunoaştere care se referă însă la cunoaşterea ESENŢEI lumii create de El. În privinţa omului atotcunoaşterea lui Dumnezeu se referă la cunoaşterea omului în amănunt, în ESENŢA sa, în cunoaşterea a ceea ce este el cu adevărat şi nu în cunoaşterea implacabilă a deciziilor pe care acesta le va lua. Cu alte cuvinte Dumnezeu ştie ceea ce eşti tu cu adevărat (structură material-spirituală, experienţă de viaţă dobândită, fapte făcute) dar poate doar ANTICIPA, pe baza structurii tale, următoarele acţiuni. Ca dovadă la ceea ce spun vezi mai ales profeţiile din Vechiul Testament când sunt anumite momente în care oamenii sunt anunţaţi să nu înfăptuiască anumite lucruri pentru a nu fi pedepsiţi, de unde se deduce că le dă posibilitatea de a decide, le mai dă o şansă care nu ar fi dacă nu ar avea decizia liberă. În Biblie se vorbeşte de atotputernicie şi atotcunoaştere care însă au fost limitate, prin propria voinţă, de Dumnezeu, la contactul Său cu omul. Biblia vorbeşte de un Dumnezeu liber, care intervine în realitatea noastră atunci când doreşte, PRIN MANIPULAREA LUMII MATERIALE ŞI NU A VOINŢEI UMANE.
              Se poate argumenta, într-adevăr, aşa cum ai făcut-o şi tu, că atotcunoaşterea nu mai este atotcunoaştere dacă omul intervine liber în Universul creat. Fals. Orice modificare materială adusă de om Universului este făcută prin utilizarea materialelor din interiorul Universului, pe de o parte iar pe de altă parte Dumnezeu ŞTIE ce se întâmplă în momentul derulării intervenției umane. Altfel spus, Dumnezeu cunoaște orice act al omului aflat în derulare sau derulat în trecut şi prin urmare ştie şi tot ceea ce este în Universul Său. Cunoaște TOT CEEA CE ESTE – A-TOT-CUNOAŞTERE. Nu ştiu dacă ceea ce nu este poate intra în domeniul cunoașterii. Chiar tu frumos ai spus „Pentru o entitate “atotputernica si atotstiutoare”, cunoașterea si Creația sunt simultane…” adică cunoaşterea presupune existenţa. În privinţa introducerii viitorului în domeniul cunoaşterii, adică a ceea ce nu este încă, pentru un Dumnezeu atotputernic şi atotcunoscător, viitorul se construieşte în Universul Său şi cu participarea Sa activă sau pasivă dar cunoscătoare, deci nu este în afara universului său de cunoaştere.
              Revenind, predestinarea, nu este pomenită în Biblie ci este rezultatul unei interpretări care, într-adevăr conduce la un conflict logic. De asemenea susţin că atotcunoaşterea şi atotputernicia nu presupun în mod obligatoriu existenţa predestinării care conduce la conflictul logic de care pomeneşti tu. Nu trebuie să forţezi dinainte derularea într-un anumit sens a viitorului (ca să-l poţi cunoaşte) dacă participi permanent la crearea lui.

            • @Dan

              1. Ma intrebi: „Cu alte cuvinte, prin teoria predestinarii, omul nu este altceva decat un mic robotel. Intrebare: Unde ai gasit tu in Biblie textele care spun asa ceva? Dimpotriva in Biblie sunt texte din care se poate deduce ca omul chiar il poate surprinde uneori pe Dumnezeu, vezi supararea Sa pe oameni care a dus la momentul potopului sau vezi ezitarile Sale din momentul Sodoma si Gomora (discutia cu Avraam)”.

              Se vede ca nu ai inteles nimic din argumentatia mea, care TOCMAI acest lucru il face: scoate in evidenta contradictiile sistemului dogmatic crestin: „Ideile de la care am pornit in argumentatia mea sunt preluate din Biblie, eu doar am folosit argumentatia logica pentru a arata ca aceste idei formeaza un sistem de valori (crestine) contradictoriu, deci unul in care nu putem sa avem incredere”.

              Deci, TOATE preceptele crestine („datele de intrare”) folosite de catre mine sunt urmatoarele:

              – Dumnezeu este „atotputernic si atotstiutor”.
              – „Dumnezeu i-a dat omului liber arbitru”.
              – „Dumnezeu a facut lumea din nimic in sase zile”.
              – In ziua a sasea „a zis Dumnezeu: Sa facem om dupa chipul si dupa asemanarea Noastra”.
              – Exista „Rai si Iad” („Bine si Rau”). La „Judecata de Apoi” Dumnezeu va judeca greselile oamenilor si va decide care oameni vor merge in Rai si care vor merge in Iad.

              Aceste „date de intrare” sunt la acelasi nivel de „complexitate” ca si „datele de intrare” ale tuturor religiilor care au aparut in zorii umanitatii. Orice reinterpretare a lor este fortata si perversa. Rationamentul meu era posibil si valabil (poate cu alte cuvinte – de ex., „liber arbitru” = „posibilitatea de a alege calea binelui sau a raului”) si in primele secole ale erei noastre, si atunci reprezenta un pacat, asa ca el trebuie sa poata sa fie invalidat cu logica si argumentele care erau disponibile si la acea vreme, iar „datele de intrare” trebuie sa aiba aceeasi semnificatie ca si atunci (nu rastalmacite de preoti cu doctorate). In caz contrar Dumnezeu nu a „jucat corect” fata de Om, a permis ca oameni de buna credinta din acele vremuri (dar care au crezut ca acest rationament este corect) sa ajunga in Iad. In acest caz, Dumnezeu nu este „milostiv”, deci nici in acest caz Dumnezeu descris de doctrina crestina nu exista. De fapt, daca Dumnezeu este „atotputernic si atotstiutor” atunci nu exista „liber arbitru” pentru Om, ceea ce inseamna ca Dumnezeu a prmeditat destinul tuturor oamenilor (deci si cine va merge in Rai si cine in Iad), asa cum am argumentat in comentariile anterioare.

              2. Se pare ca tu esti cel care da „interpretare proprie” cuvintelor, nu eu. Cuvantul „atotstiutor” are un sens precis, nu este interpretabil:

              DEX ’09 (2009):

              ATOTSTIUTOR. adj. Care stie tot.

              http://dexonline.ro/definitie/atot%C8%99tiutor

              3. Spui ca: „In Biblie se vorbeste de atotputernicie si atotcunoastere care insa au fost limitate, prin propria vointa, de Dumnezeu, la contactul Sau cu omul”.

              Din nou, nu ai inteles nimic din argumentatia mea. Am argumentat clar faptul ca „atotputernicia si atotcunoasterea” lui Dumnezeu s-au manifestat in momentul in care Dumnezeu a facut Planul Creatiei („pentru o entitate «atotputernica si atotstiutoare», cunoasterea si Creatia sunt simultane”), inca INAINTE ca sa ii faca pe Adam si pe Eva (adica INAINTE de „contactul Sau cu omul”).

              Dumnezeu cunoaste chiar in momentul Creatiei (deci INAINTE de „contactul Sau cu omul”, INAINTE de „momentul derularii interventiei umane”, INAINTE de „orice act al omului aflat in derulare”, INAINTE de … ETC.), cunoasterea si Creatia sunt simultane pentru Dumnezeu (pentru o entitate „atotputernica si atotstiutoare”), din aceasta cauza ele sunt legate organic. Un alt Plan al Creatiei ar schimba INSTANTANEU si datele cunoasterii lui Dumnezeu. Datele nu mai pot sa fie modificate de actiunile ulterioare ale oamenilor deoarece aceast lucru ar insemna ca datele INTRINSECI Planului Creatiei (pe care Dumnezeu le-a cunoscut SIMULTAN cu actul Creatiei) au fost eronate, ceea ce inseamna ca Dumnezeu nu este „atotputernic si atotstiutor”. Rezulta ca oamenii nu au „liber arbitru”, Dumnezeu „programeaza” toate gandurile si actiunile tuturor oamenilor.

