joi, martie 28, 2024

E vreo problemă cu voucherele Violetei Alexandru?

S-a dezlănţuit contra Violetei Alexandru industria mimării ofensei sociale, adică brigada de zgomote care profită de orice ocazie nu ca să discute raţional o problemă, ci doar să-şi semnalizeze ea bombastic virtutea şi tribalismul politic. Mai e un pas până s-o facă fascistă, şi cred că vine şi asta azi-mâine. Deşi ministra Alexandru pornise de la nişte evaluări şi date din teren de natură să stârnească îngrijorare când a zis ce-a zis, chestia cu păcănelele, nu lansase vreun manifest ideologic abstract.

În realitate, problemele tehnice şi principiale cu genul de alocaţie cum e cea pentru copii azi în România sunt generale, cunoscute şi dezbătute de când s-a inventat asistenţa socială de stat (câteva secole); este absurd să nu le discutăm şi noi. Una e universalismul, consfinţit la noi de o decizie stupidă a CCR, care dă fiecărui copil aceeaşi sumă de bani indiferent de starea socială a familiei. Asta e o politică pur şi simplu proastă şi ineficientă, nici măcar de stânga, ci doar pornită din lene administrativă (e cel mai simplu de aplicat), care prăpădeşte fără rost puţinele resurse adunate la buget.

Cealaltă întrebare este dacă să condiţionezi cumva alocaţia, ori de tipuri de cheltuieli (deci vouchere), ori de alte forme de comportament ale familiei copilului, care s-o “stimuleze” (adică s-o forţeze) să se comporte responsabil. Iarăşi, e atât de banală şi mainstream discuţia asta în social policy în ultimii 200 de ani încât te şi întrebi de unde atâta gâlceavă – dacă n-ai şti că majoritatea indignaţilor la comandă n-au habar de chestiile astea oricum, ci vor doar să fluture un steag şi să se bage în seamă.

Sunt pline manualele şi programele Băncii Mondiale de astfel de scheme de a condiţiona alocările sociale în interesul copilului. Cea mai cunoscută global e “bolsa familia”, promovată în Brazilia, surprise-surprise, de partidul comunist, nu de vreunul neofascist, prin care se virează banii doar pe bază de frecvenţă şcolară şi controale medicale periodice ale copilului. Schema e lăudată de toată lumea, experţi, politicieni şi presă, pentru că ar fi dat rezultate foarte bune pentru incluziunea socială şi reducerea sărăciei.

Vai, dar cum e posibil să vorbim de condiţionări, cum să le retragem alocaţia dacă nu fac chestia X şi Y stabilită de noi în prealabil (că asta presupune sistemul din Brazilia)? Nu-i neconstituţional? Nu ofensăm săracii, nu-i considerăm iresponsabili? Nu, nu-i ofensăm deloc. Sau mai bine zis, nu-i considerăm mai iresponsabili decât pe cei mediu ori foarte înstăriţi, doar că în alte forme şi domenii, fiecare categorie în raport cu condiţiile în care trăieşte. Fiind ştiut şi demonstrat deja prin câteva Nobeluri că fiinţa umană în general manifestă în diverse situaţii abateri sistematice de la comportamentul optim, şi că are raţionalitate limitată (bounded rationality). Tocmai pentru asta s-au inventat politicile sociale care să “ghideze discret” (nudging) oamenii către deciziile optime, ori chiar să le impună obligaţii hard: vezi obligativitatea contribuţiei la pensie, sau răspunderea în faţa legii a părinţilor care nu-şi dau copii la şcoală. Păi ce facem noi aicea, stimaţi tovarăşi, ofensăm lumea cu obligaţii, considerăm cetăţenii iresponsabili?

Cel mai ironic în toată această poveste e că dezlănţuirea moralistă de care vorbeam vine cu precădere de la stânga, deşi istoric vorbind politicile sociale de tip obligativitate sunt prin definiţie apanajul stângii. Partidele socialiste şi comuniste în ultimul secol şi jumătate au fost prin excelenţă acelea care au militat pentru “îndrumarea” oamenilor către obiective sociale chiar împotriva voinţei lor, deoarece aceştia n-ar avea totdeauna capacitatea să-şi vadă propriul interes, ori ar fi posedaţi de “falsă conştiinţă”. Iar a ajuta cu precădere copiii săraci, nu a împrăştia bani în societate la toată lumea în mod egal, ar trebui să fie de asemenea un obiectiv de stânga, cel puţin în versiune fabianistă. Însă ce contează la noi consecvenţa, atunci când prioritatea e doar să arunci în adversar cu ouă, roşii, tigăi şi ce mai găseşti prin casă?

Toate astea arată însă ce butaforie de dezbatere avem în România, complet fără noimă, dominată de o brigadă de zgomote politizată interesată nu să ajungem la vreo concluzie pe o temă oarecare, ci doar să intimideze şi să elimine din spaţiul public pe oricine nu face parte din tribul corect al profesioniştilor resentimentului. Strategia e să exagerezi şi să manipulezi ce zic alţii ca să pară toţi nişte ticăloşi, să construieşti adversari de paie iar apoi să te indignezi gonflabil la propriile tale fantasmagorii, pe care le pui în cârca lor. Pe ei i-ai vopsit în culori stridente şi i-ai anihilat; iar tu îţi semnalizezi ritualic apartenenţa şi loialitatea doctrinară.

Ce se aruncă zilele astea contra ministrei Alexandru, o politiciană mai curând pragmatică şi centristă decât ideologizată şi polemică, este exact această strategie de carton a “discursului urii”, de Gică-contra, pe care o explicam mai pe îndelete deunăzi (vezi link mai jos): o garagaţă motivată politic, fără vreo legătura cu idei concrete de a rezolva marile probleme sociale ale României. Noroc că, aşa cum ziceam acolo, vorbim doar de vreo 2-300 de persoane în total, chiar dacă în hărmălaia propagandistic-resentimentară în care s-au specializat, ei par mai mulţi. https://www.contributors.ro/editorial/discursul-urii-o-smecherie/

Distribuie acest articol

112 COMENTARII

  1. Cea mai bună idee din text: dependența alocației de prezența școlară. Ba chiar aș face-o să depindă și de performanța școlară.

    Și, desigur, alocații suplimentare – și speciale, desigur nr.2 – date magistraților pentru creșterea copiilor. Ca-n Germania. :D

    • Neaparat: nu putem lua magistratilor alocatiile pentru cresterea copiilor, pentru chirie, naveta, spor de conditii dificile, norma de lapte, etc … Ar fi profund neconstitutional :)

        • Profit de ocazie pentru a semnala ca inteleg sa ma delimitez totusi din AMPRPSOADSJ
          adica din Asociația Magistraților Puri care Resping Pensiile Speciale și Orice Alocații Dar Susțin Necondiționat Johanisii.
          Motivul este simplu – nu poți profita de inexistența extrema a unor organizații de judecatori si procurori pentru a te erija in susținator al inegalabilului J atata timp cat din
          titulatura iti lipsesc cuvintele cheie – IPDSSASFRRCDPFRMMMNOPB – adica ”Inclusiv Privitor la Desfiintarea Secției Speciale si Asimilarea Fara Rezerve a Reformei Continuatoare a Domnului Predoiu – Forsta Reforma Mica Mijlocie si Mareata Numita Odinioara Predoiu – Bica”.
          La Bica ar mai incapeau majuscule C, un A , ba chiar si un I intre ele , dar daca nu vorbim despre filmul Maiami Spici de la Camera de comert , atunci cu atat mai puțin…

          • Mihai 2..mai ramane sa mi spui ca Dragnea e pe nedrept in inchisoare datorita statului paralel…in rest ai atins toate punctele necesare a fi de atins de catre un anti-sorosist adevarat!

  2. Sistemul globalisto-ultraliberal capitalist promovat in ultimii ani de elite duce oricum la cresterea polarizarii in sensul ca saracii saracesc si mai mult iar bogatii se-mbogatesc si mai mult. Cu vauchere sau fara, copiii saracilor tot infometati vor dormi iar ai bogatilor vor ragai de prea mult bine. Miezul problemei, deci, nu e vrajeala ministresei care nu doarme de grija poporului ci adancirea polarizarii societatii datorate liberalismului cretin promovat cu cerbicie de presa mainstream, anexa din buzunarul globalistilor. Dvs stiti mai bine ca Romania va face exact politicile liberale dictate de puterile garante fix in detrimentul poporului roman. Nu de alta dar noi nu avem, culmea, un partid comunist!
    PS In loc sa platim haraciul de 4 mld $ fata de licurici, puteam mari alocatia pentru copiii saracilor. Dar nu mai primeam sapca de la Trump. Chestie de alegere.

    • Pai n-ai inteles: nu licuriciul imperialist, ci CCR-ul national nu te lasa sa maresti alocatia copiilor saraci, ca guvernul asta ar vrea. Iti impune s-o faci pentru toti :)

      In rest, viva la revolucion …

      • Mai degrabă ¡Vivan los elecciones! Asta cu peneleu’ care o rezolvă cu alocațiile investite în rachiu și păcănele e încă o șperlă băgată ca să mai prostim lumea poate mai ciugulim niște voturi, cum a fost bancul cu tăietea de pensii speciale ca să dăm banii la copii, sau dăm banii la privați fiindcă avem grijă ca bolnavii să se poată trata unde vor. La modul liberal-românesc se rezolvă numai prin înființarea unui fond de alocații care să fie administrat privat de un consiliu de administrație iar CA e pus sub tutela unui consilliu de supraveghere de care răspunde ministerul. Credeți că ăștia n-au și ei șoferi și gagici de scos din foame?!

          • Nicidecum, doar administrează niște bani de la buget contra unor comisioane pe care le stabilesc funcționari numiți de politicienii care încurajează mediul de afaceri și antreprenoriatul cu banii statului.

  3. Problema nu e condiționalitatea, ci subiectul condiționalității, e exact pe dos față de Bolsa Familia: în loc să crești autonomia părintelui și să ai încredere în deciziile lui, impui un micromanagement al achizițiilor familiei pe niște marote scoase din puțul discursului anti-săraci și asistații sociali parazitari. Nu suplimentăm alocațiile pentru copiii săraci care au o prezență bună la școală, asta ar fi comunism; dă-o naibii de prezență, pe noi ne interesează băutura și păcănelele, aia e durerea majoră a unui „liberal”, ce fac săracii cu banii. E perfect logic deoarece se știe că sărăcia e în esență o formă de decădere morală, e efectul viciilor, lenei și deciziilor proaste.

    Care sunt evaluările alea din teren care justifică măsuri ce afectează milioane de familii? Că nimeni din teren nu pare să știe de vreun studiu real*, care să justifice o asemenea măsură de forță. Sau facem politici publice pe anecdote media despre asistați care au câștigat la pariuri? Și în acest din urmă caz, cine practică un discurs ideologic de carton, fără legătură cu problemele sociale ale României, nu cumva chiar doamna Alexandru?

    * https://beta.dela0.ro/politica-pacanelelor-un-bluf-liberal-anunta-intentia-guvernarii-de-a-inlocui-alocatiile-cu-vouchere/

    • Guvernul nu permite marirea alocatiei pentru copiii mai saraci, eventual in raport cu frecventa scolara, ori CCR care a impus o interpretare legalista cu ochelari de cal?

      Plus, Bolsa braziliana nu „creste” autonomia parintelui fata de sistemul romanesc, unde autonomia e 100%. Din moment ce are niste conditionari, inseamna ca autonomia e matematic mai mica la ei. Nu direct pe categorii de cheltuieli (voucher), ci pe chestii mai complicate: dar conditionarea de servicii medicale e ca un voucher indirect. Nu inteleg de ce lumea are obiectii violente si principiale la ideea de conditionare in Ro (ex, daca ar exista voucher de rechizite scolare), dar o accepta senin in alte parti.

    • La autonomie vorbesc relativ la efectul marginal al politicii. Mai mulți bani să cumperi ce vrei tu, cu condiția ca copilul să ajungă la școală, e o creștere netă de autonomie; discutăm apoi dacă condiționalitatea e adecvată. Reducerea (drastică) a convertibilității unui drept financiar e o reducere clară de autonomie, povara dovezii e la cel care o propune, cum e în general la orice propunere nouă de policy. Iar dacă în loc de argumente tehnice ai clișee și există o suspiciune legitimă de interese financiare majore, e normal să iasă cu scandal, lumea se enervează sincer dincolo de înclinații și interese politice.

      CCR a zis că tot ce se cheamă „alocație” trebuie să fie egal și necondiționat, dar nu a interzis suplimentarea alocației cu stimulente condiționale, nu avea legal cum. E mai complicat și mai puțin populist decât „dublarea alocatiilor”, deci nu plake nici PNL nici PSD, corifeii dublărilor.

      • Asta am spus si eu, ca e multa lene birocratica si populism in sistemul actual cu „universalitatea”.
        Evident solutia pe care ti-o lasa CCR este sa fii ipocrit, adica sa lasi alocatia cum e si sa cresti celelalte prestatii pentru copiii saraci, care sunt targeted. Culmea ca ele exista deja in sistem de niste ani, dar nimeni nu-i interesat de ele, n-au aceeasi valoare de simbol ideologic.
        Pe aceeasi linie, ideal ar fi sa faci de maine Bolsa ca in brazilia, cu conditionare pe outcomes sociale. Insa daca stii deconcentratele Ministerului Muncii, capacitatea e zero de a urmari asa ceva, pe termen scurt. Un prim pas rezonabil ar fi vouchere – nu neaparat hrana, cat rechizite, igiena personala / dentara, servicii medicale, etc. Se poate discuta. Dar nu, nu laptopuri sau smartfoane :)

      • „CCR a zis că tot ce se cheamă „alocație” trebuie să fie egal și necondiționat, dar nu a interzis suplimentarea alocației cu stimulente condiționale, nu avea legal cum.”

        Principiul universalitatii nu impune egalitatea, ci echitatea. O data acest principiu integrat si aplicat scrupulos in toate politicile sociale, cosmetizarile ulterioare prin suplimente si alte sporuri bizare (surse de descriminare, dar mai ales de instigare la frauda) nu-si vor mai justifica utilitatea.

    • Domnule, dar ai o atitudine pe dos. Nu ma intereseaza ce fac saracii cu banii lor, ma intereseaza ce fac cu banii mei! Pentru ca banii astia sunt munciti de altii si dati ca ajutor copiilor, nu saracilor! Copiii din familiile defavorizate trebuie sa beneficieze de ajutor, tocmai ca sa iasa din starea asta de saracie in care se zbat parintii lor. Eu as merge mai departe si as face in asa fel incat nici un ban sa nu ajunga la familie, ci numai la copil, prin achizitie controlata de hrana, imbracaminte si rechizite scolare, prin after-scool platit de stat si prin stimularea cu burse a copiilor care demonstreaza interes pentru educatie. Sa lasam prostiile si sa obtinem rezultate, astea ne vor scoate din rahatul in care suntem acum. In Romania asa-zisa stanga se ocupa cu pomeni, saracii ajung tot mai saraci din cauza asta, nu s-a facut nimic de stat pentru dezvoltare si nu s-a stimulat in nici un fel munca onesta, numai pomeni aiurea. Trebuie premiat cel care munceste, nu cel care nu are – pentru ca legatura dintre munca si starea sociala e cunoscuta, sau cel putin ar trebui sa fie. Ia ganditi-va ca e ajutat cu bani taranul care creste doua vaci, nu e ajutat (ca acuma) taranul care nu are nici o vaca. Aceste pomeni au dus la disparitia vacilor cu lapte din satul romanesc, halal politica de stanga!

      • @PAFI – obsesia asta cu „banii mei” o mai are și @Constantin, care e în realitate e bugetar get-beget, după cum a rezultat în mod repetat din comentarii. Adică ‘banii lui” nu prea sunt ai lui, la modul real.

        Dacă vreți să vedeți cum trăiesc niște copii în realitate, mergeți prin niște sate de pe valea Tazlăului sau de pe valea Tutovei. Vedeți cam cât muncesc acei copii și de la vârstă muncesc, vedeți cam câți bani poate aloca familia pentru mesele de fiecare zi, după care puteți stabili standarde oricât de înalte pentru ca părinții să primească alocația. Dar mi-e teamă că n-o să fie cazul, contactul cu realitatea face minuni.

        • Deci e o crima fara pereche incercarea statului de a se asigura ca putinul pe care il poate aloca fiecarui copil din Romania ajunge la acel copil amarat si chiunit si nu in crasma. Interesant punct de vedere…

          • @Josef Svejk – e un joc de putere, tipic pentru autorități de genul celor din România. În familiile civilizate de la oraș, alocația ajunge de-obicei dată copilului, ca bani de buzunar. Dar în zonele rurale mai sărace, chiar e nevoie de acei bani în familie și nu e treaba statului să tracaseze oamenii aiurea.

            Autoritatea parentală în familie se degradează în permanență prin grija statului, chiar nu e nevoie de noi pași în direcția asta. Pe Ilva în sus găsiți o mulțime de sate unde puteți să vă documentați chiar de la sursă despre cum devine cazul.

            • Aha!

              Deci înlocuirea banilor cash cu voucher-e e o crimă pentru că încurcă chestiunea banilor de buzunar ai copiilor din famillile prospere, care de fapt orocum n-au nevoie de alocație.

              Devine tot mai interesant…

              Cu ce anume sunt afectați copiii din valea Ilvei dacă alocațiile lor vin sub form de voucher-e? Ce secrete tenebroase ar trebui să aflu de pe urma „documentării„?

            • @Josef Svejk – asta a devenit trolling de-acum. Ca să-l citez pe Andrei Gheorghe, „la revedere, drum bun!”

            • @Harald

              V-am întrebat doar cu ce-i încurcă voucher-ele pe părinții onești. Ați răspuns nervos că o astfel de întrebare e „trolling”. Io zic să vă uitați un pic în oglindă

      • Nu, nu-l spanzura nimeni; fiti fara grija!
        Eugenismul sau raptul de copii din familii nevoiase si dati spre adoptie „pt binele lor” e o practica indelung fumata in statele totalitare de dreapta, in disctaturile militare sud-americane, incat stimabilul nu inventeaza nimic. E doar o alta gugumanie a unei mentalitati xenofobe, care interpreteaza saracia drept o vina personala, nu drept o culpa a unei societati care cliveaza, exclude si condamna..

        • Mie mi se pare ca si in statele totalitare de stanga s-au luat copiii din familii nepotrivite si s-au dat in grija statului, nu zici?
          Ori s-a incurajat ruperea de familie, dupa model Pavlik Morozov. Datorita mentalitatii nu xenofobe, ci classofobe…

  4. „indiferent de starea socială a familiei” – si cum ai putea face asta fara sa discriminezi, iar apoi, cum faci ca asta sa nu incurajeze „productia” de copii pt a sustine o familie?

  5. Sa le dam vouchere pentru o carte despre fluturi doar daca au nota 9 la chimie, tata stie 10 poezii de 500 de caractere a lui eminescu, mama trebuie sa stie tema despre izotopi.

    Mie mi se pare idea aceasta ca dam bani si se rezolva orice problema e un produs al ultimelor 3 decenii, o observ mai mult in fostele tari socialiste, sau la persoane cu gandire socialista, in general la multi oameni care vorbesc in loc sa faca ceva. Banii sunt un mijloc doar daca intelegem ce dorim si ne apucam de munca.

    Ce trebuie facut?
    1. Formulata problema, care e problema cu copii? Banuiesc ca sunt mai multe.
    2. Masurat bine ce se intampla acum si inceput monitorizarea.
    3. Incercat mai multe idei de rezolvare, si vazut care functioneaza.
    4. Lucrat, aici incep sa curga si banii in directia corecta, unde trebuie.

    Ce se intampla?
    1. Cineva care a ajuns la butoane, lanseaza o idee care nu are nici un sens.
    2. Presa incepe sa o discute in acelasi stil, multe cuvinte.
    3. Dupa e ceva neclar, dar se cheltuie o caruta de bani, nici nu se stie cati

    Poate tema nici nu sunt copii, dar familia?

    • Singura problema e ca nu suntem la T-zero, ci o politica exista deja, de ani buni, fara sa-i masoare cineva eficienta. Iar in 2020 tocmai i se dubleaza costurile. De aici a pornit toata povestea

  6. Brazilia? ce exemplu…bine ca nu SUA si Finlanda…In Papua Noua Guinee cum e? Bai nene astia de la PNL stiu doar sa taie .

    Cat despre Violeta Alexandru e praf. Si lucrurile bune care le face sunt anulate de ce aberatii sustine.

    PNL-ul va pierde multe voturi de la pensionari si parintii din tara asta.

      • Asa SUA nu au nici PĂCĂNELE.

        Decat în rezervații
        Cum ar fi Las Vegas de exemplu.

        Sa va reamintesc cine care au fost ținuți de catre SUA inchisi in rezervații ?
        Ei bine NU – NU e corect sa le spuneti ”indieni” .
        Sunt sigur ca la HARVARD s-a gasit deja o denumire corecta si ca
        deja doamna Violeta a calcat pe bec pronuntand vechea denumire rasista ”PĂCĂNELE”.
        De altfel am auzit-o spunand si ”LIFTIERA” care aduce a limbaj legionar.

      • Hh, ha, ha… In realitate in SUA exista un fel de alocatie universala pentru copii. Ma rog, universala pentru cei ce platesc taxe. E o deducere de taxe automata de ~ $500/an/copil sau student in intretinere chiar da ca e major, pana la 26 de ani. Asta merge pentur cei ce lucreaza cu viza, carte verde sau ca cetateni indiferent de statut. In adaos la asta e un sistem de deduceri si ajutoare sociale exclusiv „in natura” mult mai sever ca cel al Violedtei Alexandru. Caci asemeni Moscovei, nici Washington-ul nu crede in lacrimi. :)

        Copii merg la scoala unde au micul, dejun ceva „snack”, pranzul si daca fac si afterschooll sau sport dupa ore, un soi de „supper”. Foarte multi isi iau chiar mancare sau fructe pentru acasa. Deci 3-4 sau chiar 5 mese pe zi. La asta se adauga echipament sportiv, rechizite, instrumente muzicale, excursii, electronice, etc. Se vinde chiar si imbracaminte si incaltaminte la scoala. Sunt stimulati sa-si ia tricouri , haine, pantofi, panataloni, etc. cu sigla scolii. la fel la biciclete, skate-uri, patine, schiuri, etc.. Preturile sunt in general cu ceva sub pretul pietei (deci parintii nu se simt pradati si de regula nu se supara) scolile benficiind de tot soiuld e sponsorizari, deduceri si scutiri. Copiii nu pot plati nimic in cash sau cu credit card in scoala. Pentru tot ce vor sa cumpere dau cu cardul lor de acces in cladire. Factura lunara imi vine acas si mi se trag bani de pe card. Toate aceste cheltuieli sunt deductibile fiscal. Eu pot vedea on-line in timp real exact ce au mancat, daca si-au luat suc sau fructe intre ore (pot sa le impun restirctii la anumite chestii), respectiv daca si-au cumparat carti, rechizite sau jucarii de la scoala. Scoala imi da la sfarstul anului un sumar cu cheltuilelile „itemized” astfel incat sa pot deduce tot ce e deductibil (adica aproape tot) la taxe. Pentru cei saraci facturile sunt platite total sau partial de asistenta sociala. Deci parintii care apeleaza la asistenta sociala pentru copiii lor nu vad de fapt niciun ban in cash. Un alt avantaj e ca in scoala copiii nu stiu ca X e sarac sau Y e bogat. Cel putin pana prin clasa a X-a cand incep sa vina cu masinile la scoala si atunci diferentle sociale devin evidente.

  7. BA TOCMAI ASTA-I!!!
    DAU ȚEPPARII!!!!
    Să mă nu mă bagg-da-bagg și eu în seamă, tot așa cum șittu…sau niccitu, nu te baggaDânckași.
    FORȚAT SĂ FIE!!
    ȘI SĂ ȘTIM ȘI NOI.
    Dar forțat nu politic larrecct, măi dragă, ci cum făceau cu adevărat la tovărășime…iarră nu tavarișșcimme.
    Îi băteau pe ăia de se khăkkau pe ei.
    Numai să nu respecte legea, și-și luau niște battucatte kalla Opera de Cincco-Cincco paralle.
    Numai să nu aducă picco pill la ișcolabo.
    Brahhilicka a probabil cheltUIit un chintal de bani din care, cu o fracțiune infimă, făceai docenți din jumma de poppolaciunne, DACĂ erai de bună creDințță.
    Așaa…e clar mult mai bine…cum 0.1 e mult mai mult decât 0,000000000001.
    EXCELLENTTE!!!

    • Fratili meu, schimbă punga și încearcă să tragi marfă și de la alt dealer, al tău te păcălește și îți vinde ceva lipici amestecat cu etnobotanice și sare de baie.

  8. „Iar a ajuta cu precădere copiii săraci, nu a împrăştia bani în societate la toată lumea în mod egal, ar trebui să fie de asemenea un obiectiv de stânga…”

    Din perspectiva pieței, este mai puțin…
    Este mai eficient să aplici deduceri, decât să oferi subvenții. Primele stimulează beneficiarii să facă ceva, astfel încât să poată fi aplicate deducerile. Celelalte, stimulează beneficiarii să nu facă nimic.

    Socialmente, raportul costuri/beneficii este favorabil deducerilor.
    Dimpotrivă, politicile care ignoră eficiența și promovează egalitarismul, cele de stânga, împrăştie bani în societate sub formă de subvenții.

    • @Constantin – la ce să aplici deduceri? La agricultura de subzistență merge? Dar la lucrat cu ziua prin sat?

      Am mai povestit despre satele aflate la 100 km de București, în care oferta locală de muncă era 700 lei lunar pentru femei și 1.200 pentru bărbați. Ce deducere ești dispus să oferi, la banii ăștia?

  9. Este curios, caci indeobste rezonez, as spune deplin, cu rationamentele Dvs.
    Nu si in acest caz.
    De ce?
    In primul rand faceti un amestec indigest si incorect intre universalitatea alocatiei si mecanismul voucher. Caci principiul universalitatii alocatiei este fix un mecanism de dreapta, precum cota unica de impozitatare. Castigi 10€ sau 5 milioane, tot 16% platesti. Bine, cei care castiga 5 milioane, vor avea capacitatea contabila sa nu plateasca acei 16%, spre deosebire de primul. La fel si cu alocatia. Cotele unice, alocatiile universale, TVA-ul nu sunt nicidecum echitabile. Este o evidenta. Caci nu respecta principiul proportionalitatii, al echitatii si al solidaritatii. Or, amestecati mere si capace, incluzand sub umbrela aceleiasi logici principiul universalitatii alocatiei si cel al voucherului, cand ele pornesc de fapt din doua logici contrare.
    Mecanismul voucher ar putea fi interesant. Nu este insa, din doua motive:
    1° Voucherele, precum bonurile de masa, pot fi schimbate in schimbul a orice, scazand eventual un mic procent din valoarea lor pt acest „serviciu”. Ideea ca ele reprezinta o garantie a unui anumit tip de achizitii este o iluzie. Voucherul este deci aberant, caci el deja nu-si va indeplini functia asumata. Rolul lor e de a mai baga cateva milioane de euro unor companii care editeaza acest tip de bonuri cu regim special, in loc de a utiliza acei bani pt combaterea saraciei.
    2° Al doilea argument este mai important, caci trimite la valori. Mecanismul voucher-ului porneste de la pre-supunerea ca parintele este inamicul propriului copil, ca parintele este a priori iresponsabil, deci un parinte denaturat, caruia statul trebuie sa-i controleze prin mecanisme financiare exercitiul calitatatii de parinte. Un parinte pus, a priori, sub tutela, altfel spus. De aici si pana a asimila „parinti saraci = parinti denaturati” nu este nici macar un pas. SI daca tot sunt denaturati, de ce nu le-am „confisca” copiii? Sa-i dam unor familii „care stiu sa se ocupe de ei”, spre exemplu.
    3° Al treilea argument tine de iluzia ca am putea combate saracia ignorand familia. Ca, adica, ar putea exista copii fericiti si indestulati, care traiesc in familii sarace si nefericite, gratie unor bonuri de rechizite. Ei bine, asta nu exista, decat in mintea unor fauritori de inginerii umane, de aceasi sorginte precum cei ce au imaginat deunazi „omul nou” ceausist. Saracia se combate in familie, in comunitate, caci individul, copilul este parte a ei.

    Asa precum si noi ne amuzam de Porschce-urile care se zbat in hartoapele patriei, conduse de cavaleri care si-au inchipuit o vreme ca pot fi bogati si fericiti, ignorand cu multa inconstienta evidenta ca, in fond, sunt totusi parte a unui corp social, pe jumatate paralizat de saracie. Oare mana valida o putea trai fericita in acel corp?

      • Articolul pare să fie de partea soluției cu voucherele, invocând însă niște constrângeri rezonabile practicate în Brazilia, legate de frecvența școlară și controalele medicale. Ce treabă au voucherele cu asta?

        Comentariul lui @Ionuț este cât se poate rațional. Prin urmare, ce susține articolul? E mai bine cu vouchere așa cum vrea doamna ministru fiindcă și în Brazilia se ia considerare frecventarea școlii?

        • Brazilia e una , Romania e alta , e normal si corect sa nu existe constrangeri si conditionari de nici un fel altfel a jungem intr-o zona periculoasa, s-a practicat in Germania anilor 30.

        • Dl.Ionut nu e deloc ratinal. Dimpotriva. Am explicat aberatiile sale in raspunsul pe care i l-am dat.

          Da, articolul sustine ideea voucher-lor. Rationamentul e foarte simplu: Voucher-ele nu-i incurca deloc pe praintii onesti. ele le creaza dificultati doar celor ce-si jefuiesc proprii copii. Nu e normal ca statul sa descurajeze, atat cat poate, jefuirea copiilor de catre parintii lor?!

          • @Josef Svejk – „părinții onești”, respectiv „cei ce-și jefuiesc proprii copii” sunt doar niște categorii inventate ad-hoc, de dragul discuției în sine, dar fără nicio acoperire în lumea reală. A pretinde că familiile reale sunt iresponsabile in corpore e un fel de prezumție de vinovăție, iar a pretinde că respectivele vouchere vor asigura cheltuirea responsabilă a banilor denotă o lipsă totală de contact cu realitatea. Atât timp cât și la magazin și la birtul din sat se poate cumpăra „pe caiet”, se va cumpăra garantat și pe vouchere.

            Voucherele reprezintă doar o ingerință suplimentară a statului în viața de familie, iar un contact cu niște familii modeste de pe la țară s-ar putea dovedi nemaipomenit de instructiv pentru a înțelege cum merg lucrurile în realitate.

            • Deci nu există familii care beau la cârciumă alocațiile copiilor?! Sunt chestii inventate? Pe ce lume trăiți?

              Voucher-ele nu reprezintă nicio ingerință. Ela sunt doar o formă de plată a unui ajutor social. Evident că și ele pot fi traficate și că oricând exită o cale pe lângă. Dar însă dacă ele reduc fie și 10% din găinăriile ce se fac azi cu alocațiile copiilor înseamnă că și-au atins scopul.

            • @Harald

              V-am întrebat doar cu ce-i încurcă voucher-ele pe părinții onești. Ați răspuns nervos că o astfel de întrebare e „trolling”. Io zic să vă uitați un pic în oglindă

              P.S.: Cine-i Gheorghe ăla pe care-l tot pomeniți?

    • Sigur ca cotele unice nu-s echitabile. Ala care face 5€ milioane/an plateste impozit pe venit de 16% adica 800000€, pe cand ala care face 10000€/an plateste taxe pe venit de 625€. Chestia e ca ala care plateste 800000€ taxe nu consuma servicii de stat nici 1% din care o plateste taxe in timp ce ala care castiga 10000€ foarte probabil ca consuma servicii de stat de macar 500% din ce plateste :) E ca si cum te-ai duce la magazin si daca tu faci 10000€/an atunci kilu’ de mere costa 0.5€, dar daca faci 5€ milioane atunci platesti kilu’ de mere cu 2000€ :)

      1. Pentru omul onest voucher-ul nu e deloc aberant. El e daunator doar pentru infractor. Daca voucher-ul reduce gainariile fie si cu 10% atunci si-a atins scopul. Foarte probabil ca va reduce cu mai mult.

      2. E adevarat ca se pleaca de la prezumptia ca parintele triseaza si-si jefuieste propriul copil. Din pacate asta e o realitate destul de frecventa in special in cazul parintilor saraci. Insa daca parintele nu e inamicul propriului copil nu va fi deloc incurcat de vaucher. Nu vad unde e problema?

      • de la 1 ianuarie 2018, impoziutl pe venit este de 10%

        Si voucherele .. .. Ai auzit de bunuri de masa? Ei nine eu cu bonuri de masa nu am platit doar, si niste bautura ba, in plus am cumparat un aspirator si un tensiometru electronic….

        • Da, dar în continuare 10% 100000 e binișor mai mult decât 10% din 10000. N-așa?

          La aia cu găinăriile dumneavoastră cu bonuri de masă, tot ce pot să zic e că oricât de straniu ar suna, pe lumea asta sunt destui oameni care nu găinăresc. Din lene sau onestitate :)

          • Svejk,

            faptul ca 10% din 100.000 e binișor mai mult decât 10% din 10.000 si, zic eu , mult mai mult decat 10% din 1.000 (adica 10.000 fata de 1.000 sa nu mai zic 100) nu scuza faptul ca ignori cat este impozitul ijn Romania. Mult mai mic decat in SUA, Elvetia, Germania samd
            Insa urmand exemplul statelor civilizate am putea trage concluzia ca din 100.000 poti trage un impozit mult mai mare .. sa zicem modic, 40%. SI asa poate ala cu impoziti de 40% va avea si o autostrada ….

            Cat despre acuza de gainarie .. cum sa iti zic .. aveam nevoie de un tesniometru. De un aspirator. Asa ca in loc sa mananc muschi file sau cascaval am mancat parizer ieftin si telemea de vaci.

            Si dac aeste viorba de manarie atunci bonurile si voucherel chiar ca cam sunt manarie … Nu zic ca nu sunt bune .. insa eu cel putin as fi prefrat ca sa am bani in mana.

            Si chiar daca exista niste ……… care beau alocatia copilului .. cums a iti zic e mai bun banu in mana. Ca deh copilul ala mai are nevoie si de niste chiloti sau de ceva caldura in casa …

            • Rata realp de impozitare în România cu toate CAS-urile CASS-urle și hangaralele aruncate în cârca angajatorilor e bine peste 50%. Nici dac-ar fi 99% tot nu s-ar putea construi autostrăzi și alte celea pentru că cei ca dumenavoastră care trebuie plătți de patria recunoscătoare ca să găinăreacp una alta sunteți câtă frunză și iarbă. Cu cât sunt mai mulți bani la buget cu atâta sunteți mai hulpavi Ia mai recitiți-vă vorbele nepieritoare: „Ei bine eu cu bonuri de masa nu am platit doar, si niste bautura ba, in plus am cumparat un aspirator si un tensiometru electronic…. ”

              Singura soluție pentru cineva care nu și-a pierdut mințile e să plece de acolo ca să nu vă mai plătească.Va veni până la urmă clipa când că veți sfâșia ca maidanezii pentru ultimele resturi.

      • Foarte de acord :) nu exista echitate proportionala. Echitabil ar fi ca toti sa primeasca servicii la fel si sa plateasca o taxa fixa la fel. Sau sa plateasca ce servicii primesc si pretul sa fie pentru toti la fel. Dar nu stiu de ce ne tot baga pe gat procente de fiecare data, dar cand sa consumam, suntem egali sau chiar ne trimit sa ne rezolvam problemele singuri

        • Vorba marxistului: „De la fiecare după posibilități, fiecăruia după necesități”. Sau în traducere liberă: „De la fiecare câte o normă, fiecăruia o rație”

  10. Parere, ca si restul.
    Vrem sa dam bani pentru cresterea copiilor? Vrem.
    Vrem sa fie echitabil? Vrem.
    Vrem sa fie „conditionat”? Vrem.
    Vrem sa oprim ca sa fie facuti copii ca „familia” sa incaseze bani pentru ca au copii? Nu stiu altii cum stau, eu vreau.
    Discutia nu ar trebui sa fie despre cash sau voucher…
    Dupa umila mea parere o solutie ar fi o schema de reduceri de taxe in functie de numarul de copii. Maximalizat la valoarea actuala (sau votata) a alocatiei pentru copii.
    Macar ultima dintre punctele enumerate ar fi rezolvata.
    In rest, puteti sa ma considerati extremist. Incerc sa fiu extrem de corect. Nu intotdeauna reusesc.

    • „Parere, ca si restul.”

      Păreerea dumneavoastră exprimă un principiu economic simplu: deducerile sunt mai eficiente din punct de vedere al costurilor și beneficiilor sociale, decât subvențiile.

      Printre colegii comentatori se află însă cîțiva care au rămas blocați în mentalitatea egalitarist-comunistă. …Cea care descurajează performanța în competiție, încurajând, în schimb, cetățenii să nu facă nimic.

  11. Discutam despre o minoritate de oameni din Romania care se poate exemplifica foarte bine cu dezvoltarea globala in ultimii 50 de ani, perceptia pe care o avem fiind eronata si gresita datorita presei, da a presei , care face dintr-un tantar un armasar.
    Cat 1 : Exista pe lume 1 milard de oameni care traiesc cu max 2,5 $ pe zi , inseamna o masa din ce o fi, apa potabila fiind un lux, conditiile de trai si igiena precare, majoritatea traind din subsistenta, ce pot scote din pamant cu unelte rudimentare insa cu o natalitate de 5 copiii/femeie din care 1 – 2 mori inainte sa implinesca varsta de 1 an.
    Cat 2 : Avem 3 milarde de oameni care traiesc cu 2 – 8 $ dolari pe zi , isi pot permite o bicicleta, sa-si cumpere mancare, au un acoperis deasupra capului, si dorm pe o saltea,
    In cazul unor probleme medicale nu-si pot permite cheluieli prea mari, copii fiind trimisi la scoala, natiliatea fiind undeva la 3 – 4 copiii/femeie din care 1 moare inainte sa sa implinesca varsta de 1 an.
    Cat 3: 2 milarde de oameni care au venit intre 8 si 32 de dolari pe zi , inseamna ca au unul sau mai multe joburi, isi pot permite hrana indestulatoare, copiii merg si scoala, au case si apartamente, isi pot plati asistenta medicala natalitateta fiind undeva intre 2 – 3 copiii/femeie cu cazuri rare in care copiii mor inainte de 1 an.
    Cat 4: 1 milard de oameni cu venit de peste 32 $ dolari pe zi , oameni care traisc in conditii normale fara a avea probleme existentiale, natalitatea fiind de sub 2 copiii/femeie, sunt tarile precum SUA , apusul Europei, Japonia, Romania fiind undeva intre cat a 3 si a 4 a in rand cu China, Malaesia sau Ungaria.
    Avem 5 milarde de oameni care se pot numi clasa de mijloc tendinta fiind clara , categoria a 3 a este intr-o crestere majoara.
    In Europa anilor 50 oameni in majoritate faceau parte din cat 1 si a 2, numai ca exemplu, acum ei facand parte din cat a 3 si a 4.
    Inseamna ca bunastarea gloabala este in cerestere si nu descreste conform datelor de sus fapt valabil si pt Romania intrega discutie despre vauchere si alte baliverne fiind derizorie.
    Daca avem un sistem social in care se plateste alocatia de copil nu se poate discuta de exceptii, verdictul CCR fiind corect, fiecare copil avand dreptul neconditionat la acesta alocatie indiferent de situatia sociala a parintilor.
    Orice exceptie trage dupa sine birocratizarea excesiva, resurse umane si materiale irosite degeaba.
    In primul rand ar trebui sa ne concentram pe parinti si mai putini pe copiii, suna cinic dar este corect. Prin schimbarea conditiilor de viata a parintilor putem influenta direct cea a copiilor si nu merita sa irosim prea multe resurse pt o minoritate care va deveni si mai restransa daca oferim conditii cat mai bune de trai si crestere a copiilor unui numar cat mai mare de parinti.

    • Sa ne concentram pe parinti?! Adica sa li se dea alocatii parintilor?! Genial domnu’ urs:) La faza asta chiar ca m-ati umplut de respect! E ideea dumenavoastra sau ati lins-o de la vreo sedinta de partid din vremea iepocii?

      Alocatia pentru copii e o forma de ajutor social. Ajutorul social are sens atunci cand e directionat spre cei ce au nevoie de el. Tocmai ca sistemul e aberant si anormal. Alocatia constanta la toata lumea inseamna ca-i dau copilului dintr-o familie prospera ceva ce oricum nu-i trebuie, iar copilului dintr-o familie saraca ii dau ceva insuficient. Si toate astea in numele ideii de „echitate”

      Daca e ceva pe care statul ar trebui sa se concentreze in mod special astia sunt tocmai copiii. Statul roman insa pune un efort imens in pensioari si in pensiile care in Romania sunt macar 95% pensii sociale. Adica statul concentreaza resurse imense pe trecutul sau muribund si se zgraceste la a investi in viitor. Si vezi aici tot seoiulde imbiecili zgomotosi care lauda aceasta stare de fapt aberanta si ne spun ca incercarea cat de modesta de a canaliza resurse spre copiii si a opri fraudele ce-i afecteaza sunt o rispa de reuserse. Asta-i exact abordarea mosnegilor si babaciunilor meschini si lacomi, ce dupa o viata de paraziti sunt inebuniti ca ar trebui macar inainte de a fi ingititi de iad, sa lase statul sa face si ceva util… Vorba lui Puskin despre unchiul sau cel carpanos:

      „Cand numai pentru tine iti duci veacul
      Mai bine sa te ieie dracul!”

      • Daca alocatia este un ajutor social si trebuie indreptata spre cei care au nevoie de el, rezulta ca toti copiii (sau parintii, sau familia) au nevoie de ajutor social. Ceea ce contravine ipotezei.

        Ideea ajutorului social este de a fi ocrotita existenta decenta si demna a unei fiinte umane care nu se poate intretine singura, din cauze independente de vointa sa. Generalizarea conduce la ideea comunista a „fiecaruia dupa nevoi, de la fiecare dupa posibilitati”.

        Sa nu uitam ca si varsta de la care un om are dreptul sa munceasca sau sa deschida o afacere este o conventie sociala, bazata destul de lejer pe date biologice. Faptul ca un tanar invata nu are legatura de fapt cu capacitatea sa de a obtine un venit.

        Un student nu este incapabil sa munceasca. Societatea doar il sprijina prin alocatie, dar in prezent acest sprijin este discutabil: intregul esafodaj al educatiei de tip industrial se clatina si curand se va prabusi. Ori, in absenta segmentarii vietii in studiu-lucru-pensie, ce sens mai are alocatia?

        Ne-am obisnuit cu acest curs studiu->munca->pensie dar obisnuinta nu valoreaza necesitate si nici trecutul nu este o garantie a continuarii.

        Alocatia pentru copiii, pensia – sunt creatii ale revolutiei industriale, noi ne-am obisnuit cu ele ca si cum ar fi eterne. Nu vedem ca ele sunt pe cale de disparitie pentru ca obisnuinta inseamna confort si nicio fiinta umana nu-si refuza confortul gandirii.

        +++
        Nu ma hazardez sa comentez sistemul fiscal al SUA – despre care cineva spunea ca este imposibil de inteles :-).

        +++

        Principiul alocatiei pentru copiii e simplu: ai copiii, ai dreptul de a primi bani, drept ce deriva exclusiv din obligatia de ingrijire.

        Numai ca obligatia de ingrijire este consfintirea legala a unui drept natural – prin urmare de netagaduit, pe cand dreptul la alocatie este unul creat prin restrangerea unei libertati (aceea de a dispune de veniturile tale- impozite), prin puterea statului.

        Intrebarea majora este prin urmare: statul bunastarii este indreptatit sa restranga libertatea platitorilor de taxe pentru a lua asupra sa obligatia de ingrijire? (Sau o parte a sa, nu are importanta pentru rationamentul nostru).

        Ce anume ar indreptati o asemenea preluare a obligatiei? Fara lua in considerare partea morala.

        a) afectarea relatiilor sociale prin neexecutarea obligatiei de intretinere de catre familie
        b) principiul ocotirii prin forta statului a celui mai slab – copilul
        c) solidaritatea sociala (dar sintagma aceasta ne va conduce spre hatisurile ideologiei politice, de unde cu greu vom scapa)

        Dupa parerea mea, in acest mileniu dezbaterea ar trebui sa aiba loc in jurul necesitatii alocatiei, pe baza celor de mai sus, nu in jurul modalitatii sale de alocare.

        • Statul social occidental risipește căruțe de bani pe tot soiul de tâmpenii. Între 70% și 80% din cheltuilelile bugetelor vestice sunt legate de tot sloiul de asistențe sociale marea majoritate inutile și/sau fraudate la greu. E o realitate ce nu se va schimba prea curând.

          Una din puținele cheltuieli ce au o oarecare utilitate sunt cele pentru copii. Sigur că eficiența acestei cheltuieli e discutabilă. Însă faptul că statul dă aiurea bani copiilor din famili bogate ce nu au nevoie de ei nu e un motiv să le taie asistența celor săraci ce au o nevoie disperată de acești bani. Desăvârșiți teoria chibritului cu deosebită iscusință până vă pierdeți mințile și bunul simț cu totul.

          Nu vă bateți capul cu sistemul fiscal american. Cu ce v-ar ajuta să-l înțelegeți? ideea e că în cazul venitului meu îmi pemite să plătesc taxe de 3-4 ori mai mici ca cele pe care le-aș decarta în Europa la același venit.

          • @ Josef Svejk (22/02/2020 la 15:58″

            De acord ca @Dedalus nu trebuie sa-si bata capul cu sistemul fiscal american dar dvs. – ca inginer mecanic – ca sa va demonstrati afirmatia „…că în cazul venitului meu îmi pemite să plătesc taxe de 3-4 ori mai mici ca cele pe care le-aș decarta în Euro pa la același venit.”.

            Ca de obicei, detaliile sunt foarte importante.

            Deci pentru o analiza corecta, cat mai aproape de realitate, trebuie sa plecati de la definitii: VENIT si respectiv TAXE atat in SUA cat si in tara din Europa cu care faceti comparatie, fiecare din acestea din urma avand fie taxare „flat rate” sau „progresiv”.

            Iata cateva comentarii:

            Dupa cate stiu in SUA nu vi se retine taxa de sanatate (aveti libertatea de a va cumpara polite de asigurare dupa buzunar si pofta inimii !) iar mortgage (ipoteca) se scade din venitul total si ca urmare „tax bracket” este mai mic, deci impozit anual mai mic.

            In Romania (care-i in UE nu-i asa ?) taxele de sanatate se retin automat din venit iar mortgage (ipoteca) se plateste din restul de venit si nu se acorda deducerea din acesta.

            In general in Romania de multe ori se vorbeste/confunda venitul cu salariul, in timp ce in USA in venit nu include numai salariul ci si alte venituri, ca exemplu chirii.

            • Numelrele sunt într-adevăr extrem de importante. Sunt inginer și din fericire știu ceva aritmentică :) Eu m-am referit la taxele pe venit, adică salariul+ restul veniturilor. Să vă explic ce ce în SUA taxele mele sunt mult mai mici decât ar fi în UE:

              – Sănătatea: În UE asigurarea medicală obligatorie de stat costă minimum 15% din venturi dar poate ajunge și la 25%. Excepție e Germania unde la venituri de peste 50000€/an omul poate cumpăra o asigurare privată mult mai scumpă ca-n SUA. În SUA asigurarea mea de sănătate pentru o familie de 6 persoane costă 1.5% din venitul meu. Soția nu plătește nimic pentru că e pe asigurarea mea.În unii ani sunt eu pe asigurarea ei, depinde care e mai avantajoasă. Oricum banii ăștia sunt deductibli fiscal și aici ca și-n UE.

              – Sunt destul de sus pe craca ierarhică ca să beneficiez de așa numitul „stock option” (soția mea la fel). Adică pot opta ca să primesc până la 50% din leafă în acțiuni ale companiei pentru care lucrez la un preț preferențial de 75%. Atâta vreme cât nu le vând ele sunt scutite de taxe. Și nu am voie să le vând timp 12 luni. OK. După 12 luni le convertesc (anunț comisia de valori mobiliare cu 30 de zile înainte ca să nu fiu acuzat de „insider trading”) în titluri de stat a căror achiziție e scutită de taxe. Dacă titlurile le vând la maturitate (3-5 ani) atunci venitul respectiv e „tax extempt”. Și uite așa dacă am răbdare să aștept minimum 4 ani banii îmi vin cu cel puțin 30% mai mulți și tot ce plătesc ca taxe sunt 15% din valoarea dividendelor. Adică al câștigului oficial pe acțiune ce e în general 7%-10%. Deci taxele sunt 15% din 10% adică maximum 1.5%.

              – La asta se mai adaugă ESPP care eun plan de achiziție de acțiuni ale companiei în aceleași condiții ca cele de mai sus, cu diferența că nu vin ca parte din leafă ci le cumpăr eu, dar le deduc la taxe și pe astea. Investițiile în general sunt scutite total sau parțial la taxele pe venit.

              – Contribuțiile la fondul de pensie privată 401k sunt scutite de taxe. Pensia privată e calculată astfel încât să pot trăi din uzufructul ei la nesfârșit. După moarte ea rămâne moștenire copiilor.

              – Casa: (mortgage). Aici e adevărata frumusețe. Pot să-mi creditez orice (casă, mașină, barcă,. avion, etc.) din fondul meu de pensii cu condiția ca perioada de rembursare să nu depășească 5 ani. Șmecheria e că după 5 ani le pot refinanța tot din fondul meu de pensii și merg așa la nesfârșit :) Frumusețea și mai mare e că dobânzile pentru reședința primară sunt deductibile fiscal. Extazul e că o decizie a curții supreme permite ca dobânzile plătite de mine propriului meu fond de pensii să nu poată fi impozitate. Și uite așa partea din venit cu care îmi decartez banii în propriul meu fond de pensii e scutită de taxe, iar statul la rândul lui mă despăgubește pentru dobânda oneroasă (din păcate nu pot să urc peste 8% :) ) ce mi-o plătesc mie însumi. :) Totul e perfect legal! God Bless America!!!

              – La asta se adaugă fonduri de investiții pentru sănătate, pentru studii, deduceri pe cheltuieli educaționale (Mergem cu copiii în vacanță în Aruba e cheltuială educațională, n-așa?), aici nu e TVA, etc. etc. etc. Ce am scris e doar o mică marte din minuățiile acestei țări. În UE nu ar merge nimic din toate astea. Acolo ești stors ca o lămâie de o mașinăroie infernală hulpavă și necruțătoare.. M-am tot gândit când o să ies la pensie să scriu o carte „Becoming American – Dos & Don’ts ” sau cam așa ceva, pentru ăștia ca mine care vin în țara asta și au nevoie de câțiva ani ca să înțeleagă sistemul în întreaga sa splendoare…

            • @ Josef Svejk (23/02/2020 la 3:23)

              Comentariul dvs. este detaliat despre SUA si tangential despre UE.

              Asa cum stiti exista tari 27 tari in UE, fiecare cu sistemul ei de taxare.

              Pentru o analiza exhaustiva ar trebui ca cineva, dintr-o tara din UE, sa prezinte la fel de detaliat sistemul de taxare. Pana atunci imi rezerv dreptul da avea dubii.

              Oricum, v-as sugera sa nu asteptati pensionarea ca sa scrieti acea carte. Ati ajuta – acum – pe noii sositi in tara tuturor posibilitatilor. Am observat ca aveti talent (din postarile pe acest forum) si cred ca ati face multi bani din acea carte.

              Imi amintesc ca in unul din comentariile recente – la un alt articol – ne informati ca nu prea aveti candidati la posturile vacante (muncitori in special) chiar daca acelea le postaserati pe niste afise mari, pe fatada, vizibile si din masina in mers.

              Cred ca ati gasit oameni pentru a ocupa aceste posturi, pentru ca altfel nu veti mai fi asa

              „… de sus pe craca ierarhică ca să beneficiez de așa numitul „stock option” (soția mea la fel). Adică pot opta ca să primesc până la 50% din leafă în acțiuni ale companiei pentru care lucrez la un preț preferențial de 75%. „.

            • @David FK

              Păi credeam că știți care e treaba în UE. Dacă nu, v-o spun eu: Rata reală de taxare a venitului (incluzând poverile sociale și pe cele ale angajatorului) depășește 70% în Italia, Germania, și Franța. La asta se adaugă taxele indiecte pe energie, transport, TVA, etc. Și alea sunt plătite tot de oameni. Nu vine Sf. Petru să le plătească :) Cea mai performantă țară UE din punct de vedere al fiscalității e Polonia cu rată reală de impunere undeva un pic sub 50%.

              Acum aproape 20 de ani când am venit în SUA GM plătea pentru relocare 90 de zile mașină închiriată, și hotel, îți cumpăra casa (dacă o aveai – ginion!, eu stăteam cu chirie :)) în țara de origine, bilete de avion la clasa I pentru familie și mai aveai un fond discreționar de ~$5000 (un container de la Constnța la Detroit era pe atunci vreo $1500) pentru diverse cheltuieli de relocare. Compania pentru care lucrez acum oferea atunci condiții similare. Găseau greu clienți. Azi nu mai oferă nimic. Dacă vrei să vi, vi pe barba ta. Chiar și așa când se scoate la extern (imigrarea chiar cu vize L1 a devenit mult mai dificilă ca odinioară) un post de „associate engineer” (proaspăt absolvent de facultate – un soi de subinginer) sunt minimum 10-15 candidați din vestul Eruopei cu toții supracalificați. Adică oameni cu câte 10-20 de ani de experiență, cu masterate, chiar doctorate, etc., care sunt gata să ia totul de la 0 peste ocean chair și la peste 40 de ani. Asta indică clar starea de disperare de acolo și epxlică pe deplin stagnarea tehnologică a Europei din ultimul mai bine de un deceniu.

              Oamenii capabili de acolo s-au săturat să vă mai țină în cârcă și fug unde văd cu ochii. Singurii vinovat pentur aceată stare de lucrui e statul social hulpav și mereu nesătul al UE. Încet, încet vine și vremea în care nu va mai fi cine să vă plătească facturile. Veți ajunge să vă sfâșiați ca maidamnezii pe ultimele resturi. Dacă ar fi să pariez pe cine va câștiga acestă luptă pe viață și pe moarte, nu cred că aveți nicio șansă în fața migranților asiatici și africani. :)

      • Stimabile Svejk, n-am afirmart prin nici un cuvant ca alocatia este adresata special pt parinti, este alocatia copiilor si in mod firesc, parintii fiind cei indreptatiti s-o primeasca, cine altul ?
        Da. se poate vira si untr-un cont pe numele copilului care la implinirea varstei de 18 ani are dreptul la ei ? pana atunci ce face ?
        Afirmatia ca statul trebuie sa se concentreze mai mult asupra copiilor este falsa prin simplul fapt, copiii nu pot fi beneficiarii directi a unor ajutoare ei neavand statutul juridic fapt pt care parintii sunt cei care primesc orice ajutor banesc si este la latitudinea lor ce se intampla cu acesti bani, iar foarte corect.
        Statul se poate concentra supra copiilor doar prin asigurarera cadrului legal prin care ei sunt ocrotiti si sa creeze conditii cat mai bune in crese , gradinite si scoli astfel incat acesti sa se poata dezvolta normal.
        Cum vreti sa impartiti un ajutor de stat si pe ce criterii fara a intra in conflict cu legea ? incepam sa discriminam copiii ? conform statutului social ? adica la tigani nu le dam nimic sa nu faca copii, le dam la cei cu orchi frumosi dupa considerente etnice te pomeni ? ne apropiem foarte repede de ideile celui de-al 3- lea Reich al lui Adolf, stimabile.
        Nu stiu de ce amesteci pensionarii in acesta discutie, ai probleme sa te concentrezi pe un subiect anume ?
        Da , situatia economica si sociala a parintilor trebuie in primul rand imbunatatita prin educatie si calificare astfel incat acestia sa-si poata asigura un mod de viata decent si indestululator.
        Este foarte complicat sa conditionezi o alocatie care este platita in Europa la scara larga, pt ca aici traim si nu in SUA de conditii, idea alocatiei fiind ajutorul pt parinti si copii cu venituri mici prin munca si daca vrem sa ca imparteala sa fie echitabila acesti bani trebuie corelati cu venitul unui familii si impozitarea acesteia, familii cu venituri din munca in urma unui servici restranse sa beneficieze din plin de acesti bani.
        Ramane de rezolvata problema familiilor care beneficiaza in exclusivitate de ajutor social, cum ii putem scoate din acesta conditie, aici putand a se intereveni direct asupra parintilor prin masuri punitive daca ei nu sunt dispusi sa accepte oferte de servici, calificari etc. etc. si in cazuri exceptionale sa fie scosi din drepturile parintesti, cu alte cuvinte, copiii sa fie instititutionalzati sau realocati altor familii.

        • Ce tot bateți câmpii. Ia uite ce ne spuneați tpt șa acest articol:

          Citez din clasici în viață:

          Ursul Bruno spune:
          21/02/2020 la 19:33:
          „[…] In primul rand ar trebui sa ne concentram pe parinti si mai putini pe copiii, suna cinic dar este corect. […]”

          Dom’le Urs io înțeleg că omu’ mai uită și poate se mai și constrazice, dar ca dumenavoastră, mai rar…

          • Puteti cita pe cine doriti, intre Europa si SUA exista diferente majore de tot felul si nu are nici un rost sa discutam despre ce e bun si ce erau pt ca lucrurile oricum nu pot fi schimbate acum si imediat. Discutam de un fenomen despre care nu stim aproape nimic, nu exista nici un fel de date relevante doar presupuneri si afirmatii dintre cele mai hazardante. Cine traieste in Europa se aranjeaza cu sistemul de aici, cei din SUA cu cel de acolo , ce conteaza , fiecare sa fie multumit cat de cat iar de cei cativa betivi care beau alocatia proprilor copii, sa le fie de bine, oricum nu stim cati sunt.

            • Păi v-am citat pe dumneavoastră tocmai ca să vă demonstrez ce fain vă contraziceți de la un comentatiu la altul. Reacția a fost cea așteptată; În loc să explicați cât de cât, vă lansați în elucubrații despre America și Europa :)

              Domnu’ treaba e foarte simplă: Pe omul onest n-au de ce să-l deranjeze sau să-l încurce voucher-ele. Ele generează revoltă doar în cazul găinarilor cărora li se îngreunează „munca”. E ca situația în care Xulescu își pune sistem de alarmă. Ygreculescu se lansează în guițuri isterice explicând ce chestie inutilă și chiar dăunătoare e un sistem de alramă. Tocmai voia să dea și el o spargere și acum treaba se complică. Lui Zetulescu care nu se ocupă de spargeri îi e indiferent și nu are de ce să-l înjure pe Xulescu:) Punimaeși?

              P.S. Obișnuiți și dumenavoastră să beți alocații la „Cățeaua leșinată” ? :)

  12. domnule, te descalifici!!! „una e universalismul consfinţit la noi de o decizie stupidă a CCR care dă fiecărui copil aceeaşi sumă de bani indiferent de starea socială a familiei” / & alta care-i? pai mai e sau nu dreptul copilului?! il administreaza acest drept parintii sau echiv (deoarece copilul e minor, n-are discernamant, s-ar putea sa-i joace & el la pacanele)? iar unde nu e sau n-ar fi nevoie cine stabileste? 1 alta institutie de stat, alta organigrama, cheltuieli etc … ‘tis no good

    • N-am inteles, parintii nu mai au dreptul asupra proprilor copii ? daca ajungem intr-o asemnea situatie in care statul intervine e nasol de tot, inseamna ca statul se poate baga si sub plapuma conjugala conditionand si alte treburi. In alte ordine de idei, CCR a horatat corect, altfel am putea introduce conditionari si in alte aspecte pana la cele mai absurde, intr-un final totul fiind conditonat, intreaga viata si cum ramane cu libertatea individului ??

  13. Cum acesti bani sunt bani publici este datoria guvernantilor sa ia masuri ca ei sa fie folositi pentru scopul destinat. Daca exista companii care abuzeaza sistemul trebuie gasite metode de a bloca asta, dar nu trebuie aruncata la gunoi o masura care este, in mare parte, pozitiva.

    Eu vad o singura problema cu voucherele. Ele sunt niste simple bonuri valorice. Voucherele fac parte din the new speak al unei generatii de ministri si politicieni, educati pe la noul Stefan Gheorgiu de la Bucuresti si pe la niste scoli de vara din univesitati mediocre din Occident. Limba romana este o limba fonetica si tot adoptand tam-nesam barbarisme folosite de noua „eita” vom avea si mai multi analfgabeti decat astazi.

  14. Sunt surprins de enormitățile debitate în comentarii.

    Fiecare să plătească taxe după câte servicii publice folosește. Dar atunci serviciile publice ar deveni private, statul – o campanie ca oricare alta. Călătorești mai mulți kilometri, plătești un bilet mai scump.

    Să nu implicăm în educația copiilor cu părinți iresponsabili. Dar nu noi vom fi aceia care vom „beneficia” de concetățenii produși de acea educație?

    Și de unde până unde rezultă un drept universal al unui copil de-a beneficia de o alocație? Este un ajutor pentru copiii săraci. CCR emite elucubrații. Poate nu știe ce-s ălea drepturi.

    • noi romanii avem un banc cu Bula: intrebat la scoala de ce a intarziat, raspunde ca „a ajutat o batrana sa traverseze strada”…”dar de ce atata timp?”…”pentru ca batrana nu voia sa traverseze”…

      alocatia este un ajutor dat parintilor (nu copiilor) pentru a-si creste copii; iar in present este un ajutor nesolicitat de multi parinti
      in mod normal un parinte trebuie sa solicite (daca are nevoie) ajutor de la primarie sau scoala, pentru nevoile respective, in caz ca are nevoie de ajutor pentru cresterea unui minor

    • Ha, ha, ha…

      Ia gândiți-vă ce chestie ar fi să mergeți cu soția sau prietena la restaurant și după o cină plăcută, când tocmai vă grăbiți să ajungeți într-un loc mai intim, vi se pretinde cu agresivitate să plătiți și consumația de la alte 5-6 mese din resturant. Păi cam așa funcționează sistemul de taxare procentual. Nu vi s-ar părea revoltător?!

      Desigur că nu! Uiteasem că dumenavoastră sunteți unul din cei de la celelate mese. Cele a căror consumație o plătește mereu altcineva…

  15. Eu ma intreb de ce exista alocatiile pentru copiii?

    Singurul raspuns logic ce imi vine in minte este ca asa am apucat, asa facem.

    +++

    In sistemele fiscale de tipul celui din SUA, avantajele materiale acordate parintilor cu copii pot avea un oarecare sens – desi ma intreb daca nu cumva ele de fapt stimuleaza consumul – adica un scop cat se poate de mercantil ascuns sub un steag social.

    In cvasimajoritatea cazurilor insa alocatia este pur si simplu inutila si lipsita de orice sens. Vorbim despre digitzare, despre venit minim garantat, 12 clase obligatorii, somajul e 2-3 %etc . etc. Se presupune prin urmare ca fiecare cetatean stie ca daca are copiii, acest lucru va inseamna cheltuieli mai mari. Si se pregateste in consecinta.

    +++

    Societatea are insa intr-adevar obligatia de a ocroti copiii. Dar acest lucru inseamna si separarea lor de parinti, daca nu isi fac datoria sau daca le pun in pericol sanatatea.

    De fapt, alocatia pentru copiii in Romania (si probabil si in multe alte tari) este doar o cumparare de voturi.

    Copiilor alocatia chiar le dauneaza, pentru ca alocatia creeaza parintilor iluzia periculoasa ca statul trebuie sa aiba grija de copiii, parintii fiind doar un fel de incubatoare.

    Alocatia pentru copiii este asadar nu doar inutila, ci chiar daunatore si imorala.

    • „Alocatia pentru copiii este asadar nu doar inutila, ci chiar daunatore si imorala.”

      Este un punct de vedere, dacă o priviți ca pe ceva „dat” de către stat.

      Altfel, vă puteți gândi la o modalitate de stimulare a natalității (nu zăbovesc aici asupra motivelor, literatura de specialitate este bogată și accesibilă) și la un mijloc de sprijinire a familiilor care au copii.

      Cum ziceam în alt comentariu, este mai eficient din punct de vedere economic și social să se ofere sprijin familiilor sub forma unor deduceri din taxe și impozite.

      Am îndrăznit să aduc observația pentru ca să nu se înțeleagă că ar fi „dăunător și imoral” să fim încurajați să avem copii, ori ca statele să sprijine familiile care au copii. Este discutabil, însă, în opinia mea, modul în care este acordat acest sprijin.

      • De ce ar trebui stimulata natalitatea prin mijloace materiale?

        Aceasta perspectiva mi se pare imorala.

        In primul rand ca familia este cea care hotaraste cati copii sa aiba. Numai familia.

        In al doilea rand ca realmente nu vad necesitatea mentinerii populatiei la un anumit numar sau a unei anumite piramide de varste.

        De ce ar trebui?

        Pensia este un fel de apendice social – reminiscenta, atavism a perioadei industriale. Ca sa nu mai spun ca a face copiii pentru a avea cine sa-ti plateasca pensia mi se pare o perspectiva gretoasa cel putin: ar insemna ca in mod voit ne concepem viitorii sclavi.

        Si alocatia este ca sa putem concepe si cultiva acesti sclavi!

        +++

        Desigur, nimeni nu te opreste sa investesti castigul in asa fel incat spre sfarsitul vietii sa poti sa nu mai lucrezi sau sa conduci o afacere. Asta insa nu inseamna pensie.

        Pensia este un drept nascut dintr-o prezumtie: aceea ca dupa o anumita varsta nu mai poti lucra. In anul 2020 aceasta prezumtie este absurda.

        Ce ar dori cel mai mult o persoana cu dizabilitati? Sa primeasca o alocatie, sau sa lucreze pentru banii sai, in felul in care poate? Nu cred ca ma insel cand spun ca orice astfel de persoana ar prefera stima publica si moralul ridicat asiturate de veniturile proprii, unei alocatii ce confirma de fapt inutilitatea sa sociala. Sa fii inutil inseamna sa fii mort. chiar daca nu si biologic (inca).

        Mutatis mutandis, la fel si pensia: se pot gasi nenumarate oportunitati de a-ti castiga traiul, chiar si la 90 de ani. Ca noi nu vrem sa le vedem, nu inseamna ca nu exista. Cu imbatranirea atroce din ultimii 20 de ani, vom fi curand fortati sa le vedem. Cine ar prefera sa zaca pe o canapea asteptand pensia si fiind complet inutil?! Asa ne-am invatat, sa ne complacem in asemenea situatii, dar ele sunt profund daunatoare moral.

        Ori, daca pensia este o idee distructiva, de ce ar trebui sa avem mai multi copii pentru a asigura pensia- adica pentru un lucru rau?! E absurd!

        +++

        Rezulta ca nu exista nicio ratiune sociala a alocatiei pentru copiii.

      • Constantin: „Altfel, vă puteți gândi la o modalitate de stimulare a natalității …”

        La ce bun sa stimulezi natalitatea intr-o tara din care toata lumea vrea sa evadeze la prima ocazie care i se iveste? Sa o stimuleze guvernele din tarile care au nevoie de copiii romanilor! Guvernul bucurestiot ar face mai bine sa distribuie gratuit anticonceptionale la fiecare colt de strada decit sa plateasca alocatii pentru copii.

        Tot din motive de exod ar trebui stopata definitiv finantarea invatamintului public, in primul rind a universitatilor, iesirea STATULUI din afacerea pensiilor de stat si, in paralel, reducerea masiva a taxarii populatiei (redarea libertatii individului), in primul rind eliminarea si interzicerea pe vecie a TVA, desfiintarea a 3/4 din ministere etc.

        Un stat care inceteaza sa mai fie social aproape ca nu mai are nevoie de paza frontierelor in fata migratorilor afro-asiatici. Stiind ca in Romania singura asistenta din partea statului e indemnul prietenos „Mergi sau crapă!”, nu mai vine nimeni sa paraziteze statul social. Fiindca nu mai exista, nu de altceva.

        O astfel de politica ar insemna renasterea poporului roman si o crestere economica in stil est-asiatic, facind in 10 de ani cit altii intr-o suta.

        Eh, vise, taica! :)

        Nu te lasa UE, aliatul strategic si trollii din ambasadele Suediei, Olandei, Frantei, Norvegiei, Germaniei etc. sa iesi din rind odata ce te-au priponit, pardon, primit in subsolul clubului lor, in care deviationismele sint cu desavirsire interzise si quod licet Iovi, non licet bovi.

    • @Dedalus – a fost o discuție la un articol alăturat, despre necesitatea redistribuirii pentru a menține o societate pașnică. Alocația poate fi considerată un pretext pentru redistribuire, la fel de bun ca oricare altul. Sau poate chiar mai bun decât oricare altul.

      Destul de mulți comentatori sunt împotriva redistribuirii de orice fel, iar culmea ridicolului constă în faptul că unii dintre aceștia sunt plătitți din bani publici. Omul nu vrea redistribuire, deși trăiește din ea :)

      • Sa, numai ca ideea alocatiei seamana cu cea a primaruluii care a astupat gaurile din conducta cu tepuse de lemn :-).

        As spune ca redistribuirea este necesara acolo unde piata nu poate regla, sau unde reglajul pietei presupune costuri sociale imediate de neacceptat.

        Dar asa ceva nu ar trebui sa se prezume, ci ar trebui demonstrat. In cazul de fata, intrebarea ar fi, presupuand prin absurd ca ajungem la necesitatea alocatiei – poate piata sa regleze? Daca nu, de ce?

        Si de aici ar urma o dezbatere.

        Dar sa discuti ceea ce ai prezumat este ilogic, pentru ca argumentele trebuie sa preceada decizia, nu sa o urmeze. Iar in cazul alocatiei, prezumtia in sine este neconcludenta.

        • @Dedalus – piața complet liberă duce inevitabil la monopol, s-ar fi cuvenit să înțelegeți asta până acum. În lipsa unei societăți bazate pe redistribuire, puștimea din familiile sărace o să înceapă chiar de pe la 14-15 ani să jefuiască oameni pe stradă și nu cred că aveți bodyguarzi.

          Faceți parte exact din categoria care are parte de liniște în societate ca urmare a redistribuirii, dar nu apreciați asta, în schimb promovați un liberalism de operetă. Căruia garantat nu i-ați putea face față pe cont propriu.

          • Ce legatura are persoana mea cu ceea ce am spus?!

            Eu nu imi amintesc sa fi adus vreodata in discutie persoana interlocutorului meu. Este proasta crestere, cel putin.

            De obicei cand cineva face asa ceva o face pentru ca nu are argumente.

            Nu sunteti @Harald. Acela nu ar fi facut asa ceva.

            • @Dedalus – ați mai folosit strategia asta și nu v-a ajutat la nimic nici atunci :) Sunt chiar @Harald și pot să mă dau ca exemplu pe mine, dacă vă deranjează să vă dau ca exemplu pe dvs :)

              Nu am nici eu bodyguarzi, siguranța mea pe stradă se datorează redistribuirii practicate de statul britanic. Diferența e că eu sunt conștient de asta.

        • @Dedalus – acele „țepușe de lemn” se numesc cepuri (la singular: cep) și chiar dau rezultate pentru câteva săptămâni sau chiar luni. Ce preferați, o conductă din care țâșnesc arteziene peste tot și care devine instantaneu inutilizabilă pentru că nu mai ajunge nimic la capătul celălalt sau o conductă plină de cepuri de lemn? O conductă ca aceea nu se poate înlocui de pe o zi pe alta, durează câteva săptămâni înlocuirea ei și așa ceva nu se face iarna. Probabil trebuia înlocuită în urmă cu 10 ani, dar din diverse motive n-a fost, de aceea se folosește și azi. Așa, cu cepuri, cum e ea.

    • @Dedalus: Alocația le poate da copiilor sentimentul că muncesc pentru un scop și că trebuie să îndeplinească anumite cerințe pentru ca, la finalul lunii, să primească banii „lor”, cu care să meargă la magazinul din sat și să-și cumpere suc, sau cu care să-și plătească un bilet pe lună la film, sau – în cazurile mai nefericite, dar nu mai puțin reale – cu care să-i cumpere mamei pâine sau fratelui mai mic o ciocolată.

      Sunt unii părinți care „beau” alocația copiilor? Or fi, probabil că sunt, dar chiar să fie ei atât de mulți? Mira-m-aș…

      Ideea cu vouchere pentru rechizite nu este bună pentru că eu unul, după o lună de mers fără greș la școala aia și de scris teme&compuneri nu știu dacă vreau să-mi iau cu banii de alocație „rechizite” – pe bune acuma, iarăși școală?… Poate că vreau să strâng banii pe câteva luni și să-mi iau un tricou cum am văzut eu, să cadă pe spate colegele când intru în clasă. Sau poate joc jocuri pe calculator și-mi cumpăr „Democracy”, sau „We.The Revolution”. Sau poate, sau poate, sau poate. Sau ochelari de soare – da, clar ochelari de soare. Îți dai seama ce șmecheră o să arăt? O să se topească fraieru’ ăla când m-o vedea.

      A fi plătit din bugetul de stat nu înseamnă a trăi din redistribuire. Profesorii angajați în școlile și liceele de stat nu trăiesc din redistribuire. S-ar putea ca unii profi de facultate să trăiască din redistribuire – o redistribuire prostească pe care societatea o face pentru a avea privilegiul ca unii din membrii ei să fie idiotizați de nesimțiți împuțiți a căror ambiție a fost să le scrie pe cruce „profesor universitar”. Iată o frază pe care o scrii cu inima strânsă nu pentru că ar fi falsă, ci pentru că viața demonstrează că astfel de afirmații îi ating, și îi fac să sufere, fix pe cei care nu intră în categoria pe care o vizai cu ele.

      Și nici funcționarii și politicienii (guvernanții adică) nu trăiesc din redistribuire. Redistribuirea e altceva și are rolul ei foarte bun în societate – dacă e făcută cum trebuie.

      Totuși, e adevărat (și amuzant) că împotriva redistribuirii urlă indignați indivizi pe care redistribuirea îi ajută, îi avantajează. Dar asta e situația.

      • „Alocația le poate da copiilor sentimentul că muncesc pentru un scop și că trebuie să îndeplinească anumite cerințe pentru ca, la finalul lunii, să primească banii “lor” ”

        Cand primesti ceva degeaba, se numeste pomana, nu contravaloarea muncii.

        A nu se confunda cu obligatia de intretinere. Desi pana si pentru aceea societatea a fost nevoita
        sa stabileasca norme in Codul Civil.

        +++

        Plata functionarilor sau a medicilor are loc din buget, dar nu este redistribuire. Nu e nici macar distribuire. E contravaloarea muncii. Doar sub aspect fiscal ea apare ca o redistribuire, pentru ca provine din impozite.

        Alocatia pentru copiii este insa o redistribuire pura.

        E o lunga discutie, care ne-ar duce spre socialism, statul bunastarii samd.

        • @Dedalus – o firmă privată angajează niște salariați în măsura în care munca lor contribuie efectiv la rezultatele economice ale firmei. Dacă funcționarii publici din Ro ar fi angajați pe criteriul ăsta, 75% dintre ei ar trebui pur și simplu trimiși acasă. În multe cazuri, activitatea lor la serviciu (că adesea nu se poate numi muncă) face ca instituția să meargă mai rău. Numai redistribuirea asigurată de stat face posibilă plata acestor 75%.

          Cu medicii e mai complicat, unii dintre ei chiar prestează servicii medicale utile, dar alții le prestează și pe cele inutile. În UK sunt mii de operații efectuate nejustificat în fiecare an, doar pentru că efectuarea lor e stimulată prin modul în care NHS alocă fondurile. Și unele dintre acele operații chiar mutilează inutil pacienții, au fost cazuri de medici prinși cu sute de mastectomii nejustificate, efectuate în 10-15 ani de carieră.

          • Nu vorbeam despre modalitatea in care se evalueaza munca, ci despre natura relatiei economice respective, despre sursa veniturilor

            Sunt 2 lucruri complet diferite. Daca divagam, nu ajungem nicaieri.

            • @Dedalus – orice salariu e contravaloarea muncii prestate. Când o clasificare se aplică tuturor, e o clasificare inutilă.

              Pentru a nu fi redistribuire, veniturile angajatorului ar trebui să provină la clienții care cumpără benevol produsele sau serviciile oferite, iar o parte din acele venituri ar ajunge plătite angajaților sub formă de salarii.

              Plata TVA-ului sau a accizelor pe carburanți nu este benevolă, ea este inclusă în prețul final produsului și plătită obligatoriu. Nu există nicio contraprestație explicită din partea statului pentru acești bani, deci e o redistribuire a lor de către stat, pe criterii independente de voința plătitorului.a

      • Vlad Slăvoiu – A fi plătit din bugetul de stat nu înseamnă a trăi din redistribuire. Profesorii angajați în școlile și liceele de stat nu trăiesc din redistribuire.

        Ba da. Toți banii din bugetul statului reprezintă redistribuire, acei bani sunt luați de la cei care oferă produse și servicii taxate / taxabile. Ba chiar e mai rău de-atât, unii dintre aceia ar vinde mai mult, în lipsa taxării produselor și serviciilor oferite de ei. Chiar și deficitul bugetar finanțat prin inflație reprezintă redistribuire, în cazul ăsta banii sunt luați arbitrar de la cei care îi au, prin devalorizarea monedei.

        Dacă n-ar exista învățământul finanțat de stat, cam 20-25% dintre familii ar asigura probabil cheltuielile pe cont propriu, cum era pe vremea când se aduceau guvernante de la Paris sau Berlin. Acele guvernante erau de-obicei profesoare, ca pregătire. Atunci nu erau 20-25% dintre familii care să-și permită așa ceva, dar în prezent sunt destule cadre didactice formate în România, deci asemenea servicii ar fi mai accesibile ca înainte de 1940. Chiar și profesorii angajați de asemenea familii ar fi plătiți tot dintr-o redistribuire a veniturilor familiei respective, numai că ar fi o redistribuire benevolă, statul n-ar fi implicat. Chiar și meditațiile în privat, tot dintr-o redistribuire se plătesc, de-obicei elevul meditat nu produce bani din surse proprii.

        Copiii altor 40-50% dintre familii ar beneficia probabil de o formă de învățământ comunitar, finanțat de diverse culte religioase, de ONG-uri și de diverse contribuții ale părinților sau din veniturile proprii ale unității de învățământ, cum ar fi chiriile care pot atinge sume considerabile, în funcție de terenurile și clădirile primite ca donații în decursul deceniilor de activitate. La fel, aici profesorii ar fi plătiți tot dintr-o redistribuire, dar una benevolă în cadrul societății, fără implicarea statului.

        Însă ar mai rămâne probabil alte 20-25% dintre familii care nu ar avea acces nici la așa ceva, astfel încât acei copii ar rămâne pur și simplu analfabeți, capabili doar de munci manuale. Ăsta ar fi segmentul de societate care are într-adevăr nevoie de finanțare de la stat pentru ca și copiii lor să beneficieze de o formă de învățământ. Iar dacă banii din bugetul statului nu ar fi folosiți de-a valma, pentru toată lumea care urmează o formă de studii, ci ar fi alocați doar copiilor acestor 20-25% dintre familii, ei ar ajunge pentru mult mai multe lucruri, deci pentru un învățământ public mult mai de calitate.

      • @Dedalus: Foarte corect tot ce spuneți. Iar eu spun că alocațiile școlare – care sunt într-adevăr redistribuire pură – nu sunt deloc un lucru rău și, în plus, pot fi folosite în scop educativ (statul mai trebuie să-și și educe cetățenii, nu doar să le cânte în strună când ies prin piețe și se cred civici&deștepți) și pot ajuta la dezvoltarea unei etici a muncii.

        • Nu inteleg cum ceva primit de pomana ajuta la formarea unei etici a muncii.

          Ce fac elevii pentru a primi alocatia? Nimic, exista. Chiar daca circumstantiem, conditionam primirea de ceva, natura dreptului nu se schimba -in forma sa actuala el deriva din simpla existenta pe Pamant.

          Alocatia de nastere- ce efect privind etica muncii are? Niciunul.

  16. Domnule Dedalus, am fost la o biserică protestantă în Baden-Wurtemburg, adică la capitalismul european, da, „european”, acasă. Pur și simplu enoriașii aduseseră ce le prisosea pe-acasă, poate le trebuie, cu titlu gratuit, al alții. Atunci am înțeles că rațiunea primează în fața banilor (care ți-a dat Dumnezeu să-i folosești rațional). Dacă demonstrezi că te-ai străduit să poți întreține un copil, dar nu ai reușit, etica creștină protestantă te va mirui cu pomeni. De ce? Pentru că posesorul banilor va gândi că-i folosește rațional dându-i la ce cel nevoit. Deci principiul folosirii bate principiul posesiei. Am văzut că și Bill Gates, și Soros George, fac cam la fel. Noi, români, nu suntem destul de protestanți. Înțelegem pur ortodox ajutorul social care este de multe ori o investiție bine gândită.

    • ” Dacă demonstrezi că te-ai străduit ” – exact!

      Si da, caritatea (crestina, spre exemplu) este de apreciat si eu o apreciez foarte mult.

      Numai ca ajutorul social sau alocatia pentru copiii nu reprezinta acte de caritate, din simplul motiv ca nu exista pomana cu banii altuia, ci doar cu ai tai :-)).

  17. mie imi pare ca CCR asimileaza un drept atribuit la un moment dat prin lege cu un contract pe perioada nedeterminata imposibil de reziliat:
    ai angajat pe cineva ? nu-l poti concedia
    ai acordat pensii speciale ? raman vesnice
    te-ai oferit sa ajuti un sarac cu niste bani ? esti bun de plata in continuare
    ai primit pe cineva in spatiul locativ ? ia-ti gandul sa-l mai poti da afara

  18. Am totusi o nedumerire: cum se poate verifica daca intr-adevar parintii au jucat banii de alocatie la pacanele?

    Si care ar fi amploarea fenomenului?

    De cateva zile asist la o intreaga dezbatere pe acest subiect, dar nu am gasit nicaieri informatile de baza de mai sus. „Se stie” sau „Dupa parerea mea” nu sunt elemente pe care sa fundamentezi o decizie cum e cea cu voucherele.

    +++

    Se pare (dar nici asta nu e sigur, pentru ca „intersectia bazelor de date” e doar o vorba) ca s-au folosit bani din alocatii si ca nu au fost declarate castigurile de catre posesorul CI. Dar nu este deloc demonstrat ca posesorul CI cu care s-a jucat este cel care a jucat!

    Din moment ce castigul este impozabil, orice smecher va incasa castigul pe CI unui asistat social, platindu-i lui 10 lei pe chestia asta in loc de 1000 de lei impozit pe castig. Pe ideea ca oricum asistatul e fraier si lacom si ca oricum, chiar daca il prinde nu are ce sa ii ia. Sau cel putin smecherul va prezenta asa situatia.

    Pe scurt, nu exista baza de discutie.

    • Mi-ați luat comentariul din gură :) Problema e că nu știm cu exactitate ” de ce sunt săracii săraci?” Pentru că în funcție de răspunsul la întrebarea asta știm și dacă se justifică efortul cu voucherele ( fiindcă presupun că există un oarecare cost de management față de varianta cu bani – și acolo mai percepe CEC-ul sau cine distribuie- un comision, dar bănuiesc că mai mic) Pentru că dacă majoritatea săracilor sunt din categoria „muncesc din greu, dar nu e de ajuns” sigur că voucherele sunt mai degrabă inutile, pe când dacă sunt din cealaltă categorie, e clar că sunt utile. Pe de altă parte poate uităm că în teorie ar exista și alte mecanisme de verificare; ceea ce nu se face la noi practic deloc esta ancheta socială. Protecția copilului ar trebui să ne spună că tata lu’ Gigel bea alocația. Dar în realitate nici măcar dacă Gigel scoate copilul „la produs” în fața bisericii Protecția Copilului nu are nimic de spus, pentru că e, așa cum știm, încă o formă fără fond. Ori, mie mi se pare evident că vârsta copilăriei e aproape singura la care poți să îi dai unui om necăjit o șansă. După asta, e de cele mai multe ori prea târziu…

      • Voucherele sunt la fel de bune (sau la fel de inutile) ca si numerarul.

        Intrebarea majora este daca avem suficiente informatii ca sa decidem cum e mai bine. Eu constat ca nu. Asa, pe ce parere are fiecare, nu se va putea ajunge in veci la o concluzie viabila, ci doar la zgomot (noise).

        Cate cazuri sunt de „jucat la pacanele alocatia”? 1, 10, 100, 1000, 10,000, 100,000? Cum au fost constatate, de catre cine. cat e de sigura informatia?

        E interesant ca toata lumea vorbeste despre fake news, dar nimeni nu se indoieste de ce aude, ba mai si punem de la noi. Si asta pe Hotnews si Contributors, nu pe cine stie ce web-site dubios!

        E aberant.

        +++

        Nicio alocatie, sub nicio forma – numerar sau voucher- nu a scos vreodata vreun sarac din saracie. :-).

        Aceste ajutoare, alocatii etc. nu sunt pentru a-i sprijini pe beneficiari, ci doar un fel de autosatisfacere morala :-). Iar daca din asta mai iese si ceva profit si mai iau si ceva voturi, foarte bine!

  19. Comunitatile locale si locuitorii cunosc situatiile vulnerabile, nu se poate afirma ca nu exista baza de discutie privind cum unele familii cum cheltuie banii alocati copiilor, aiurea. Personal consider ca aceste alocatii ar trebui alocate doar de la anumite venituri ale parintilor si numai in uzul copiilor. Cei cu stare materiala buna si foarte buna nu au nevoie de alocatii. A oferi egalitate de sanse copiilor saraci inseamna a le oferi mai mult pentru a iesi din saracie. Am lucrat ani buni in invatamant si am partipat la recensamantul copiilor, la ei acasa, ce trebuiau sa mearga la clasa intaia si am vazut situatii grele. Multi vorbesc din teorie dar realitatea ne omoara.

    • Alocatiile pentru copii si bursele pentru studenti se dadeau si in Romania comunista, functie de salariul cumulat al parintilor.

      Tot diferentiat, functie de venitul per membru de familie, se dau – astazi – si alocatiile in unele tari capitaliste.

      Numai in Romania capitalista se dau aceleasi alocatii si pentru o familie cu 1000 de lei (sau mai putin) venit pe luna si pentru alta cu venit de 5 ori mai mare.

      La fel si cu pensiile: se maresc cu acelasi procent (%) fie pentru o pensie de 700 de lei, fie una de 10 mii de lei.
      Iar la pensiile speciale – e si mai si – se maresc proportional cu marirea salariilor celor in activitate pe aceeasi functie (a se vedea pensia procurorului cu peste 70 mii de lei).

    • @David FK: Mai lăsați-l pe săracu’ procuror cu pensia lui de 70 de mii de lei, că l-ați înnebunit. Omul face foarte bine că își ia banii, nu acolo e problema – așa cum nici la dl Caramitru nu-i nicio problemă că își ia acel 10% împotriva căruia se lamenta dl Mihai Călin.

      • @ Vlad Slavoiu

        In copilarie am auzit un banc, care se potriveste cu raspunsul dvs.

        „Buna ziua, mos Ioane”…..”Cofaele fac nepoate”…..”Mos Ioane, esti cam surd”…..”Nu crapa ca-s de dud”

  20. La cate vouchere exista in tara asta nu m-ar mira sa se creeze în curand o bursa a voucherelor. Oficiala. Ceva de genul bursavouchere.guv.ro. Ca oricum Bursa de valori din Bucuresti nu mai merge si nu mai emerge de nici o culoare. Iar CEC BANK este tot a statului comunist. Adica e si a mea, si a ta si a lui Sorin Ionita, a noastra adica! Hahahahaha! Adica a lor. Stiu ei cine!

  21. Nimic nu este perfect pe aceasta lume , totul este perfectibil . Aceasta atit de dezbatuta problema a existentei , ca masura corecta social , a vaucerelor , ne intriga prin aparitia multiplelor pareri pro sau contra . Pina la urma ,chiar daca am putea zice – exceptia confirma regula – si plata in numerar si vaucerele au un efect social benefic asupra copiilor . Exista desigur si derapaje si situatii unde banii primiti nu sunt folositi in totalitate in scopul initial , dar- una peste alta- tinta principala este atinsa . Statul nu poate si nici nu trebuie sa incerce sa gestioneze _undeva spre perfectiune – totul. Omenescul fiecaruia dintre noi ,ne face mai mult sau mai putin responsabili de faptele noastre si cum nu suntem toti la fel dor trebuie sa ne multumim si sa traim in acest contextde legalitate . Cei ce nu respecta si prinsi fiind sa fie pedepsiti asa cum se intimpla cu toate lucrurile pe lumea asta .

  22. „Mai e un pas până s-o facă fascistă […]”

    Pas. Uite un pas:

    Intreaga industrie a voucherelor exista exclusiv prin vointa Statului. Este genul de simbioza stat-corporatie tipic fascista, asa de manual. Iar cei ce sar in apararea politicilor fasciste pare ca sunt legiune, comic fiind ca vin si din dreapta [inchipuita] si din stanga [declarata].. :)

    Mai e nevoie de vreun pas? ca mie nu mi se pare de bun simt sa mai pretinzi ca o actiune a statului care ofera pe tava un profit necuvenit unei clientele corporatiste este…echitabila, capitalista, comunista, pragmatica sau…centrista[?]. E doar imorala [ca mai dau si cu copiii altora de birou in timp ce’si urla compasiunea-justificare pe marile ecrane si semneaza aberatia].

  23. intreaga discutie poate fi inteleasa si altfel: statul nu are bani de alocatii, asa ca tipareste bani intr-un mod ocolit. dibanda de imprumut este comisionul celor care tiparesc voucherele.

    in rest nu e nimic de dreapta la ideea cu vouchere de alocatie ca tichetele de masa.

  24. Sigur ca e o problema. O sa creasca preturile pentru produsele cumparate prin voucherele respective, apoi va fi nevoie de cresterea valorii voucherelor cand nu o sa mai fie suficienta din cauza noilor preturi, apoi preturile o sa creasca din nou si tot asa.

    Daca agricultorii primesc subventii ca sa creasca rosii, pretul rosiilor scade. Daca maine toti cetatenii primesc cate 100 de lei pe care pot sa-i foloseasca doar ca sa cumpere rosii, pretul rosiilor se va tripla in cativa ani. La fel si cu rechizitele scolare sau ce altceva ar putea sa hotarasca. E stupid sa subventionezi consumul.

    Ce s-a intamplat cu costul educatiei si sanatatii in SUA? In ultimele decenii au inceput sa subventioneze accesul, preturile au crescut, subventiile au crescut si tot asa. Acum raportul dintre costul educatiei si venituri a ajuns de 8 ori mai mare decat era in anii ’80. La fel putem vedea si cum subventionarea imprumuturilor imobiliare a dus la ultima criza financiara. Sau cum programul prima casa face preturile locuintelor si chiriilor sa urce desi sunt tot mai multe locuinte si tot mai putini oameni.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Sorin Ionita
Sorin Ionitahttp://www.expertforum.ro
Paleo-liberal (adica din soiul cel vechi) Partener fondator la EFOR (www.expertforum.ro) think tank independent Citeste si preda teorii ale dezvoltarii si sectorului public Consultant pe reforma institutionala si descentralizare in Europa de Est si Balcani

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro