Home » Cultura »Global / Europa »Interviu » Citesti:

VIDEO Interviu. Sabina Fati despre calatoria ei in lumile Asiei. Despre influenta Rusiei si situatia musulmanilor din China

contributors decembrie 6, 2015 Cultura, Global / Europa, Interviu
7 comentarii 3,829 Vizualizari

De curand a aparut la Editura Humanitas jurnalul Sabinei Fati despre calatoria ei de 80 de zile, cu rucsacul in spate, prin Asia, pe traseul Drumului Matasii. Notele de calatorie, relatarea intamplarilor si aventurilor sunt completate cu informatii istorice si geopolitice necesare pentru a intelege cum stau lucrurile in acele lumi despre care avem atat de putine informatii. Este una dintre cele mai interesante carti aparute in anul 2015, in Romania.

REPORTER: Care a fost resortul interior care a determinat aceasta calatorie? Si de ce ati plecat singura? A fost totusi o calatorie periculoasa.

SABINA FATI: A fost o incercare de a testa granitele. Se vorbeste mult in ultima vreme in lumea diplomatica, in lumea politica despre noul Drum al Matasii, altfel spus drept drumurile care ar putea traversa din China, prin Asia Centrala, Caucazul de Sus, pana in Europa – pe calea ferata, intr-un fel sau altul – aceasta distanta mare care altadata era strabatuta de camile sau cai si carute, pentru a aduce marfuri si energie prin gazoducte, dintr-o parte a a lumii in partea cealalata. Intrebarea e daca aceste lucruri pot fi facute, tinand cont ca in toata aceasta regiune din China pana la Marea Neagra sunt tari autoritare, ca sa nu spun dictatoriale. Sunt tari care au conflicte minore sau majore intre ele, sunt tari care au razboaie deschise, sunt granite neclar trasate. E greu sa treci dintr-o tara intr-alta, e greu sa obtii vize. E greu sa obtii scrisori de invitatie inainte de a obtine vizele. Am vrut sa vad cat de lesne poate fi traversat acest traseu pe care americanii, europenii, chinezii, in ultima vreme, vor sa reconstruiasca Drumul Matasii, asa cum era el inainte de Marco Polo, pe vremea grecilor antici.

REPORTER: Dar de ce singura?

SABINA FATI: Trebuie sa spun ca toata calatoria a fost finantata de Black Sea Trust si pentru ca am avut un buget, m-am incadrat in el, m-am descurcat cu el. Pe de alta parte singur mergi mai repede decat in echipa. Glumesc, dar de multe ori se intampla sa fie asa. Stiu asta din aventurile mele montane, mai mult de doua-trei persoane facea ca expeditia aproape sa esueze.

REPORTER: Drumul Matasii vechi este astazi mai degraba o ruta simbolica sau inca mai are o importanta economica? Care sunt motivele pentru care ar putea sa fie reluata aceasta ruta? I se acorda din nou o importanta acestei rute in plan geopolitic sau comercial?

SABINA FATI: Ideea americanilor a fost sa redeschida Drumul Matasii pentru a pacifica regiunea incepand cu Afganistanul. Ca sa facem o scurta introducere in istorie, Drumul Matasii pleca din centrul Chinei, din capitala vechii Chine, Xian actualmente, si avea mai multe variante. Varianta principala mergea din Afganistan spre Siria si apoi traversa Mediterana pana la Roma sau pana in Grecia. Exista o alta varianta, cea pe care am urmat-o eu, care traverseaza Asia Centrala si Caucazul si ajunge la Marea Neagra, trece prin Romania spre vest. Exista, sigur, si varianta pe care a calatorit Marco Polo, pe drumul stepelor, prin Rusia, ocolind Marea Neagra, prin nordul Crimeei. Exista variante multiple, de pilda chinezii au deschis deja o cale ferata rapida care urmeaza sa faca legatura Beijing ¬ Berlin si care va fi mult mai rapida decat transportul pe mare, cu vreo doua saptamani. Deci un transport de marfuri care ar calatori pe aceasta ruta ar ajunge cu doua saptamani mai repede decat un transport care ar ocoli prin ocean. E o varianta. Exista cealalta varianta geopolitica despre care putem vorbi si care tine cont de cum sa luam noi resursele din Asia Centrala, in special din Turkmenistan, Uzbekistan si Kazahstan si sa le transportam spre Europa vestica. Asta e ceea ce-i intereseaza pe europeni in special. Deci exista o multitudine de interese pentru ca aceasta zona, pentru care Mackinder, cel care a inventat geopolitica, o numea ¬inima lumii¬. Cine stapaneste ¬heartland¬-ul, spunea Mackinder, poate stapani lumea. Si are o demonstratie – cu care putem sau nu putem fi de acord. Intrebarea pe care mi-am pus-o permanent este: ce poti sa faci din aceasta zona, s-o redai circulatiei marfurilor, pentru ca economia poate aduce si democratia cu ea in aceasta zona. Cum poti sa transformi zona cata vreme drumurile sunt aproape impracticabile? Spre exemplu am trecut din Kirghistan in Tadjikistan, prin Pamir, undeva la 4000 de metri e o trecere, pe un drum pe care l-au facut sovieticii in urma cu o suta de ani, aproape nu se poate merge cu masina pe el. Nimeni nu l-a mai reparat niciodata. La granite sunt niste oameni aproape salbaticiti, te trezesti fata-n fata cu ei, ei nu se asteapta sa te vada pe tine, se gandesc ce cauti, de ce intri, stai si astepti, bate vantul, ninge, toti soldatii te inconjura, se uita la tine suspect, te gandesti oare o sa iesi de acolo, n-o sa iesi, treci mai departe, si mai departe ce faci? Nu e nicio masina acolo. Intre granita asta si urmatoarea localitate erau 60 de km. Cum ajungi acolo? Pe jos, daca e inca lumina. Acest jos ar fi un fel de desert montan la 4000 de metri. Frumos, foarte frumos, dar te gandesti cum traiesc oamenii acolo si ce fac pentru a-si sustine viata, iar raspunsurile le gasesti imediat: ei traiesc in iurte, pe partea tadjika cel putin, pe partea kirgiza sunt seminomazi, traiesc doar vara in iurte si iarna se intorc in orase. Pe partea tadjika, traiesc de pe urma iacilor, a agriculturii de subzistenta. Dar lumea traieste, face lucruri, in satul urmator dupa granita, la 4000 de metri, am intalnit o profesoara de enegleza care preda engleza intr-un sat de 200 de persoane, intr-o scoala care n-a avut niciodata lumina, intr-un sat care a fost demult conectat la electricitate, dar nu mai este, in care oamenii se incalzesc cu balega amestecata cu carbune. Astea sunt conditiile de acolo. Poti sa redeschizi o noua magistrala comerciala? Macar atat de fructuoasa cum era ea pe vremea lui Timur Lenk sau mai devreme? Nu stii.

REPORTER: Mi s-a parut foarte interesanta descrierea regiunii Xin Jiang, regiunea uigura si descrierea tensiunii dintre budisti si musulmani, felul cum sunt tratati musulmanii. Despre aceste lucruri nu prea am citit nicaieri in presa. E o chestiune destul de obscura pentru presa occidentala.

SABINA FATI: Xin Jiang, ca si Tibetul, sunt doua regiuni care-si revendica autonomia pe motiv ca n-au fost tot timpul ale Chinei. Xin Jian, sau Regiunea Uigura cum o numesc majoritarii de acolo, are o populatie turcica si musulmana. Au incercat si au si obtinut pentru o scurta vreme, in secolul trecut, o independenta pasagera. E un loc complicat, pentru ca in ultima vreme sunt multe atentate, ei vor autonomie mai largita, vor drepturi mai multe, dar in paralel cu aceste revendicari ale lor, Beijingul incearca sa puna totul sub capac, de asta nici nu se prea vorbeste, foarte rar apar stiri despre ce se mai intampla in Regiunea Uigura. In mod normal, in China, o familie are voie sa aiba doar un copil, in cazul in care parintii fiecarui membru al familiei, au avut la randul lor doar un copil, atunci familia poate sa aiba doi copii, asta e o noua relaxare de politica demografica in China, dar minoritatile, potrivit legii, pot sa aiba si patru. Ce se intampla cu femeile musulmane care raman insarcinate e o oroare. Multe dintre ele sunt extrem de curajoase, sunt vocale, vor sa se intalneasca cu strainii, sa vorbeasca, sa spuna ce li se intampla. Sunt obligate sa faca avort in 7 luni, in 8 luni, multe se prapadesc din cauza asta. Exista o politica extrem de incisiva a Beijingului de a aduce populatia majoritara care se numeste han, s-o mute inspre regiunea vestica a Chinei si le ofera tot felul de facilitati. De pilda, un chinez care se muta in regiunea vestica primeste automat o casa intr-un oras cum e Kashgarul, sa spunem, 10 000 de dolari pe an, serviciu pentru el si pentru sotie samd. In vreme ce, in aceeasi regiune musulmanii nu-si gasesc de lucru, sunt in majoritate someri…

REPORTER: Si asta-i radicalizeaza…

SABINA FATI: Si asta-i radicalizeaza. Cand am fost eu acolo a fost un atentat puternic, era chiar dupa o vizita a lui Xi Jin Ping in zona uigura. Cu toate astea, Urumci, care e cel mai dezvoltat oras din vestul Chinei, din aceasta regiune Uigura, si care este deja un nod nu doar de drumuri, ci si un nod de gazoducte, conducte petroliere, samd, orasul pare foarte cosmopolit. Mergi pe strada si vezi denumiri ale firmelor, ale magazinelor in chineza, in araba, in engleza, in rusa. In putine locuri din lume vezi denumiri multilingve puse spontan peste tot, din spirit comercial sau de reclama.

REPORTER: Povestiti-mi o situatie in care v-ati simtit cu adevarat in pericol. Care e situatia in care va amintiti ca ati fost intr-un pericol iminent?

SABINA FATI: Asta cu trecerea din Kirgistan in Tadjikistan, prin Pamir. Da, m-am simtit extrem de singura, eu si cu cazarma de soldati din jurul meu, uitandu-se la mine ciudat, poate mai mult decat atat, ca si cum n-ar fi vazut in viata lor o femeie blonda. Atunci m-am simtit in pericol, pentru ca dintr-o data imi dadeam seama ca n-am nicio varianta de iesire, daca oamenii aia nu mai voiau sa-mi dea dumul, de exemplu, n-aveam ce sa fac. Eram in mijlocul lor, erau ca un cerc de salbatici in jurul meu si stateam acolo si asteptam sa-mi puna stampila pe pasaport, sa plec mai departe. Asta a fost o situatie limita din punctul meu de vedere. Imi dadusem seama si pana atunci, inainte sa plec la drum, sa ajung aici, m-am gandit unde sa pun banii, in cazul in care, in granita asta pustie de la 4000 de metri, cineva vrea sa-mi scoata tot ce am, sa nu mi-i gaseasca. Avem nevoie de niste bani cash cu care platesc masini, cazari, mai mananci ceva pe drum. In orice caz plecasem de acasa cu niste bani cash, niste dolari, in bancnote foarte mici, cinci, zece, aveam un teanc, pe care nu stiam unde sa-l pun. In pantofi? Sa-l pun in sutien? Toate astea mi se pareau niste clisee. Pana la urma i-am pus in fiecare buzunarel, i-am impartit in mai multe locuri. In cazul in care cineva imi fura rucsacul, spre exemplu, sa am si in buzunar 200 de dolari, cu care eventual sa pot supravietui mai departe, era frica asta ca tot timpul cineva iti poate lua bagajul si tu ramai fara nimic. Am plecat de acasa cu o chestie de pus la gat, bej transparent, sa nu se vada, pe care s-o pun pe sub tricou si-n care sa-mi tin pasaportul si cardul adevarat. Intr-un alt portofel tineam un card fals, pe care daca cineva mi-l fura nu se putea intampla nimic, deci aveam si un portofel pentru eventualii hoti, in care tineam niste maruntis si doua carduri. Toate astea iti creeaza tot felul de probleme, insa in granita, Kisilar se numeste pasul acesta de la 4000 de metri, am fost realmente neajutorata. Ce puteam sa fac singura in situatia asta? De multe ori am fost in situatii oarecum limita, dar aici mi se parea ca nu ai nicio scapare. Intotdeauna ti se spune, atunci cand esti cu pistolul la tampla, gasesti dintr-o data o mie de solutii, dar aici imi dadeam seama ca n-am nicio solutie.

REPORTER: Dar vi s-a intamplat sa vi se fure ceva? Ati avut o intamplare de genul acesta?

SABINA FATI: Da, mi s-au furat date din computer. De fapt, de la distanta, si Iphone-ul, si computerul si tableta mi-au fost rase.

REPORTER: Exista o suspiciune foarte mare fata de straini a autoritatilor din tot sirul acesta de tari, ii interesa telefonul, voiau sa afle contactele pe care le-ati avut cu localnicii, nu?

SABINA FATI: In orice caz, cand am ajuns in Georgia, eu presupun ca in Turkmenistan au facut asta, sau in Azerbaidjan, in Georgia n-am mai gasit nimic in computer. Trimisesm poze… imi stricasera adresa de yahoo, trimisesera de pe adresa mea tuturor prietenilor o copie dupa pasaportul meu, cu toate datele, extrem de minutios, ca merg inspre Belgia, sa nu ma mai astepte nimeni in Turcia. Drumul meu trecea prin Turcia, pentru ca am ajuns in Georgia si de acolo urma sa ocolesc Marea Neagra, pe varianta Drumului Matasii care merge spre Istanbul. Si in Georgia m-am trezit ca nu mai am nimic in computer, in telefon. Aveam aranjate intalniri, pentru ca nu le-am facut pe toate de acasa – imi facusem un program destul de serios pe care l-am respectat in mare masura, totusi nu stii exact cand si unde ajungi. Am avut tot tipul intalniri cu diplomati straini, cu diplomati occidentali, cu oameni de afaceri, cu disidenti, unde s-a putut. Contactele fie le aveam de acasa, fie le primeam de la Radio Free Europe, care are retea de radiouri in toata aceasta zona, fie cineva ma ajuta dintr-o tara in alta si-mi spunea: uite am un prieten care are putea sa vorbeasca cu tine in Azerbaidjan, ei se mai cunosteau in retelele de oameni mai democrati. Acuma, cati dintre ei lucrau si pentru guvern sau pentru serviciile guvernului, cati dintre ei erau de-adevaratelea dizidenti …

REPORTER: … va simteati urmarita?

SABINA FATI: Nu intotdeauna. Pana cand un diplomat occidental nu mi-a spus la Taskent, nu va lasati niciodata computerul in camera de hotel, nu m-am gandit sa-l iau cu mine, pentru ca imi spuneam ca eu nu am nimic de ascuns. In fond, nu era nimic subversiv in computerul meu, de l-as fi carat cu mine peste tot? In Turkmenistan era evident. Ma urmareau pe fata. Era cineva, nu intotdeauna aceeasi persoana, imbracata aproape identic, care venea dupa mine. Asta si in China mi se intampla, te verificau uneori si noaptea. Am auzit niste zgomote, va simtiti bine? Sau ziua, daca cumva erai in camera de hotel. Veneau si bateau: Poate aveti nevoie de un prosop!

REPORTER: Ati simtit prezenta a Rusiei asupra fostelor republici? Ei simt o prezenta sau o presiune a rusilor in zona?

SABINA FATI: E o prezenta implicita, la televizor. Programele rusesti se pare ca sunt atat de bine facute, cele putin cele de divertisment, incat in toate tarile Asiei Centrale ¬ cu exceptia Turkmenistanului care urmareste programele Turciei ¬ toata lumea le vede, chiar si in Tadjikistan unde oamenii vorbesc o limba persana si ar putea sa se uite la pakistanezi, indieni ¬ prind si asta ¬ dar prefera programele de divertisment ale rusilor. Nu-i obliga nimeni, dar peste tot vezi, in hoteluri unde sunt persoane, foarte in varsta uneori, care ruleaza muzica ruseasa sau genul de programe usurele la care se uita toti. Pe de ala parte, oamenii in varsta cu care am vorbit spun ca tinerii nu mai vor sa invete ruseste, ca prefera sa invete engleza. Dar Rusia este peste tot acolo. Sigur, Turkmenistanul este o tara nu numai extrem de independenta, dar de o neutralitate pe care o duce la limite. Rusia n-are influenta foarte mare acolo. Nu cred ca n-ar putea face presiuni la o adica. Si-n Uzbekistan… ele toate sunt conduse de dictatori, dar unele dintre ele sunt mult mai pe picioarele lor decat Kazahstan sau decat Kirgistan unde oamenii, desi au avut doua revolutii liberale, tot se intorc spre Rusia, inclusiv in zonele in care sunt foarte multi musulmani practicanti si unde miscarile islamiste au inceput sa prinda putere. Chiar si acolo e o nostalgie transmisa cumva dintr-o generatie intr-alta, ca pe vremea rusilor totul era stabil si toata lumea era bine. In acelasi timp, exista miscari care militeaza pentru fundamentalism. Am intalnit poeti tineri vorbitori de limba engleza care isi doreau un stat islamic si care aveau cunostinte religioase suficient de solide ca sa construiesca o teorie in sensul asta. Kirgistanul urmeaza sa se alature Kazahstanului in Uniunea Eurasiatica. Rusia si China se bat pe aceste teritorii, pe care Rusia crede ca le mai poate controla din punct de vedere politic, iar China incepe sa le controleze din punct de vedere economic. Guvernul de la Beijing investeste foarte mult in Turkmenistan. Exista o conducta care leaga Turkmenistanul de China. Urmeaza sa se construiasca pe bani chinezesti o cale ferata care sa traverseze Asia Centrala, daca toate aceste tari se inteleg intre ele – pentru ca tarile sunt astfel decupate geografic, in asa fel incat exista tot felul de enclave intre ele. Uzbekistanul are o enclava in Kirgistan, Kirgistanul are o enclava in Tadjikistan, Tadjikistanul are o enclava in Uzbekistan si toate sunt lasate mostenire de Stalin in asa fel incat niciodata aceste teritorii sa nu traiasca linistite, sa aiba mereu ceva de impartit daca nu sunt sub umbrela Rusiei.

REPORTER: Peste tot amintiti si ce ati mancat, restauranetele pe unde ati fost, feluri de mancare, pana la urma cum v-ati descurcat cu mancarea? Calatorii occidentali deseori spun ca nu se adapteaza la regimul gastronomic de acolo …

SABINA FATI: Adevarul e ca in China a fost foarte simplu, pentru ca la micul dejun toata lumea iti oferea tot felul spaghete, sa zic asa cu vegetale – eu sunt vegetariana. Ce mancam la micul dejun era suficient in principiu si dupa aceea incercam toate fructele pe care le gaseam in piata. In Tadjikistan, in zona Pamirului, care inseamna mai mult de jumatate din Tadjikistan, unde statul nu are mare control, acolo, odata, dupa o zi extrem de friguroasa, am mancat si unt de iac, intr-o casa primitoare unde oamenii mi-au dat unt de iac, paine si ceai si mi s-a parut incredibil de bun. Dulciurile sunt foarte bune, sunt ca in O mie si una de nopti, toate descrierile din O mie si una de nopti le vezi peste tot in aceste tari din Asia Centrala. Si-n Turkmenistan se mananca cea mai buna prajitura – in Transilvania se numeste albinuta, cred – o prajitura cu ceva crema alba, de vanilie. Acolo cred ca e mama ei, acolo s-a inventat, e incredibil de buna. Si ceaiurile, toata lumea bea ceai in toata zona. In Tadjikistan ti se spune ca trebuie sa-l bei inainte de masa, impreuna cu prajitura. In China trebuie sa-l bei tot timpul, in Turcia trebuie sa-l bei dupa masa, neaparat concentrat. (a consemnat Lucian Popescu)

Cumpara volumul “Singura pe Drumul Matasii. 80 de zile, 15 000 km, 2.500 de ani de istorie” de Sabina Fati, cu autograful autoarei de pe GiftBooks.ro

Sabina Fati este o jurnalista cunoscuta pentru analizele si editorialele ei pe teme politice, diplomatice si din sfera relatiilor internationale.

Este corespondenta Radio Free Europe/Radio Liberty la Bucuresti si redactor-sef adjunct al cotidianului Romania libera. A urmat cursuri de stiinte politice la Scoala Nationala de Studii Politice si Administrative din Bucuresti. In 2004 a obtinut titlul de doctor in istorie cu o teza despre Transilvania la Universitatea ¬Alexandru Ioan Cuza¬ din Iasi, sub indrumarea profesorului Alexandru Zub.

Din 2008 este visiting professor la Universitatea Bucuresti, Departamentul de Stiinte ale Comunicarii.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "7 comments" on this Article:

  1. DanT spune:

    N-ar fi stricat mai multa atentie, dar in cazul unui interviu erorile sunt de inteles (politica demografica a Chinei, situarea enclavelor Uzbekistan-Tadjikistan-Kyrgyzstan).//
    Kyrgyzstan a intrat deja in Uniunea Euroasiatica in august 2015.
    Kazakhstan, Kyrgyzstan si Tadjikistan au granita cu China, se tem de aceasta si considera ca doar Rusia le poate apara. De aceea Kazakhstan si Kyrgyzstan sunt membre ale Uniunii Eurasiatice si CSTO-alianta militara condusa de Rusia. Tadjikistan e deocamdata doar membru CSTO.
    Uzbekistan si Turkmenistan nu au granita cu China, asa isi permit sa colaboreze cu aceasta si sa ignore Rusia.

    • victor L spune:

      Cred ca si lui Marco Polo, daca ii erati contemporan, ii gasesti ceva noduri.
      Din fotoliu.
      Si papura :P

      • DanT spune:

        Tu crezi tot ce a scris Marco Polo?! :)
        Cartea lui contine numeroase erori, exagerari, fabulatii. La fel si relatarile altor exploratori (Orellana cu Amazoanele lui, Queiros cu Australia Sfantului Duh etc., etc.). Cei care stau “in fotoliu” trebuie sa compare informatiile din diverse surse si sa-si foloseasca spiritul critic.
        Asta nu diminueaza cu nimic meritele exploratorului.

  2. MariS spune:

    Doamna Sabina Fati este o jurnalistă demnă de toată admiraţia. Este o adevărată aventură ceea ce a făcut dânsa. Respect.

  3. anonim spune:

    http://www.bloomberg.com/news/articles/2014-08-06/xinjiang-chief-signals-new-curbs-on-births-for-ethnic-minorities

    Turkmenistanul e destul de cunoscut printre calatorii “profesionisti” ca fiind o dictatura plina de informatori. Simplul fapt ca nu poti intra in tara decit insotit de un ghid spune totul.

    Pe o viza turistica normala se poate calatori mult mai sigur. Sper ca dna. Fati sa nu fi facut greseala sa fi cerut o viza de ziarista. Am batut China in lung si-n lat fara vreo sicana, asa ca poate e vorba de viza de ziarist care a facut autoritatile sa ridice o sprinceana.

  4. Zăgan Vichente spune:

    Subsemnatul am fost printre primii care am achizionat cartea Domniei Sale Sabine Fatti de la Libraria “Syntagma” de la galeriile Titan.Regret că nu am şi semnătura sa pe cartea mea dar precizez că aceastăcarte completată cu interviu VIDIO de mai sus este o enciclopedie a regiunilor prin care a trecut dânsa de una singură ce denotă o atitudine personală extraortdinară.Felicităării pentru această carte de peste 500 de pagini cu schiţe f.explicative pe unde a călătorit”pe drumul mătăsii “de odinioară”A trecut cu bine peste toate obstacolele de drum şi iat-o acasă scriind în continuare articole la România Liberă articole ce le savurez dela primul cuvând la ultimul.Realitate arătată de Domnai Sa în carte şi în articole scrise depăşeşte graniţa diplomaţiei.de aceia zic şi repet o discuţie de lucuru între aceşti ziarişti excepţionali şi Preşedintele ţarii este absolut necesară.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)