            • @Cetatean

              Hai să ne înţelegem. Tu spui: „Dumnezeu cunoaste chiar in momentul Creatiei (deci INAINTE de “contactul Sau cu omul”, INAINTE de “momentul derularii interventiei umane”, INAINTE de “orice act al omului aflat in derulare”, INAINTE de … ETC.), cunoasterea si Creatia sunt simultane pentru Dumnezeu (pentru o entitate “atotputernica si atotstiutoare”), din aceasta cauza ele sunt legate organic. Un alt Plan al Creatiei ar schimba INSTANTANEU si datele cunoasterii lui Dumnezeu. ”
              Cu alte cuvinte pentru tine Dumnezeul creştin a făcut lumea şi acum stă şi doarme, eventual are emoţii să nu-i schimbe cineva Planul Creaţiei. Asta nu-i interpretare? S-au mai degrabă crezi că proştii ăia de creştini nu s-au prins de asta. Totul a fost INAINTE … si acum a rămas omul sa facă ce dorește (să de-a Planul Creaţiei peste cap). Dacă tu ţii musai să susţii asta numai de dragul de a găsi conflicte logice eu ce mai pot zice?
              Nu mai lămurit unde scrie în Biblie negru pe alb despre predestinare. Creaţia este dinamică, într-o continuă dezvoltare. Chiar şi în acest moment, din punct de vedere creştin, în multe locuri din Univers Dumnezeu Crează ceva sau participă alături de cineva la un act de creaţie.
              Dar hai să o luăm altfel. Tu spui că un Dumnezeu “atotputernic si atotstiutor” STIE inca din momentul Creatiei TOT ce va gandi si TOT ce va face Popescu, pe parcuesul intregii sale vieti. Dumnezeu “atotputernic si atotstiutor” STIE (cu o precizie de 100%) inca din momentul Creatiei ca Popescu va comite o crima la varsta de 30 de ani. Sa presupunem ca Popescu ar avea liber arbitru si ar renunta sa mai comita crima. In acest caz, REALITATEA (CONSUMATA) ESTE DIFERITA de ceea ce STIA Dumnezeu in momentul Creatiei, ceea ce inseamna ca Dumnezeu S-A INSELAT atunci cand A CREZUT ca Popescu va comite o crima la varsta de 30 de ani, Dumnezeu NU A STIUT ca Popescu va decide sa NU comita crima. Astfel Dumnezeu NU mai este atotstiutor, contrar preceptelor crestine. ”
              Dar dacă ar ŞTI că Popescu ar face sau nu o crimă asta ar însemna, logic vorbind, că prin simplul act al preştiinţei îl determină să facă acel act sau este musai să-l determine? Sau Popescu trebuie să comită sau nu actul crimei numai dacă ar fi programat? Pur şi simplu, logica atotcunoaşterii infinite, poate accepta cunoaşterea anticipată, fără o predestinare. În plus, aşa cum Creaţia este în permanentă dezvoltare la fel este şi cunoaşterea sa. Gândirea atotcunoscătoare va cunoaşte bineînţeles şi mecanismele liberului arbitru (doar ea l-a creat) şi poate şti reacţiile sale fără să fie neapărat nevoie să-l „programeze” în vreun fel. În fond dacă ne autoobservăm, liberul arbitru se bazează pe nişte evaluări/calcule mai mult sau mai puţin conştiente şi pe un anume grad de responsabilitate.
              Nu cred că conflictele logice ale creştinismului sunt în zona amintită de tine (atotcunoastere-atotputere-predestinare?!?!?- liber arbitru).

            • @Dan

              Amuzanta reactia ta! Crestinii ne prezinta un sistem dogmatic plin de contradictii, iar atunci cand cineva le evidentiaza, tot crestinii sunt cei care se supara, sau raspund in doi peri la o argumentatie logica coerenta („Dumnezeul crestin a facut lumea si acum sta si doarme, eventual are emotii sa nu-i schimbe cineva Planul Creatiei”).

              Am raspuns deja la toate intrebarile puse de tine (reformulate doar in ultimul tau comentariu – reformulate la nesfarsit). Este un banc care se potriveste foarte bine cu atitudinea ta: pe scurt, Bula merge de nenumarate ori la acelasi film cu speranta ca pana la urma acesta va avea un alt deznodamant, care sa ii fie pe plac.

              Nu voi mai continua acest dialog. Cititorii de buna credinta nu mai au nevoie de alte argumente pentru a intelege de ce Dumnezeu cel descris de dogmele crestine nu poate sa existe. Cei indoctrinati religios oricum nu vor accepta aceasta idee, ei raman blocati in „adevarul” lor indiferent cate contraargumente valide le sunt prezentate. Pentru credinciosi nu exista o dorinta reala de a verifica coerenta sistemului dogmatic crestin, deoarece o infirmare a dogmelor ar insemna infirmarea crestinismului, renuntarea la credinta, renuntarea la sensul pe care il atribuie vietii, fapt inacceptabil pentru orice credincios. Credinciosii stiu dinainte ca nici un argument nu poate sa invalideze o dogma (chiar daca, in mod ipocrit, unii nu recunosc acest lucru). Crestinii se angajaza in discutii de pe pozitia de propovaduitori.

            • @Cetatean
              OK. Sunt si eu de acord că s-a cam epuizat subiectul.
              Sincer, eu nu mi-am facut iluzii ca prin acest mijloc te voi convinge cumva să-ţi schimbi părerea despre creştinism şi bănuiesc că nici tu nu ţi-ai făcut iluzii în privinţa mea. Dialogul l-am purtat dintr-o dorinţă de cunoaştere a argumentelor celor care nu acceptă existenţa Dumnezeului creştin dar si dintr-o apreciere sinceră a argumentaţiei tale din care transpăreau eforturile făcute în timp pentru a afla nişte adevăruri.
              Oricum, în final îţi mulţumesc pentru participarea la acest dialog civilizat si cu speranta ca ne vom mai intalni de aceasta data pe pozitii similare iti doresc numai bine!

    • domnule Negoian,

      cred ca operam cu definitii diferite pentru cuvantul „toleranta”.

      haideti sa va spun cum vad eu lucrurile: toleranta inseamna sa respecti dreptul cuiva de a crede in ce doreste si de a se comporta in conformitate cu acele credinte (desigur, in limitele legii)

      insa respectul asta de care ziceam mai sus nu se extinde si asupra credintelor in sine ale celuilalt.

      adica: respect dreptul cuiva de a crede in orice bazaconie, dar asta nu inseamna ca eu la randul meu trebuie sa cred sau sa respect acele bazaconii, pentru simplul fapt ca eu am propriile mele bazaconii in care cred.

      cu aplicatie: eu sunt ateu, deci a fi tolerant in materie religioasa inseamna sa respect dreptul dvs de a crede in Dumnezeu, de a va face cruce pe strada, de a merge la biserica, de a spune lucruri legate de credinta si religie, orice doriti, in limitele legii.

      insa o sa continui sa consider niste bazaconii lucrurile in care credeti si deci, daca ma intreaba cineva, sau uneori chiar daca nu ma intreaba, voi spune exact asta, ca sunt niste bazaconii.

      inca ceva: ateismul nu poate fi habotnic pentru ca el nu este o religie, o doctrina, este, din contra, absenta oricarei asemenea lucru.

      cred ca vreti sa-l acuzati de autor de „ateism militant”, ceea ce, hai sa fim seriosi, nu e cazul in articolul de fata.

    • „Teroristii inving mai cu seama acolo unde secularismul vrea sa-i priveze pe oameni de ducatie religioasa”

      Pai teroristii se recruteaza exact din randurile celor indoctrinati (scuzati: „educati”) religios. Ati vazut vreodata fanatici atei mergand la moarte in strigate de Darwinu Akbar?

      • In lume au existat si exista grupari teroriste care nu au nicio treaba cu religia.

        Inteleg ca pentru unii cea mai simpla rezolvare a problemei pare a fi eliminarea cauzei (religia), dar si asta este pana la urma o dovada de extremism :).

        Dar, sunt de acord ca nu crestinismul este antibioticul contra fundamentalismului islamist.

        Legat de articol: am vazut ca pozitia domnului Plesu a atras foarte multe comentarii negative. Dansul ridica o problema interesanta: Daca in lumea fizica (oamenii sunt fata in fata) exista autolimitari impuse de bunul simt, nu ar trebui sa existe si in lumea virtuala?

        • @Haplo

          „In lume au existat si exista grupari teroriste care nu au nicio treaba cu religia”.

          Faptul ca exista multe motive „care nu au nicio treaba cu religia” pentru a comite crime, nu justifica perpetuarea celui care ofera „trofeul” cel mai ravnit: „viata de apoi” (vezi explicatiile din primul meu comentariu).

        • @Haplo,

          Eu n-am afirmat ca nu exista si altii, am spus doar ca indoctrinarea religioasa ofera o baza de mase pentru recrutarea teroristilor. Macar de astia daca am scapa!

    • „Teroristii inving mai cu seama acolo unde secularismul vrea sa-i priveze pe oameni de ducatie religioasa.”

      No shit. Credeam ca educatia religioasa era de vina, macar partial, pentru atentatele din Franta.

    • Atunci cand BOR tine mortis sa-mi spele copilul pe creier pe banii mei tot terorism se cheama. Atunci cand BOR isi construieste biserici pe banii mei, in ciuda opozitiei mele, tot un fel de terorism este. Atunci cand preotul cu care purtam o discutie a ramas fara argumente si a ridicat mana, strigand Lasa ca vezi tu cand te-o lovi Dumnezeu!, tot teroare este. Norocul meu a fost, cred, ca accesul la kalasnikoave ii era preotului cam peste mana, ca altfel nu mai lasa lucrurile in seama zeului.

    • D-le Negoian cu toata deferenta va spun: comentariu mai „nuca in perete” cu articolul la care e scris rar am vazut! Sa tastezi asemenea ineptii cand in articol nu e vorba nici o clipa de ceva religios exceptand enumerarea credintei celor 2 teroristi nominalizati – deci un truism – dovedeste ori totala reavointa ori totala neintelegere a articolului!

      D-le A.T.Patrascu plin de respect va felicit, ati scris unul dintre cele mai bune articole pe care le-am citit pe Contributors, profesand condensat adevaruri fundamentale, absolute! Regret doar ca sunt prea subtile pt unii cititori!

    • Trebuia sa-ti exprimi si tu frustarile, cu aberatii complet pe langa subiect.
      Stii de ce religia si statul trebuie sa fie separate? Pentru ca e incorect, e o favorizare a unor incapabili sa ii convinga prin argumente pe ceilalti de corectitudinea ideilor lor, asa ca se folosesc de politicieni corupti si incompetenti care sa foloseasca statul in interesul lor. Ti se pare corect ca Ponta sa dea o ordonanta in folos propriu? Asa e si cu religia. Cu statul nu convingi, impui! Daca esti asa convins de puterea credintei tale, convinge-i tu personal pe ceilalti de asta. Sunt 1000% sigur ca n-ai avea curajul sa incepi o discutie pe teme religioase cu copiii vecinilor, dar ai neobrazarea se folosesti statul ca sa le impuna lor ideile tale!

  2. Inca nu au invins dar sint pe cale. De fapt asta isi doresc cei care ii manipuleaza pe acesti idioti. Vor sa ne induca un sentiment teama si sa cedam libertatile noastre. Insa nu este semnul egalitatii intre Gavrilo Princip si Osama bin Laden. Primul a apasat pe tragaci in timp ce al doilea a creat un sistem. Osama este in continuare mult mai periculos, Princip a fost o data si gata.

  3. Foarte bun articolul. In sfârşit cineva denunţă in mod lucid şi calm, argumentat ca la carte, atacul din lăuntrul cetăţii asupra libertăţilor câştigate cu atâta trudă de europeni.

  4. 3000 x 20 = 60.000. Americani? Cam pe aici sunt pierderile in razboiul din Vietnam in cei cam 14-15 ani de razboi.
    Putina decenta.

      • „La 11 septembrie, bin Laden a ucis 3.000 de oameniiii, Razboiul impotriva Terorismului, declansat de George W. Bush, a produs de vreo 20 de ori mai multe victime in rindul americanilor, plus zeci sau sute de mii de morti in Afganistan, Irak sau Pakistan…iv”

        Jocul/ joaca cu cuvintele care duce la o imensa manipulare.
        In paragraful de mai sus folositi de ucis si morti si intre lel victime.
        Sensul indus pentru cuvintul victime este tot morti sau ucisi, desi cind ma uit la sursa unde ma trimiteti includeti la victime si ranitii.
        Apoi, in tabelul unde ma trimiteti se includ si mortii si ranitii de la 11 septembrie…
        Tabelul e cam asa:
        Militari americani ucisi – 6639
        Militari americani raniti – 50422
        Civili de la departamentul apararii ucisi – 16
        Civili americani ucisi (inclusiv 9.11) – +3000
        Civili americani raniti/ accidentati – +6000
        Total americani ucisi (militari si civili) – +9655
        Total americani raniti/ accidentati – +66077

        Pentru mine diferenta este esentiala.
        Oricum, am cazut de acord ca nu suntem de acord.

  5. Da’ ce confuzii faceţi, dom’le, iar onor măi dragă contributors, lăsaţi garda jos fiindcă vi se pare că aşa e corect politic? Nu mai departe, de când sunt teroriştii lumii „…doar nişte marginali descreieraţi”?

  6. – După bătălia de la Câmpia Mierlei, care a pecetluit soarta Serbiei în fața avansului otoman, sultanul Murad a fost ucis de Milos Obilici. Un comandant militar suprem aflat pe câmpul de luptă este fair game, și uciderea lui nu este un act terorist. Dar cultul eroilor poate fi pervertit…
    – Princip era „afiliat” cu elemente ale constraspionajului sîrb. Acțiunile lui, chiar dacă nu au fost girate de guvern, arată și cât de periculos poate fi acest gen de conexiune pentru o țară. În urma războiului, Serbia a pierdut un sfert din populație. În fond, în ziua de azi, duplicitatea pakistaneză, saudită, qatară sau turcă, este de asemenea măsură încât în nici un moment nu avem o referință solidă a ceea ce se numește „un aliat”.
    – Princip nu putea să prevadă rezultatul acțiunilor sale, după cum nu l-au prevăzut majoritatea conducătorilor europeni. Dar Europa rațională (și nu neapărat principială, date fiind relațiile între imperii și țări mai mici), a căzut în nebunia hybrisului și din toate strigătele de „a Berlin”
    sau „Gott strafe England!”, au ieșit câștigători bolșevicii și naziștii.
    – Dacă nu era Princip, ar fi fost altceva sau altcineva- Austro-Ungaria „viza” Serbia de multă vreme, și a fost la un pas de a o ataca în 1908. Ceea ce nu înseamnă că, așa cum este pe placul unor teorii conspiraționiste modern, imperiul și-a asasinat propriul arhiduce, pentru a crea un pretext- deși, în logica acestor comploturi „mondiale”, Franz-Ferdinand era nepopular în anumite cercuri imperiale și aproape detestat în Ungaria, pentru care avea „planuri mari”, menite să o pună pe picior de egalitate cu restul etniilor imperiale.
    – Spre deosebire de Princip, căruia I-am putea atribui o spoială de romantism, Bin Laden știa foarte bine ce face- și-a dorit o provocare care să ducă la un răspuns nemăsurat din partea Occidentului, și aici a izbutit.

  7. Articol jenant pentru site-ul asta..Ar merge mai bine la „criticataci”, pentru ca se straduie patetic sa faca o conexiune intre crestinism, elite europene si masacre islamiste. Cu argumente simpliste tipice extremei-stangi, in tentativa de a mai arunca niste noroi revolutionar-ateist peste muribunda Europa crestina si capitalista. Ca nu e de ajuns propaganda ruseasca, nici aia islamista, avem mare trebuinta sa ne injurie civilizatia europeana si cativa autoproclamati secularisti.

    Teroristii nu ar fi decat niste „descreierati” (veti auzi asta de la toata adunatura de practicanti ai „politicului corect”), inamicii democratiei ar fi chiar reprezentantii alesi ai democratiei sau cei pe care sistemul socio-politic democratic i-a propulsat in varful piramidei sociale, Bush e vinovat si nu bin Laden, etc.

    Ce e cu adevarat trist la genul asta de personaje e ca ei rareori realizeaza ca vor fi primele victime ale jihadistilor islamisti, cei carora incearca sa le diminueze pe cat posibil culpabilitatile.
    Desenatorii de la Charlie Hebdo erau de extrema-stanga, anticlericali primari, care „vomau” pe religie in fiecare numar si aderau la tezele pro-imigratie si la cele care considerau ca raul si moartea nu vin atat de la islamisti cat mai ales de la Vatican sau Casa Alba.

    S-au inselat, iata ca societatea aia pe care vomau ei, crestina si capitalista, le-a permis sa isi exprime liber ideile, a incercat pe cat posibil sa ii protejeze, le-a adus un omagiu pentru sacrificiu si acelora dintre ei care au supravietuit le acorda ajutor sa scoata milioane de exemplare (de vanzare, nu gratuite) ale revistei lor marginale pana atunci (13.000 abonamente). Un ban facut capitalist nu e rusinos niciodata, inclusiv pentru anticapitalisti.

    Evident, ca de fiecare data cu extremistii de stanga, nu exista nici un fel de alternativa viabila, nu au nici un proiect societal coerent, justificarea existentei lor e in critica, si atat.
    De altfel, postasul care conduce in Franta „Noul Partid Anticapitalist”, un grupuscul de inspiratie trotskista si care a refuzat sa participe la marsul de unitate nationala, are obisnuinta sa afirme ca partidul sau nu trebuie sa participe la guvernare niciodata, cel putin nu pana la revolutia finala mondiala, etc.
    Sigur, e confortabil sa spargi seminte revolutionare privind la ala care se straduie sa tina in picioare arhitectura complexa a societatii libere si democratice, asa cum se pricepe si el.

    Fara legi care sa ne protejeze, fara sa luam masuri contra islamismului, fara sa-i cautam acasa la ei la trib pe cei care au comandat atentatul, cum facem sa ne aparam de terorismul islamic, de extremistii musulmani care vor sa instaureze legea islamica pe toata planeta? Acceptam sa disparem ca civilizatie? Sa ne fie anihilate prin teroare valorile si normele?

    Suntem intr-o faza de mondializare „acuta”, anual intra in UE peste 200.000 de imigranti (in 2014 au intrat 276.000, cifre oficiala UE), dintre care o majoritate de musulmani si printre ei sute sau mii de jihadisti. In fiecare an. De zeci de ani.

    Daca nu controlam mai bine aceste populatii, ajunse acum sa numere milioane de membri, cine va raspunde pentru victimele atacurilor teroriste? Pentru ca aceste atentate vor continua, e o certitudine si trebuie sa impiedicam cat mai multe daca nu pe toate!
    Desigur, nu iresponsabilii care nu au nimic de propus si care amesteca intentionat si rauvoitor (ca poate nu e vorba de incultura si ignoranta) tot felul de evenimente si personaje de dragul unor demonstratii gaunoase care sa le satisfaca credintele politice.

    Nu e totuna un presedinte american sau european ales direct, liber si democratic, cu un barbos semi-alfabetizat autoproclamat „calif”, „emir” sau mai stiu eu ce.
    Nu e totuna sa tintesti teroristi inarmati care decapiteaza si sugruma civili cu a trage in desenatori si cumparatorii dintr-un magazin, nu e totuna democratia cu totalitarismul (comunist sau islamist), nu e totuna crestinismul cu islamismul. Cine spune altfel, fara sa vrea, pregateste calea barbariei si a suicidului unei intregi civilizatii.

    • Martel sau Le Pen? :))

      Cine confunda convingerile referitoare la credinta in supranatural ale domnului Patrascu cu ideile articolului dovedeste o la fel de mare capacitate de gandire ca si capacitatea guvernului Ponta de a construi autostrazi….sau magareasca rea vointa a aceluiasi guvern in organizarea alegerilor pt cetateni din afara granitelor.
      Nu am inteles niciodata de ce cand „nu-ti place” de un om trebuie sa ataci ideile corecte emanand de la acesta….pt idee nu exista copyright si ea nu moare daca-l „achitati” cu AKM-ul pe enuntatorul acesteia, dovada Charlie Hebdo. Dar daca e buna nu ar trebui sustinuta de toti oameni de buna credinta?

    • Islamul ucigasilor de la CH si al celor care i-au indoctrinat pe de-o parte si crestinismul unor Codreanu, Crainic, decemviri, nicadori si alte scursuri sunt o apa si un pamant – adica noroi.

  8. Nu ma convinge pledoaria dumneavoastră. Sigur, libertatea de expresie nu este de îngrădit. Dar dialogul cu oamenii de credinţă islamică trebuie dus pentru a ne armoniza și a trăi pe pământ în pace. Cum poţi purta un dialog dacă nu-i înţelegem și să-I respectăm( și respect religios) Până vor ajunge să poată ironiza orice, mai durează. Oare nu avem destule subiecte de ironie și să nu-i irităm pe cei care nu pot înţelege modul nostru de a ne manifesta?
    Nu armele ci dialogul, armonizarea conceptelor, conlucrarea ecumenică este poate cale care va rezolva problemele.
    Cu stimă, Victor Diaconescu

    • Deci ar trebui sa ne adaptam noi la „cultura” anumitor „oaspeti”?
      Va sfatuiesc sa nu luati vreo carte religioasa alta decat Coranul cand veti merge in vizita in Arabia Saudita… :)

      • Eu nu cred ca e atât de important ca teroriștii se născusera in Franța. Atacul a fost dirijat din afara, așadar acele desene au lezat si alți musulmani, nu doar pe cei care locuiesc in Franța. Sunt de acord cu faptul ca trebuie sa te supui legilor si cutumelor tării gazda, insa nu aceasta este situația aici.
        Faptul ca asasinii erau născuți si crescuți in Franța nu arată decât eșecul educației franceze.

    • Cu ei ati discutat?
      „Site-ul ziarului Lumina al Bisericii Ortodoxe Romane a fost spart de hackeri, care au postat urmatorul mesaj, in limba franceza: „Nu exista alt Dumnezeu in afara de Allah, iar Mahomed este trimisul lui Allah”.”
      Pe mine nu ma convinge pledoaria dvoastra; poate ii convingeti pe ei.

    • Sau:
      „”Iată mesajul nostru adresat poporului francez care crede că grupul Stat Islamic nu poate ataca Europa: cu ajutorul lui Allah, vom ataca Europa – întreaga Europă”, afirmă cei trei combatanţi islamişti, conform Institutului SITE, care monitorizează site-urile fundamentaliste islamice.”
      Asemenea creaturi nu vor dialog
      http://www.mediafax.ro/externe/grupul-stat-islamic-ameninta-intreaga-europa-cu-atentate-al-qaida-ironizeaza-marsul-solidaritatii-13766049

  9. CETATEAN:
    Faptul ca ideologia comunista este defecta din start nu exclude contributia consistenta
    a celor care o aplica, mai cu seama a celor care isi intemeiaza morala pe principii umane contextuale.
    Viata de apoi se construieste din aceasta viata pamanteasca. Nu frica d epedeapsa trebuie sa fie motorul binelui. Hristos desavarseste decalogul prin cele 9 fericiri care nu mai sunt porunci interdictive. Legea cea noua merge la cauze. E drept ca au existat rataciri ale crestinilor de diferite cinfesiuni, dar ceea ce este important de retinut este modelu lui Hristos. Crestinismul nu este doar benign, el este sursa binelui.
    Crestinismul nu se opune cercetarii, se opune insa crimei si experientelor pe fiinte umane, atunci cand aceste experiente conduc la moartea acelei fiinte, nascuta sau nenascuta.
    Teroristii de la ziarul francez au fiost educati intr-o societatae secularizata. Probabil daca ar fi studiat ceva religie ar fi invatat si ce inseamna toleranta.
    Iadul si raiul sunt doua directii: binele si raul. A le nega inseamna a nega dreptatea. Totodata, crestinismul adevarat nu instituie raporturi juridice reci si seci intre om si Dumnezeu. Cititi scrierile primelor veacuri si veti vedea ca Dumnezeu te judeca dupoa inima, nu dupa supunerea din frica.
    ROBO> ateismul poate fi si habotnic atunci cand iti formezi niste clisee si te servesti de ele fara a intra in dialog onest cu celalalt.
    iosiP:
    Teroristii erau francezi, educati in Franta, cel mai secular stat al europei. Sigur n-au studiat religia in scolile de stat unde, sigur, programa analitica nu le-ar fi permis „jihadisme”.
    Relativ Neutru:
    Legatura se vrea subtila, dar s etrdeaza prin repetitia insistenta din debutul articolului.
    it_s_not_news>
    am raspuns mai sus
    Un Oarecare:
    Observ sentimente de adoratie fata de Patrascu Toma, Tamaiati-l pe mai departe mai ceva ca un popa.
    Nu inteleg, totusi cum vine asta: „nicio clipa”cu ëxceptand”
    Alui:
    Asta cu Ponta te roade? Nici eu nu-l suport. Asta nu ma impiedica sa cred in Dumnezeu.

    • @Ian Negoian

      Toate argumentatia mea de la punctul 1. al primului comentariu este construita in jurul ideei nocivitatii tuturor religiilor, datorita dogmei care decreteaza existenta „vietii de apoi” (dogma fundamentala, in lipsa careia toate religiile vor ramane fara „oite”). Tot asa cum nu se poate demonstra o idee apeland la consecintele acesteia, nu se poate combate ideea nocivitatii unei dogme religioase cu „argumente” religioase:

      – „Viata de apoi se construieste din aceasta viata pamanteasca”.
      – ‘Hristos desavarseste decalogul prin cele 9 fericiri care nu mai sunt porunci interdictive”.
      – „E drept ca au existat rataciri ale crestinilor de diferite cinfesiuni, dar ceea ce este important de retinut este modelu lui Hristos”.
      – „Daca ar fi studiat ceva religie ar fi invatat si ce inseamna toleranta”.
      – „Iadul si raiul sunt doua directii: binele si raul. A le nega inseamna a nega dreptatea”.

      Comentariul tau reprezinta o predica, nu o critica argumentata a comentariului meu. Site-ul „contributors.ro” nu este o biserica ci „o platforma civica de opinii si analize.

      • Argumentele religioase, cum le numiti dumneavoastra n-au avut alt scop decat sa arate ca interpretarea pe care o dati raiului si iadului nu este una tocmai corecta, din punctul meu de vedere. Imi este iertat deci ca la o opinie despre religie sa va pot raspunde cu astfel de argumente.

        • @Ian Negoian

          Argumenatia mea ramane valabila indiferent de interpretarile nesfarsite pe care crestinii le dau Raiului si Iadului, sau a relatiei dintre Dumnezeu si Om. DOGMA NEMURIRII SUFLETULUI este utopia care face ca orice religie sa posede potential criminal, care se poate manifesta atunci cand credinciosii considera ca le este pusa in pericol credinta. Pentru credinciosi, „viata de apoi” este mai importanta decat aceasta „viata trecatoare”. Daca oamenii ar fi siguri de faptul ca aceasta viata este singura pe care o au (fara promisiunea „vietii de apoi”), nici o religie nu si-ar putea convinge credinciosii sa comita atentate sinucigase sau sa duca razboaie religioase (sa nu ii uitam pe crestini si „razboaiele sfinte” – Cruciadele, sa nu uitam toleranta fata de crimele Inchizitiei a crestinilor din Evul Mediu). In lipsa „vietii de apoi”, toate religiile ar ramane fara „oite”.

          P.S. Faptul ca in ziua de azi crestinismul este „benign” nu se datoreaza Bisericii, ci luptei popoarelor europene pentru libertate si drepturi universale. Secularismul nu a fost un cadou ci o trofeu castigat prin lupta.

          • @Cetatean
            Esti foarte dogmatic, tu insuti.
            Tu vii si spui ca religia e cauza tuturor relelor. Eu iti spun ca nu toate credintele de tip religios sunt si religii in adevaratul sens al cuvantului. Tocmai de aceea Mircea Eliade isi intituleaza celebra lucrare, nu Istoria religiilor ci Istoria credintelor si ideilor religioase.

            • @Ian Negoian

              1. In primul rand, nu am spus niciodata ca „religia e cauza tuturor relelor”. Acesta afirmatie nu reprezinta decat un subterfugiu. Intr-un comentariu de mai sus spuneam: „Faptul ca exista multe motive «care nu au nicio treaba cu religia» pentru a comite crime, nu justifica perpetuarea celui care ofera «trofeul» cel mai ravnit: «VIATA DE APOI» (vezi explicatiile din primul meu comentariu)”.

              2. In al doilea rand, te faci ca nu pricepi despre ce vorbesc eu de fapt: NOCIVITATEA DOGMEI NEMURIRII SUFLETULUI (A RELIGIILOR CARE O SUSTIN), dogma care implica EXISTENTA „VIETII DE APOI” (INDIFERENT CUM ARATA ACEASTA). Astfel, si afirmatia ta: „nu toate credintele de tip religios sunt si religii in adevaratul sens al cuvantului” reprezinta tot un subterfugiu.

              P.S. Avand in vedere cele aratate mai sus, afirmatia ta: „Esti foarte dogmatic, tu insuti” se incadreaza in categoria: „Hotul striga, hotii!”.

  10. „Teroristii pot invinge, dar nu de unii singuri. Ei au nevoie absoluta de suportul societatii pe care o ataca, de cooperarea elitelor.” – Este un punct de vedere care ma inspira… ;)
    1. Orice fiind posibil, ma intreb daca nu am avea mai mult interes sa ne preocupam de gasirea solutiilor la problemele existente, fara alte scenarii catastrofa? Avem deja destula materie, nu?
    Istoria, cat ar fi ea de asemanatoare cu prezentul, nu se va mai repeta niciodata la fel! Heraclite ne-a transmis deja cheia care deschide sfera posibilului, cu fraza „nu ne scaldam niciodata in aceeasi apa a unui fluviu”…Sa nu uitam, poate, ca istoria are o calitate considerabila : a trecut!
    Nu cred, deci, ca „experienta” sau invatamintele istoriei, ar trebui sa aiba alt rol decat informativ, si asta nu-i de loc putin, dar nici totul!? Inteligenta omului consta in adaptare!
    2. Vestea buna, acceptand ca justa „nevoia absoluta” a teroristilor, este ca NU AU SUPORTUL SOCIETATII! Vestea proasta, este ca nimic nu este absolut!
    Chiar si in tarile predominant musulmane, acolo unde se numara cele mai numeroase victime ale integristilor islamici, majoritatea oamenilor nu cautioneaza nici crimele si nici barbaria! Asta nu i-a impiedicat sa le perpetueze, deci se pot lipsi de sprijinul societatii, ba chiar mi se pare ca sunt motivati de adversitate!
    3. „Cooperarea elitelor” poate juca un rol important, cu siguranta, dar nu si decisiv! Elitele se pot schimba, cu popoarele e mai complicat…
    In 11.01.15 francezii au dat omenirii (!!!), o lectie de demnitate, de solidaritate, de intransigenta in asumarea (decomplexata a) valorilor lor, este ceea ce retin din tragicele evenimente de la Paris!
    Pentru mine, teroristii au pierdut inca o batalie, noi suntem mai numerosi si mai determinati decat ieri, si vom face tot ce stim ca sa castigam razboiul!

  11. Ipoteza facute in urma cu sute sau mii de ani, despre existenta unui Dumnezeu care ar fi facut ‘toate vazutele si nevazutele (intregul univers), ipoteza pe care sunt intemeiate religiile monoteiste (ismamica, crestina, iudaica), deja perimate azi, tinand seama de nivelul la care a ajuns cunoasterea umana, datorita unor ilustri cercetatori ai universului, ipoteza perimata genereaza fanatism, crime facute in numele lui Dimnezeu, invrajbirea de neimpacat dintre miliarde de oamenii ramasi, din nefericire, in primitivism, manipulati de preoti si de imami interesati sa isi mentina pozitia din varful societatii (avizi de putere si de imbogatire pe seama saraciei, mizeriei materiale in care se zbat cei mai multi dintre „drept-credinciosi”.
    Acest primitivism, organizat conform ‘Jihad’, i-a determinat pe teroristii care i-au ucis pe extraordinarii talentati si luptaori curajosi de la Charlei Hebdo.
    Chiar daca Radu Banciu mai sare uneori calul, ca limbaj, trebue sa ii recunoastem meritul, curajul rar azi la romani, de a denunta primitivismul religios care a stat la baza crimei abominale comise in Paris – capitala culturala a lumii.
    CNA, avand datoria de a-l razbuna pe Ponta – cel care ii plateste cu salarii de zeci de milioane, l-a amendat pe Radu Banciu – cel care are curajul sa steraga pe jos cu hotul titlului de doctor, hotie comisa ‘la smecherie’, ca sa devina avocat fara sa dea examenul dat de toti cei intrati in baroul avocatilor.
    Ticalosia, lasitatea si incultura unei mari parti dintre concetatenii nostri nu au limite, justifica pozitia tarii noastre pe ultima pozitie in UE.

  12. Avem, si noi, teroristii nostri :
    Printre politicienii care ne conduc, isi fac de cap teroristi ‘Made in Romania’!
    Acestia terorizeaza intregul popor, discretionar, cum le place, cum le este nivelul moral., cum le dicteaza interesele personale.
    Cei mai agresivi, care distrug fibra morala a aceste tari (atata cat a mai ramas in urma asalturilor continui pe care le-au dat acesti ticaloosi dupa ’89), sunt chiar cei iesiti, ca paduchii, pe fruntea tarii.
    Unul dintre ei este Dan Voiculescu – securistul Felix, borfasul de talie XXXXL. Borfasul si-a batut joc de parlament cum i-a placut (de „senatul” Romaniei, ha, ha!). A intrat si a iesit din senat cand a vrut, in vazul si spre indignarea dar si amiratia celor 22 de milioane de oi behaitoare, a facut dus-intors, ca sa amane ceea ce nici avocatul maestru al ticalosiilor avocatesti – Mateut – nu a putut sa evite : condamnarea exemplara.
    Un balet asemanator face un alt ticalos de marca – Victor Viorel. Acest ticalos talentat la furtisaguri si minciuni (plagiator, mitoman) incearca, si el, stratagema ‘dus-intors’, renuntand la titlul de ‘dottore’ acum, intr-o incercare disperata de a scapa de acuzatia : ‘furt ordinar’, printr-o stratagema care sa ii permita, in viziunea lui, sa isi reia acest titlu, dupa linistirea apelor, cand va mai uita lumea.
    Astfel de ticalosi au condus si conduc inca tara, acestea sunt ‘standardele’ de moralitate in Romania de azi, pe care poporul inconstient le considera ‘divertismente’, potrivite pentru talk show-uri TV’.
    Toate partidele sunt populate de astfel de ‘teroristi’ care asasineaza moralitatea pe care ne-o dorim ‘remanenta’.

  13. Intre ciocan si nicovala!
    Inainte de terminarea mandatului sau de presedinte, Traian Basescu a avertizat ca exista o tendinta a serviciilor secrete de a isi extinde puterea mult peste cea necesara protejarii indicizilor si institutiilor, fiind necesara legiferarea unor masuri pentru evitarea acestor excese’.
    Totodata, presedintele Traian Basescu a subliniat ca, in conditiile actuale, in care terorismul si coruptia, crima prganizata de toate tipurile (inclusiv cea financiara) au o putere cu totul ingrijoratoare, tinzand sa sufoce societatea, este necesara intarirea capacitatii de lupta a serviciilor secrete, de culegere rapida si eficace a informatiilor necesare pentru urmarirea, prinderea, izolarea si pedepsirea celor care au format retele extrem de periculoase.
    In aceasta situatie, conducatorii tarilor, insasi societatea civila responsabila, se afla ‘intre ciocan si nicovala’ – intre intarirea protectoare a puterii serviciilor secrete, pe de o parte, si protejarea intimitatii cetatenilor onesti -, intre ‘libertatea personala a oamenilor in raport cu statul’, si ‘liberatea lor in raport cu fortele negative, distructive’.
    S-a ajuns ca alaturi de sloganul : ‘unde justitie nu e, nimic nu e!’, sa fiinteze si un al doilea, la fel de important, de determinant pentru bunul-mers al societatii : ‘unde protejarea functionarii sigure a societatii, a vietii oamenilor, nu este, nimic nu este!’.

  14. Dle Patrascu,

    Am vrut sa va scriu de ieri, dar n-am avut timp. Sint de acord cu d-voastra pina la un punct. Ca sa-ti aperi libertatile, citeodata e nevoie sa-i pui pe unii la punct, cu forta. Nu poti avea o atitudine de fatalau in fata terorismului, ca astia o iau ca pe un semn de slabiciune si vor face si mai rau.

    Indiferent de motive, Europa occidentala va trebui sa lupte pe doua fronturi (acasa si in orientul apropiat) si sa iasa din letargia actuala, de pacifism blegos. In urma greselilor americane din Irak si Siria, cred ca Europa trebuie sa-si asume rolul de imperiu si nu trebuie sa tolereze la granita ei astfel de salbatici.

    • @it_s__not_news
      Eu nu-mi dau seama din acest text care ar fi opinia autorului vizavi de metodele de combatere a fundamentalismului religios, in special impotriva celui de sorginte islamică. Dar mi se pare că sugerează că teroriştii, adică făptuitorii vizibili ai atentatelor, sunt o ţintă minoră care ar trebui să fie subsidiară ţintelor instituţionale -clericii şi politicienii ce colaborează in direcţia subminării drepturilor şi libertăţilor noastre.

      „Adevaratii inamici ai democratiei vin din zona elitelor, culturale sau politice. Democratia nu este pusa in pericol de sabii ci de creioane…”

      aşa interpretez eu punctele acelea de suspensie… :) ca o instigare la „violenţă” împotriva imamilor, mulahilor şi teologilor islamişti pe de o parte, şi impotriva emirilor, ayatolahilor şi monarhilor islamişti pe de alta. Violenţa căutată şi dezirabilă constă in principal in cuvânt şi apoi, in lege, şi abia după epuizarea acestor căi in acţiune militară. Ceva de genul legii talionului in varianta iluministă „ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, dar mai intâi cuvânt pentru cuvânt”. Deocamdată nimeni in Occident nici măcar nu concepe un război cu Islamul. Şi pentru că elitele culturale ale Occidentului au o mare influenţă asupra politicului, războaiele declanşate de Bush au fost orientate nu împotriva islamului, ci impotriva unor dictaturi laice orientale, asta pentru că era nevoie de un ţap ispăşitor, iar acela s-a nimerit să fie Saddam, din considerente strict geografice. In loc să atace Arabia Saudită -stat fundamentalist islamic ce purta o culpă indirectă in atacul asupra turnurilor gemene pentru că atacatorii, făptuitori şi organizatori, erau in majoritate cetăţeni saudiţi, America a atacat Irakul, un stat mărunt, cu o economie distrusă de propriile erori, unde interesele occidentului erau destul de reduse, şi condus de o clică agitată sub bagheta unui personaj deja cunoscut americanilor pentru derapajele sale. Saddam era ţapul ideal al momentului. Dar acest război a folosit indeosebi cauzei islamiste, care a putut astfel să portretizeze America ca pe un cuceritor nemilos, ca pe un ocupant impotriva căruia merita să te arunci in luptă, ca atare, in mod paradoxal dar relativ previzibil, demonizarea Occidentului a avut cu atât mai mult succes cu cât armatele NATO au fost folosite nu in lupta impotriva Islamismului, ci impotriva unor dictaturi laice. Dacă lupta militară ar fi fost susţinută de o bătălie ideologică poate Occidentul ar avut mai multe şanse in stoparea prozelitismului islamic fanatic, dar asta nu s-a intâmplat, din contră, printre elitele occidentului s-au inmulţit criticile şi disensiunile, iar islamismul a fost cu totul abandonat ca ţintă [insuşi Bush a abandonat definitiv sintagma luptă impotriva islamismului şi terorismului islamist din anul 2003]. Deocamdată Occidentul -in sensul de elite politice- ezită in declanşarea ostilităţilor ideologice cu Islamul. Şi se foieşte cu tremur in faţa spectrului unui război rece necesar cu lumea islamică. Cam ăsta-i stadiu relaţiilor tulburi dintre Occidentul democrat, ultraliberal, pacifist şi Orientul islamic, totalitarist şi hegemonic.

      • Citesc putin in alta cheie ceea ce ne zice dl Patrascu, anume, citat:
        „Teroristii inving atunci cind atentatele lor sint instrumentalizate, sint folosite drept pretexte pentru a declasansa razboaie, pentru a porni pogromuri, pentru a suspenda drepturi democratice.”
        //
        ……… anume, caderea d-lui Patrascu in „pacifism blegos”, cum plastic m-am exprimat :)

        Problema e ca razboiul a fost deja declansat, nu de europeni, si nu poti baga capul ca strutul, in pamint …

        • @it_s__not_news
          Nu neapărat. Instrumentalizarea atentatelor se poate referi, de pildă, la maniera in care politicienii europeni găsesc de cuviinţă să speculeze valul de teroare propagat de crime in populaţie pentru a reorienta sentimentele negative coagulate in societate asupra inamicilor politici, chiar şi asupra celor potenţiali, deocamdată inexistenţi sau neorganizaţi ca partide, susţinînd public restrângeri ale drepturilor constituţionale pe altfel, intr-un context nesângeros, nu ar avea curajul nici să le sugereze.

          Iată de exemplu ce susţine un politruc german aflat intr-o importantă funcţie de conducere astăzi, la doar câteva zile după atentate:

          „Ingrijorarile germanilor ar putea proveni din necunoasterea religiei musulmane. Cunoastem prea putin islamul” .
          Politrucul „a invitat germanii sa nu participe la manifestatiile anti-islam organizate de persoane care au „alte obiective”. Inima lor este prea adeseori plina de „prejudicii” si de „ura”” [Hotnews].

          Aceste consideraţii ar putea constitui preludiu unei noi mutilări a unui drept politic esenţial pentru democraţie – Libertatea de intrunire şi asociaţie-
          articolul 11
          (1). Orice persoană are dreptul la libertate de întrunire paşnică şi la libertate de asociere […]

          asta pentru că -sub considerentul apărării securităţii naţionale şi a protejării drepturilor religioase ale populaţiei musulmane- se poate decide că orice manifestaţie anti-religioasă, chiar şi paşnică, este in sine un pericol pentru ordinea publică, ca atare, autorităţile locale pot fi investite cu o competenţă specială de a bloca orice astfel de intrunire. La fel şi cu asociaţiile legale ce militează impotriva islamizării. Ele ar putea fi desfiinţate printr-o lege antiteroristă pentru că, pasămite, asemenea organizaţii ar contribui pe undeva la radicalizarea musulmanilor moderaţi, stresaţi insă de ‘duşmănia’ islamofobilor cu agendă politică.

          Politrucul îngrijorat de ingrijorările legitime ale cetăţenilor ar putea chiar iniţia o politică de reeducare in sensul unei şi mai mari toleranţe. Desigur, toleranţă faţă de islam. Orele de religie islamică, dar şi disciplina Cultura civică sub Şaria, ar urma să fie introduse intâi facultativ şi apoi obligatoriu in şcoli, pentru ca producerea prejudiciilor să fie preîntâmpinată prin educaţie, alături binenţeles de tradiţionalele ore de religie creştină. iar dacă după ani de zile de studiu intens al coranului tot s-or mai găsi cârcotaşi şi devianţi, nicio problemă, statul european progresist va putea oricând să adopte modelul saudit şi să împrumute nişte mutaween pentru a beneficia de experienţa şi cunoaşterea lor vastă -căci cine altcineva ar putea ştii mai bine ce e ăla Islam? deci se cuvine ca nişte specialişti adevăraţi să vină in Europa şi să explice tinerilor ce suavă şi plină de poezie e cartea cea sfântă scrisă de scribii lui Machomad- sau chiar să înfiinţeze un Comitet islamo-creştin pentru Promovarea Virtuţilor şi Prevenirea Viciilor care să monitorizeze presa mainstream şi să reclame şi amendeze imediat orice opinie islamofobă, care să răscolească netul după blasfemii şi obscenităţi ce atacă religiile, care să îndrume femeile rătăcite pe calea cea bună a vestimentaţiei şi a comportamentului femeiesc halal, care să spioneze comedianţii care fac glume cu ahmed şi să-i denunţe organelor penale abilitate şamd. Totul e ca ura şi prejudecăţile anti-religioase să dispară, iar pentru un asemenea nobil ţel politrucii sunt gata să facă totul.

        • Nu ştiu dacă mai citeşte cineva aici, dar, pentru că mi se pare uimitor cât de iute s-au conformat autorităţile franceze predicţiilor mele privind restrângerea dreptului la asociere şi întrunire, şi pentru că găsesc argumentul autorităţilor poliţieneşti stupefiant, zic că merită să pomenesc această ştire de pe hotnews:

          „Justitia franceza a interzis sambata, la solicitarea politiei, o manifestatie contra islamistilor din Franta pentru ca dadea dovada „o logica islamofoba”
          […]
          ” Prefectura de politie a interzis initial manifestatia pe motiv ca „nu are drept scop apelul fata la condamnarea actelor teroriste recente ci se inscrie clar intr-o logica islamofoba”.”

          Se pare că in Franţa doar preşedintele socialist, sindicatele şi islamiştii au voie să organizeze manifestaţii. Orice altă întrunire publică este ilogică din punctul de vedere al corectitudinii politice şi, in consecinţă, interzisă.

  15. Poate ar trebui să scoatem un pic religia din tot acest conflict, cu atât mai mult cu cât nu asta e soluția. În fond, acum ca și în alte dăți ale istoriei, este vorba de un vector al puterii. Sînt suficiente state islamice unde poți fi fundamentalist, fără vreo tragică consecință. Dar nu cunosc vreun stat Islamic, unde fundamentalismul aduce un challenge direct puterii, sub pretextul corupției, „jidovirii”, „occidentalizării”, etc., și să nu I se dea în cap, exceptând locurile unde statul este prea slab, sau pe cale de disoluție. Ca să rezumăm deci, acești oameni doresc să preia puterea. Am văzut că în spatele tuturor manifestărilor, fie violente, fie de un fundamentalism extrem, stă un dram de rațiune. Prin urmare, nu doresc să islamizeze Beijing, Washington, Moscova, sau chiar Parisul. Nu sînt atât de imbecili încât să creadă asta- chiar dacă au racolat destui idioți capabili să creadă în așa ceva. Cei care conduc mișcarea au demonstrat și nu o data, o capacitate intelectuală legată direct de ținta luptei lor. Nu vor izbândi decât acolo unde, cum afirmam mai sus, există un vid de putere, sau o asemenea discrepanță între conducere și marea masă a populației, încât „sistemul” este în pragul exploziei (poate un exemplu mai vechi ar fi Iranul iar unul mai recent Egiptul). Scopul atacurilor este de a scoate complet Occidentul din ecuație, dat fiind că prezența sau influența militară a acestuia este impedimentul major în calea realizării „dezideratului” islamic extremist.
    Dacă pentru marea masă din lumea islamică, comunismul ar fi fost mai atrăgător, am fi avut același gen de mișcare, fără discuția despre religie, și evident, cu ajutor sovietic. Să nu uităm totuși că imperiul sovietic a căzut nu datorită faptului că superioritatea ideaticii occidentale a convins nomenklatura, ci pentru că a colapsat în primul rând din punct de vedere economic. Deci nu superioritatea civilizației occidentale va învinge extremismul într-un fel de dispută între înțelepți.
    Că Vestul nu se poate complet retrage de acolo, este mai mult decât evident (nu mă refer la o prezență militară, dură). Că „agresiunile continue” împotriva „fraților musulmani” sînt folosite drept pretext pentru a „energiza electoratul”, este ceva cunoscut. A da năvala acolo, cu zeci de mii de soldați, este visul oricărui extremist- prin consecință, ar fi o greșeală. Dacă am fi arabi și toată familia ar dispare ca urmare a unei erori producând „victime colaterale”, nu cred că ne-ar păsa prea mult de sofisme, de faptul că a fost un accident și nu premeditat.
    Cum întărim statele islamice, ori cum eliminăm focare de infecție fie și prin intervenție militară limitată, ar fi elementele strategiei pe care încă nu am văzut-o până acum. După „incidentul Irak”, în multe părți ale societății nivelul de încredere în comunicări de genul trust us, este 0. Prin urmare, dacă nu va exista un modicum de transparență în a pregăti această strategie, singurul mod de a justifica secretul absolut este exacerbarea panicii, a fricii, astfel încât să existe un fel de carte blanche.
    S-a vorbit foarte mult despre Siria, despre rezistenții anti-Assad, despre moderați și grupările extremist-teroriste. Hai să facem câțiva pași înapoi și să ne uităm la Libia, cu similitudini marcante- Occidentul a intervenit pentru a preveni intenția criminală mărturisită a lui Gaddafi
    de a lichida insurecția. Cu alte cuvinte, opozanții au primit un fel de aură, o mină de rezistent francez, cu bască și pipă. Ce a rezultat, se vede acum cu ochiul liber. Cert, este o dilemă morală cum nu se poate mai grea, dacă ești cu adevărat convins de valorile occidentale. Și nici nu cred că este util să blamăm pe decidenții de atunci, cu retorică de strategi de sofa, care să zică „v-am spus eu că așa o să fie”. Dar în ce privește această dilemă morală, Siria nu este câtuși de puțin diferită. Assad își omoară populația cu bună știință- dar el este în același timp, superficial cel puțin, mai apropiat de „civilizația occidentală”, decât mulți dintre rezistenți- tot așa precum criminalul Saddam era „mai vestic” decât să zicem mulahii șiiți din Basra. Așa că în acest conflict, nu cred că ar trebui să proiectăm propriile concepte și prejudecăți asupra unei lumi de care nu pot fi mai străine. Care să fie criteriile „morale” care să ne călăuzească dacă vom interveni în acest viespar ? Putem interveni fără nici un scrupul și apoi încă mai crede în propria noastră superioritate ? Iar dacă este să adoptăm un minimum de pragmatism și să spunem că țelul ar fi minimum de victime, calea cea mai scurtă și cea mai cinică este susținerea lui Assad. Calea cea mai întortocheată este a-l înlătura, și pentru a împiedica facțiunile rămase să-și ia gâtul într-un război civil fără de sfâșit (asemănător Libanului), sau pentru a preveni un protectorat turcesc, să ne „așezăm” acolo pentru decenii, sperând că „băștinașii” ne vor suporta. Da, părți ale „pacientului islamic” sînt profund afectate, cangrenate- dar noțiunea unei intervenții cu drujba, mi se pare mai curând un reflex emotional și nu unul rational.

    • Andrei, analiza ta este pertinenta si nu am motive de divergenta.
      Precizez doar atat: ca libertarian sunt pentru varianta non-interventiei – sa se omoare intre ei cat cred de cuviinta, atata timp cat asta nu ne afecteaza. In schimb, sa li se explice (atat lor cat si celor din Arabia Saudita) ca daca ataca lumea occidentala vor primi destule drone pa cap de arab furajat cat sa se potoleasca.
      A, da, pentru victimele colaterale despre care ai pomenit: aici trebuie inceput un razboi de propaganda prin care sa li se explice ca daca tata califu’/sultanu’ mai sustine terorismul international s-ar putea sa plateasca ei, amarastenii. Si cine stie, poate-si rezolva singuri problemele?

      • Domnule IosiP,

        Cred ca problemele sunt mult mai nuantate decat le spuneti. In Franta am avut de a face nu cu teroristi veniti de prin Yemen sau Mali, ci teroristi cetateni francezi, nascuti si educati in Franta, si o intrebare legitima ar fi ce i-a radicalizat pe oamenii astia si de ce Franta?

        In registrul asta trebuie interpretata situatia.

        Am discutat cu sotia mea, care a fost imigranta in Franta multi ani, si am discutat si cu alti romani care au trait multi ani in Franta. Am citit si materiale scrise de reputati jurnalisti francezi care au avut curaj sa se uite in oglinda si nu le-a placut ce au vazut.

        Problema e ca Franta, dincolo de aspectul ei cosmopolitan, e o tara destul de xenofoba, cum sunt majoritatea tarilor europene si cum este si Romania. E de ajuns de amintit remarcile ziarelor franceze in preajma meciurilor nationalei Romaniei cu Franta de acum 15-20 de ani. Din lautari si tigani nu ne-au scos, desi romani erau putini in Franta si integrarea in UE era departe (nici nu se discuta).

        Problema cu Franta e mai mare decat cu alte tari europene.

        Vorbesc franceza curent si trebuie sa recunosc ca francezii sunt o dezamagire pentru mine. Singurii francezi cu care m-am putut intelege sunt cei care au trait in afara Frantei multi ani. Toti ceilalti au un fel de atitudine dispretuitoare si aroganta pentru tot ce nu e francez, si de aici parte din belelele curente.

        Problema lor fundamentala e ca au dat drumul la imigratie pentru ca aveau nevoie de forta de munca calificata sau nu, insa noii veniti au fost pentru totdeauna cetateni de mana a doua, desi s-au integrat perfect, chiar si dupa multi ani de trait acolo. Am vorbit cu romani care au obtinut cetatenie franceza dupa vreo 20 de ani de trait in Franta si tot sunt considerati straini, sariti la promovari sau angajari si in general discriminati pentru ca nu sunt francezi get-beget (cum se spune in Franta francais de souche).

        Cu musulmanii e si mai rau. Chiar si astazi traiesc in propriile lor ghetouri si oricat s-ar stradui si adapta, foarte putini din ei pot gasi de lucru in afara ghetoului, chiar si cu studii universitare. Sunt cam in situatia in care erau chinezii in SUA mai vreo 100 de ani in urma. Aici vorbesc de oameni care nu poarta turban sau val islamic, nu se roaga de cinci ori pe zi, poarta haine occidentale, vorbesc perfect franceza insa din nefericire pentru ei poarta nume musulmane. Daca ii vezi pe strada nu prea ii deosebesti de altii decat unii s-ar putea sa aiba tenul mai inchis la culoare.

        Ori in conditiile astea generatiile urmatoare de imigranti se simt respinse de civilizatia franceza si asta e sursa lor de radicalizare.

        Situatia lor actuala nu justifica actele de terorism, insa daca Franta ignora situatia lor sociala curenta, or sa aiba acte teroriste peste acte teroriste pentru ca focarul de radicalizare ramane…

        De ce Franta? Pentru ca numai grecii sunt mai xenofobi in Europa decat chiar si francezii. Insa grecii in general nu accepta imigranti.

        Din motivul asta multiculturalismul nu a reusit in Europa (lumea nu a acceptat noii imigranti chiar in conditiile in care au respectat toate regulile jocului).

        Ori, cu milioane de imigranti musulmani si de alte natura care nu sunt practic acceptati in Europa, UE are o problema foarte serioasa de rezolvat dincolo de combatut terorismul intern actual.

        • „muslmanii […] foarte putini din ei pot gasi de lucru in afara ghetoului […]”

          Teoria e teorie, practica ne omoara. Doua cazuri din Anglia:

          a/ Interviu de angajare la un coafor, o musulmanca da proba practica, totul e ok. E rugata de patroana „stiti, la noi aici la coafor, trebuie sa ne aratam parul, deci eu va angajez daca va dati jos basmaua”. Musulmanca zice nu. Patroana da din umeri. Musulmanca o da in judecata ca a discriminat-o la angajare.

          b/ Muncitor la un service auto, musulman. Se angajeaza, isi face treaba, dar dupa un timp, cere loc de rugaciune. Patronul zice „n-am loc, roaga-te unde vrei”. Urmarea? E si el dat in judecata ca nu i-a oferit angajatului conditii de rugaciune.

          Eu zic sa o luam mai moale cu corectitudinea politica, shall we ?

          • Domnule it’s not news,

            Exemplele Dv sunt marginale.

            Sunt de acord cu proprietara salonului de coafura pentru care o prezenta care iese din tipar poate alunga clientii. Nu cred ca musulmanca ar fi avut nici un castig de cauza in tribunal intr-o tara cum e SUA. Si nici cel care cere loc de rugaciune.

            Nu stiu cum e realitatea in tarile UE, insa in Franta ca tara laica astfel de cazuri nu pot sa apara, in primul rand pentru ca musulmancele nu mai pot purta valul in public oricum…

          • Cu ceva ani în urmă a avut loc o dispută similară și devenită cause celebre- e vorba de un sikh care a vrut să devină membru al Royal Canadian Mounted Police (jandarmerie și FBI la pachet) și care, datorită religiei (deși nu vorbim de musulmani), a dorit să-și păstreze turbanul. A avut câștig de cauză și astăzi membrii comunității sikh (foarte numeroasă în Canada), au dreptul să poarte turban ca parte a faimoasei uniforme, în locul pălăriei tradiționale. Nu văd aceasta drept o victorie menită să rezolve pentru totdeauna disputa între tradiție și modernism, care va continua pentru multă vreme, chiar și fără acest conflict deschis cu partea extremă a Islamului.
            Benzinăria din colț, unde mă opresc să-mi fac plinul sau să mai iau câte un mărunțiș, e ținută de o pakistaneză. E mereu acoperită de un șal, dar nu am văzut să fie „supravegheată” de un bărbat, ci eventual ajutată de câte un tânăr local, pentru câțiva gruși. Pentru mine personal, fără a avea pretenția să aduc o soluție definitivă, este esențial să nu devenim și noi intoleranți- e o otravă care ne va afecta chiar și dacă va dispare această problemă a terorismului islamic. Cumva, ne amăgim cu noțiunea că intoleranța este ceva „chirurgical”, ca avem, ca Zorba, un „nas” pentru a depista pe cei care ne vor răul. Cum ar ști un islamofob rabic să facă diferența între un musulman și un sikh ? Și ce ne facem dacă sînt îmbrăcați ca noi, nu au nici turban, nici burka, nici keffiyeh, nici jalabiyah ? Orice tipologie smeadă e suspectă ?
            Cred că principala problemă e în Orient și nu atât în Europa și fără a o rezolva acolo, prelungim o agonie.

            • Din cate-mi amintesc, prin ’92-’93 comunitatea sikh din Montreal a dorit ca tinerii care iau „majoratul” religios sa fie autorizati sa poarte vestitul pumnal, parte a tinutei traditionale.
              Desigur, societatea civila s-a opus (in Canada regimul armelor si munitiilor este strict) iar membrii comunitatii sikh au renuntat.
              Consider ca solutia a fost rezonabila: nu poti acorda unor comunitati etnice/religioase drepturi pe care le refuzi restului populatiei!

  16. Interesant articol, dar porniti de la o premisa falsa. Daca va uitati astazi la ce s-a intamplat in timp cu Iugoslavia lui Princip, veti intelege ce vreau sa spun. Terorismul nu castiga niciodata. Doar amana sau modifica pe termen scurt o tendinta istorica. Cu pretul vietilor oamenilor. Dupa care lucrurile se intorc pe vechiul fagas. Dar cu ce pret?

  17. Nu prea e clar ce vrea sa spuna autorul, in poezia de aici. De unde pana unde au invins teroristii, ce e cu aceasta concluzie?! Elitele, domnule, nu sunt mase manipulate si uniformizate, sunt compuse din indivizi care isi pun intrebari. Ele nu se inregimenteaza, ci pun la indoiala, discuta, despica firul in patru. Dvs. ati dori sa fim ca in comunism, toti inainte, toti inapoi?! Hotarat lucru, atunci cand nu aveti prilej sa insultati crestinismul, BOR si credinciosii, ca anul trecut in preajma Craciunului (chiar, „felicitari” pentru momentul ales!), nu se intelege prea bine ce vreti sa spuneti.

  18. Ma bucur sa vad in domnul Patrascu un sustinator al libertatii de exprimare. Marea intrebare este daca publicul romanesc este pregatit sa o sustina echidistant. Din experienta proprie eu pot spune ca nu. Spun asta observand reactiile la doua cazuri recente pe marginea acestui subiect. Primul este cel al disputei dintre Gabriela Vranceanu-Firea si Klaus Iohannis din Campania electorala. Al doilea este cel al lui Radu Banciu. Amandoi au fost sanctionati de institutii ale statului roman pentru anumite afirmatii (Firea de CNCD, Banciu de CNA). Amandoua incidentele au fost subiecte pe Hotnews.

    http://www.hotnews.ro/stiri-esential-18607529-declaratiile-gabrielei-firea-care-acuzat-klaus-iohannis-nu-are-copii-sunt-discriminatorii-incalca-dreptul-demnitate-decis-consiliul-pentru-combaterea-discriminarii.htm

    http://www.hotnews.ro/stiri-opinii-19093494-banciu-nu-charlie.htm

    Observati reactiile diferite la comentariile utilizatorului Setalcott (adica eu) la cele doua articole: aceeasi tema a libertatii de exprimare, aceeasi idee, aceleasi argumente. Totusi, reactii diferite, in functie de persoana in cauza sau in functie de opinia exprimata.

    Sper ca domnul Patrascu nu e din categoria celor care ar da plus la un articol si minus la celelalt.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Alexandru Toma Patrascu
Alexandru Toma Patrascu
Membru fondator ASUR - Asociaţia Secular-Umanistă din România MBA la Open University UK Director de marketing într-o companie IT

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro