Home » Dezbatere »Politica & Doctrine » Citesti:

… In marginea revizuirii: putin Hegel, putin Madison, putina carte

Alin Fumurescu iunie 6, 2011 Dezbatere, Politica & Doctrine
54 comentarii 2,701 Vizualizari

Ioan Stanomir are fara indoiala dreptate cand afirma ca adoptarea unui legislativ unicameral ar reprezenta, “daca ar fi adoptata, cea mai importanta mutatie de natura constitutionala de dupa 1989”. Daca, ar spune spartanii. In bine sau in rau, am putea adauga. Mai are dreptate si cand spune ca « viitorul acestui proiect va depinde de evitarea capcanelor personalizarilor dezbaterilor conceptuale ». Tocmai de aceea gasesc oportuna reamintirea catorva consideratii pe marginea bicameralismului la care ne pregatim sa renuntam cu atata entuziasm.

Sa incepem cu Hegel, care ar fi fost cu siguranta suspicios fata de deferenta aratata unei opinii populare public exprimata printr-un referendum. Pentru Hegel , vointa « poporului » exprimata prin referendum nu ar fi constituit un motiv suficient pentru o « mutatie constitutionala » de o asemenea importanta. « Daca prin popor intelegem o sectiune particulara a cetatenilor, atunci este exact acea portiune care nu stie ce doreste. A sti ce vrei, ba mai mult, a sti ceea ce vointa absoluta, Ratiunea vrea reprezinta fructul unei profunde intelegeri si clarviziuni, adica exact a acelor calitati care nu sunt populare. » (Filosofia Dreptului, Viata Etica, comentariul la 301 – sublinierile apartin ii lui Hegel). « Opinia publica se cuvine in egala masura admirata si dispretuita. (…) Astfel, a fi independent de opinia publica este prima conditie formala pentru a realiza ceva maret sau rational in viata sau in stiinta ». (FD 318)

Ratiunea parlamentului este aceea de a media intre opiniile Multimii (indivizii particulari) si unitatea de actiune a executivului si de aceea scopul institutiei « nu este acela de a fi un inerent sine qua non al eficientei maxime »  - argumentul principal al sustinatorilor sistemului uncameral – nota mea – ci acela ca prin deliberari sa aduca in existenta « momentul libertatii formale » al poporului inteles mai mult decat o colectie de indivizi. (FD 314) Or, din moment ce functia sa e una esentiala de mediere, trebuie sa existe un moment de mediere inlauntrul legislativului – asigurat de existenta celor doua camere (FD 312).

« Aceasta diviziune [in doua camere] … este cea mai sigura garantie a maturitatii deciziilor luate, cea care previne caracterul accidental al unor decizii luate pe moment pe care o majoritate numerica le poate adopta. » (FD 313)

Dar poate ca Hegel vi se pare prea … filosofic (sic), oarecumva disconectat de la realitatea politicii. Ei bine, in acest caz veti fi poate surprinsi sa aflati ca politicieni unsi « cu toate alifiile », precum James Madison sau Alexander Hamilton, au adus acelesi argumente – in cuvinte poate mai simple, pentru a justifica adoptarea solutiei celor doua camere in Congresul SUA. Cum The Federalist Papers abunda de astfel de citate, propun sa zabovim pentru moment, doar asupra Numarului 10 (Madison) in care e discutat pericolul factiunilor. Pentru existenta factiunilor, constata Madison, libertatea este precum aerul pentru foc – le incurajeaza si inteteste. Dupa cum insa e absurd sa interzici aerul, fara de care  viata e imposibila, e la fel de absurd sa interzici libertatea, fara de care viata politica e imposibila. Solutia ? Precum in artele martiale: folosirea fortei “celuilalt”. Nu interzicerea, ci multiplicarea factiunilor in asa fel incat unei factiuni – indiferent daca e majoritara sau minoritara – sa-i devina imposibil sa-si impuna vointa in dauna binelui comun. Intr-o singura camera, « o pasiune de moment » a masselor se poate transforma intr-o lege care sa surpe intregul edificiu al republicii. Exemple aveau deja (the Shay Revolt). Acesta e principalul argument al Fondatorilor Constitutiei SUA. Reprezentarea egala a intereselor statelor vine de-abia pe locul doi.

S-ar putea replica si ca, politicieni de geniu cum fara doar si poate erau, Fondatorii au trait cu mult timp in urma si ca « altele erau vremurile ». Ei bine, intamplarea face ca exista o intreaga literatura – nu doar teoretica, dar si practica – care evalueaza stiintific avantajele bicameralismului. Recomand calduros in acest sens (dintr-o lista lunga) Tsebelis and Money (1997) sau Cutrone and McCarty (2006). Toate studiile stiintifice serioase indica acelasi lucru: sistemele bicamerale sunt mai avantajoase (si mai democratice) decat cele unicamerale.

As putea continua asa mult si bine, dar concluzia ar fi aceeasi: avem pe de o parte sistemele bicamerale – si aici sunt intru totul totului de accord ca suprapunerea atributiilor si a modului de alegere a celor doua camera se cuvine revizuita de urgenta – si sistemele unicamerale, pe de alta. Teoretic, istoric si practic absolut toate argumentele pledeaza pentru bicameralism. De cealalta parte, argumentele sunt mirifice, sublime, dar lipsesc cu desavarsire.

Asta nu mai e « dezbatere conceptuala ». Asta e macel ideatic. Nu mai are nici un haz. E ca si cum ai dezbate conceptual daca Pamantul e rotund, pentru ca Gigi de la Scularie crede ca e plat.

Singurele motivatii cat de cat decente sunt economiile financiare (ne scumpim la tarate) si eficienta legislativului. Aceasta obsesie a eficientei, in conditiile in care un sistem electoral majoritar generalizat are in spate o « filosofie » similara (politicul ca si management de intreprindere) ce nu face decat s-o intretina si s-o incurajeze pe prima, nu e doar riscanta. E sinucigasa de-a dreptul, nu doar ingaduind ci chiar incurajand (efectul mecanic si cel psihologic de care vorbea, printre altii, Pippa Norris) dominatia intereselor unei majoritati conjuncturale (care nu va fi pe vecie a PDL) in dauna interesului general. Simplu spus, pe termen mediu si lung va pierde toata lumea si in primul rand cei care se vor afla maine in opozitie.

Ce-i drept, mai exista inca un argument pe care l-am trecut cu vederea: cel al manelistilor cu sau fara palarioara care, in videoclipuri mestesugit filmate in fata parlamentului, sa convinga « poporul » sa « ii radem », sa-i tragem « in tepe », s.a.m.d. In fata acestor argumente, toate celelalte de mai sus devin inutile.

Prostia nu doare. Ipocrizia nu doare nici ea. Dar ambele ucid la fel de eficient ca si glontul.

Acestea sunt faptele, acestea sunt argumentele, asta e “dezbaterea conceptuala”. Restul sunt manele, joc de oglinzi si cuvinte ce suna mai mult sau mai putin frumos din coada. Si cam atat.

PS Nu, n-am uitat de G.M. Tamas. Ajungem si-acolo.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "54 comments" on this Article:

  1. murphy spune:

    Nu intelegi nimic, D-le Fumurescu, degeaba ai citit doua tone de carti. Drept dovada nu te ridici nici macar la inaltimea unor tinichigii care stiu ca, pentru REFORMA si MODERNIZAREA statului, este imperios necesar sa trecem la un Parlament unicameral. POPORUL s-a pronuntat la referendum, VOINTA POPORULUI este SUVERANA, “case closed” cum s-ar zice la matale!

    • it_s__not_news spune:

      “VOINTA POPORULUI este SUVERANA”, e drept, dar asta nu face ca acea VOINTA (capital letters not wanted) sa nu fie proasta.

      • victor L spune:

        @it_s__not_news ,
        daca esti convins ca vointa popolului e proasta am doua intrebari:
        – tu esti deasupra popolului?
        -sau faci parte din popol?
        Cum deasupra nu cred a fi, ca parte din popol cum de indreznesti sa iti dai cu parerea?

        • it_s__not_news spune:

          E o intrebare si asta, chit ca logica d-voastra e falacioasa.

          Daca sint o parte din popor si nu trebuie sa-mi dau cu parerea, anume cum poate sa-si dea poporul cu parerea? Adica, pe intelesul d-voastra: parerea poporului este o suma de mici pareri, ori daca anulati parerile mici, o sa ajungeti cu o suma zero.

          Incercare de polemizare cam nesustinuta. Mai incercati, va rog, poate ajungem sa ne intelegem.

          • victor L spune:

            facind popolul prost ori iresponsabil pentru a lua hatariri ati aplica zicala cretana:
            ” toti cretanii sint mincinosi; eu sint cretan”.

          • it_s__not_news spune:

            Victor,

            Eu nu am facut poporul prost. Ci am spus ca decizia lui (ca suma de vointe individuale) e proasta.
            Poporul nostru e needucat (sau nu educat la nivelul aspiratiilor noastre europene).

            Pe scurt, v-ati basicat degeaba. In plus, nu cu mine ar trebui sa va certati. Cei care imbecilizeaza poporul la care tineti (foarte frumos sentimentul patriotic!) sint in alta parte ;)

    • andrei spune:

      Pentru ca poporul să se pronunţe, poporul trebuie să ştie asupra a ce se pronunţă. Deci poporul nu s-a pronunţat pentru unicameralism în defavoarea bicameralismului ci s-a pronunţat pentru a raderea unor parlamentari răi care îi vor răul lui Băsescu, aducătorul de bine. Nu există prea mare legătură între cele două subiecte.

      • rogue spune:

        “s-a pronunţat pentru a raderea unor parlamentari răi care îi vor răul lui Băsescu, aducătorul de bine”
        Asta de unde a-ti scos-o? sau ca tot e la moda, face parte din demonizarea politica actuala… Suna in tema cu declaratia lui Ponta cu privire la modificarea constitutiei: s-o lasam pana dupa alegeri cand un parlament “legitim”…
        Eu stiam ca s-a votat pentru reducerea lipitorilor ce stau degeaba prin parlament… fara legatura cu Basescu, ca Basescu oricum, acum e la final de mandat!(fara “repetir”, ca in cazul Iliescu!)

        • andrei spune:

          Eu zic să rememorăm un pic campania dusă de Traian Băsescu pentru referendum. Că nu strică. Şi să vedem ce argumente în favoarea renunţării la una din camere şi pentru reducerea numărului de parlamentari a folosit. Şi vorbim apoi despre ce şi cum au votat oamenii.

  2. kinn spune:

    De acord. S-ar putea insa sa fie prea tarziu, pentru ca “morisca” macelului ideatic n-a pornit doar de saptamana trecuta, ci de multi ani, acum e bine infipta in societate.

  3. Uni spune:

    Dar nu putem nici sa nu luam in considerare ca la noi deocamdata bicameralismul inseamna de cele mai multe ori bani aruncati si oameni nepotriviti. Avem 20 de ani de dovezi pentru asta. Din pacate.
    Sau poate – totusi – am putea ramane la Parlament bicameral, dar cu “reduceri” importante de personal si – cum spuneati – cu revizuirea suprapunerii atributiilor si a modului de alegere a celor doua camere. Si, as mai adauga, cu un mod imbunatatit de triere a celor care au dreptul sa fie alesi acolo.

    • kamikaze17 spune:

      Daca bicameral este mai bine decat unicameral, concluzia logica este ca si mai bine este cu 3, 4 sau chiar 5 camere. Nu ? Este ceva ce imi scapa ? Glumesc. Este clar ca nu are rost un parlament cu mai multe camere care fac toate acelasi lucru. Oricum chestia cu reprezentarea prin interpusi ar trebui repede sa faca loc unor metode mai moderne. Sau pe SMS putem vota numai manelisti si concursuri indoielnice ?

  4. Alexandru spune:

    Din nou, facem o confuzie groaznica, rezultatul a doua secole in care tot soiul de comunitati au pastisat idealurile statale ale britanicilor, americanilor sau francezilor, mutand institutii seculare in propriile ograzi. Sunt de partea bicameralismului, insa doar cand acesta are un sens propriu, e bine-definit si urmareste niste obiective clare. Or la noi acest lucru nu se intampla: Senatul e doar prelungirea Camerei Deputatilor (sau vice-versa), senatorii fiind alesi in exact aceleasi circumscriptii, prin aceleasi metode, de aceiasi oameni intru indeplinirea aceluiasi ideal.

    Teoretic, Senatul trebuie sa fie mai conservator, pentru a pondera reactiile uneori extremiste si exagerate ale deputatilor. Senatul trebuie sa fie mai responsabil, mai in dezacord cu vointa populara si cunoscand mai bine rezultatele unui vot asupra societatii, in intregul ei. Senatul trebuie sa reprezinte societatea, comunitatea, suma intereselor si mai putin suma vociferarilor. Asa cum exista o diferenta intre instinct si buna-judecata, asa trebuie sa fie si diferenta intre cele doua camere.

    Unde avem aceste lucruri in Romania de astazi? De ce mama dracului ii aducem pe Hamilton si pe Hegel in discutia despre sistemul institutional romanesc? Doar pentru a apara elucrubatiile postcomunistilor si creatiile lor constitutionale? Discutia nu are legatura cu economiile de la buget sau alte prostii de astea servite idiotilor, ci cu pervertirea ideii de politica sanatoasa.

    Sunt pentru bicameralism dar sustin acest tip de unicameralism dintr-un singur motiv: il meritam cu varf si indesat. Cand s-a pus probleme trecerii la regiuni, romanii au sarit in sus pe tema ungurilor, desi e clar ca judetele sunt o forma administrativa absolut ineficienta iar descentralizarea e imposibila fara recursul la niste regiuni mai intinse. Orice tip de discutie pe temele acestea suscita obsesiile nationaliste; de ce atunci sa avem nevoie de diversitate la varf cand idealul nostru e conformism total, unitate in gandire si etnie?

    PS. Ca sa nu mai vorbim ca aceasta discutie e absolut inutila fara o rediscutare rapida a conditiilor pentru fondarea unui partid politic. Suntem cel mai dictatorial stat din Europa in ceea ce priveste posibilitatea aparitiei de alternative, iar acest tip de dictatura multumeste toate partidele actuale. E amuzant sa vorbesti despre factiuni in momentul in care interzici aparitia de noi factiuni iar in cele vechi politicienii fac tranzitia stanga-dreapta in mod obisnuit, aratand, daca mai era nevoie, ca binomul putere-opozitie e doar o vorba goala in Romania…

    • Vlad Ionescu spune:

      De acord cu p.s.-ul. Si eu am sesizat ca este nevoie urgenta de schimbarea, in sensul liberalizarii si democratizarii, modului de infiintare a partidelor si a sistemului electoral. Pentru asta trebuie in sa presiune publica, fiindca actuale partide nu au nici un interes. Este inacceptabil sa ne oblige sa alegem numai dintre ei.

  5. it_s__not_news spune:

    D-le Fumurescu,

    Ah, si inca o chestiune: Vedeti, de astfel de discutii e nevoie. Romanasii nostri cred in D-zeu si scuipa seminte pe strada. Si, imi permit un sfat: aveti un un discurs dezorganizat la furie, trebuie sa corectati asta.

    Merci.

    • it_s__not_news spune:

      ma rog, am fost cenzurat (bravo!) sau e o chestie tehnica (iar bravo!). In mesajul anterior, cu bitii vaporizati, spuneam:
      a. +1, dle Fumurescu
      b. TB a luat anumite decizii din cinism politic (chestiunea cu referendumul asupra bicameralismului, dar si condamnarea comunismului); pentru a intimpina comentarii partizane, ii gasesc pe ceilalti (crin si ponta) inca si mai imbecili.
      c. nimeni nu a fost in stare sa explice boborului ce voteaza, prin urmare s-a votat cu partea posterioara, din sila fata de clasa politica.

  6. Adrian Sorescu spune:

    M-am bucurat sa citesc un material care se remarca nu numai prin consistenta, ci si prin faptul ca, prin intermediul lui, autorul spune (cu multa eleganta) unor lucruri pe nume.
    Cred ca dincolo de interesele evidente care anima toate incercarile Presedintelui de a impune tot soiul de schimbari in Constitutie si in multe alte legi, avem de-a face cu o problema care provine din faptul ca Traian Basecu si oamenii lui dovedesc un rudimentarism strigator la cer pentru vremurile in care traim (vezi propunerile simpliste si anacronice in raport cu ce exista in Europa la momentul actual, legate de legislatia electorala – alegerea parlamentarilor prin sistem majoritar, intr-un tur sau doua, reducerea numarului de parlamentari, alegerea primarilor intr-un singur tur, etc., precum si toate propunerile de pana acum care vizeaza modificarea Constitutiei). Iar pentru politicienii rudimentari, “masele” reprezinta cel mai bun aliat.

    • Vlad Ionescu spune:

      Citind celelalte comentarii am simtit nevoia de a fi solidar si de a-mi exprima acordul cu acest comentariu.

    • rogue spune:

      “avem de-a face cu o problema care provine din faptul ca Traian Basecu si oamenii lui dovedesc un rudimentarism strigator la cer pentru vremurile in care traim”
      Las’ domnule, ca astia ce-s la incalzire pe marginea terenului, dau pe afara de eruditie in ton cu vremurile… Cam simplificati, mult prea mult fata de realitate…

      • Adrian Sorescu spune:

        Nu am o parere cu nimic mai buna despre “astia ce-s la incalzire pe marginea terenului”, insa din considerente diferite de la unul la celalalt. As tine insa, sa subliniez ca eu m-am referit la o persoana – Traian Basescu si la alte cateva persoane – cu care colaboreaza indeaproape in astfel de demersuri si nu sunt sigur ca ati retinut acest aspect. Altfel, in fiecare dintre cele trei mari partide exista oameni mult mai calificati sa se exprime in astfel de chestiuni decat cei care se exprima, numai ca, in mod aproape natural as spune, ei nu prea ajung sa aiba vreun cuvand de spus prin partidele din care fac parte, tocmai pentru ca si intr-un partid politic, la nivelul “maselor” (daca-mi permiteti o astfel de asociere), ideile cele mai apreciate sunt cele simple (simpliste), care pot fi intelese de toata lumea (mai ales cand sunt afirmate foarte raspicat).

        • rogue spune:

          Pai d-le Sorescu, d-vs afirmati “avem de-a face cu o problema care provine din faptul ca Traian Basecu si oamenii lui dovedesc un rudimentarism strigator la cer pentru vremurile in care traim”
          si prin simplificare la numitor reduceti toata problematica revizuirii constitutiei, mai mult decat necesara in opinia mea de patriot platitor de taxe activ, la o problema de desconsiderare a unui individ. E similar cu programul opozitiei rezumat la acelasi individ.
          E drept cad-vs completati in aceiasi termeni generalisti, uneori mistificand “vezi propunerile simpliste si anacronice in raport cu ce exista in Europa la momentul actual, legate de legislatia electorala – alegerea parlamentarilor prin sistem majoritar, intr-un tur sau doua, reducerea numarului de parlamentari, alegerea primarilor intr-un singur tur, etc., precum si toate propunerile de pana acum care vizeaza modificarea Constitutiei”
          Deci unde sunt propunerile anacronice a lui Basescu(pentru ca tot va raportati la individ), in ceea ce priveste
          a) legislatia electorala? – noi avem un vot mixt, sistem ales in “ciuda” individului Basescu, ce a dus cam 3/4 din parlament sa fie ales pe liste – astel indivizi cu 30-40 de voturi au ajuns in parlament in numele reprezentativitatii. Personal sunt pe principiul invingatorului, cel care castiga pleaca mai departe… de ce trebuie sa premiem locurile 3-4 si sa anulam fruntasii???
          b)Reducerea la 300? pai daca ne luam dupa reprezentativitate, avem o reprezentare de 2 ori mai buna decat Franta si de 11 ori mai buna decat SUA. Deci de ce sa nu mai reducem din ei?
          c) alegera primarilor intr-un singur tur? – nu vine din propunerile lui Basescu pentru modificarea constitutiei ci e un proiect PDL sprijinit de PSD – “my guess is” ca se incearca eliminarea partidelor mici, inclusiv a PC si PNL
          d) unicameralul? personal nu sunt de acord cu aceasta propunere, d-l A.F. face o dezbatere mai larga asupra avantajelor sistemului bicameral, dar nici nu pot sa o declar “anacronica” din moment ce tari cu lunga traditie democratica au acest sistem.
          e) Averile licite? – asta e doar mostra din democratia Ilesciana “originala” pe care o traim acum, nu are ce cauta in constitutie, verificati site-ul IRS.gov
          In definitiv vorbim de propuneri si nu de o modificare efectiva… propunerile se dezbat, nu se combat pe criterii subiective… propunerile sufera modificari in urma dezbaterii. Problema e ca nu mai ai cu cine….

  7. Geo spune:

    Plictiseala mare !!! Daca scriati ceva de Pippa Middleton citeam pana la capat ! Pardon, zau asa, romancele sunt cu adevarat frumoase (nu,nu ma refer la pitzipoance de Dorobanti) ci ma gandesc la Maria Popistasu, Ilinca Goia, Lia Bugnar,Ana Ioana Macaria sau Alexandra Maria Lara si m-am oprit doar la cinema si teatru ; take a break man, a venit vara, cafenele din Praga ne asteapta sa le calcam pragul :)

  8. nelu spune:

    Alin, Sunt de acord cu tine, conceptul bicameral este foarte important intr-o democratie pentru ca deciziile care se adopta sa iasa bine gandite (mature), dar asa cum spuneam bicameralul este important intr-o democratie si nu intr-o Romanie in care parlamentarii sunt cea mai joasa speta umana. Bicameralul functioneaza acolo unde parlamentul este format din oameni morali care respecta fiecare litera a legii si nu format din oameni care vorbesc frumos in declartii de presa sau in conferinte de presa, iar pe la spate au un plan diabolic (ex: Adrian Nastase, Voiculescu, Geoana, Mitrea, Seres, Catalin Voicu, Oprisan, Dan Pasat, Becali, Bradisteanu, Miki Spaga, Ritzi etc )
    Stii si tu, ca cei nominalizati mai sus, nu sunt interesati de binele poporului, respectarea legii, moralitatea deciziilor ci de propria bunastare. In asemenea conditii cand cel putin jumatate din parlament seamna cu cei nominalizati mai sus, nu poti crea o democratie autentica despre care tu vorbesti (si ai dreptate). Prima data trebuie curatat forul legislativ si cred ca aceasta propunere a unicameralui este bine venita pentru 2-3 mandate, pana reuseste sa se mai curete mizeria parlamentara in care ne scaldam de 21 de ani. Dupa 4 mandate se poate reveni la bicameral cu cea mai mare placere, cu speranta ca in aceste mandate vom scapa de penalii care ne reprezinta acum in acest for legislativ.

    • it_s__not_news spune:

      “Prima data trebuie curatat forul legislativ”.

      Eu zic sa iei un mop, ceva detergent, si sa te duci sa-l cureti. Nu-ti ofera nimeni o garantie ca un parlament unicameral nu e la fel de corupt ca unul bicameral si cred ca asta incearca si dl Fumurescu sa-ti zica. Ba chiar dimpotriva …

      • nelu spune:

        De acord cu tine, dar voi fi bucuros ca vor fi mai putini decat acum. Hai sa spunem ca poate avem sansa sa ii reducem pe cei corupti cu 50%. ce zici nu se merita?

        • it_s__not_news spune:

          Si pentru 5% s-ar merita, daca s-ar intimpla. Dar problema coruptiei NU este la parlamentari, si aici ne inselam noi, ca opinie publica, destul de tare (nu spun ca parlamentarii sint roz bonbon). Ei sint dati mereu la “minutele de ura” – din motive meritate, ce e drept. Acesti parlamentari sint numai partea vizibila a iceberg-ului.

          De aceea, eu cred ca pentru un stat eficient si pentru micsorarea coruptiei, trebuie sa se atinga banii (adica: mecanisme de control reale, nu inchipuite ca acum). Odata taiata sursa, parlamentul se va curata de la sine.

          Traian Basescu a fost cinic in aceasta problema; joaca prosteasca a parlamentului, aceea de-a suspendarea – va amintiti, l-a facut sa raspunda cu aceeasi moneda: acum se joaca el de-a unicameralul.

  9. Paul Muresan spune:

    Situatia Romaniei: 2 camere cu aproape aceeasi structura politica, variatiile sunt minore, de cele mai multe ori nesemnificative. Factiunile au asadar cam aceeasi forta indiferent de camera. Medierea dintre factiuni nu tine cont camera. Puterea (nu) se intelege cu Opozitia la fel, indiferent de camera.

    Deci, teoretic argumentele pro bicamerlism mi se par slabute – faptul ca X spune ceva nu e un argument, ci doar o atentionare pt reflectie, istoric o fi, dar avem si tari dezvoltate cu unicameral, chiar printre cele mai democratice (Suedia, Finlanda, Danemarca, Norvegia), iar practic situatia curenta a Romaniei cel putin nu condamna unicameralismul. Asta e, sunt unul dintre cei care nu vad.

    Exista totusi un argument pro bicameral: cand o camera voteaza o prostie majora, opinia publica (inca) sare ca arsa iar camera decizionala indreapta prostia. Dar se poate si invers (vezi votul pt alegerea primarului dintr-un singur tur – parerea mea), astfel ca si asta nu e chiar ceva forte. In plus avem presedintele care poate intoarce legile.

    Daca structura politica a camerelor ar fi diferita (ca urmare decalarii alegerilor pe camere, etc) as putea accepta rolul de mediere intre factiuni. Dar la cata lipsa de intelegere, de compromisuri rezonabile exista acum in Romania, tare mi-e ca ne-am alege doar cu un blocaj legislativ.

  10. cocosila spune:

    Auzi cu ce combate Fumurescu opinia populara, cu “vointa absoluta” ,si cu “Ratiunea”. Cu Hegel, care a fost cel mai mare avocat al statului autoritar si a dispretuit democratia liberala. Fumurescu dezgroapa idealismul absolut in secolul 21.

    Conditiile ideale de functionare a legislativului sunt intrunite intr-o mai mare masura in democratiile liberale cu traditie, pe cand in Romania, cadrul socio-politic este definit de catre taranoi inculti si porci corupti.

    • it_s__not_news spune:

      Hm, hm. Nu l-am citit pe Hegel complet (inginer, deh!), dar imi puteti arata si mie unde vrea domnul asta un stat autocrat ? Imi pune un semn de intrabare si chestia asta “cel mai mare”, mama m-a invatat ca nu trebuie sa absolutizez.

      • cocosila spune:

        Hegel ar trebui citit. Contributiile lui in epistemologie, metafizica, filozofie politica, sunt extrem de importante daca vrem sa avem opinii informate.

        Pe scurt, pentru Hegel, Statul este cea mai inalta forma de manifestare a Ideii Divine pe pamant. Individul este subordonat Statului in mod ontologic, iar Statul poate sacrifica indivizii daca interesul Statului o cere. Obedienta fata de vointa Statului este modul in care individul actioneaza cu adevarat rational. Libertatea inseamna de asemenea obedienta fata de Stat.

        Statul, Religia sunt pentru Hegel manifestari si aspecte diferite ale evolutiei Vointei Divine, ale Absolutului, ale Spiritului.
        Multi ganditori politici il considera pe Hegel precursor al nazismului (avand in vedere teoriile lui cu privire la Statul Natiune si la metafizica razboiului) dar mai ales avocat al totalitarismului.

        • it_s__not_news spune:

          Eu imi aduc aminte ca Hegel punea accentul pe lege si moralitate. Libertatea era cea oferita de contextul social (luat ca intreg). Ma rog, poate nu-mi aduc aminte bine.

  11. iorgu spune:

    Uni sau bicameral, nu cred ca rezolva prea mult atata timp cat calitatea alesilor e discutabila.

    Seful ciobanilor e cel mai bun cioban, al zidarilor cel mai bun mester, seful hotilor e cel mai mare hot. Daca alesii fac hotii, trafic de influenta, .. atunci fie sunt cei mai priceputi dintre noi la asa ceva, fie procesul de alegere e extrem de imprecis. As merge pe a doua varianta deoarece inca jucam rolul cetatenului turmentat: alegem orbeste persoane cosmetizate, rupte de alegatori, alegem partide ( de parca ne-ar reprezenta, cati suntem membrii unui partid? ), nu penalizam greselile alesilor ( cum de inca sunt alesi personaje bune de pus la racoare ? ).

  12. Glook spune:

    Domnule Fumurescu, cu primele 2 citate din Hegel ati vrut sa desfiintati democratia?
    Ma gandesc ca pe cand Hegel scria chestiile astea in Germania, in Elvetia se vota cu mana ridicata la Landsgemeinde de vreo 200 de ani, si acum nemtii se imbulzesc la portile Elvetiei sa prinda ceva prosperitate, nu invers.
    Daca n-ai un popor educat, ti-l educi, nu te apuci sa-i negi cele mai elementare drepturi.

  13. Vlad Ionescu spune:

    Un articol excelent. Domnul Fumurescu, ca si altii, dupa ce a renuntat sa se exprime sentimental, a devenit foarte interesant. Daca nu ma credeti cititi ce scria in anii din urma. Va mai recunoasteti, domnule Fumurescu, in acele scrieri?!

  14. SKB spune:

    Au trecut aproape 250 de ani de la Founding Fathers. Intre timp au aparut: trenul, telefonul, masina, avionul, calculatorul, internetul. A disparut sclavia (agricola) si s-a cam incheiat si sclavia “ascunsa” din epoca industriala. Vedem in direct catastrofe (de exemplu WTC), nu mai trimitem mesaje sau ziare cu caii. Populatia in general e mult mai educata decat era acum 250 de ani, as indrazni chiar sa spun ca in general cei care nu sunt in stare de altceva se inscriu pe un drum politic. Pe scurt: exista o mare sansa ca “masele sa fie mai destepte” decat conducatorii. Apropo, care e diferenta intre un senator absolvent de Spiru Haret la FF, un deputat? Dar dintre cei doi si un tanar IT-ist?

    Cat de mult trebuie sa se schimbe societatea ca sa putem indrazni sa ne GANDIM sa modificam o structura geniala de organizare, dar care are 250 de ani?

    Da, sunt fan Alvin Toffler si cred ca societatile trebuie sa fie mai eficiente si adaptabile, iar un Parlament unicameral e mai eficient. Ar trebui sa deschidem ochii si sa vedem ca SUA au probleme si sa incepem sa ne intrebam si de ce. Mai ales cand au un profet care ii avertizeaza de 40 de ani ca au luat-o pe calea gresita.

    • it_s__not_news spune:

      Profet ? Alvin Toffler ?

      Un sfat: nu mai declara asta. Ca orice credinta, pina nu are o masa zdravana de sustinere, vei fi ostracizat, cam cum au fost crestinii pe la inceput.

      De exemplu, mie imi vine sa-ti zic 2-3, dar ma abtin, fiindca apreciez diversitatea de opinii, fie ele si naive.

  15. Liviu spune:

    Am cateva observatii la comentariul d-lui Fumurescu:

    1. Nu cred ca este bine sa ridiculizam vointa maselor. Societatea moderna este construita pe principiul democratiei, orice alt sistem s-a dovedit inferior;
    2. Daca in interiorul sistemului parlamentar avem nevoie de mediere, de ce sa nu facem 3 camere si sa se aprobe legile dupa regula “doua din trei”, ca la tenis; trei opinii sunt mai bune decat doua, nu-i asa?
    3. Daca am avea doua camere cu oameni din aceleasi partide corupte si incompetente, ce garantie avem ca nu se vor intelege pentru promovarea acelorasi legi proaste si clientelare?
    4. Referirea la manelizare este corecta: societatea romaneasca este manelizata in mare parte (prin manelizare eu inteleg lipsa de continut, superficialitate, calitate slaba, incultura..). Din pacate, cred ca mai multi parlamentari inseamna automat mai multe generatoare de idei proaste (vezi cazul senatorului Victor Socaciu cu dublarea filmelor) si deci mai multa manelizare;
    5. Sistemul cu doua camere (pentru care “Teoretic, istoric si practic absolut toate argumentele pledeaza” ca sa citez afirmatia gen Florin Salam a autorului) si-a aratat “beneficiile” timp de 20 de ani. Cred ca este cazul sa incercam si sistemul unicameral 20 de ani si dupa aceea mai vedem.

    • it_s__not_news spune:

      1. principiul democratiei, spune ca trebuie ridiculizezi vointa maselor. Frispici
      2. Fals si absurd
      3. vezi comentariile mele de mai sus, unde anume e falsa problema
      4. Fals, cu toate ca aveti partial dreptate. Mm parlamentari poate insemna si un pool mai mare de idei potential bune.
      5. Sar peste chestia cu Florin Salam. Din incercarile astea murim noi pe aici …

  16. euNuke spune:

    Domnule Fumurescu, in raport cu realitatea constitutionala moderna a statelor europene Hegel este anacronic. Nu se mai pune chestiunea raportului dintre vointa populara si vointa politica in termenii dumnealui din simplu motic ca intre timp s’a intamplat o reforma masiva a sistemelor electorale [reforma ce nu a tinut seama de posibilele obiectii ale filozofului raposat] si astazi avem democratii mult prea populare pentru ca politicienii sa nu fie tentati sa se conecteze temporar la doleantele maselor cele mai agitate. Ba mai mult, democratizarea sistemelor electorale [a disparut din peisaj orice conditionalitate, inclusiv cea mai importanta,a censului] a declansat un proces de reconversie a elitelor politice, astazi definitivat: politicienii nu mai conduc poporul, ci, in virtutea faptului ca se identifica ideatic cu norodul, ajung sa fie condusi de el, ca atare, Parlamentele europene au inceput sa se umple cu poporeni, cu oameni simpli, lipsiti de cultura politica, ba char partidele au inceput sa atraga semianalfabeti cu magnet la public, tot soiul de guristi, artisti populari, zidari, cizmari si alte categorii socio-profesionale fara nicio legatura cu politicul. Acum Poporul este cocotat in Parlament si singure cute active in acea zona par a fi faldurile pufoase ale draperiilor. Si atunci, ce mai poate insemna pledoaria in favoarea unui presupus profesionalism al clasei politice? in nici un caz un argument pentru calitatea actului eminamente politic al legiferarii, ci, mai degraba, un avant inconstient in directia de-democratizarii prin permanentizarea unei masive clase de politruci care nu se evidentiaza prin calitatile sale inteltuale, ci printr-o solidaritate contraproductiva, tipica breslelor. Practic asistati zambitor si tacticos la renasterea nomenclaturii si vreti sa ne convingeti cu multa ‘deferenta’ ca gurul Hegel ar fi incurajat acest proces de consolidare a unei clase de incompetenti, in virtutea unui elitism inchipuit pe care l’ar fi practicat.

    • cocosila spune:

      Excelent comentariu.
      Inca un faux pas intelectual (care te cam descalifica) este a-i pune pe Hegel si pe ‘founding fathers’ in acelasi context argumentativ.

    • Hantzy spune:

      euNuke,
      marturisesc ca este interesant comentariul dvs. Se pare ca vedeti democratizarea, prin inlaturarea tuturor conditionalitatilor, ca fiind participarea activa la actul decizional a intregului norod. Si, mai mult decat atat, cu cat “poporenizarea” parlamentelor cu cei simplii, lipsiti de cultura politica, este mai accentuata, cu atat democratizarea este mai pregnanta. Din punctul meu de vedere asta ar fi o masura a posibilitatilor oferite de o democratie, insa libertatile oferite astfel implica si responsabilizare. Actul democratic al alegerii ar trebui sa devina, asa cum se intampla uneori in democratiile avansate, sita prin care se cern si se legitimeaza valorile, iar nu un ciur permeabil la orice trend, oricat de popular. De aceea, intrucat 1+1 fac 2, chiar si daca majoritatea ar vota altfel, aparitia unei posibilitati de control si corectie devine imperioasa. Asta rezolva (sau incearca sa rezove) un parlament bicameral, ce-i drept altfel constituit si ales decat al nostru.
      Sa presupunem insa ca astfel de ipoteze sunt divagatii nerelavante de la firul logic pe care ati dorit al urmari. Cum se explica atunci ca alternativa la poporenii simpli, lipsiti de cultura politica, semianalfabeti cu magnet la public, tot soiul de guristi, artisti populari, zidari, cizmari si alte categorii socio-profesionale fara nicio legatura cu politicul este considerata o nomeklatura, iar pledoaria pentru un profesionalism politic este in fapt o de-democratizare prin permanentizarea unei masive clase de politruci care nu se evidentiaza prin calitatile sale intelectuale, ci printr-o solidaritate contraproductiva, tipica breslelor? Nu doar ca e ciudat sa spui ca sunt incompetenti cei ce contrabalanseaza populismul de conjunctura si ca AF ar sustine o clasa de politruci, dar eu am senzatia ca tocmai solidaritatea asta tipica a breslelor, a tuturor breslelor, este cea care asigura productivitate si echilibru intre branse, toate necesare.

      • Hantzy spune:

        pentru pedanti:
        “a-l urmari” in loc de “al urmari”.
        erorile de tastare nu le mai enumar …

  17. Ionut spune:

    Domnule Fumurescu,
    Foarte bun articolul. Din pacate d-nii Stanomir si Avramescu uita repede cum predau la greu Federalist 10 si argumentele de acolo. Si, acele argumente sunt valide si acum, nu doar acum 250 de ani. Doua camere alese diferit e o solutie mai buna.

    • Gamer spune:

      Foarte buna observatia cu alegerea diferita a celor doua camere la care as adauga necesitatea diferentierii competentelor/atributiilor. Sigur ca pt momente gen formarea guvernului, motiuni de cenzura, asumari…etc, e preferabila sedinta comuna. Iar numarul total al parlamentarilor poate fi mai mic. Sunt convins ca democratia costa dar am oroare de risipa.

  18. DanSu spune:

    Stmate d-le Fumurescu.
    Hai sa reluam putin discutia despre Hegel.
    Fara sa ma dau mare cunoscator, in esenta ce mai tin eu minte din lecturile mele, este ca Hegel este cel ce a creat binomul stapan/sclav. Chiar din binomul acesta, eu vad ca se refera la entitati diferite si complementare, stapanul il invinge pe sclav, care invinge natura, punand in relatie stapanul cu natura. Cei doi, au functii diferite, sunt in pozitii diferite, au o relatie cu natura diferita. Scalvul e controlat (direct) de stapan, iar stapanul e controlat de sclav prin intermediul naturii – asupra careia actioneaza.
    Mergand mai departe pe acest fir logic, dupa cum vedem in majoritatea statelor cu parlament bi-cameral, cele 2 camere care se potenteaza/franeaza reciproc, sunt diferite. Diferentele dintre ele sunt de concept, nu de oameni care le populeaza. In SUA, una reprezinta statele ca entitati, cealalta cetatenii. Camera lorzilor este altceva decat camera comunelor, si exemplele pot fi nenumarate. Senatul francez este ales indirect de catre alesii locali, iar adunarea nationala in mod direct. In fiecare din exemplele date, atributele, puterile precum si ce/pe cine reprezinta – sunt distincte. Controlul reciproc nu poate avea loc intre aceleasi organe. Piciorul nu poate controla piciorul (si nici reciproc). Ochiul poate controla mana, dar nu mana nu se controleaza reciproc pe ea insasi. Falsati ori afirmand ca Hegel era bicameralist , ori falsati cand afirmati ca avem acum in romania bicameralism.

    • Hantzy spune:

      DanSu,
      (…) ori falsati cand afirmati ca avem acum in romania bicameralism.

      E cam singura afirmatie notabila din comentariul dumneavoastra. La care domnul Fumurescu deja a raspuns: ” (…) si aici sunt intru totul totului de accord ca suprapunerea atributiilor si a modului de alegere a celor doua camera se cuvine revizuita de urgenta – (…)”

  19. Hantzy spune:

    Eu zic ca nu revenirea la monocameralism ar fi cea mai importanta mutatie de dupa 1989, ci dimpotriva: alaturi de pluripartidism, bicameralismul a insemnat cea mai importanta mutatie de dupa cotitura din 1989!
    In rest nu gasesc, desi am vrut chiar sa fiu chitibusar, nici o hiba articolului domnului Fumurescu. Felicitari!

  20. Hantzy spune:

    Iata doar cateva mostre de ce cred eu ca acest articol e minunat:

    “Ratiunea parlamentului este aceea de a media intre opiniile Multimii (indivizii particulari) si unitatea de actiune a executivului si de aceea scopul institutiei « nu este acela de a fi un inerent sine qua non al eficientei maxime » – argumentul principal al sustinatorilor sistemului uncameral – nota mea – ci acela ca prin deliberari sa aduca in existenta « momentul libertatii formale » al poporului inteles mai mult decat o colectie de indivizi.”

    “Solutia ? Precum in artele martiale: folosirea fortei “celuilalt”. Nu interzicerea, ci multiplicarea factiunilor in asa fel incat unei factiuni – indiferent daca e majoritara sau minoritara – sa-i devina imposibil sa-si impuna vointa in dauna binelui comun.”

    “Teoretic, istoric si practic absolut toate argumentele pledeaza pentru bicameralism. De cealalta parte, argumentele sunt mirifice, sublime, dar lipsesc cu desavarsire.”

    “Singurele motivatii cat de cat decente sunt economiile financiare (ne scumpim la tarate) si eficienta legislativului. ”

    “Ce-i drept, mai exista inca un argument pe care l-am trecut cu vederea: cel al manelistilor cu sau fara palarioara care, in videoclipuri mestesugit filmate in fata parlamentului, sa convinga « poporul » sa « ii radem », sa-i tragem « in tepe », s.a.m.d. In fata acestor argumente, toate celelalte de mai sus devin inutile.”

    • Pau Muresan spune:

      Ti se pare ca am avea mai putine factiuni daca am trece la unicamerlism?

      • Hantzy spune:

        In primul moment am avut intentia sa fiu obraznic si sa raspund ceva de genul: si atunci de ce sa mai modificam constitutia? De dragul schimbarii?!

        Adevarul e ca ideal ar fi sa avem o singura partida. Monolitica, perfecta, vizionara. Proftand de aceste atribute devine clar ca mersul spre buna stare nu mai e o suma de incercari nereusite, asa cum avem acum parte, ci o cursa de sanatate spre linia de sosire. Si foarte multi dintre observatorii politici sunt fermi convinsi ca o astfel de factiune exista, anume cea identificata de fiecare ca fiind, daca nu chiar perfecta, compromisul optim. In virtutea convingerii ca adevarul e unic, foarte multi nu pot pricepe de ce altii au alte optiuni, desi si ei probabil cunosc acel adevar unic. Si atunci sunt desigur vanduti, manipulatori, corupti s.a.m.d.
        In realitate, din multitudinea de posibilitati oferite, nu cunoastem exact varianta castigatoare. Si e foarte probabil ca, circumstrantializat de varii imprejurari, parcursul societatii in disperarea ei spre mai bine, sa semene fie cu cascadele paraielor dde munte, fie cu meandrele raurilor de campie. Tocmai pentru ca fie nu cunoastem drumul cel mai lin, fie pe cel mai scurt. Doar mentinerea in obiectiv a cat mai multor posibilitati ne ajuta sa avansam. Incet, dar sigur!

        Iar dpdv al structurii parlamentare, bicameralismul ofera aceasta mentinere a multiplelor posibilitati. Tocmai pentru ca nu putem marsa pe ideea ca monocameralismul e infailibil. Optiunea celor doi ochi e diferenta intre mono si stereo, adica infinita: in loc de o singura dimensiune incomparabila, considerata aprioric ca fiind perfecta, oricat de eterogena in componenta ei intima, avem brusc posibilitatea comparatiei: inainte-inapoi, stanga-dreapta, sus-jos, rapid-incet, haotic-calculat, empiric-teoretic.
        Nu e nici bicameralismul o garantie, fiind chiar o frana adeseori, insa incetul cu incetul se face otetul … celui de calitate ii trebuie decenii!

        • Paul Muresan spune:

          Hanzty, prea o dai in filozofisme. Reformulez: cate factiuni vezi acum in bicameralul nostru si cate ai vedea in unicameral? Te intreb pt ca din cate vad acel stereo de care vorbesti este doar un mono scos la doua boxe: se aude acelasi lucru, mai galagios. Daca nu ai ce sa mediezi, de ce trebuie sa pastrezi complicaciunea?

  21. În cazul unui stat suveran 100%, argumentul teoretic al bicameralităţii se susţine. Cum România, alături de alte mai bine de două duzini de state este parte a unei construcţii politice de rang superior, monocameralismul local poate fi temperat de cel central. După cum am văzut, nicio cameră legislativă nu este scutită de prezenţa maneliştilor. Nici măcar PE. Cînd aceeaşi impuritate este omniprezentă, niciun argument numeric şi teoretic nu mai merge. Trebuie schimbat radical mecanismul de delegare şi răspundere.

    Eu încă mai aştept ca cineva să prezinte un mecanism coerent şi bicameral pentru România, pentru a putea evalua avantaje şi dezavantaje. Pînă una, alta, văd numai critici ai unuia sau ai altuia dintre sisteme, iar între timp, parlamentul actual este în acelaşi timp şi bi-, şi mono-cameral, aşa cum l-a fătat Iorgovan. Am putea spune că, de fapt, în sistemul românesc, rolul circuitului de răcire îl îndeplineşte CCR. În această situaţie, putem spune că avem un parlament tricameral, în zilele proaste, şi monocameral în cele bune. Dacă mai punem şi avionul Bucureşti-Bruxelles, într-o zi viforoasă, chiar tetracameral. Cu atîţia centri de putere puşi pe îndosariat şi îngropat orice, nu e de mirare că proiectele de lege trec prin aprobare tacită şi asumarea răspunderii.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Alin Fumurescu


Alin Fumurescu

om Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)