Home » Cultura »Societate/Life » Citesti:

VIDEO Interviu cu teologul catolic Wilhelm Danca despre exercitiile spirituale ale Sfantului Ioan Paul al II-lea

Ana Petrache mai 4, 2015 Cultura, Societate/Life
1 comentariu 1,808 Vizualizari

Anul trecut, pe 27 aprilie, papa Ioan Paul al II lea era canonizat, astăzi editura Humanitas ne propune un volum, În Mâinile Domnului, ce strânge însemnările personale ale lui Karol Wojtyla din 1962 până în 2003. Cu această ocazie, am discutat în studioul HotNews/Contributors.ro cu părintele profesor Wilhelm Dancă despre însemnătatea unei astfel de cărți. Însemnările papei nu au fost menite publicării. Lăsate prin testament secretarului direct al papei, Stanislaw Dziwisz, aceste scrieri trebuiau arse. Părintele Dancă ne vorbește despre situația specială care a justificat încălcarea acestui protocol privind respectarea ultimei dorințe a unui om și despre ce câștigăm noi având ocazia de a intra în comuniune cu scrierile lui Ioan Paul al II lea.

Sunt foarte multe cărți în a căror lectură te poți avânta fară a ști nimic nici despre autor nici despre povestea ce urmează să se desfășoare, cartea de față nu intră în această categorie. Înainte de a o deschide este nevoie de o pregătire pentru a înțelege ce avem sub ochi: o serie de însemnări, unele mai dezvoltate, altele mai puțin dezvoltate care urmează o ordine formală ce necesită o descifrare. Explicațiile părintelui Dancă serversc drept propedeutică la o carte care nu este nici un jurnal ce relatează evenimentele din viața zilnică, nu are nici un fir narativ ce poate fi urmărit și nu este nici un eseu.  Părintele Dancă explică care este structura și miza exercițiilor spirituale, gândite după logica ignațiană a îmbinării între rugăciune și meditație. Textele scurte și condensate sunt adnotăriile papei în timpul desfășurării exercițiilor spirituale. Pentru a le descifra sensul avem nevoie de o metodă hermeneutică specială, ce presupune expandarea textului prin efortul imaginației.

Potrivit părintelui Dancă, stilul în care se înscrie această carte este cel al apoftegmei patericale. Textul se pretează la trei niveluri de lectură, facilitate de modalitatea de prezentare editorială. Cei grăbiți pot citi doar pasajele subliniate, ele conțin esența mesajului, cei conservatori pot citi totul de la un capăt la altul, intrând în relație directă cu felul de a fi și de a scrie al papei.  Într-un final, cei înclinați către detaliu pot descoperi însemnări despre lecturile papei și despre oamenii cu care se vedea în perioadă în care scria aceste meditații. Această ultima metodă poate fi foarte interesantă pentru cei care știu să plaseze aceste scrieri în contextul lor religios și politic. Cititorul trebuie să facă arheologie, să descopere de la frânturi notate în josul paginii, lumea și și referințele intelectuale ale lui Karol Wojtyla.

Această carte este o mărturie, o mărturie a modului de a trăi în relație cu Hristos al papei. Prin ea avem și noi aces la viața de rugăciune a sfântului părintelui, suntem primiți în comuniunea dintre el și Hristos. Suntem obișnuiți cu imaginea publică a papei, a suveranului absolut, de deciziile căruia depinde întreaga Biserica Catolică,  prin aceste scrieri putem afla ce se afla în spatele acelei imagini, putem avem acces la intimitatea vieții spirituale a unuia dintre sfinții contemporani.  Putem vedea grija pastorală, întrebările pe care și le pune despre autenticitatea propriei credințe despre servirea și mărturia pe care el însuși le aduce. Citind, ușor ușor, din carte se degajă o stare de spirit, vorba lui Noica, în care ești prins și pe care vrei să o duci mai departe în viața ta și după ce ai închis cartea.

Idei principale:

  • Congregația pentru Cauza Sfinților l-a apostrofat pe cardinalul Dziwisz pentru că a făcut publice aceste însemnări ale lui Ioan Paul al II lea, ei considerau că testamentul unui muribund trebuie respectat.
  • Toți cei care l-au cunoscut pe Ioan Paul al II lea vor fi interesați să afle mai multe despre el cu ajutorul acestei cărți. Aici vezi măsura adevărată a unui om, ceea ce rămâne din existența unui om după un pontificat, un apostolat. Ceea ce ramâne este omul interior, fațetele acestei relației cu Dumnzeu, aici putem să vedem noblețea lui, calitatea lui umană, izvorul din care el s-a hrănit.
  • Putem afla cu ce autori s-a hrănit Ioan Paul al II-lea în timpul Exercițiilor Spirituale, primul autor la care face referință este Karl Rahner cu cartea Secolul XX, un secol de har?, apoi alți autori Walter Kasper, cu o carte despre Iisus Hristos, Henri de Lubac cu un comentariu la Simbolul credinței, Joseph Ratzinger cu Privind la cel pe care l-am strâpuns, toate aceste cărți au un caracter cristologic. Pe fapt, este una dintre coordonatale principale ale spiritualității lui Ioan Paul al II-lea. O altă coordonată ce poate fi desprinsă este cea mariană.
  • Sunt două agende adunate în acest volum care reunesc însemările cronologice 1962-1984 și 1985-2003. Adevărata diferență apare din momentul în care a fost ales papă, căci din 1979 exercițiile spirituale capătă  o altă configurație, reflecțiile sale capătă o tentă universală.
  • Cartea e foarte bogată, s-ar preta la o lectură tradițională patristică, în maniera apoftegmelor, este vorba de niște însemnări pe care papa și le nota în timpul exercițiilor spirituale și la care apoi, peste jumătate de un an, peste un an, revenea.
  • Cel care se roagă este teologul, teologul este cel care se roagă, spune Evagrie Ponticul, pentru a vorbi despre Dumnezeu, trebuie înainte să vorbești cu Dumnezeu.
  • O nouă direcție în cadrul abordărilor telogice este mărturia, papa sugerează pentru Biserica din Europa o focalizare pe mărturie, el face referire în primul rând la experiențele Bisericii din Estul Europei, la cea a Polonei în primul rând, dar și la biserica din România. Această atenție către mărturie s-a concretizat în numărul mare de beatificări și canonizări, prin care Biserica recunoaște meritele eroice ale unui credincios, care în iubirea lui față de Dumnezeu și de semeni, a excelat. În cazul martirilor, nu se cere nici o mărturie, e de ajuns că au murit pentru Hristos.
  • A-l promova pe Ioan Paul al II-lea, un sfânt contemporan, e un act de curaj în zilele noastre și de mișcare contra curentului, unde valoarea sfințenie, idealul omului interior, al omului autentic, bunatatea neconditionata, țin de o lume parca apusă – o astfel de figură totuși atrage.
  • Sfinții ar trebui văzuți astăzi ca niște persoane vii, transparente, care lasă să treacă spre noi lumina lui Dumnezeu.
  • Potrivit imaginii de pe copertă, papa se uită pe fereastră, cred că astăzi, de acolo de sus din cer, papa se uită la noi și, probabil, zâmbește. Papa, de acolo de sus, vede lumea întreagă, vede și România pe care a și vizitat-o în anul 1999.
  • Așa cum sugerează Rainer Maria Rilke, copacii se diferențează prin tulpină și coroană, dar pe dedesubt rădăcinile se întâlnesc. La fel reușesc să facă și sfinții, trec dincolo de granițele acestea confesionale și prin viata lor de har se întâlnesc cu noi toți, cei care vrem să-i urmăm.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there is "1 comment" on this Article:

  1. Catalin spune:

    Multumesc de informatii.
    Din pacate, card. Dziwisz e cam controversat. Acum e foarte aproape de guvernul PIS, Tusk, Komorowski, Sikorski, care sunt foarte aprope de nemti si de rusi. Tusk s-a pupat efectiv cu Putin la Katin. PIS organizase si zborul conducerii Poloniei la Smolensk. Pe delegati nu ii astepta nici o colana de masini.
    Sa ne aducem aminte ca in mai 1999, Papa Ioan Paul al II-lea a fost in Romania.
    Dupa liturghia din Piata Iyvor, cativa participati au inceput sa strige Unitate. Papa a inteles cuvantul, l-a reluat de la microfon si astfel toata lumea a auzit si a inceput sa strige Unitate, ortodocsii si catolicii la fel.
    Cand intelectualii nostri nu pot decat sa dispretuiasca poporul roman si sa ne informeze ca Romania a fost romanizata acum 2 ore, sa ne amintim cu a vorbit Papa despre noi:
    Dis­cursul din timpul cere­mo­niei de bun venit
    (Aero­portul Băne­asa, vineri, 7 mai 1999)
    http://www.magisteriu.ro/discursul-papei-la-sosirea-in-romania-1999/
    … Cu mare bucurie sosesc astăzi în România, naţi­une mult dragă mie şi pe care de multă vreme doream să o vizitez. Cu pro­fundă emoţie i-am sărutat pământul, recu­nos­cător înainte de toate lui Dum­nezeu cel atot­pu­ternic care în pre­vă­ză­to­area sa bună­voinţă mi-a hărăzit să văd rea­lizat acest gând.
    …Iată-mă, în sfârşit, între voi, pelerin de cre­dinţă şi de spe­ranţă. Pe voi toţi, pre­a­iu­biţi fraţi şi surori cato­lici din fie­care comu­ni­tate şi die­ceză, preoţi, călu­gări şi laici, vă cuprind într-o îmbră­ţi­şare plină de afec­ţi­une şi emoţie, în timp ce vă salut cu cuvin­tele apos­to­lului Paul: „Har vouă şi pace de la Dum­nezeu Tatăl nostru şi de la Domnul nostru Isus Cristos” (1Cor 1,3).
    Vizita mea de acum vrea să con­firme legă­tu­rile dintre România şi Sfântul Scaun, care au avut mare impor­tanţă pentru istoria creş­ti­nis­mului în regi­une. Cum e cunoscut, potrivit tra­di­ţiei, cre­dinţa a fost pur­tată în aceste ţinu­turi de fra­tele lui Petru, apos­tolul Andrei, care a pecet­luit neo­bo­sita sa operă misio­nară prin mar­ti­riul său petrecut la Patras. Alţi mar­tori de seamă ai evan­ghe­liei ca Sava Gotul, Niceta de Reme­siana, pro­ve­nind din Aqui­lea, şi Lau­­renţiu de Novae i-au con­ti­nuat lucrarea, iar în timpul per­se­cu­ţi­ilor din pri­mele vea­curi, cete de creş­tini au suferit mar­ti­riul: sunt mar­tirii daco-romani, precum Zoticos, Attalos, Kamasis şi Filippos, prin al căror sacri­ficiu s-a înră­dă­cinat pro­fund cre­dinţa creş­tină în pământul vostru.
    Sămânţa evan­ghe­liei, căzută în teren fertil, a produs în perio­ada acestor două mile­nii roade abun­dente de sfin­ţenie şi de mar­tiriu. Mă gân­desc la sfântul Ioan Cas­sian şi Dio­nisie Exi­guul, care au con­tri­buit la trans­mi­terea como­rilor spi­ri­tuale, teo­lo­gice şi cano­nice ale Orien­tului grec şi Occi­den­tului latin; apoi, mult mai târziu, la voie­vodul Ştefan cel Mare şi Sfânt, „un ade­vărat atlet al cre­dinţei creş­tine”, cum l-a numit papa Sixt al IV-lea, şi la nume­roşi alţi slu­ji­tori ai evan­ghe­liei, între care dom­ni­torul şi mar­tirul Cons­tantin Brân­co­veanu, iar mai recent, nume­roşii mar­tiri şi măr­tu­ri­si­tori ai cre­dinţei din secolul al XX-lea.
    Pre­a­iu­biţi fraţi şi surori din România! Patria voastră a cunoscut în acest secol care se apropie de sfârşit oro­rile unor dure sis­teme tota­li­tare, împăr­tă­şind în sufe­rinţă soarta a nume­ro­ase alte ţări din Europa. Regimul comu­nist a suprimat Bise­rica de rit bizan­tin-român unită cu Roma, a per­se­cutat epis­copi şi preoţi, călu­gări, călu­gă­riţe şi laici, dintre care nu puţini au plătit cu sân­gele fide­li­tatea lor faţă de Cristos. Unii au supra­vie­ţuit tor­tu­rilor şi sunt încă printre noi. Gândul meu pătruns de emoţie se îndreaptă acum spre meri­tuosul şi prea scumpul car­dinal Alexandru Todea, arhi­e­piscop emerit de Făgăraş şi Alba-Iulia, care a petrecut 16 ani în închi­so­are şi 27 în domi­ciliu obli­ga­toriu. Adu­cându-i omagiu lui, care, în sufe­rinţa accep­tată cu creş­ti­ne­ască răb­dare din mâi­nile lui Dum­nezeu, îşi con­tinuă slu­jirea de fide­li­tate faţă de Bise­rică, aş dori să aduc un cuvenit tribut de recu­noş­tinţă şi celor care, făcând parte din Bise­rica Orto­doxă Română şi din cele­lalte Bise­rici şi comu­ni­tăţi reli­gio­ase, au îndurat per­se­cu­ţii simi­lare şi grave limi­tări. Moartea i-a unit pe aceşti fraţi ai noştri de cre­dinţă în măr­turia eroică a mar­ti­riului: ei ne lasă o lecţie de neu­itat de iubire faţă de Cristos şi Bise­rica sa.
    Slavă Dom­nului, după iarna cum­plită a domi­na­ţiei tota­li­tare, a început pri­mă­vara spe­ranţei. O dată cu eve­ni­men­tele din 1989 şi România a început un proces de res­tau­rare a sta­tului de drept în res­pectul liber­tă­ţilor, între care cea reli­gio­asă. Este vorba, desigur, de un proces, nu lipsit de obs­ta­cole, care tre­buie con­ti­nuat zi de zi, salvgar­dând lega­li­tatea şi con­so­li­dând ins­ti­tu­ţi­ile demo­cra­tice. Urez ca în acest efort de reîn­noire socială naţi­unea voastră să nu fie lip­sită de spri­jinul politic şi finan­ciar al Uni­u­nii Euro­pene, din care România face parte prin istorie şi cul­tură.
    Pentru a vin­deca rănile unui trecut crud şi dureros este nevoie de răb­dare şi chib­zuinţă, de spirit între­prin­zător şi ones­ti­tate. Ace­astă înda­to­rire grea, dar înăl­ţă­to­are, le revine tuturor; este o pro­vo­care mai presus de toate pentru voi, dragi tineri, care sun­teţi vii­torul acestui generos popor. Nu vă fie teamă să vă asu­maţi cu curaj res­pon­sa­bi­li­tă­ţile şi să pri­viţi spre viitor cu încre­dere. Din partea sa, Bise­rica Cato­lică este gata să-şi ofere con­tri­buţia, stră­duindu-se prin orice mijloc posibil să con­tri­buie la for­marea unor cetă­ţeni atenţi la ade­vă­ra­tele exi­genţe ale binelui comun.
    Românie, ţară-punte între Orient şi Occi­dent, punct de răs­cruce între Europa cen­trală şi cea orien­tală, Românie, pe care tra­diţia o numeşte cu fru­mosul titlu de „Gră­dina Maicii Dom­nului”, vin la tine în numele lui Isus Cristos, Fiul lui Dum­nezeu, şi al pre­as­fintei Fecio­are Maria. În pragul unui nou mileniu, înte­me­iază-ţi vii­torul mai departe pe stânca tare a evan­ghe­liei. Cu aju­torul lui Cristos vei fi pro­ta­go­nista unei noi perio­ade de entu­ziasm şi curaj. Vei fi naţi­une pros­peră, pământ roditor de bine, popor solidar şi făcător de pace.
    Dum­nezeu să te ocro­tească şi să te bine­cu­vân­teze mereu!



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Ana Petrache


Ana Petrache

Ana Petrache, doctor in filosofie al Ecole Pratique des Hautes Etudes, Paris, specializata in teologie politica si studii catolice, tine seminarii la Facultatea de Stiinte Politice... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

Că incompetența și corupția sînt legate, merg mînă în mînă, stau la aceeași masă, etc., ...

de: vintila mihailescu

la "Corupție sau incompetență?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)