joi, martie 28, 2024

Vizita bătrânei doamne : între destrăbălare, responsabilitate și spiritualitate

Atunci când pornești la drum, și mereu pe acest drum, dacă ești dăruit cu inteligență, îți construiești un model de înțelegere a lumii. Rolul lui este atât de a te descurca în lume, cât și de a te ajuta să o schimbi. Acest model va fi mereu distorsionat.

Dacă ești adolescent și viața ți-a fost construită predominant din lecturi vine și vremea constatărilor empirice care să îți valideze sau te împingă la recalibrarea modelului. Spiritualitatea ne poate fi în școala asta laicizată evident gândire, care ni se poate părea la început că nu are nimic de a face cu dogma. Doar că ea poate fi în realitate și gândire nediscursivă, pentru care dogma bine aleasă este un instrument de folos. Absența preocupărilor spirituale din școli chiar și cum le vedem noi ateist sau agnostic, adică de gândire serioasă și creație, ne poate surprinde doar pentru că nu am înțeles că raționalismul nu poate crea spiritualitate decât la remorca unei credințe aparent iraționale. Lucrurile importante din viață nu se pot explica, that’s the point. Putem vorbi însă despre ele, din preocupare altruistă pentru alte persoane. Unde preocupare de felul acesta nu e, nimic nu e, în sensul că ceea ce rămâne a fi are un soi degradat de ființă, care nu merită trăit. De la un moment dat nici măcar pentru cei care au ales să trăiască așa.

Pentru situația celor care aleg să trăiască așa, fără preocupare pentru alte persoane, să ne uităm puțin la spectacolul pe o piesă de Dürrenmatt, Vizita bătrânei doamne, la Național. Un om care a trădat și batjocorit o femeie când avea vreo 18 ani este pedepsit de aceasta după ce a devenit miliardară, peste încă vreo 30 de ani. Cetățeana respectivă oferă concitadinilor omului un miliard de dolari cu condiția să îl ucidă cineva pe om, iar aceștia o fac în numele interesului public.

Interpretare. Produsul sistemului, un ticălos, este ucis de sistem într-un management adaptativ la noile realități de viață. Piesa este de așa natură construită încât pune accent pe păcăteșenia oamenilor respectiv, pe metehnele lor degradante: lăcomie, beție, curvie, fățărnicie. Un nivel suplimentar de lectură se adaugă prin faptul că Dürrenmatt, în programul spectacolului, declară că scrie doar pentru bani, pentru el, și că, firește, și-a înșelat de n ori soția. Ce se poate face cu un astfel de cinism? Se poate face ceea ce avem în sufletul nostru :

  • de la aplauze pentru distracția percepută ca girată artistic de Maia Morgenstern,
  • la interpretarea politică bine susținută regizoral, că în fond e o imagine a societății românești (parțială aș zice, excluzând pe cei 10% care merg la biserică și pe cei încă vreo 20% care își asumă decența pe cont sau pentru că vor să fie ca cei pe care și-i iau ca model dilematic),
  • la a considera că actorilor le place ceea ce prezintă în rolurile lor, că se veselesc pe bune, că deci este o destrăbălare generalizată concepută malefic de diabolicul Durenmatt, și atunci nici măcar nu aplaudăm la final și reproșăm habotnic celui care ne-a luat bilet că una și că alta,
  • la a sesiza că ce spune Dürrenmatt în presă e o strategie de marketing prin care aduce la un astfel de spectacol cutremurător și vicioșii cinici, ca să le pună o oglindă în față, cum probabil a considerat și Teatrul Național,
  • sau la a înțelege că lucrarea diavolului, atâta câtă este, destrăbălarea însăși ca spectacol al ei, e deturnabilă pentru progres spiritual, e lecție în sufletul oricui. În sală se râdea, dar la ieșire nu prea.

Revenind la cultură și spiritualitate românească, școala românească este în mare o școală a destrăbălării românești. Ne vindem pentru avantaje materiale sau care ne gâdilă orgoliul și ucidem nu doar pe cei vinovați, ci destinele a generații de copii. Afirmația se verifică prin realitatea socială românească, un produs al educației. Sărăcia reală a celor ahtiați după valori materiale și status nu fac decât să accentueze mizeria peisajului uman. Să nu ne lăsăm păcăliți de eventuala eleganță. Într-o societate de felul acesta impostorul și impostoarea sunt întotdeauna eleganți. Ei fură suficient ca să aibă resursele să strălucească. Fiind cei mai curați pe afară, ei și merită luminile rampei. Dacă e ministru, neapărat are pictoriale. Dacă e Profesor sau Profesoară, va fi un model de ținută. E un fel de recuperare în folosul comunității prin stil. Perversitatea e în caracterul aparent serios al multora dintre cei care pretind că ne conduc la diferite niveluri în instituțiile publice și stat, nu în spectacolele care ne arată pe față nițel frivol cum stau lucrurile (ca să nu devenim nici prea serioși, că ar fi de prost gust ?…).

Înclin să cred că spectacolele sunt mai degrabă de folos, ne dezgustă de imaginea noastră în ipostaza de lacomi și concupiscenți, ipocriți și răzbunători, ne ajută să nu participăm la crima de grup a sistemului, ori ne ajută să depășim naivități adolescentine sau caracteriale. Naivele sau naivii, credincioși sau nu, sunt victime sigure, doar șansa sau Dumnezeu, după schema conceptuală a fiecăruia, îi poate salva. Și o și face. Dar e o prostie să ne bazăm pe baftă sau intervenția Sa în mersul lucrurilor. Deci să punem și noi umărul, să nu fim idioți (în sens etimologic). Așa cum autorul, regizorul și actorii au pus umărul cu brio.

A nu participa la crimă nu este suficient.

Distribuie acest articol

19 COMENTARII

  1. ¨’ Lucrurile importante din viață nu se pot explica, that’s the point’

    Pe bune?

    Eu aş fi mai puţin categorig şi aş nuanţa , unele lucruri importante AZI nu se pot Înă explica, iar pentru aceleaşi lucruri importante AZI explicaţiile sunt DIFERITE pentru diferiţi oameni , explicaţiile depind de orizontul personal de cunoştinţe, referinţe şi atitudinea de abordare date de educaţie şi cultura societăţii.

    • Așa este cum spuneți. Totuși, pentru unii oameni lucrurile importante pentru ei din viață lor chiar nu se pot explica pentru ei așa cum înțeleg ei că ar trebui să fie o explicație, relevantă pentru ei :) Sper să acceptați această amendare a afirmației care se susține doar stilistic (o mică provocare) :)

  2. „dogma bine aleasă este un instrument de folos”

    jesus! :)

    intelegem ca exista dogme bune si dogme mai putin bune si ca este important sa fim foarte atenti cum le alegem. cum s-ar spune, e important sa ne folosim ratiunea, sa dam dovada de mult spirit critic si discernamant cand ne alegem dogma, ca alfel cine stie, in ziua de azi, peste ce dogma mai dam din greseala :D problema e ce facem sa scapam de spiritul critic dupa ce ne-am ales-o, ca sa nu ne mai incurce :) (asta presupunand ca ne lasati libertatea de a ne alege singuri dogma si nu cade in sarcina vreunui ayatollah)

    • Libertatea o aveți oricum :) Exemplu de dogmă bine aleasă pentru unii oameni: nici o dogmă nu este bună. Totul depinde de scopurile pe care le are persoane care alege.

      cele bune,

  3. Saracia materiala a oamenilor,nu trebuie nici minimalizata,nici marginalizata,si mai ales nu trebuie ignorata!Ea exista,si reprezinta o veritabila agresiune facuta umanitatii,cea mai mare(!) spunea Gandhi,cu consecinte dramatice pentru toate societatile!
    Fragilizati,descurajati,frustrati,atacati in propria lor demnitate,oamenii…se descurca cum pot!
    Ceea ce ma exaspereaza,este modul univoc in care degradarea sociala este tratata in Ro,adica prin invinuirea sistematica si exclusiva a…victimelor(!!!),fara cea mai vaga propunere de ameliorare concreta a unei situatii inacceptabile,care ieri era inimaginabila,doar ca azi este cum nu se poate mai reala!?

    • Doamnă, eu știu ce înseamnă sărăcia, mama ne-a crescut singură pe mine și pe fratele meu, în facultate purtam iarna o șubă de portar aranjată nițel, de la întreprinderea mamei. Vara mergeam în taberele de vară la mare că aveam note bune, dar se terminau banii spre final de mâncare, că mai țineam pentru bere :) Cu prietenii ronțăiam două-trei zile cojile rămase de la pizze la terasele din Costinești (știți, marginile alea care nu mai au salam și pe care cei mai firoscoși nu le mănâncă) . Dar de la festivalul de Jazz de la Costinești exclus să lipsim, dacă se termina biletul dormeam în sac printre boscheți să nu ratăm cumva pe Harry Tavitian și Johny Răducanu. Bursa în timpul anului mi-o dădeam pe discuri de vinil cu clasică de la Muzica și pe albume de artă rusești, că astea erau. Mai am și-acum vreun metru și ceva de discuri.

      Sărăcia nu e nici o problemă, totul e ce facem cu ea. Ca și bogăția. Nu m-a făcut nimeni să am acum bani, am muncit de mi-au sărit capacele.

      gânduri bune,

  4. Păi se poate- dle. Iordache ? Durenmatt- v-a scăpat la un moment dat un e în nume- este unul din cei mai cunoscuți dramaturgi ai secolului XX. Piesa respectivă- adaptată și ca film- dacă nu mă înșel eu foarte tare- cu Anthony Quinn și Ingrid Bergmann- este una din cele mai dramatice parabole despre ce poate face banul- dar în nici un caz n-are absolut nici un fel de legătură cu ”destrăbălarea” pe care o pomeniți dvs., nici ca ”destrăbălare generalizată” sau ca ” destrăbălarea însăși”. Este pur și simplu o parabolă din care ies bine- cel puțin pentru ăia care nu vor să-l scoată pe Durenmatt mai mult decât a fost în realtate- Bătrâna Doamnă și cel pe care se răzbună- și care este un ticălos dar nu un fariseu- ca ”bunii” cetățeni ai orașului. Durenmatt este alături de Kastner- cu ”Școala dictatorilor” și evident de omniprezentul Brecht- Sfânta Treime a teatrului angajat- influențat puternic de tragedia Primului Război Mondial. ”Crima de grup a sistemului” ? ”Oglinda destrăbălării românești” ? Un pic de patetism este uneori bun dar nu și când transformă niște piese interesante de teatru în lecții publice și plictisitoare de morală.

      • Stimate domnule Iordache- am văzut piesa cu Carmen Stănescu în rolul Bătrânei Doamne- și filmul de care vă povesteam. Am citit și traducerea piesei. Mai mult de atât ? Sunt convins că există tot felul de inovații regizorale- dar de la aceste lucruri și până la Durenmatt e o distanță ca de la orice regizor la autorul piesei. O să vă dau un mic citat în care Durenmatt spune ceva semnificativ ””Claire Zachanassian represents neither justice nor the Marshall Plan, nor the apocalypse; let her be just that which she is, namely the richest woman in the world who is enabled by her money to act like the heroine of a Greek tragedy, absolutely, cruelly, perhaps like Medea…”” -link la http://www.portwashington.com/moveweb/Guidewrite/durrenmatt.html
        Cu alte cuvinte- putem transforma orice în orice- și găsi orice fel de tramă inclusiv în ”Capra cu 3 iezi”- dar are vreun rost ?

        • Mulțumesc pentru mesaj. Avem în comun preocuparea pentru cultură ceea ce este foarte bine.

          Mergeți vă rog și la versiunea care se joacă acum, e un spectacol reușit. Acum cu privire la rost, mă depășește să discut în cunoștință de cauză, nu sunt critic teatral, dar este un loc comun că interpretarea textului e decisivă în montarea piesei. O să încerc să introduc umlaut in text, i-am scris editorului.

          gânduri bune,

    • „Durenmatt- v-a scăpat la un moment dat un e în nume”

      Nu este o scapare, este doar ortografia prin care sunt redate vocalele cu „umlaut” in limbile care nu dispun de acest semn diacritic: Dürenmatt => Duerenmatt, Göring => Goering, Hänsel => Haensel etc.

  5. Sa va spun ca in martie,la Ploiești, este anunțat spectacol „Lacul lebedelor”, cu trupa rusească.
    Am fost sa cumpar bilete, iar doamna de la casa mi-a recomandat sa- mi rezerv deocamdată locurile, pentru ca nu se știe dacă reușesc sa vândă minim 300 de locuri, ca sa se poată tine spectacolul, si sa nu care cumva sa fie nevoiți, sa ma cheme , ca sa- mi dea banii înapoi.
    Sala are 500 de locuri, iar orașul are vreo 300.000 locuitori si nu se știe dacă vor vinde măcar 300 de bilete. Despre ce sa vorbim domnule Iordache, ca-mi vine sa turbez !
    Da, vorbim pana la anul despre ispravile lui Cozma si neamul lui de banditi! Asta este spectacolul grotesc care ne intuneca noua zilele si copiilor noștri viitorul.
    Dumneavoastră va indignati din capitala, unde de bine de rău, la cinci bune primiti si una rea, dar in provincie e dezastru. Era proletara ! Bine ca-si fac cruce in autobuz si la dus si la-ntors de la piața,trecând pe langa aceeași biserica, sa nu-i pedepseasca duhul cel rău . Si bine ca n-au căzut in inspita ducandu-se la balet , sa le vadă pe fetele alea cu fuste zburlite si cu cracii goi. Fereasca Dumnezeu!

    • Vă mulțumesc pentru comentariu. Mă întristează ce îmi spuneți. Sunt născut în Ploiești și îl iubesc mult pe Nichita, poetul dăruit de acest oraș. Acum vreo doi ani am fost cu fiul meu la o olimpiadă națională de română și da, am sesizat că viața culturală a orașului este mai săracă decât e la Iași, la Botoșani sau la Sibiu, unde m-a mai plimbat că părinte însoțitor în competițiile la care a participat.

      Trebuie să luptăm, dacă aveți un mijloc de transport poate că e mai bine să veniți la București la spectacole. Oameni precum Cosma ne-au urâțit până la insuportabil viața, asta e realitatea, dar nu trebuie să ne lăsăm ci să luptăm mai departe !

  6. Eu unul vad ceva mai simplu in piesa lui Durenmatt: faptul ca „batrana doamna” nu a putut obtine compensatia pentru suferintele indurate decat in exteriorul legii.
    Eventual, corelat cu acela ca dreptatea exista doar pentru cei care dispun de miliardul necesar pentru a o cumpara.

    O tema de actualitate, care ar merita tratata in alt registru… Si asta repede, pana ce nedreptatitii se lamuresc ca miliardul poate fi usor inlocuit cu un simplu topor (iar tribunalele cu legea talionului)!

  7. Cind spuneti ca ” impostorii sint elegant imbracati ” ,ma gindesc la cartea „Omul recent „,a domnului H.R.Patapievici,spune acelasi lucru,”Astazi barbarul este bine imbracat si bine hranit”,pentru mine aceasta carte a fost importanta.

    • Vă mulțumesc. Și pentru mine este o carte importantă, formativ, chiar dacă a fost critică cu oarece dreptate pe linia argumentului filosofic și e cam greoaie. S-ar putea chiar să fi plagiat ideea involuntar, internalizând-o din carte, ca să „redescopăr” expresia peste ani. Dar mai degrabă cred că este vorba de observații convergente în fața faptelor, a realității empirice.

      Am văzut pe viu cazuri de oameni vulnerabili profesional care cu banii din pozițiile în care au ajuns prin impostură se îngrijeau de o ținută impecabilă. În timp ce marii profesori sau marile profesoare pe care i-am cunoscut par mai degrabă neatenți la ținută, decent dar nu la patru ace, deși au aceleași resurse la dispoziție. Sigur, există și exemple de mari doamne Profesor care au și o ținută impecabilă, e chestie de stil cu adevărat. Avem și noi în facultate.

  8. ‘Vizita batranei d-ne’ merita si ea un mic effort heideggerian mai explicit, de ex scena in care intreg orasul participa la crima si opozitiile in/autentic ne-ar fi pus in situatia de a intelege mai bine de ce ‘a nu lua parte la crima nu e suficient’. :)

    • Vă mulțumesc pentru comentariu. Da, suntem atât de departe de autenticitate în toată situația asta încât am și uitat de ea… Poate că cea autentică între toate personajele este bătrâna doamnă, dar asta arată și limitele urmăririi autenticității ca ideal, a asumării vieții proprii, nu garantează în ce privește moralitatea acțiunilor.

      Am început să mă dezobișnuiesc de acest mod de punere a problemei, să mă îndepărtez de Heidegger, îl trăiam acum vreo zece ani. În articolul despre limba care ne vorbește eram pe terenul acesta, dar în alte situații acum nu mai ajung reflex la această abordare. Nu mai sunt acasă în limbajul acesta.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Virgil Iordache
Virgil Iordache
Virgil Iordache cercetează și predă la Facultatea de Biologie a Universităţii din Bucureşti. Domenii principale de preocupări: ecologie şi filosofia biologiei. Cărţi şi articole în domeniile ecologiei și filosofiei, eseuri filosofice în reviste de cultură. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Univesităţii din Bucureşti.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro