vineri, martie 29, 2024

VIDEO. Inteviu cu Lucian Boia despre mitul lui Eminescu. Si cateva raspunsuri la dezinformari

Cartea lui Lucian Boia “Mihai Eminescu, romanul absolut. Facerea si desfacerea unui mit”, de curand aparuta la editura Humanitas, a ajuns rapid – nu era greu de prevazut – una dintre cele mai citite carti ale ultimei luni. Asa se intampla cam cu toate volumele lui Lucian Boia din ultimii ani. Si, la fel ca multe alte carti, si aceasta vorbeste despre conditionarile si complexele culturii romane din secolul XIX pana astazi. Iar astazi, spune profesorul Boia, asisteam la o degenerare a mitului lui Eminescu.
Puteti comanda cartile lui Lucian Boia cu autograful autorului la GiftBooks.ro

Reporter: Biografia lui Eminescu este una perfecta pentru un erou romantic, sunt toate ingredientele posibile, personaj rebel, hoinar, un creator singuratic, are o dragoste neimplinita, un sfarsit tragic, nebunia, plus ca era un poet foarte bun…

LUCIAN BOIA: Da, si tineretea …

Reporter: Era imposibil sa nu devina un mit in constiinta oamenilor de atunci.

LUCIAN BOIA: Mitul a aparut inca din ultimii ani ai lui Eminescu, imediat dupa ce s-a imbolnavit. Si ingredientele lui au fost, pe de-o parte, viata nefericita a poetului, imbolnavirea lui, care s-a prelungit din 1883 pana in 1889, sase ani Eminescu a fost in prim planul actualitatii prin ceea ce i s-a intamplat, prin nefericirea asta a vietii lui. Iar pe de alta parte, poezia fireste, o poezie evident de foarte buna calitate, o poezie plina de imagini, de idei, dar in acelasi timp si foarte accesibila. Accesibilitatea a contat foarte mult. Publicul larg s-a indragostit de Eminescu, in special tinerii din epoca au facut o pasiune pentru Eminescu. O poezie frumoasa, melodioasa, accesibila. Melodia eminesciana a contat foarte mult. Sunt multe poezii de factura romantei, Pe langa plopii fara sot, de exemplu, adolescentii le invatau pe dinafara. Si din intalnirea poeziei cu destinul acesta nefericit a iesit mitul, in prima varianta. Apoi mitul s-a tot imbogatit, si-a tot adaugat noi si noi elemente. Nu stii niciodata cand iese un mit din ceva – poate sa iasa, poate sa nu iasa. Eminescu putea sa fie un foarte mare poet, fara sa ajunga un mit national. Arghezi e un poet foarte important, dar ar fi ridicol sa vorbim despre un mit Arghezi. Sunt necesare anumite ingrediente. Si apoi cand mitul intr-adevar se cristalizeaza e foarte greu sa-l mai dezmembrezi, sa-l dai la o parte. Iar mitul lui Eminescu a mers intr-un mars triumfal, am spune, timp de mai bine de un secol. Si si-a tot adaugat elemente noi.

Reporter: In toata Europa apareau astfel de mituri in jurul scriitorilor, poetilor, exista in Polonia Adam Mickievicz, in Rusia Puskin, in Franta Hugo…

LUCIAN BOIA: Da, bineinteles nu e o originalitate romaneasca, insa la noi ar mai conta si faptul ca eram o cultura mica aflata la inceputurile ei in ce priveste factura occidentala. Cultura romnaeasca e mai veche, dar pana in secolul al XIX-lea era de alta factura. Literatura asa cum se facea in Occident e la noi de secol XIX. Eminescu apartine nu primei generatii, dar in orice caz este spre inceputul acestui proces de occidentalizare a culturii romanesti. O cultura mica care simtea nevoia sa recupereze timpul pierdut, sa recupereze distanta care o separa de marile culturi, de marile literaturi occidentale. Si atunci Eminescu a fot solutia providentiala. Sigur, un foarte mare poet roman, primul mare poet pe care cultura romanesca il da umanitatii intregi. Eminescu devine cartea noastra de vizita in cultura universala. A jucat si functia asta si continua s-o joace. O mare contributie la literatura  occidentala, la spiritualitatea occidentala. Este cel care ne reprezinta cel mai bine ca natie. Fiindca asta inseamna un mit: inseamna ca o societate, o comunitate se reflecta in personalitatea respectiva, in personalitatea mitificata. Noi proiectam asupra lui Eminescu tot ce e mai caracteristic, sau socotim noi ca e mai caracteristic in spiritualitatea romaneasca. Eminescu este chintesenta romanismului.

Reporter: Intr-o prima faza nasterea mitului a fost ceva natural. Dupa aceea, intr-o a doua faza, in al doilea Eminescu, cel descoperit in lada cu manuscrise, s-a produs o modificare, o rasturnare a mitului…

LUCIAN BOIA: S-a tot adaugat la mitul  initial. Mitul initial era mai simplu construit, in linii mai simple. Cum spuneam, din intalnirea dintre viata nefericita si sfarsitul tragic al poetului si opera lui poetica  care i-a impresionat, in special pe adolescenti, dar nu numai, care a ajuns sa se difuzeze intr-o larga categorie de cititori. Ce e interesant e ca in prima faza a mitului eminescian ideologia este practic absenta. Eminescu este plans pentru sfarsitul lui nefericit si este admirat peneru frumusetea si muzicalitatea poeziei. Nimeni nu face mare caz de ideologia poetului,  de articolele lui politice citite de putini, mai intai  de cele publicate in Curierul de Iasi, pe care aproape nimeni nu le citea, apoi in Timpul, unde a fost ceva mai citit. Timpul era ziarul Partidului Conservator, un ziar de partid, care nu avea o difuzare foarte larga. Iar ideile politice ale lui Eminescu erau destul de speciale, nu toata lumea era de acord cu ele. Liberalii nu aveau cum sa fie de acord fiindca ii ataca violent, tot timpul. Tinerii socialisti, Dobrogeanu  Gherea, Nadejde, de la Iasi, aveau alte idei decat poetul, priveau spre “viitorul radios”, nu spre Evul Mediu, spre trecut cum facea Eminescu. Eminescu este admirat in ciuda ideologiei pe care o profesa. In orice caz ideologia nu este o componenta a mitului pana acum. Ajunge insa sa fie imediat dupa 1900 cand, intr-adevar, cum spuneati, apare faimoasa lada cu manuscrise pe care o tinuse la secret Titu Maiorescu – bine facuse, ca a salvat manuscrisele astea eminesciene, le-a donat Academiei in 1902 – si acolo se descopera un lucru extraordinar  in ce priveste opera lui Eminescu. Faptul ca opera publicata e o foate mica parte, doar o foarte mica parte din ce a scris Eminescu. Cantitatea postumelor este imensa in comparatie cu opera publicata de poet in timpul in timpul vietii. Si se descopera in aceste postume teme care nu apar, sau apar doar in treacat, apar prea putin in poeziile publicate. Dacia e foarte prezenta, toate simbolurile romanesti, nationaliste, Dacia, Ardealul e iarasi present – intr-un poem intitulat “Muresanu” – luptele romanilor ardeleni. Ideea nationala e foarte prezenta, o intalneam si-n poezie, in Scrisoarea a III-a, episodul cu Mircea si Baiazid, dar nu este centrala tema in poezia lui Eminescu. In schimb, e mult mai bine reprezentata in postume. Tot imediat dupa 1900, se redescopera opera politica jurnalistica a lui Eminescu, articolele necitite sau prea putin citite la vremea lor, din Curierul de Iasi si din Timpul. Impreuna, Postumele cu articolele politice au fost puse in miscare, nu in mod intamplator, ci in contextual, sa nu spun al unei cotituri, dar totusi al un unei nuantari importante a mersului culturii romanesti dupa 1900, dupa influenta masiva occidentala de secol XIX , care a fost necesara. Dupa modernizarea societatii, culturii, idelogiei, institutiilor romanesti, apare sentimentul ca s-a mers poate prea departe sau ca nu e cazul sa se mearga si mai departe, fiindca ne pierdem sufletul romanesc, ne pierdem traditia noastra. Iorga este unul dintre cei care sustin aceasta lupta pentru “limba romaneasca” cum se intituleaza chiar o brosura scoasa de Iorga in 1906. A fost si faimosul incident din Piata Teatrului National cand, tot la indemnul lui Nicolae Iorga, care era altminteri un om de cultura occidentala, dar tinea foarte mult la afirmarea traditiei romanesti, deci la indemnul lui Iorga s-a protestat impotriva reprezentarii pieselor in limba franceza la Teatrul National. Teatrul National trebuia sa fie cu adevarat national, sa prezinte piese romanesti, nu piese in limba franceza. Deci acesta este contexul, o anume  intoarcere la sursele autohtone, apare miscarea semanatorista, de la numele revistei influente intre 1903, cand apare, si pana prin 1910, unde il intalnim pe Iorga, Vlahuta, pe Cosbuc samd. In acest context Eminescu devine marele profet al natiunii romane. Nu acesta fusese mitul initial. Inca odata, mitul nu cuprindea aceasta dimensiune.

Reporter: Eminescu fusese chiar criticat de unii in timpul vietii pentru faptul ca nu e un nationalist…

LUCIAN BOIA: Da, fusese criticat de unii ca nu e patriot , fiindca, uite, Alecsandri la 1877 -1878 scrie “Ostasii nostri”, e preocupat de Razboiul de Independenta, in timp ce Eminescu nu scrie nimic pe tema asta. E preocupat de marile probleme ale umanitatii, ale universului, geneza lumilor, si mai putin de soarta poporului roman, ceea ce nu era adevarat. Intr-adevar,  in volumul de poezii publicat la scurt timp dupa imbolnavirea poetului, prin grija lui Titu Maiorescu, la sfarsitul anului 1883, tema patriotica e prezenta, dar e destul de discreta. In schimb ea e masiv prezenta in publicistica poetului si intr-o buna parte din postume.

Puteti comanda cartile lui Lucian Boia cu autograful autorului la GiftBooks.ro
Reporter: Si incepe preluarea mitului de catre diferite miscari politice sau ideologii …

LUCIAN BOIA: Adaugand ce aduce Samanatorismul, ce se aseaza in completarea mitului eminescian, intre 1900 si 1910, sa spunem, Eminescu devine cu adevarat marele mit national romanesc, intruchiparea romanismului. Si atunci, toata lumea priveste spre Eminescu. A-l avea pe Eminescu de partea ta, cu motiv sau fara, pe buna dreptate sau pe mai putina dreptate, dar a ti-l atasa pe Eminescu insemna un castig extraordinar. Iata, Eminescu gandeste cum gandim si noi. Daca ajungem in anii ’30 legionarii fac din Eminescu unul din sfintii miscarii legionare. Dupa aceea ii vedem si pe comunisti, extrema cealalta, comunismul anti-national din anii ’50, nu mai spun comunismul nationalist de mai tarziu

Reporter: Eminescu a functionat si internationalist, si nationalist pentru comunisti…

LUCIAN BOIA: Eminescu functioneaza in toate registrele fiindca e pretios pentru oricine. Daca Eminescu e cu noi, inseamna ca avem dreptate. Eminescu sa ne judece, Eminescu e spiritul suprem al poporului roman.

Reporter: Si Ceausescu a incercat sa-si transfere genialitatea lui Eminescu…

LUCIAN BOIA: Da, in curentul protocronist din anii ‘70 – ‘80, Eminescu isi are locul lui, si inca un loc foarte important, fiindca exprima extraordinarul  potential spiritual,  cultural, artistic al poporului roman.

Reporter: Iar astazi mitul eminescian e intretinut mai degraba artificial, exista practic o blocare …

LUCIAN BOIA: Cred ca astazi asistam la o degenerare a mitului si la o spargere a lui. Sunt unii care merg foarte departe, mult prea departe in mitologia eminesciana. De pilda, in privinta complotului impotriva lui Eminescu, care este o inventie pura. Eminescu ar fi platit pentru patriotismul lui, ar fi fost declarat nebun fara sa fie in realitate,  a fost internat intr-un azil psihiatric. Ar fi anuntat ce vor face comunistii cu unii opozanti mai tarziu. Chiar a scris cineva din acest grup de “iluminati” ca Eminescu a fost primul detinut politic roman – iata, ce gen de actualizare bizara.

Altii il vad pe Eminescu la originea a tot ce gandesti si nu gandesti. Sigur, in cultura romaneasca se intelege ca el e primul si desavarsit in toate, dar chiar si in cultura universala. S-au facut apropieri destul de insistente – s-a scris pe tema asta – intre Eminescu si Einstein. Sigur ca in realitate nu exista nici o apropiere rezonabila, pe care s-o poti face, dar uite ca s-a ajuns pana aici. Dupa alt autori Eminescu s-ar afla, nu neaparat la originea unor mari descoperiri stiintifice, dar le-a prevazut. Inclusiv Teoria relativitatii a lui Einstein, dar nu numai. Foarte multe din teoriile, descoperirile  stiintifice moderne ar fi fost prevazute la vremea lui de Eminescu. Suntem intr-o zona de aberatie pura. Iar pe de alta parte sunt cei, la extrema cealalta, care nu mai vor sa auda de Eminescu. Sigur, au si ei dreptatea lor, ca atat au fost batuti la cap de mici copii in scoala cu lucruri care erau in afara oricarei discutii, Eminescu e mare si cu asta am terminat, e cel mai mare dintre toti. Bine, dar, vrem sa intelegem, vrem sa discutam, de ce el sau de ce numai el, sau de ce in primul rand el. Deci sunt unii care au ajuns sa-l refuze, chiar dintre scriitori, dintre intelectuali care nu-l mai vor pe Eminescu. Pana la urma s-au tras spre extreme toate aceste atitudini si interpretari, si e mare pacat fiindca Eminescu merita sa fie citit, merita sa fie admirat, dar trebuie luat drept ceea ce este: este un mare poet, nu este precursor al lui Einstein, nu este el singur intruchiparea romanismului.

Reporter: Aveti in carte un scurt capitol dedicat comemorarii poetului Eminescu, anul trecut, de la Academia Romana, in care scoateti in evidenta in mod ironic cateva dintre lucrurile ridicole spuse acolo. Ati vrut sa demonstrati o anchilozare in receptarea de azi a poetului, daca insasi Academia nu poate produce texte adecvate …

LUCIAN BOIA: Nu, e pe linia exagerarilor la care m-am referit. Daca insusi presedintele Academiei vorbeste despre Eminescu vazand in el un precursor al nu stiu cator descoperiri sau teorii stiintifice moderne, il face un fel de astrofizician pe Eminescu care e poet, nu este altceva… Si altii care merg pe aceeasi linie.

Reporter: Despre istoricul Ioan Aurel Pop spuneti ca-l spala pe Eminescu de pacatele xenofobiei si antisemitismului in discursul tinut la Academie. Si dati cateva citate…

LUCIAN BOIA: Problema in privinta asta este actualizarea ideologiei eminesciene. In epoca putem sa discutam in ce masura lucrurile sunt convenabile sau mai putin convenabile. Sigur ca secolul al XIX-lea este secolul natiunilor, secolul ideologiilor nationale si chiar al nationalismelor de tot felul, inclusiv cu latura xenofoba, inclusiv cu latura antisemita. Nu romanii au inventat nationalismul si toate astea. Eminescu poate fi – nu spun acceptat – poate fi fara mare dificultate justificat in epoca. Problema pentru noi sta in faptul ca unii vor sa-l actualizeze pe Eminescu. Daca Eminescu a fost cam nationalist, cam xenofob, cam antisemit in epoca lui, nu, noi il tragem spre noi si spunem ca e actual, ca e peren si e justificat. Or in felul asta Eminescu ajunge, fara voia lui, bineinteles, ajunge sa patroneze atitudinile nationaliste, xenofobe si antisemite de astazi. Ceea ce nu e in regula si nu e vina lui Eminescu. Inca o data, in epoca, in secolul XIX, lucrurile astea se prezinta altfel de cum se prezinta in epoca noastra. N-are rost sa-l tragi sub acest aspect pe Eminescu din secolul XIX si sa-l aduci astazi.

Reporter: Am citit multe atacuri la adresa cartilor dvs. De obicei ele se bazeaza pe interpretari si citate gresite, sau pe exagerari. De ce credeti ca sunteti atat de atacat in ultimii ani?

LUCIAN BOIA: Nu stiu, nu pot eu sa ma pronunt cu privire la cauzele acestor atacuri. Ceea ce mi se pare foarte in neregula este ca sunt atacat inclusiv  pentru lucruri pe care nu le-am spus niciodata. S-a trezit cineva sa spuna, si nu stiu cati au preluat ideea asta, ca eu as fi negat faptul ca a avut loc la 1 decembrie 1918 Adunarea de la Alba Iulia care a proclamat Unirea Transilvaniei cu Romania. Cineva se oferea chiar sa-mi arate, sa-mi transmita fotografii de la Alba Iulia ca sa ma convinga ca Adunarea de la Alba Iulia a avut loc. Eu n-am negat niciodata ca romanii s-au adunat la Alba Iulia si au declarat unirea cu Romania.Un ziar titreaza recent publicand un interviu, nu vreau sa ma refer la nume si la ceea ce se poate spune despre mine in interviul respectiv, dar ziarul titreaza ceea ce nici macar persoana intervievata n-a spus, ca eu as fi negat faptul ca romanii din Transilvania au vrut sa se uneasca cu Romania. N-as vrea sa folosesc un cuvant, dar se poate gandi fiecare cam ce cuvant s-ar potrivi pentru asemena dezinformare grosolana. Cum sa spun ca n-au vrut?

Puteti cumpara ultimul volum al lui Lucian Boia cu autograful autorului de pe GiftBooks.ro
Reporter: Un critic literar spune ca spuneti despre Eminescu ca e un poet minor…

LUCIAN BOIA: Da, bine, cititorul se poate informa cu privire la ce cred eu despre Eminescu citind cartea despre care tocmai am discutat. N-am spus niciodata ca e un poet minor. Cred ca se referea la ce am spus, dar intr-un anume context, si lucrurile au sensul lor, in cartea mea “De ce este Romania altfel”, unde ma refeream la faptul ca in sec. al XIX-lea, romanii preiau modelul cultural occidental. Acest lucru este evident, inclusiv despre Eminescu. Eminescu a fost foarte puternic inraurit de literatura germana, de poezia germana, de Heine, de filosofia germana, de Schopenhauer, sunt lucruri bine stiute. Si Constitutia din 1866 si institutiile tarii si Universitatea, si legile, si arhitectura, si Micul Paris, si tot ce vrei, e vorba de preluarea unui model occidental, model pe care-l preia si Eminescu. In sensul acesta am spus ca Eminescu e tributar culturii germane. Nu e o scadere pentru Eminescu, e conditia de ansamblu a culturii si literaturii romane. Dupa cum dintre pictori, ca am dat si exemplul acesta, Nicolae Grigorescu e un pictor de factura franceza, evident, e vorba de Scoala de la Barbizon. Astea sunt banalitati. Dar n-am spus niciun moment ca Eminescu n-ar fi un mare poet. Cred in marea valoare a poeziei lui Eminescu. Eu m-am indragostit de Eminescu cand eram adolescent, nu findca mi s-ar fi spus la scoala ca trebuie sa-i invat versurile, dar le-am citit de atatea ori incat am invatat o buna parte din poeziile lui pe din afara si le mai stiu si acum. Eu as putea chiar acum sa va recit Luceafarul, sunt nouazeci si ceva de strofe, fara sa gresesc prea mult. Pe ici, pe colo poate as mai face cate o greseala, dar stiu toate strofele Luceafarului. Multe alte poezii le stiu in continuare si as putea sa le recit. Eu am avut o pasiune pentru Eminescu. Mi-a spus acum cineva, si nu o singura persoana, din mai multe parti, cand s-aflat ca o sa apara o carte scrisa de Lucian Boia despre mitul eminescian, unii au spus, aoleu! vrea sa-l darame pe Eminescu! Cum sa-l daram pe Eminescu? Este o carte despre mitul si despre destulele aberatii care s-au construit in jurul lui Eminescu, nu e un atac la adresa lui Eminescu, nu este nici macar un atac, doar uneori cate o ironie la adresa celor care au inventat treburi de genul asta, ca Eminescu precursor al lui Einstein. Ma simt foarte aproape de poezia eminesciana, nici vorba sa-l cobor pe Eminescu de pe piedestalul lui. Dar trebuie curatat putin locul , trebuie lasat Eminescu asa cum a fost el in realitate si apreciat, admirat in primul si-n primul rand ca un mare poet. Asta e functia lui.

Reporter: Sa nu mai fie citit prin grille ideologice, nationaliste…

LUCIAN BOIA: N-avem cum sa impartasim acum ideologia lui Eminescu .  Asta nu inseamna ca o sa-l combatem pe Eminescu pe taram ideologic. Dar a trait acum 200 de ani, sau aproape200 de ani, este alta epoca, cu alte valori , ce era atunci politic corect sau normal in tot felul de afirmatii, astazi se potriveste mai putin. Nu putem sa spunem ca Eminescu e peren si atunci preluam tot ce gandit si a scris Eminescu. Traim in alta epoca, avem alte repere, asta e.

(a consemnat Lucian Popescu)

Puteti comanda cartile lui Lucian Boia cu autograful autorului la GiftBooks.ro

Distribuie acest articol

18 COMENTARII

  1. Dupa 1900, peste tot in `Occident`, in Europa, din Franta si pana in Rusia, exista aceasta turnura traditionalista, populista, nationalista, anti-iluminista (dublata de un modernism tot mai radical si spre stanga, futurism etc,la noi Macedonsk si altiii) – samanatorismul romanesc nu e o exceptie, nu e nimic original. Ne indigenizam prea mult chiar si cand spargem mituri, datorita inghetului comunist si ideilor unor marginali centrali de atunci.

  2. Eminescu chiar este un mit, nu pentru că îl facem noi, ci pentru că a urcat el până la zona unde se nasc miturile. Luceafărul i-a creat mitul, nu Ion şi nici Gheorghe. Dar Ion şi Gheorghe au avut bunul simţ să vadă în personajul din Luceafărul pe însuşi Eminescu. E greşit? Nu cred. În schimb, da e greşit să fie pus ca emblemă de unii sau de alţii pentru tot felul de năzbâtii, fie ele politice, stinţifice, naţionaliste sau xenofobe. Dar asta nu înseamnă că trebuie să dărâmăm mitul ca să nu aibe aceia emblemă.

  3. si eu stiu sa recit Luceafarul :D
    (si mai stiu si citate prelungi din George Calinescu pe tema ‘Eminescu’)
    ne-a obligat profesoara de romana sa-l invatam, pe cand eram in liceu. Eram la filologie, era rusine sa nu stim o suta de strofe pe de rost :)))
    Si cum ne asculta :))) Zicea cineva 3 strofe, ridica pe altcineva in picioare sa continue, ooo, era o placere. Va dati seama cu cata placere citesc eu acum Eminescu. Nu, sau stati: nu citesc Eminescu niciodata :)))

    • …te forta profa sa reciti Eminescu?! si, uite asa, ti s-a facut lehamite de atata Eminescu…
      Daca ti-ar fi placut, daca ceva, cat de mititel din tine, rezona cu ceea ce scria Poetul, oricat ti-ar fi cerut profa de mult sa reciti din Eminescu, nu ar fi fost suficient si nici n-ai fi simtit lehamite ci doar o sete neostoita de a citi, mai mult, din ce in ce mai mult, iar profa respectiva ar fi devenit favorita ta…
      De cate ori citesc din El descopar ceva nou, nuante noi, perspective noi, noi adancimi. Caci Eminescu nu a fost doar un poet extraordinar de talentat, a fost un geniu. Nu a fost savant dar a avut viziunea unuia; si nu a unui savant obisnuit ci a unui alt geniu, cum este Eistein care a reusit sa demonstreze matematic ceeace Eminescu vazuse la timpul cand Einstein abia se nascuse.
      Macar stii ce ura cel mai mult Eminescu? Mediocritatea, de care este plina Romania, mediocritate care intotdeauna tine sa spuna in gura mare – si mai nou pe bloguri – intregii lumi, „veninoasele-i nimicuri”…

      • Problema nu e cu Eminescu, e cu metoda profesoarei de a prepara papagali si cu efectele sale. Pe de alta parte, gandesc ca exista oameni carora nu le place poezia lui Eminescu si asta nu-i un criteriu de masurat desteptaciunea sau sensibilitatea cuiva.

  4. Sa punem lucrurile la punct : Eminescu a fost un foarte mare poet, un deschizator de drumuri, cu o contributie importanta la constituirea limbii romane literare si a artei poetice la noi.
    Despre altele se mai poate discuta. Gazetarul politic a fost excesiv de partizan, adesea nedrept (ma gandesc la C.A Rosetti ), violent … Candva (in comunism) a aparut si o carte cu un titlu ciudat, unde se vorbea de Eminescu si gandirea sa economica !
    Asupra nationalismului se trece cu vedera contextul istoric si politic. Romania Mica era inconjurata de provincii in care romanii erau majoritari dar erau oprimati (politic, cultural, economic), idealul unirii ii insufletea pe toti. Toata romanimea gandea asa si era normal ca Poetul sa dea expresie sentimentului general.

    • domnule draga,dumneata nu stapinesti intelesul cuvintelor
      ptr dumneata ezista rominul Decebal
      dumneata ii numesti si pe moldoveni din Rep Mold tot romini,chiar daca nu sint ?
      dar vad ca va aflati intr o companie potrivita si aci

  5. „Sigur ca secolul al XIX-lea este secolul natiunilor, secolul ideologiilor nationale si chiar al nationalismelor de tot felul…”
    Fara nationalism nu ar fi existat foarte multe state nationale in Europa, Romania (mica, Mare) nici atat. E greu de recunoscut in vremurile nostre cand in alta directie trage ideologia!

  6. Daca e o exagerare sa afirmi ca Eminescu este un precursor al lui Einstein, tot atat de exagerat e sa consideri ca Eminescu este doar un mare poet. Despre cunostintele si activitatea extrapoetice ale lui Eminescu a scris G. Calinescu in “Opera lui Mihai Eminescu”, mai ales in capitolele “Cultura. Eminescu in timp si spatiu” si “Filozofia practica”. Iata doua extrase:

    “… el a fost in starea indiscutabila de a avea cunostinte temeinice de filozofie. Scrierile lui teoretice, insemnarile, totul, in sfarsit, dezvaluie un om apt sa priceapa si sa manuiasca abstractii oricat de inalte.”

    “Explicatia economica … alcatuiste nodul vital al politicii eminesciene. Poetul avea cunostinte temeinice de economie politica si-i placea sa le dezvolte. Este poate cel dintai politic roman care sa-si sprijine doctrina pe economie.”

    • Intr-o tara in care nu are nici macar traduceri ale economistilor clasici, decat o bucata ici si colo, si unde economia e confundata de intelectuali cu ingineria suruburilor…il puteam face pe Eminescu si un mare economist….Atata se poate in Romania….Nu zic ca nu o fi avut el ceva cunostinte, ca a facut niste studii unde s epreda amestecat de toate, sau ca n-o fi scris niste pamflete cu un graunte de idei economice, dar asta e tot si nimic mai mult.

      • Puteti incerca sa cititi seria de articole despre creditul mobiliar (M. Eminescu, Opere complete, vol. XII, pag. 248, 253, 257) sau cea cu titlul „Icoane vechi si icoane noua” (M. Eminescu, Opere complete, vol. X, pag. 17). Mai sunt si altele.

    • „e o exagerare sa afirmi ca Eminescu este un precursor al lui Einstein,” Sigur ca este, cum ar fi si sa sustii ca Jules Vernes este un precursor al lui Wernher von Braun sau inventator al submarinului. Ambii au, in schimb, geniul care tine loc de orice.

  7. Concluzia este ca s-a predat foarte prost Eminescu la Bucuresti in comunism si postcomunism, de unde probabil si nevoia cartii, altfel se explica mai putin!…

  8. „Modestiei” demitizatoare a dlui L. Boia – administrate lui Eminescu, răspundem modest: Raportat la gânditorul Eminescu, Ainștain nu știm dacă există. Iar demitizatorul – nici nu s-a născut.

  9. Un interviu bun, care corecteaza imaginea aparuta pe FB despre domnul Lucian Boia.
    Dar, oricum, Germania definitivase planul de atac al Frantei inainte de incheierea aliantelor ce vor forma Antanta. Deci Germania, a pregatit primul razboi mondial. Domnia sa sustine altceva.
    In ce-l priveste pe M.Eminescu (ca si pe Shakespeare), azi -sigur- ar fi fost scosi din viata culturala ca misogini.
    Poate ca ar trebui sa discutam mai mult despre limitele neodictaturii stingiste a corectitudinii politice. Mai ales cand avem opzitii atit de evidente cu teoriile contemporane (Shakespeare, Eminescu…)

    • „Dar, oricum, Germania definitivase planul de atac al Frantei inainte de incheierea aliantelor ce vor forma Antanta. Deci Germania, a pregatit primul razboi mondial.”

      https://www.marxists.org/history/england/ilp/1915/persia-finland-russia.htm
      sau mai exact „Persia, Finland, and our Russian Alliance.” Source: Independent Labour Party Pamphlet, 1915.

      Ar mai fi multe alte lecturi de recomandat, dar cel puțin FAPTELE prezentate în respectiva broșură-manifest vă vor lămuri că afirmația Dvs. este complet greșită.

  10. Aproape ca imi vine sa citesc cartea lui Boia desi nu ma intereseaza sa am semnatura, In cartea De este Romania altfel sau De ce sunt romanii altfel. mi se apre ca Eminescu si nu doar el sunt prezentati ca niste epigoni ai Occidentului or mi-a placut mult mai mult abordarea lui Djuvara care in loc sa ii prezinte pe romani ca niste epigoni ieftini scoate in evidenta capacitatea lor de a trece, intr-o perioada scurta, de la influenta nedorita de ei, Otaomana, la cea Occidentala si identificarea lor cu Occidentul si cu latinitatea.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro