Home » Dezbatere »Media / Tech » Citesti:

“Dacă pot dona o carte, de ce nu pot dona un .pdf pe care l-am cumpărat?”

Cititor Contributors februarie 9, 2012 Dezbatere, Media / Tech
36 comentarii 1,831 Vizualizari

Acest text apartine lui Calin Toma si a fost postat sub forma de comentariu la articolul “Despre Piraterie sau cum Jean Valjean fură iarăsi pâinea”

Citind articolul domnului Mihai Muresan am remarcat o idee interesanta, asupra careia am putea sa meditam cu totii dar ar fi de dorit ca in special sinapsele celor care pretind ca ne reprezinta (parlamentari si europarlamentari) sa se dezmorteasca putin.

“Dacă pot dona o carte, de nu pot dona un .pdf pe care l-am cumpărat?”

Interesant concept, nu?

Ca sa duc mai departe gandurile mele (deloc bune) despre ACTA, as aduce in discutie industria farmaceutica. Orice molecula noua (medicament) este protejata o anumita perioada de timp printr-un patent care ii ofera producatorului (pe buna dreptate) exclusivitatea productiei si comercializarii pentru o perioada cuprinsa intre 12 si 15 ani. Dupa expirarea acestui patent intervin producatorii de generice, pretul produsului generic este spectaculos mai mic decat cel initial si toata lumea are (in conditiile in care cele doua medicamente sunt echivalente din punct de vedere biologic)de castigat. Bineinteles, ca, in intervalul de 12-15 ani, medicamentul poate fi cumparat la farmacia de langa tine.

Revin la ACTA si nu ma voi referi la software ci la filme. As dori, de exemplu, ca intr-o seara sa revad un film de exceptie produs cu mult timp in urma: Deer Hunter. Ce fac? Ma duc prin magazinele care vand DVD-uri si il caut. Il gasesc? NU. De ce nu il gasesc? Fiindca nu exista “piata” pentru el iar comerciantii de filme nu au considerat ca este util sa il aiba la raft fiindca nu le aduce profit. In cazul acesta, care sunt optiunile mele?

1. Renunt sa mai vad filmul.

2. Il comand de pe amazon unde costa 10$ filmul si 40$ expedierea in Romania (+ o saptamana de asteptare)

3. Caut un site cu torente, il dau jos in circa o ora si il vad la o calitate rezonabila.

Cred ca varianta 3 este cea preferata de majoritatea romanilor si nu neaparat fiindca nu vor sa dea bani pe un DVD de calitate ci fiindca pur si simplu nu au conditii la care ar avea dreptul ca si CONSUMATORI (adica, mai pe sleau, nu au de unde sa il cumpere la un pret rezonabil).

Prin urmare, domnilor europarlamentari care veti fi pusi in situatia de a vota acest acord, va rog sa va ganditi inainte de a va exprima votul si la optiunile pe care noi, consumatorii (adica, mai pe sleau, ALGEGATORII vostri), le avem atunci cand suntem pusi in imposibilitatea de a gasi un anumit produs.

Asa cum nu vreau sa fiu acuzat fiindca am fotocopiat o culegere de matematica pe care nimeni nu o mai editeaza ma astept sa ma lasati in pace atunci cand nu pot cumpara produsul de care am nevoie. Stabiliti niste reguli de buna distributie impreuna cu cei din corporatii si dupa aceea luati-ne la puricat cu un copyright stupid care nu aduce beneficii actorilor ci doar samsarilor celuloidului si hartiei.

Iar daca aveti nevoie de idei va mai dau una gratis (nu vreau drepturi de autor): aplicati la filme aceleasi reguli care se aplica la medicamente, produsul sa fie protejat de patent un numar de ani. Dupa aceea mai lasati si voi la pret, nu de alta, dar peste vreo 30-40 de ani ii vom uita pe Robert De Niro, George Dzundza, Christopher Walken, John Cazale, John Savage si nu in ultimul rand, Meryl Streep.

PS. Daca ACTA s-ar fi “inventat” in secolul XIX probabil ca nici nu am fi auzit astazi de Dickens, Balzac, Tolstoi, Dostoievski, Thackeray, Stendhal, Zola si foarte multi altii.

Acest text apartine lui Calin Toma si a fost postat sub forma de comentariu la articolul “Despre Piraterie sau cum Jean Valjean fură iarăsi pâinea”

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "36 comments" on this Article:

  1. Radu D.L.Popescu spune:

    In primul rand, formularea problemei e stramba, in titlu lipseste ceva.

    On topic. Poti sa donezi ce vrei. Nu te impiedica nimeni. Atata timp cat nu obtii foloase materiale in urma “donatiei” tale. Legea la asta se refera, nu ai voie sa obtii foloase materiale de pe urma muncii altora.

    Dar smecheria romanului este fara margini. El se gandeste la donatii de-alea, pe care in caseaza bani. Mai, sa fie…

  2. Radu D.L.Popescu spune:

    Si inainte sa scrieti, documentati-va. Ia uite ce scrie in Legea Dreptului de Autor:

    Art. 25. – (1) Drepturile patrimoniale prevăzute la art. 13, 16, 17, 18 şi 21 durează tot timpul vieţii autorului, iar după moartea acestuia se transmit prin moştenire, potrivit legislaţiei civile, pe o perioadă de 70 de ani, oricare ar fi data la care opera a fost adusă la cunoştinţă publică în mod legal. Dacă nu există moştenitori, exerciţiul acestor drepturi revine organismului de gestiune colectivă mandatat în timpul vieţii de către autor sau, în lipsa unui mandat, organismului de gestiune colectivă cu cel mai mare număr de membri, din domeniul respectiv de creaţie.

    deci ai fi auzit (pe gratis, ca numai asta aveti in cap) si de acei ilustrii autori.

  3. Leo spune:

    Buna observatia, generatoare de discutii. Hai sa gandim cu capul.

    Daca eu imi deschid maine serviciu legal filmebunepenet.ro prin care poti “inchiria” filmul cu 1.99E sau “cumpara” cu 8.99E (download de pe net, DRM, inchiria = licenta sa-l vezi de cate ori vrei in 48h, “cumpara” = licenta sa-l vezi de cate ori vrei, cifrele sunt scoase din burta), cam ce sanse am in fata torentului?

    Apropos, n-ai nici un drept ca si consumator *pana nu platesti*.

    Similaritatea cu farmaceuticele e falsa. Inseamna pur si simplu ca dupa 20-50-100 de ani ai voie sa-ti faci tu “Deer Hunter”, cu actorii tai, regizorul tau, samd. Aia inseamna sa copiezi produsul.

    In ceea ce priveste copyright-ul “istoric”, un pic de documentare face bine. Doar doua linkuri rapide.

    http://www.victorianweb.org/authors/dickens/pva/pva74.html
    http://moreintelligentlife.com/story/dickens-vs-america

  4. Sergiu spune:

    “amazon unde costa 10$ filmul si 40$ expedierea in Romania” e o afirmatie care nu reflecta deloc echilibrul site-ului contributors.ro. Desigur ca il pot cumpara din cel mai indepartat colt din lume si pe urma sa ma plang de durata si costurile de trasport dar eu nu vad logica, nu e deloc stilul si nivelul site-ului, mai degraba stilul “tembeliziunilor” de stiri. Contra-argument practic: il pot cumpara de la Amazon si din Europa iar costurile pentru un DVD + Blu-ray sunt 11.57 lire iar transportul 6.29 lire:

    Estimated dispatch: 10 Feb 2012
    The Deer Hunter [DVD] [1978]£4.91Quantity: 1 Change In stock. Sold by: Amazon EU S.a.r.L. Add gift options
    Deer Hunter [Blu-ray]£6.29Quantity: 1 Change In stock. Sold by: Amazon EU S.a.r.L. Add gift options

    Order Summary
    Items: £11.57
    Postage & Packing: £6.29

  5. euNuke spune:

    Domnule Toma, cred ca sinteti inca bulversat de intrebarea retorica din titlu si nu v’ati mai obosit sa va informati asupra chestiunii. In primul rind, toate drepturile exclusive asupra bunurilor ce fac obiectul dpi sint limitate in timp, prin lege sau prin conventii, durata protectiei legale variind de la un stat la altul. Putem discuta despre aceste termene si posibilitatea de a le reduce, dar aici era atacat un principiu -cel al ocrotirii legale a drepturilor de proprietate intelectuala.

    Nimeni nu va opreste sa donati un pdf dau un film in format digital obtinut legitim. De altfel vad ca nimic nu va opreste sa accesati platforme ilicite si sa ‘imprumutati’ fisiere piratate, a caror natura imorala o cunoasteti foarte bine si totusi va complaceti in utilizarea lor cautind justificari in sfera nevoii superioare de cultura.

    Insa donatia este un contract ce presupune 2 parti identificabile si un transfer de posesie efectiv. Ca atare, atunci cind ‘donati’ un mp3, sau un pdf, si pastrati totusi uzul acelui fisier, actul juridic respectiv nu reprezinta in realitate o donatie, ci o contrafacere [=copiere] urmata de un transfer al unui drept neintemeiat contractual sau legal asupra folosintei si nu asupra obiectului in sine. Multiplicarea acestui tip de bunuri este un act protejat de legile dpi, ea poate fi operata doar in conditiile legii ori ale titularului originar al dreptului de multiplicare/difuzare; cand operatiunea de ‘donatie’ se desfasoara pe o platforma virtuala cu useri anonimi, nici nu mai putem vorbi de un imprumut, licit sau nu, caci destinatarul ofertei facute de generosul detinator de pdfuri este nu un individ anume, ci un public larg, ca atare reprezinta echivalentul anihilarii drepturilor originare, ale autorului, ale editorului, ale difuzorului, si insusirea discretionara de catre inchipuitul haiduc a tuturor dezmembramintelor dpi. cu alte cuvinte, momentul in care un pdf protejat este incarcat pe un site de sharing reprezinta debutul actiunii prin care haiducul isi aroga calitatile ce apartin de drept si natural titularilor orinari. Un exemplu din lumea pamanteana: imaginati’va ca detineti un imobil in orasul natal si sinteti obligat de circumstante sa’l parasiti temporar, pe o durata necunoscuta; nu puteti sa’l inchiriati ca sa beneficiati de fructele proprietatii dumneavoastra pentru ca nustiti dinainte momentul intoarcerii, ca atare va decideti sa cedati gratuit si temporar folosinta apartamentui unui prieten; actul juridic se cheama comodat; prietenul insa intelege altcumva drepturile sale conferite de contract si se apuca sa ‘doneze’ camere in apartament, loturi in curtea dumneavoastra, electrocasnice si tot ce mai gaseste in batatura; nu o faceti oneros, din motive mercantile, adica nu incearca sa obtina bani de urma acestor ‘donatii’, insa atunci cand in sfarsit va intoarceti va gasiti imobilul devastat, si va aflati in imposibilitate de a va relua posesia pentru ca ‘musafirii’ au si ei confuzati de natura actelor prietenului, unii traiind cu impresia ca aciuarea lor este licita si pe veci, singurul hatar pe care vi’l fac fiind cel al unei coabitari. cum se pot preintampina astfel de situatii? simplu, prin educatie, prin informare asupra drepturilor dumneavoastra, asupra posibilitatilor oferite de legea civila de a va ocroti bunurile, prin apelul pe o piata licita la contracte scrise sau la servicii de conservare a bunurilor. Ca atare, daca va doriti un film clasic bun in timp util -poate nu aveti decat duminica seara la dispozitie-, ei bine exista instrumente digitale legale care permit inchirierea la distanta a filmului in format digital, dar piata evolueaza doar daca acest act juridic este protejat legal in tarile de destinatie, ca atare, pe o piata libera, cu cit mai multi consumatori vor dori bunuri si servicii de calitate, obtinute pe cale licita, cu atit ofertele vor fi mai multe si mai bune.

  6. Catalin Toma spune:

    Domnului Radu L Popescu
    Nu este vorba de primit ceva gratis ci doar de faptul ca suprareglementarea poate sa faca mai mult rau decat bine. Multumesc foarte mult pentru referinte, a fost o lectura extrem de interesanta.

    Leo
    Ar fi extraordinar daca ar exista un serviciu cu plata de unde sa poti descarca filme. Din pacate nu prea exista la noi (inca). La un pret situat cu 25-35% sub costul unui bilet la cinema cred ca ar reprezenta o competitie serioasa pentru torente, in special pe segmentul celor care isi permit si doresc sa plateasca pentru calitate.

    Sergiu
    Nu e mare diferenta intre 30 si 40 de dolari, oricum dureaza cateva zile livrarea (asta era ideea de baza, ca sa zic asa)

    • Leo spune:

      @Catalin Toma

      Sa fiu sincer, cred c-o astfel de afacere ar fi un fas total.

      Pe de-o parte avem un serviciu unde trebuie sa platesti ceva de fiecare data cand vrei sa vezi un film, un serviciu care-ti livreza filmul in (sa zicem) o ora, ca latimea de banda costa. Pe de alta parte, avem torentu care e gratis, neamule, pe care il descarc in 5 minute, nu conteaza ca ia doua ore sa-l vad, si pe care-l mai dau si la tot poporu roman. CAM la aceeasi calitate, oricum nu se vede de la 3 metri diferenta. Sau de la un metru pe ecranu de laptop.

      Cred ca singura “sansa” pe care ar avea-o serviciul legal ar fi subtitrarile in limba romana. Acelea pe care intr-adevar nu le gasesti la productiile rare. Fireste, devine avantaj doar cand e cineva care nu intelege suficient de bine limba originala.

  7. kinn spune:

    Dumneavoastra ca si consumator nu aveti *dreptul* sa vedeti Deer Hunter. Nu scrie nicaieri in vreo lege acest lucru, si dreptul la filme nu este o necesitate de baza a vietii. Consumatorul nu are dreptul decat sa cumpere ce este pe piata, nu are dreptul de a impune vanzatorului ce sa vanda. In plus, si filmele si cartile devin publice dupa o anumita perioada, la carti este la 70 de ani dupa moartea autorului.

    Altfel, rationand pe aceeasi linie: daca aveti nevoie de o carte care nu se gaseste, si eu sunt singurul din oras care o are, aveti cumva dreptul sa imi spargeti biblioteca ca sa o luati? Sau cereti parlamentului sa faca o lege care sa ma oblige pe mine sa v-o dau?

    Trebuie sa faceti diferenta intre *drept* si *dorinta*.

  8. Catalin Toma spune:

    In nici un caz nu ar fi de dorit sa se legifereze un abuz in sens invers. Daca nu gasesc o carte incerc sa o imprumut de la cineva (in 99% din cazuri am reusit).

    Sunt total de acord ca orice creatie intelectuala trebuie protejata (a propos, cum s-a ajuns la 70 de ani?) si nici nu incerc sa supraevaluez drepturile mele de consumator. Nu imi doresc totusi sa ajung in situatia de a fi dresat si obsinuit doar cu ce imi ofera piata/cei care o dirijeaza. Piata, in opinia mea, ar trebui sa incerce sa se dezvolte in acelasi timp cu internetul si nu sa ii restrictioneze utilizarea. E adevarat ca asta poate insemna investitii mai mari si eventual profituri mai mici dar, in final, este foarte posibil ca toata lumea sa aiba de castigat.

    Cat despre ce se intampla astazi cu torentele poate ar fi bine de luat in calcul si un alt element: e foarte greu sa educi o generatie sa respecte proprietatea intelectuala atat timp cat oferta comerciala de care au parte este cu mult sub nivelul celei din tari cu un comert mai dezvoltat. In foarte multe cazuri, un parinte nu are cum sa mearga cu copilul sau intr-un magazin si sa cumpere un produs cu licenta fiindca ori nu il gaseste ori este la un pret aproape dublu fata de magazine similare din America sau Europa.

    Pana la urma, succesul torentelor este un rezultat al deficitului de educatie (familie plus scoala), al lipsei resurselor financiare si al unor preturi exagerat de mari care trebuie platite pentru anumite produse.

    • kinn spune:

      Si eu cred ca torentele si file-sharing-ul in general nu pot fi oprite printr-o lege, si ele nu vor fi oprite decat atunci cand vor aparea servicii comerciale de streaming pe internet de calitate.

      E drept ca ar trebui ca piata sa se dezvolte in directia asta, dar nu e treaba consumatorilor cum isi fac politica firmele de distributie de filme. Credeti ca e o oportunitate de afacere ? Investiti dvs o firma de distributie filme in acord cu internet-ul si rupeti gura targului. Asa merg lucrurile. Dar nu poti, daca nu sunt struguri la piata, sa legalizezi furtul din vie.

      70 de ani e un numar arbitrar, impus prin lege. Wiki spune ca pe vremuri era numai 25, dar apoi a fost crescuta treptat. E mult, e putin? Dvs daca va construti o casa v-ar place sa devina publica dupa 70 de ani? Daca vindeti la piata publica mere din livada dvs, ar trebui ca livada sa devina publica dupa 70 de ani? Mie unul nu mi se pare aberant un copyright de 70 de ani dupa moartea autorului.

    • Parca aveati o alta atitudine fata de proprietate si in genere fata de torrente in comentariu? Acum gasiti ca reprezinta o probl de educatie. Cred ca trebuie sa va hotarati. :)

  9. Tudor spune:

    Mai scriu încă o dată și aici, așa cum am scris la celălalt articol, pentru cei înamorați de conceptul “dacă pot dona o carte, de ce nu pot dona un .pdf pe care l-am cumpărat?”: pentru că în cazul unei cărți, acel exemplar donat este unic; PDF-ul se poate multiplica instantaneu și nelimitat.

  10. diana spune:

    Problema e simpla.
    in Europa este 70 de ani dupa moartea autorului.
    in State este 90 de ani dupa moartea autorului daca drepturile ii apartineau si 120 de ani daca drepturile apartin unei compani.
    Firma cu cel mai mare lobby pe aceasta tema este Disney care are inca dreptul asupra Micky Mouse.

    70, 90, 120 de ani. O viata de om. Dupa moartea autorului. Este aberant.

    Asa se ajunge ca Arghezi sa fie scos din manuale.

  11. pentru un internet liber :) spune:

    cata “corectitudine” =)) – si inca “politica” :D

    “Atata timp cat nu obtii foloase materiale in urma “donatiei” tale” spune un comentator – neinformat – mai sus. nu stiu ce “foloase materiale” obtine cineva care incarca un film pe un site de torente – The Pirate Bay, de exemplu. eu, una, stiu ca nu platesc un film downloadat astfel. nu dai “share” unui film pentru a primi foloase materiale, si NU PRIMESTI BANI pentru asa ceva.

    bun… mai departe voi enumera motivele pentru care este nevoie de torente, de programe de download gratuit etc.
    - internetul inseamna, in primul rand, confort si rapiditate a comunicarii. inseamna fluiditatea informatiei.
    - faptul ca internetul poate fi un mijloc de control al utilizatorilor nu este decat un aspect secundar, ne-esential
    oamenii nu folosesc internetul pentru a fi controlati, sau pentru a-si muta cu arme si bagaje modul de viata fizic in fata calculatorului, ci tocmai pentru ca internetul inseamna altceva – inseamna informatie libera, posibilitate de a afla si de a varia cunostintele. nu citesti o cronica a unui film interesant , sau descoperi un regizor nou pentru a astepta apoi saptamani, luni sau ani pana cand sa ai ocazia sa si vezi acel film.
    mai mult, nu orice film va “merita banii” – vei dori sa platesti un film bun, dar te-ai zgaria pe ochi daca ai cumpara un film slab – facem asta cand mergem la cinematograf, la festivaluri etc. or, cum spuneam, internetul nu e doar un loctiitor de TIFF, de exemplu :D e altceva. nu are “atmosfera”, dar are mai multe posibilitati.
    si, contrar convingerilor zelosilor comentatori pro-ACTA de mai sus – nu exista nicio legatura intrinseca intre internet si banci, card bancar, plata online etc. nu tuturor care folosesc internetul li se pare convenabil sa plateasca prin internet.

    - in al doilea rand, “cumparand”, astazi, un dvd, un cd, chiar si un film – nu finantezi regizorul, sau muzicianul, sau actorii, sau scenaristul, ci o mafie incredibila show-business-ului. asta-i tot. mai mult, aceeasi industrie de show-biz (care prospera tocmai pe baza produselor de duzina, cele pe care consumatorul poate ca ar ajunge sa le dea la o parte, cu putina educatie) nu doar strange cu usa consumatorii, ci jecmaneste si artistii, incasand profituri uriase in comparatie cu acestia din urma.

    Este, asadar, absurda pretentia “incuierii internetului”. se va dovedi, de altfel, si neprofitabila. inca mai neprofitabila decat torentele.

    Solutia pe care o vad este introducerea unor taxe – decente – de download in facturile furnizorilor de internet. si, neaparat, desfiintarea autoritatii industriei tip Hollywood – la urma urmei scandalul pe care il fac este proportional cu iminenta sfarsitului epocii lor. astfel, nu vor mai cere preturi oribile, iar taxele de download vor fi onorabile, si vor ajunge unde trebuie – la creatori – regizori, muzicieni, de ce nu? – scriitori etc.

    ar fi necesar doar stabilirea unei limite de download pe luna – de exemplu taxe diferentiate pentru 5, 10, 20 de filme, muzica etc. – si consumatorul ar trebui, de asemenea, sa aiba posibilitatea sa directioneze taxa respectiva in functie de creatorii ale caror filme, albume etc. le-a downloadat.

    eu cred ca este o posibilitate la indemana.

    problema ACTA nu este, insa, una a “incalcarii copyright-ului, chipurile, ci a controlului (acel efect secundar, negativ, al internetului, de care vorbeam la inceput).
    s-a vazut deja la banci: existenta bazelor de date, a internetului, a comunicarii dintre sucursale nu au facut ca operatiunile bancare sa fie mai usoare – trebuie literalmente sa stai in cap daca vrei sa platesti o factura la o banca dintr-o alta regiune decat cea de domiciliu; daca iti lipseste factura, deja nu mai ai nicio sansa – totul devine insa extrem de usor, daca alegi plata prin card sau, si mai si, prin virament bancar :D
    in mod analog, prin ACTA, SOPA vor realiza nu atat evitarea “fraudelor” (download ilegal etc.), cat controlul datelor, al utilizatorilor, informatiilor etc.
    -

  12. Victor Ghidu spune:

    @Diana
    Da, sunt niste cifre arbitrare, dar argumentul tau nu e cu nimic mai logic: ce daca dispare Arghezi din manuale, de exemplu?! Ti-a scris Arghezi tie sau mie sau cuiva anume?! Nu, el a scris, banuiesc, pentru el in primul rand. Ca noi ii apreciem poeziile e o alta poveste; similar cu un comentariu de mai sus, intre dorinta de a-l citi pe Arghezi si dreptul la acelasi lucru e o mare diferenta.

    • nu e "dreptul la Arghezi" ci pur si simplu nevoia de... spune:

      nevoia individului si, mai ales, nevoia comunitatii.

      o societate formata din tampiti este o societate tampa. o societate in care oamenii citesc, inteleg, gandesc este o societate evoluata.

      cultura nu are regimul oricarui “produs”. Fellini este nepretuit, la fel ca si Shakespeare, sau Eminescu si atatia altii, din fericire. calitatea lor sta in faptul ca au DAT ceva – poate nu dvs direct, dar lumii in care traiau, iar acel ceva, daca nu este pentru dvs sau pentru mine, cu siguranta nu-i nici pentru profitorii SOPA / ACTA. “calitatea” sau “valoarea” unei opere artistice are utilitate, chiar daca in alt sens decat cea a unui produs alimentar sau industrial. un film bun stimuleaza gandirea oamenilor, fiind, cum spuneam, util societatii. el este, de aceea NECESAR.
      la fel cum un parinte, un profesor, un stat castiga mai mult, si ALTCEVA, oferind copiilor cartile la biblioteci si indemnandu-i sa le citeasca, decat punandu-le in vanzare si asteptand exclusiv profitul de pe urma acelor carti cumparate – tot asa functia principala a cinematografiei, a muzicii, a literaturii nu are legatura cu sfera marketing-ului. asta este.

      autorii, artistii, creatorii trebuie sa traiasca – DA – dar nu trebuie construite, pe spinarea lor si a publicului o industrie + un organism de control si cenzura a mintilor. pentru simplul motiv ca arta, fie ca vorbim de Led Zeppelin sau de Kiarostami, nu spala creiere, ci le fortifica. or asta nu vor sa inteleaga cei care transforma arta in “produse”.

      dar, evident, atata timp cat directia urmarita la nivel macro – fie ca vorbim de sistemul de invatamant romanesc, sau de principiile de educatie, mass-media, divertisment etc. din alte tari – atata timp cat toate indica un interes de tampire a publicului, iar nu de desteptare a lui, cenzura internetului este cea mai fireasca masura, nu?

      • kinn spune:

        Antrenant si emotionant, dar totusi “nevoia societatii” se opreste la “dreptul de proprietate”. Daca societatea are nevoie de apartamentul tau, masina ta, sau un rinichi de-al tau, are voie sa le ia?

        Nevoia societatii este satisfacuta prin biblioteci publice. Adica societatea strange 1 leu de la 20 milioane de romani si cumpara drepturile de autor ale lui Fellini, sau Arghezi, daca vrea. Nu e normal sa le ia cu japca, nici sa lase pa altii sa le ia cu japca.

        • @kinn spune:

          societatea sunt si eu.

          “societatea” nu va avea, cu siguranta, nevoie de un rinichi al meu, pentru simplul motiv ca noi oamenii nu prea consumam asa ceva – canibalii sunt pe cale de disparitie in lumea actuala.

          in schimb daca vecinul meu, in loc sa vada Fellini, sau Mihalkov macar o data-n viata, va trage pe nas manele si lady Gaga si filme de duzina marca Hollywood sunt muuult mai multe sanse sa imi dea in cap. si mie, si regizorilor, si artistilor, si dvs.

          cam asta-i tot.

          oricum, am vorbit mai sus de conditiile in care doresc sa se faca “rasplata” consumatorului fata de creatorii de filme, muzica etc. – dar doar fata de autori, regizori, artisti – iar nu fata de INDUSTRIE.

          si, evident, excluzand ORICE control sau supraveghere.
          cum bine au observat multi – scopul acestei campanii corect politice “impotriva pirateriei” nu-i atat protejarea proprietatii intelectuale, ci controlul.

          daca vreti sa continuati “argumentele” – raspundeti, va rog, la intrebarea: ati downloadat vreodata materiale de pe torente?

          • kinn spune:

            Bieninteles ca am tras de pe torente :) Dar nu incerc sa zic ca ar fi rau, stiu ca e incorect.

            Trasul de pe torente nu va disparea niciodata, asta e sigur, ba chiar va creste necontenit. Dar asta nu inseamna ca nu pot intelege dreptul proprietarilor de a se opune.

          • kinn spune:

            Cat despre rasplata autorilor vs industrie, nu cred ca e treaba noastra. Autorii si industria sunt in niste relatii comerciale vechi si bine stabilite, care se schimba incet. Daca vrei sa-l platesti personal autori, nu te opreste nimeni.

            Deunazi citeam un articol din Guardian despre cum serviciile digitale gen Amazon distrug modelul clasic de relatie autor-editor. Iar scriitori de geniu gen Hemingway depind de relatia cu editorul, pentru ca scriu carti exceptionale odata la cativa ani, nu zi de zi. Intre acesta date, traieste pe banii editorului. Democratizarea gen Youtube nu ajuta un Hemingway sau un Tolstoi, pentru ca acesta nu scrie articole de 2 pagini odata la 3 zile, ca pe Contributors, si nu e platit dupa numarul de randuri scrise. In concluzie, exista legaturi mai complicate intre autori si industrie, care trebuie lasate sa evolueze natural.

  13. Si o carte se poate copia la infinit, la fel ca un PDF: prin xeroxare. Ceea ce a contribuit la americani la scaderea pirateriei au fost Netflix, Hulu, iTunes si asa mai departe. In Romania majoritatea serviciilor de genul asta nu exista. Eu sunt cinefil si vizionez foarte multe filme. Daca ar fi trebuit sa platesc pentru ele, as fi ajuns la niste costuri enorme. In plus, multe dintre filme se dovedesc a fi destul de slabe, ceea ce ar fi insemnat o risipa de bani daca as fi fost obligat sa le cumpar. Asta se rezolva printr-un serviciu de inchiriere gen Netflix, care nu exista la noi. Aparatorii copyright-ului ar trebui in primul rand sa puna la dispozitia clientului niste servicii online la preturi decente, si apoi sa se planga de piraterie.

  14. Liviu M spune:

    Mai incerc odata sa scriu acelasi comentariu ca si acum o ora care se pare ca nu a ajuns la destinatie.
    Ideea din titlu are o mica problema. Cand donez o carte se subintelege ca am cumparat-o si apoi nu o voi mai avea in proprietate. Daca am nevoie si eu de ea, voi cumpara doua (platind pentru doua carti).
    Cel care vrea sa doneze un pdf il va sterge de pe computerele sale ? Sau va plati pentru doua pdf pentru a putea retine unul pentru sine si unul sa-l doneze?
    Daca da totul e in regula.
    Daca nu, mi se pare ca avem o problema, E ca si cum as xeroxa o carte inainte de a o oferi cuiva, desi pe carte scrie sa este interzisa reproducerea continutului prin fotocopiere.

    • that's not the point spune:

      obiectia asta a mai aparut o data – nu stiu daca a dvs sau a altui comentator.

      dar: o carte nu este un obiect, un lucru material… este informatie, arta, creatie, frumusete.

      avand in vedere ca majoritatea filmelor, cartilor le vedem / citim o data, de doua, de trei ori, dar ele RAMAN in memorie, probabil ca le-ati pretinde celor care “doneaza o carte” sa-si faca si o lobotomie pentru a extrage radacinile prinse de acel film sau acea carte in mintea noastra.

      Simfonia a VII-a a lui Beethoven nu este un “produs”. la fel, nici filmele lui Jacques Tati nu-s produse, nici … nici … nici …

      este penibil sa va ascundeti dupa deget. nu vorbim despre marfuri, despre consumabile.

      poate se poate vorbi despre marfuri, consumabile la nivelul “industriei de divertisment” ce “produce” efemeride in voga o luna-doua. pai puneti-le pe-acelea in super-market-uri, daca vreti, dar lasati arta in spatiul pe care il ocupa dintotdeauna – al nepretuitului.
      dintotdeauna, arta functioneaza cu mecena, nu cu facturi, chitante, SOPA, ACTA.

      care-i arta si care nu-i? :D – sa vedem care manelist – autohton sau global – va sustine ca el creeaza si va renunta la veniturile aduse de “marfa” sa =))

      • kinn spune:

        Nu sunt “consumabile”, dar asta nu schimba cu nimic natura proprietatii. Oare sculpturile lui Brancusi nu sunt tot arta? Dar poate spune cineva ca nu erau proprietatea lui Brancusi, ca n-avea voie sa la vanda, sa le arda, sa le sparga, sa le lase mostenire, sa le ascunda in beci, sa faca ce pofteste cu ele?

        Informatie, arta, creatie, frumusete … da, sunt toate astea, dar sunt in acelasi timp si proprietatea cuiva. Nu e nici o contradictie.

        De fapt povestea asta e similara cu programele software. Un program n-are nici el greutate, volum, dimensiuni fizice, este mai mult o idee. Este ca si pdf-ul, doar un fisier, poate fi copiat identic etc. Si totusi, nimeni nu contesta ca sunt proprietatea cuiva, ca trebuiesc platite licente, ca in spatele lor sunt oameni care muncesc etc. Nimeni nu contesta dreptul autorului de a publica programul sub ce licenta vrea: proprietara, sau opensource cu GPL sau open-source cu BSD, sau absolut cum pofteste.

      • Leo spune:

        Obiectia a mai aparut de nenumarate ori, si in majoritatea cazurilor a fost formulata gresit!

        Cand cumperi o carte, cumperi suportul de hartie SI accesul la informatia imprimata. Daca eu cumpar Harry Potter NU am voie sa copiez cartea si s-o dau mai departe. In plus, nu e nici practic.

        Nu prea poti “cumpara” un fisier. Pentru ca e doar informatie. Poti cumpara licenta de a folosi un fisier in anumite conditii si atat. Nu cred ca exista NIMENI pe forumul asta care sa fi *cumparat* un fisier in totalitate.

        Fireste, licenta respectiva nu-ti da dreptul sa-l redistribui. Asta-i tot.

        Ca n-ai voie sa revinzi licenta, e alta poveste, si poate fi o mare magarie.

  15. Bogdan G spune:

    din pacate omul se schimba mai greu si uneori este reticent la progres. cineva a mentionat corect: internetul se rezuma la un acces liber si comod la informatie. diverse industrii au inteles si acum castiga de pe urma internetului altii simt nevoia sa se protejeze prin masuri gen ACTA. problema este ca, internetul este un canal de masa, si e greu sa schimbi masa, odata ce ea s-a pus in miscare. clar, aceasta reglementare nu va avea consecintele dorite. istoria a demonstrat-o deja.
    similar industriei filmului, a fost industria muzicala si cea de jocuri. cum s-a rezolvat? accesibilitate maxima, distributie cat mai mare folosind mediul internet la pret redus. in cativa ani au disparut tarabele cu produse piratate din lipsa de cerere. de exemplu, de ce sa dai 7 USD pe un albumm cand poti sa dai 10 centi pe o melodie, singura care iti place de la acel artist? si asa castiga toata lumea.
    mai departe, vezi conceptul de clouding – de ce sa dai 130 de USD pe o licenta cand poti sa dai 5 usd pe luna, sau platesti cat folosesti. etc etc.
    cheia sta in preturi mici si accesibile, producatorii castigand prin accesul masiv la produsele online. mi se pare o abordare realista atat in contextul economic actual cat si in spiritul internetului.

  16. MariusP spune:

    Un singur lucru ar fi imbucurator cu ACTA. Ar disparea site-urile de gen Facebook. :) Sau ar deveni nesemnificative.
    Oricum, nu se va adopta in forma asta. Au facut-o intentionat strigator-la-cer de nedreapta ca sa o poata apoi modifica putin si toata lumea sa spuna ca “acum e mai OK”. Sunt mai destepti decat par. Nu cred ca e vorba de filme si muzica. Vor sa poata vedea tot ce misca (si) pe net.

  17. Emil spune:

    Referitor la problema din articol si anume ca nu poti gasi imediat acel film sau ca il gasesti prea scump.

    Sa luam un alt caz: sa presupunem ca vrei sa mergi la o petrecere la miezul noptii si vrei sa ai neaparat pantofi Gucci, colectia din primavara 2011. Pantofi Gucci colectia de toamna s-ar gasi si la magazinul din colt, dar cei din colectia de primavara doar pe Calea Victoriei.

    Magazinul se deschide la 10.00 dimineata, deci nu in timp pentru petrecere. In plus, te si costa o groaza de bani. Deci ce faci? Iei o sarma, mesteresti la yala vreo 30 de secunde, intri in magazin si te servesti cu pantofii, da-i incolo de capitalisti ca oricum fac ei profit cumva. Si te astepti ca politia sa nu vina daca suna alarma si nici magazinul sa nu mearga la politie cu caseta de pe camera de supraveghere, nu-i asa?

    Asta unu’ la mana.

    Doi la mana: exemplul din articol vorbeste despre nevoia de gratificare specifica noilor generatii: “totul acum, imediat, pe gratis, daca nu e pe gratis ne servim, dar sa nu chemati politia si nici sa nu ne criticati; daca ne criticati inseamna ca vreti stat politienesc”; “sa piarda babacii aia care ne cer bani”. “Pai ce, babacii aia trebuie sa lucreze pentru noi, noua sa ne fie bine”.

    Serios, eu ma gandesc cu ingrijorare ce fel de societate vrea sa construiasca autorul articolului.

    • @Emil spune:

      exemplul ales – cu pantofii Gucci – cred ca e graitor pentru genul de oameni care sustin aberatia ACTA =))

      nu stiu care poate fi similaritatea intre nevoia de a vedea un Mihalkov si ceea de a fi vazut la o petrecere in pantofi Gucci :D

      oricum, o portie buna de ras nu strica niciodata =))))))

  18. cine sa arunce primul piatra? spune:

    cred ca aceasta dezbatere ar fi mai transparenta daca redactorii ar atasa temei un sondaj: ati downloadat vreodata un fisier de pe torente sau prin programe tip eMule (sau prin orice alta metoda)?

    cred ca vom constata o invers proportionalitate adorabila intre numarul celor care nu au folosit niciodata un torent si numarul celor care condamna asemenea practici – ca vad ca-i plin de lupi moralisti pe-aici.

  19. Paul spune:

    Daca eu cumpar un CD audio, care nu este protejat/criptat si il imprumut unui prieten, nu cred ca e ilegal. Daca il copiez pe un alt CD si il fac cadou unui prieten, s-ar putea ca asta sa fie ilegal. Problema este ca majoritatea acestor CD-uri/filme/mp3/mp4/etc etc sunt protejate. Atat fizic, cat si legal. Insa ACTA stiti ce face? Forteaza nota, foarte mult. Marile case de productie ar putea sa investeasca mult in tehnologie si in programatori astfel incat sa vina cu noi si noi metode de criptare, sa le faca cat mai greu de crackuit. Insa asta i-ar costa foarte mult. Si ei ce fac? Lobby puternic (cu costuri mult mai mici) pentru fortarea unor legi care le-ar rezolva problema. Ei de fapt cer o super-politie a drepturilor de autor, bazata pe un sistem big-brother care sa faca foarte usor depistarea “infractorilor”. Dar cer prea mult, legea in forma actuala e extrem de suparatoare, forteaza nota. E ca la piata: cere mult ca poate obtii macar jumatate din at ceri si tot esti multumit. Legiuitorii europeni ar trebui sa fie constienti de asta si, tot ca la piata, sa zica: nu va dam nimic, nu acceptam nimic. Si atunci se reaseaza negocierile in termeni mai de bun simt.

    Ideea este ca internetul trebuie sa fie liber. Cand ii pui pe utilizatorii de torente in aceeasi oala cu traficantii de filme porno cu copii (cele doua categorii nu se incadreaza in aceeasi fapta penala, dar tot infractori sunt), atunci deschizi un drum periculos…

  20. @kinn spune:

    da, intr-adevar, legaturile dintre editori si autor trebuie sa fie foarte complicate daca reusesc sa puna in carca unui autor de la o suta de “editori” in sus =))
    oamenii care traiesc pe seama acelor drepturi de autor nu sunt propriuzis autori decat intr-o proportie infima.

    apoi – e plin, cum am spus, de lupi moralisti, dar, ca si dvs, FOLOSESC TORENTELE.

    nici unul – pana la raspunsul dvs nu a spus: da, domne, folosesc si eu torente, ar trebui sa merg la inchisoare pentru asta, sunt un profitor ticalos…

    nu, ci au spus: jos cu profitorii ticalosi care fura!

    astea fiind spuse, lectiile de morala de la ipocriti sunt NULE.

    intelegi “dreptul” alorlalti de a se opune? – ceea ce faceti domniile voastre aici nu mai e “intelegere”, ci propaganda pentru ACTA.
    iar cum domniile voastre sunteti cu sacii in caruta si cu tot ce putea fi downloadat pus bine la pastrare, cu bani de luat la o adica noile editii de “pantofi Gucci” =)), puteti da peste nas fraierilor care abia peste cativa ani vor avea nevoie de acei giga de muzica si filme pe care voi ii aveti deja.

    asa ca nu: relevanta ar fi o statistica a celor care au materiale de pe torente si a celor care nu au. statistica respectiva va arata FIRESCUL situatiei: internetul este un loc al libertatii si al confortului informatiei. asta este.

    o modalitate onorabila de a percepe taxe pt drepturile de autor ar fi aceea enuntata de mine mai sus: introducerea unei taxe de download in factura de internet si repartizarea banilor catre regizori, muzicieni etc in urma unor statistici sau formulare anonime ale utilizatorilor.

    DAR: toate acestea ar trebui sa mearga in paralel cu legi de pastrare a anonimitatii pe Internet si de protejare a caracterului privat al utilizatorilor si a dreptului acestora la intimitate. cu alte cuvinte, tocmai opusul ACTA…

    • @kinn spune:

      plus TRANSPARENTA :D

      transparenta drumului respectivelor SUME.

      in prezent, traim situatia paradoxala ca, in epoca informatiei, informatiile sa fie mai blocate decat acum cateva decenii. ca in exemplul cu bancile – esti mai legat de maini cand vrei sa platesti o factura prin banca decat acum 10 ani…

      de ce? – pentru ca viteza liberalizarii informatiei i-a luat prin surprindere pe cei care aveau mecanisme de castig bine puse la punct. le-a stricat socotelile, asa ca problema cea mai mare nu sunt “drepturile de autor” – un mizilic, la urma urmei – cine isi va cumpara filme cu 10-15 euro “bucata”?
      adevarata miza e sa nu lasi sa-ti scape din mana itele – sa controlezi cine, cum, unde misca. pentru ca, daca internetul va putea deveni vreodata un instrument de putere, sa nu fie in niciun caz puterea cetatenilor anonimi si a societatii, ci a celor deja puternici.

  21. Mihai Muresan Mihai Muresan spune:

    Punct ochit, punct lovit prin articol. Tind sa cred ca ati fost mai logic si coerent ca mine, de aceea o sa imi permit sa ma apar partial in subsolul articolului dvs. Parerea mea nu sustine atat un tip de coruptie sau furt informational, cat critica un scenariu care poate sa aduca numai rau. Nu construiam un argument socialist, nici nu indemnam la jaf, agrumentele mele ca si ale dvs. fiind sustinute de articole repetate in The Economist, New York Times, etc. si pot fi gasite la o simpla cautare pe google. DA, avem dreptul la cultura, NU, nu ni se poate limita acest drept, NU, el nu incarca principii democratice sau ale liberalismului, NU trebuie confundat cu o afacere, NU sunt de acord cu profitul ilegal de pe urma acestui schimb de informatie, NU cred ca ar trebui limitat. Si daca ni se ia acest drept, sunt curios daca cel putin bugetul alocat marilor biblioteci din Romania va fi marit considerabil!! Trebuie sa citim la zi, trebuie sa ne informam, trebuie sa vedem!

  22. “Ti-a scris Arghezi tie sau mie sau cuiva anume?! Nu, el a scris, banuiesc, pentru el in primul rand.” —- Sub nici o forma, Arghezi NU a scris PENTRU EL. Pentru simplul motiv ca A PUBLICAT ceea ce a scris. Nu putemn confunda un pridus cultural cu un produs material. Nimeni nu si-a cosntruit casa pantru un public, nimeni nu isi foloseste rinichii pentru public. Daca am o livada cu mere, nu produc mere, ci le copiez. Ele au fost deja invntate si brevetate inainte de aparitia legii copyright-ului, asadar le produc sub un brevet liber.
    Daca Newton a enuntat legea gravitatiei, cat trebuie sa ii platesc lui Newton atunci cand scriu G = mg ( in eventualitatea in care am un castig material de pe urma aplicarii ei)?
    Productia culturala presupune existenta unui public, altfel suntem niste surdomuti care creaza doar pentru ei in lumea lor. Daca Arghezi si-a publicat poeziile, am dreptul sa recit in public o poezie a lui? Am dreptul sa cant un cantec al celor de la U2? Tocmai acest caracter public al operei culturale ( apropo, e in interesul artistului/autorului ca opera lui sa fie cunoscuta de cat mai multi oameni), face ca granita dintre consumatori si public sa fie greu de stabilit.
    Da, e imoral sa incerci sa faci profit de pe urma muncii altora, dar in general, transferurile in internet nu se fac pentru profit. Da, trebuie ca si artistii sa traiasca de pe urma muncii lor, dar avand in vedere sunt platiti cu muilioane de doalri pentru un film, si fie vorba intre noi, de multe ori nemeritat, nu cred ca le luam paine de la gura cu torentele. E moral ca inca trei generatii sa taiasca de pe urma bunicului care a avut talent? Nu cred ca e moral.
    Deci da, e moral sa descarci.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Cititor Contributors


Cititor Contributors

Cele mai interesante comentarii de la cititorii nostri. Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)