Primul Razboi Mondial are nevoie de o interpretare detasata, echidistanta, comuna europeana, crede istoricul Lucian Boia. Pana acum, istoriografia a urmat conflictul militar, fiecare si-a sustinut propria dreptate si nedreptatea celuilalt. In realitate vinovatia pentru izbucnirea Primului Razboi a fost destul de difuza.
Idei principale:
Despre “cauzele mari” ale izbucnirii razboiului. Trebuie sa fim mai atenti la varietatea cauzelor, nu numai la cauzele evidente, mari, puternice – confruntarea dintre marile puteri sau contradictiile economice. Trebuie luate in calcul si procesele de decizie. Cum au reactionat oamenii politici, sefii militari. Exista conexiuni mult mai fine. S-ar putea ca mici evenimente, mici miscari sa conduca la rezultate ample. Putem oare spune ca fara atentatul de la Sarajevo vom fi avut Primul Razboi Mondial? L-am fi avut poate, dar nu l-am fi avut atunci. Era chiar o perioada care se anunta destul de linistita. Lumea rasufla usurata. Dupa razboiele balcanice, dupa atatea crize, iata, se spunea in iunie 1914, o vara linistita. Apoi, a izbucnit totul brusc.
Primul Razboi Mondial izbucneste la capatul unei jumatati de secol de mentinere a unui anume echilibru. Fusesera multe crize, dar se trecuse peste ele, crize poate mai grave. Ceea ce vreau sa spun este ca nu trebuie considerat ca fiind o fatalitate.
Reprezentarile razboiului ca atare. La cateva luni dupa izbucnirea razboiului Kaizerul a exclamat”Nu am vrut asa ceva” Sigur ca nu a vrut, nimeni nu a vrut asa ceva.
Lumea considera atunci ca razboiul ca atare e inevitabil. Perioada fusese o scuccesiune de razboie, poate venise vremea pentru inca unul, care sa nu fie in mod esential diferit de celelalte. Se credea ca va fi un razboi scurt, un razboi care va descatusa energiile, va aplana contradictiile si, pana la urma, daca tot trebuia sa fie, sa se faca si sa se termine. Cam asta era starea de spirit, o stare de spirit care a contribuit mai mult decat contradictiile obiective.
Vinovatiile. Invingatorii i-au socotit pe germani ca fiind vinovatii de izbucnirea razboiului in conditiile in care Austro-Ungaria disparuse. Nu spun ca nemtii nu au avut vinovatia lor. Dar nu doar ei. Iar nemtii nu voiau sa o recunoasca catusi de putin. Adevarul este ca a fost o vinovatie difuza. Chiar daca germanii au avut o responsabilitate mai mare – sa acceptam si acest punct de vedere – faptul ca ceilalti au intrat in joc a condus la razboi. Daca Franta, care e absenta in lunile premergatoare ale razboiului, ar fi fost ferma in raport cu Rusia, cu care era aliata, si i-ar fi spus, stati linistiti, sa nu facem pasul fatal, poate nu s-ar fi ajuns la razboi, in pofida actiunii Austro-Ungariei. Pentru ca indata ce Austro-Ungaria declara razboi Serbiei, Rusia declara mobilizare generala, iar acest lucru a pus in miscare Germania. Germania se temea ca va fi obligata sa lupte pe doua fronturi si atunci strategia germana a fost de a avea ei initiativa, faimosul plan von Schlieffen, atacarea Frantei, scoaterea Frantei din razboi, cat se poate de repede. Toate s-au legat. Daca macar unul dintre protagonisti ar fi fost mai realist, mai atent sau mai temator fata de ceea ce s-ar fi putut intampla si stim ca s-a intamplat, poate ca s-ar fi oprit mecanismul. […]
Dupa cel de-al doilea Razboi Mondial, starea de vinovatie a germanilor pentru nazism s-a proiectat si asupra trecutului mai indepartat. Dupa ce in perioada interbelica spuneau ca nu au cea mai mica vina, acum si-au tras asupra lor intreaga vina. Ba, s-a proiectat si mai departe aceasta vinovatie, s-a vorbit despre o istorie germana suspecta, agresiva inca din vremea lui Bismarck sau Frederic cel Mare. S-a spus ca germanii ar avea in gena lor aceasta agresivitate – ceea ce, bineinteles, nu e adevarat.
Germania si Revolutia bolsevica. Germaniei i-a convenit revolutia bolsevica. De altfel, trecerea lui Lenin prin Germania a fost facuta cu aprobarea factorilor de decizie germani. Revolutia bolsevica a fost foarte favorabila Germaniei.
Ratiunea germanofililor romani. Erau trei scenarii posibile. Intrarea Romaniei in razboi alaturi de Antanta, cum s-au si petrecut lucrurile, pentru a primi Transilvania si Bucovina. Cealalta soolutie ar fi fost intrarea Romaniei alturi de Puterile Centrale – n-am fi avut Transilvania, dar am fi avut Basarabia si poate Bucovina. A treia solutie ar fi fost neutralitatea, cand poate ca le-am fi avut pe toate. Germanofilii spuneau ca pericolul cel mare este Rusia. Intre Germania si Rusia, romanii trebuie sa aleaga Germania. Antantofilii sustineau ca Rusia va fi totusi moderata, infranata de Franta si Marea Britanie. Asta nu e deloc sigur ca s-ar fi intamplat, daca ne uitam la ce s-a intamplat dupa cel de-al doilea Razboi Mondial. Marele noroc al nostru a fost prabusirea Rusiei, inainte de prabusirea Germaniei. Romania a avut mare noroc. Infranta fiind a castigat mai mult decat ceea ce s-a gandit sa ceara daca ar fi fost intre invingatori.
Primul Razboi a fost un „razboi civil european”. Dintr-o perspectiva actuala sau a viitorului, daca Europa se va face – si noi mizam pe pe Europa, sper ca va exista o federatie europeana – a fost o lupta fratricida intre statele europene, atat de apropiate intre ele, in fond, din atatea puncte de vedere. A fost un razboi care a contribuit la declinul Europe, un declin pe care-l constatam pana astazi. Statele Unite au profitat intr-un fel de aceasta scadere a ponderii puterilor europene. Singura sansa ca Europa sa mai reprezinte ceva – pe atunci marile state europene dominau lumea – este tocmai Uniunea Europeana. Nici una dintre tarile europene nu mai e de talia marilor puteri mondiale de astazi. Nici macar Germania, care, iata dupa ce a fost infranta in cele doua razboie mondiale, este puterea europeana cea mai de seama. Dar, nici Germania nu mai are ponderea pe care a avut-o, nu mai spun de Franta sau de Marea Britanie. Singura sansa e Europa.
Noile abordari ale istoriei Primului Razboi Mondial. O orientare care se contureaza tot mai clar e aceea de a privi lucrurile cu o anume detasare, echidistanta, dintr-o perspectiva europeana, sa nu vedem la nesfarsit dreptatea noastra si vinovatia celorlalti. Dreptatea si vinovatiile sunt destul de impartite, sa incercam sa facem o istorie comuna. Istoriografia a continuat conflictul militar, fiecare a dat in cap adersarului cu propria lui istorie, sustinand istoria proprie si nedreptatea celuilalt. Sa incercam sa face o istorie comuna, ceea ce au reusit deja francezii si germanii. Exista manuale de scoala comune franceze si germane, deci pana si elevilor li se infatiseaza o istorie comuna. Istoricii din cele doua tari au ajuns la un punct de vedere unitar in ceea ce priveste multe evenimente istoric, inclusiv Primul Razboi Mondial.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Relativ la ponderea puterilor europene atunci si acum, Germania nu a fost nici atunci o mare putere mondiala (eocnomica sau militara), era cu mult in urma Angliei si a SUA. Germania a cunoscut un avant economic e adevarat mai ales dupa unificarea lui Bismark dar ei inca erau si se considerau inferiori Angliei. Acesta a fost si unul din motivele primului razboi mondial – incercarea Imperiului Germanic de a obtine mai multa influenta politica, economica si militara in lume. In ziua de azi Germania este o putere regionala , probabil puterea ei economica a crescut considerabil in raport cu evolutia Angliei si Frantei dar in niciun caz la nivel mondial Germania nu poate concura cu SUA. Imi aduc aminte de un amanunt legat de autostrazile lui Hitler. Americanii cand au intrat in Germania au fost uimiti nu atat de autostrazi ci de faptul ca acestea erau goale, marea majoritatea a locuitorilor nu-si permiteau un automobil deci autostrazile nu aveau nicio justificare economica ci doar poate militar si acesta discutabil.
În ce privește primul război mondial, cred că tactic, strategic și economic, lucrurile au stat mult mai „pe muchie” până la intervenția SUA. Să ne amintim de ofensiva germană din primăvara lui 1918 și apelurile disperate ale Franței și Angliei pentru ca trupele americane să intre mai repede în dispozitivul frontului. Sau de faptul că Germania a susținut două fronturi în paralel, fiind nevoită de fiecare dată să intervină pentru a salva inepția aliatului austro-ungar, fie pe frontul italian, galițian sau român. Bismarck spunea că dacă armata britanică debarcă în Europa, avea să trimită poliția belgiană s-o aresteze. Numeric, rolul englez pe frontul de vest a fost minor și a rămas secundar chiar și după introducerea serviciului militar obligatoriu.
Conceptul german de „blitz” în primul conflict mondial este în mare măsură legat de rețeaua de căi ferate, pe care Statul Major Imperial a știut s-o exploateze cu bune rezultate. Atacul asupra Franței, care a eșuat de puțin, a debutat cu o imensă operație logistică bazată pe utilizarea trenurilor. Înfrângerea succesivă a două corpuri de armată rusești în estul Germaniei, și care a fost realizată de un efectiv german numeric inferior, s-a datorat tot deplasărilor pe căile ferate. Iar spargerea frontului la Carpații Meridionali la fel, tatonând trecătorile de la est la vest și speculând mai densa dezvoltare a rețelei feroviare la nord de munți decât la sudul lor.
O dată cu ieșirea Rusiei din război și subjugarea economică a Ucrainei și României, întreg efectivul Triplei Alianțe ar fi putut să fie dedicat frontului de vest, forțând o decizie favorabilă, chiar și cu ieșirea Imperiului Otoman din conflict.
A fost necesară intervenția Statelor Unite, financiar, economic și militar, pentru ca deznodământul să fie cel pe care îl cunoaștem azi.
Doua intrebari pentru domnul Boia :
1. Daca a avut prilejul sa consulte arhiva de al Universitatea Stanford , California?
2. Cunoaste rolul Federal Reserve in declansarea razboiului ?
Cel mai trist este ca toate aceste pledoarii de aducere aminte, menite sa trezeasca memoria unor politicieni ignoranti care multi habar nu au de ce si cum au ajuns sa hotarasca destinele unor popoare, nu au nici un rasunet!!!!Credeti caci cu asa generatie de politicieni amortiti de indestulare si autosuficienta–la nivel global!!-i-i este asa de greu unui bezmetic ca Putin sa-si impuna punctul de vedere???Se vor trezi probabil din amorteala cand razboiul va bate la usile birourilor lor!!!!..cand va fi prea tarziu!!!!Ei l-au crescut pe Putin!!!!Occidentul!!!!!
Totul e discutabil:cauze,decizii,vinovatii etc.Un lucru e cert:fara Primul Razboi Mondial, nu ar fi existat niciodata Romania Mare si prin extensie,Romania de astazi!Ca orice fenomen, cu parti bune si rele, noi am luat partea buna a acestuia.La vinovatii eu as pune pe primul loc Franta, dorinta ei de revansa fata de Germania.