Home » Dezbatere »Reactie rapida » Citesti:

Altă aberație a comisiei Antonescu: câte învestituri ratate până la dizolvare?

Miron Damian iunie 11, 2013 Dezbatere, Reactie rapida
17 comentarii 1,669 Vizualizari

Sunt în pană de idei apropo de o introducere la articol. Aș copia pur și simplu primul paragraf din articolul de ieri. Comisia condusă de liderul PNL scoate atâtea aberații la revizuire încât constat că vocabularul meu de imprecații nu mai face față. N-am crezut să fie posibilă atâta prostie concentrată în spațiu și timp. Liviu Avram scrie în Adevărul despre un astfel de caz: pe scurt, au pus în Constituție că referendumul cetățenesc poate fi inițiat de 250 de mii de alegători, dar o condiție adăugată suplimentar face imposibilă declanșarea fără 420 de mii de semnături. Aici nu cred că e o păcăleală, așa ceva ar presupune premeditare – iar ei nu premeditează pentru că nu gândesc. Sunt, pur și simplu, o turmă parlamentară condusă orbește de un grup mic de imbecili. Dacă dl Antonescu le-ar spune să pună în constituție că unu cu unu fac șapte s-ar vota pe linii partizane și am revizui și aritmetica de bază.

Haide să vă arăt alt exemplu, din recolta zilei de ieri. Se referă la modul în care va fi desemnat candidatul la postul de premier, o chestiune cât se poate de spinoasă. Iată rezolvarea dată de comisie, așa cum au relatat cei de la Hotnews:

ora 15:40 Amendament adoptat .103.- (1) Presedintele desemneza drept candidat pentru functia de prim-ministru pe reprezentantul partidului sau aliantei care a obtinut cel mai mare numar de mandate la alegeri. Daca nu se reuseste investirea unui guvern dupa aceasta procedura, premierul trebuie desemnat din partea partidului clasat pe al doilea loc ca numar de mandate. Daca acest lucru nu e posibil, desemnarea premierului se face din partea unei coalitii care are majoritatea absoluta in parlament. Daca nu se investeste nici asa un guvern, parlamentul poate fi dizolvat. (Tudor Chiuariu)

Bun, sunt o mulțime de probleme cu pasajul ăsta, am scris, o să mai scriu. Dar pe moment să-l luăm așa cum este, și să reținem un lucru din el: până la dizolvare, constituția revizuită impune 3 (trei) tentative de a învesti un premier-desemnat și guvernul său: cel al partidului/alianței de pe locul I, al partidului de pe locul II, al unei ”coaliții majoritare” (sic!). Or, cu vreo trei ore(!) înainte de adoptarea acestui amendament, comisia a adoptat altul. Citiți și vă minunați:

ora 12:35 Amendament adoptat. Art.89.- (1) Dupa consultarea presedintilor celor doua Camere si a presedintilor partidelor sau formatiunilor parlamentare, Presedintele Romaniei dizolva Parlamentul, daca acesta nu a acordat votul de incredere pentru investitura Guvernului, in termen de 30 de zile de la prima solicitare si numai dupa respingerea cel putin a unei solicitari de investitura.

Ei bine, în acest amendament parlamentul poate fi dizolvat, după un interval de timp, nu după trei solicitări de învestitură ratate la vot… ci după una singură! Haide să presupunem acum că partidul președintelui are primul număr de mandate dar riscă să nu aibă o majoritate la învestire fără amenințarea anticipatelor. Ce face? Trage de timp 30 de zile, de la solicitarea prezidențială până la votul efectiv, căci după respingerea primei cereri de învestitură președintele poate dizolva parlamentul. Dar chestia asta poate să o facă partidul prezidențial ajuns pe locul doi, dacă primul partid nu poate forma o majoritate. În loc să propună un candidat și să piardă la vot, așteaptă 30 de zile și apoi își face majoritatea în parlament sub amenințarea dizolvării. Nu e exact scenariul de care voiam să scăpăm?? Bun, asta depinde dacă se aplică acest din urmă articol, deși el nu contrazice flagrant pe primul, doar îl …sabotează. Asta e producția intelectuală a comisiei care ar fi trebuit să aducă ”clarificări”. Aceleași probleme, plus multe altele, într-un text devenit, nu doar stupid, ci și confuz și contradictoriu.

Comisia de revizuire a Constituției trebuie să fie dizolvată și întreg procesul reluat. Aici nu mai e o chestiune de opțiuni politice cu care unul sau altul să nu fie de acord. Aici e evidența faptului că oamenii de acolo habar nu au ce fac, sunt complet depășiți de situație.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro

Citeste mai multe despre: ,



Currently there are "17 comments" on this Article:

  1. cornel spune:

    Imi poate cineva spune cum sa te crucesti online?…:)

  2. iosiP spune:

    Amendamentul este dublu-cretin: optiunea exprimata prin vot la elegerile parlamentare priveste partidul care va avea (prin majoritate) mandatul sa conduca tara in urmatorii patru ani, si implicit guvernul care sa puna in aplicare legile adoptate pe baza acestei majoritati.
    Daca presedintele refuza desemnarea premierului propus de catre acest partid, o mare parte din scopul alegerilor nu mai poate fi atins, ceea ce este o aberatie (s-a vazut rezultatul existentei unor guverne fara sustinere parlamentara). Mai mult, daca noua constitutie limiteaza dreptul guvernului de a legifera (prin HG/OUG) s-ar ajunge la blocaj legislativ.

    Solutia logica: partidul majoritar propune doua sau trei variante, precizand ordinea preferintelor, urmand ca presedintele sa aleaga una dintre acestea. Eventual (si daca nu este de acord cu nici una dintre persoanele de pe lista), poate propune chiar el un premier insa in mod obligatoriu din cadrul partidului majoritar.

    Oricum, nu se dizolva parlamentul (pe care l-am ales in mod democratic)! Desigur, si presedintele a fost ales in mod democratic, doar ca acesta a fost votat pentru a indeplini alte roluri, nu cel legislativ sau executiv.

    Iar cretinismul maxim este ca dupa dizolvarea parlamentului ar urma noi alegeri, unde nu ma impiedica nimeni sa votez absolut la fel si sa aduc acelasi partid in pozitie majoritara. Ce s-ar intampla in acest caz? Se repeta “circul” pana ce populatia, plictisita si obosita, voteaza partidul preferat al presedintelui?

    • Gore' spune:

      “a. Eventual (si daca nu este de acord cu nici una dintre persoanele de pe lista), poate propune chiar el un premier insa in mod obligatoriu din cadrul partidului majoritar.”
      Eu nu reusesc sa inteleg de ce e nevoie de avizul Presedintelui pentru ca premierul desemnat sa fie validat. Care sunt criteriile dupa care il accepta? Culoarea politica, competenta, notorietatea, servilismul pe viitor fata de Presedinte? Daca se vrea alegerea Premierului in functie de preferintele Presedintelui – sa fie numit direct de Presedinte iar Parlamentul sa ia act, Insa, daca este desemnat de un partid/coalitie ales (aleasa) prin vot majoritar, a supune bunului plac al Presedintelui aceasta numire nu inseamna ca nu tii cont de votul majoritar? Si evident ca exista si pisica care se arata oricand: daca nu il votati voi pe asta sugerat de mine o sa fiti dizolvati si facem alte alegeri!
      Cata vreme ceea ce ar trebui sa functioneze in logica bunului simt nu exista in democratia noastra neofanariota, eu cred ca lucrurile trebuie sa fie simple si clare: fie numirea o face partidul/coalitia castigatoare majoritar (implicit majoritatea Parlamentara) fie Presedintele. In al 2-lea caz insa discutam deja de un Presedinte cu puteri sporite (numirea Premierului inseamna implicit si asumarea unui Guvern dupa vointa Presedintelui cu alte cuvinte – control asupra executivului). Daca alegerea Premierului o face Parlamentul – Parlamentul este cel care trebuie sa exercite control asupra executivului.

      • iosiP spune:

        Aveti dreptate!

        Si totusi, am introdus aceasta optiune ca o concesie la adresa institutiei prezidentiale, astfel incat sa poata fi evitata numirea unui premier aflat in conflict deschis cu presedintele.
        Am considerat ca astfel se impaca atat “capra” (asigurarea colaborarii intre primii decidenti din stat) cat si “varza” (investirea unui guvern cu o culoare politica reprezentativa pentru rezultatul alegerilor parlamentare).

        Sa nu uitam ca ar trebui evitate atat divergentele intre legislativ si executiv (e greu sa pui in aplicare legi cu care nu esti de acord) dar si cele intre executiv si presedinte (premierul si presedintele isi impart responsabilitatile, mai ales in sfera reprezentarii externe a tarii).

  3. ardei spune:

    Care-i problema? Orice om, daca stia sa faca ceva, avea cit de cit o meserie, nu se apuca de furat sa ajunga parlamentar!

  4. Matei Alexandru spune:

    Din punctul meu de vedere problema relaţiei dintre preşedinte, prim-ministru şi parlament nu este pe de-a întregul înţeleasă şi de aici apar şi soluţii mai mult sau mai puţin aberante.
    De la inceput trebuie să subliniez faptul că în foarte puţine sisteme democratice avem o separaţie reală între puterea executivă şi cea legislativă. Eu consider că acest princiupiu teoretic este important şi un sistem în care separaţia puterii executive de cea legislativă este reală, autentică, este un sistem mult mai democratic. În sistemele parlamentare acestă separaţie este strict formală, în realitate executivul fiind subordonat pur şi simplu parlamentului.
    O separaţie reală avem în SUA, Franţa sau Israel (unde primul ministru este ales în mod direct).
    Constituţia actuală, chiar dacă nu explicit, a pornit de la concepţia că preşedintele ales în mod direct este de fapt şeful executivului bicefal. Având în vedere experienţa dictatorială i s-au diminuat din atribuţii în favoarea parlamentului.
    Problema majoră a sistemului constituţional românesc este dualitatea puterii executive formată din preşedinte pe de-o parte şi primul-ministru pe de alta. Dacă citim actuala Constituţie cu bună-credinţă observăm că acesta obligă la decizii consensuale între preşdinte şi parlament în ceea ce priveşte numirea primului-ministru. Adică primul-ministru ar trebui să fie o persoană care se bucură atât de încrederea preşedintelui, cât şi de cea a parlamentului. Numai că, mai ales după episodul Radu Vasile, preşedintele nu are posibilitatea de a-l demite, pe când parlamentul are acestă posibilitate. Şi iată cum avem dintr-o dată un prim-ministru (nu spun guvern fiindcă guvernul este de fapt echipa primului-ministru) mai mult legat de parlament decât separat de acesta. Separate rămân puterile executive directe ale preşedintelui, dar care în mare parte se suprapun cu cele ale guvernului. Cum poţi conduce, spre exemplu, politica externă fără minister de externe şi în contradicţie cu primul-ministru susţinut de parlament?! De aceea, dacă dorim să păstrăm separaţia puterii executive de cea legislativă trebuie ca preşedintele ales să poată avea un executiv cu care să poată conlucra, adică să adoptăm modelul francez în care guvernul este acceptat atât de preşedinte cât şi de parlament, oricare dintre aceşte instituţii putând să-l şi demită. Dacă nu, sistemul parlamentar este mai curat chiar dacă nu avem o separaţie efectivă a puterilor.
    Eu cred că separaţia instituţională reală a puterilor executivă şi legislativă este cu atât mai utilă pentru democraţie într-o societate care nu are reflexe interioare autentic democratice.
    Acestea fiind zise, în chestiunea desemnării primului-ministru, dacă preşedintele trebuie să se supună unei majorităţi politice constituite anterior, desemnarea de către el este golită de sens, voinţa sa fiind practic inexistentă. În aceste condiţii, de ce nu se desemnează primul-ministru direct de către parlament?!
    Dacă i se conferă atribuţii preşedintelui acestea nu trebuie ascundă de fapt voinţa altor instituţii. O propunere rezonabilă pentru acestă conjunctură politică în care se doreşte diminuarea rolului preşedintelui (şi implicit o subordonare mult mai explicită a executivului de către legislativ, diminuare pe care nu o susţin de principiu din motivele arătate mai sus) este cea în care preşedintele desemnează o singură dată primul-ministru, iar dacă guvernul propus cade în parlament desemnarea primului-ministru să se facă în continuare de către parlament.

  5. mihai spune:

    Gresit. Se dizolva Parlamentul in termen de 30 DE ZILE DE LA PRIMA SOLICITARE de investire a unui guvern, NU de la data validarii alegerilor, deci cade argumentul ca partidul presedintelui asteapta 30 de zile etc. Si nu e singura inadvertenta din articol. Oricum, Constitutia nu e gata, nu va mai pronuntati pe draft-uri facute la prima mana; probabil va fi prevazut si un termen de 10 zile obligatorii sau asa ceva intre incercarile succesive de investire. Sunteti foarte grabiti sa contestati revizuirea Constitutiei, inainte ca ea sa fie finalizata; probabil pentru ca nu e facuta in spirit basist – parlament unicameral, presedintele sa numeasca ce premier vrea, eventual si ministrii, sefii parchetelor, ai serviciilor secrete, membrii CCR…ei, da, asta ar fi fost intr-adevar o revizuire adevarata, facuta de niste capete luminate!

    • Miron Damian Miron Damian spune:

      Gresit. Se dizolva Parlamentul in termen de 30 DE ZILE DE LA PRIMA SOLICITARE de investire a unui guvern, NU de la data validarii alegerilor, deci cade argumentul ca partidul presedintelui asteapta 30 de zile etc.

      Inadvertență? Da, am corectat-o. Greșeală la nivel de articol sau argument căzut? Nu, nici vorbă. Chiar și primul partid rămâne cu posibilitatea asta, trebuie doar să tragă de timp între solicitarea prezidențială (decretul de desemnare a candidatului la postul de premier) și votul efectiv. Nu e greu, votul se dă pentru un guvern întreg/program de guvernare.

      Care sunt celelalte inadvertențe?

      Sunteti foarte grabiti sa contestati revizuirea Constitutiei, inainte ca ea sa fie finalizata;

      Iată un reproș foarte ridicol. N-are nicun fel de noimă să aștept cu contestațiile la adresa revizuirii până după ce o să fie finalizată. E ca și cum mi-ai reproșa că avertizez pe cineva că se îndreaptă spre o râpă înainte să fi căzut.

      Ultimul pasaj din comentariul tău, fiind un proces de intenție fără niciun temei și împotriva evidenței, intră la categorie ”opinie politică”. În acest caz, de fapt, partizanat – aș zice că spune foarte mult despre ce îi animă pe cei care fac sau susțin revizuirea asta aberantă.

    • Hantzy spune:

      nu, mihai, proiectul pe care-l critica Doc e unul prost. Nu pentru ca el contine doar inadvertente, care ar putea fi si ele evitate – dupa cum sustii – in ulltima clipa, ci pentru ca o Constitutie nu trebuie sa devina un manual de instructiuni, un fel de cod de procedura politica, care sa descrie pasi. Ea trebuie sa fie flexibila, sa permita diferite variante de abordare a unor mecanisme inca nefolosite sau insuficient manuite pana acum, pentru a realiza un sistem cutumiar complementar.
      In loc de asta avem o carte despre alegerea programelor la masina de spalat, iar idiotenia e ca, daca faci cum spune in carte, nu reusesti sa alegi programul dorit: in cazul analizat, se pune mai mult accent pe procedura decat pe rezultatul ei. Ceea ce poate fi ulterior speculat de politicieni.
      Personal, gasesc ca actuala constitutie e buna in acest sens, singura modificare necesara fiind “partidul care are majoritatea absolută în Parlament” de la art 103. Aici s-ar putea spune “grupare politica” si atat.

  6. Hantzy spune:

    Tocmai am aflat ca presedintele a initiat procedurile pentru repetarea referendumului din 2009. In conditiile unui cvorum redus sansele sunt mari ca acesta sa fie validat si aprobat. Pare o miscare de maestru, folosind puterea adversarilor sai tocmai impotriva lor.
    Insa ii obliga si pe acestia sa mute. Iar cam singura mutare pe care eu op vad posibila este sa adauge prevederile respective la proiectul noii constitutii: parlament unicameral de 300 de persoane. Referendumul n-ar mai fi necesar si s-ar vota la pachet cu aberatiile analizate de Doc.
    Naspa!

    • Gore' spune:

      Si cine e de vina pentru ca nu s-a respectat rezultatul de la referendumul din 2009? Suntem in 2013.
      Sa vii sa spui ca sunt cam multi, cam lenesi si cam prosti parlamentarii (aici de fapt nu greseste dar nici nu am descoperit acum roata) in conditiile in care unul din cele cateva locuri de europarlamentar este ocupat de o nulitate care are singurul merit ca e fata tatalui si care a fost aleasa prin ordine de partid mie mi se pare bataie de joc. As vrea ca propunerea sa vina de la altcineva, cineva care se califica moral ca sa o faca.

      • Hantzy spune:

        TB intoarce puterea USL din parlament tocmai impotriva lor, dar uita ca si acestia ar putea face acelasi lucru: daca adauga rezultatele referendumului la acest proiect, se prea poate ca TB sa nu mai aiba arme. Si sa recomande votul “impotriva” la referendum, ceea ce ar duce in fapt si la anularea rezultatului din 2009.

  7. dorin valeriu spune:

    Discutiile pot porni dela necesitatea revizuirii constitutiei . Si daca cea actuala nu e buna, ce-ar fi mai buna : una noua sau cea veche re-revizuita (a mai fost odata) ? .Logic era sa se conceapa o noua constitutie dar guvernantii au preferat sa eludeze discutiile ce ar fi fost poevocate de UDMR pe articolul 1) sau pe regionalizare. Si trebuia pornit dela o comisie de redactare, pe criterii mai putin politice cat de competenta, dupa stabilirea unor directii, principii dela care sa se porneasca, elemente acceptate de toate formatiunile politice. Ar fi urmat o discutie publica si apoi intr-o Adunare Constituanta care sa o voteze. Cere timp, e drept, cine ne preseaza ?
    Oricum, emascularea atrtibutiilor prezidentiale, urmarind sa duca Presedintele ales prin vot universal la nivelul presedintilor Italiei, Ungariei sau Germaniei, unde sunt alesi prin votul parlamentului si au o functie doar reprezentativa mi se pare o ineptie .

    • Miron Damian Miron Damian spune:

      Dorin Valeriu,

      e o ineptie periculoasa, de fapt, pentru ca aici chiar e o pacaleala – dovada sta faptul ca Antonescu&co. au respins mentiunea explicita in constitutie ca suntem o republica parlamentara. Au pus o multime de alte zorzoane (ieri seful comisiei se plangea ca nu au putut pune bursele de merit in textul fundamental!, vor sa faca si un preambul etc.) , dar asta au respins-o. De ce? Pentru ca le e teama de reactia populara, pretentia lor e ca doar au “clarificat” atributiile prezidentiale, ceea ce e o minciuna mizerabila – au facut exact invers (exemplu e in articol), si cu alea si cu restul.

      Mi-e teama, daca revizuirea va fi adoptata, de frustrarea populara apropo de pacaleala – gandeste-te ca vor alege la un moment dat un presedinte impotriva unei majoritati parlamentare, doar ca sa vada ca optiunea lor e complet ignorata. Mi-e teama de ce va alimenta frurstrarea asta.

  8. amanda13 spune:

    Pe mine sincer ma inspaimanta teribil aceasta revizuire a Constitutiei. Si cred ca toate aceste mizerii vor trece fiindca de aici din departare Romania pare ca un desert in care orice constiinta si logica politica a votantilor au murit. Nu pot sa pricep cum, cu foarte putine exceptii, nimeni nu protesteaza; observ ca oamenii se aduna la mitinguri “pentru normalitate” si impotriva “familiei homosexuale” desi nici pomeneala nu a fost sa existe in Romania un pericol din aceasta zona si este cat se poate de clar ca amendamentul cel nou este doar o fumigena menita sa-i aduca pe incultii politic la vot, in vreme ce amendamentul referitor la posibilitatea ca Parlamentul sa cheme orice cetatean la ordine nu deranjeaza nici cat sa produca o sedinta de asociatie de locatari. Pentru mine acest amendament este un pas urias spre o dictatura parlamentara. Este pur si simplu aiuritor si nu ma refer aici doar la posibilitatea de a lua la intrebari procurorii: ceea ce nimeni nu pare sa sesizeze este faptul ca oricine s-ar situa impotriva Parlamentului per ansamblu sau chiar impotriva unui singur parlamentar – ziaristi, blogeri, adversari politici, membri ai societatii civile – ar putea avea parte de un astfel de tratament. Imi este pur si simplu sila, am senzatia ca aceasta persoana, Chiuariu, este o interfata a unui grup de interese extrem de periculos, fiindca observ ca majoritatea aberatiilor poarta semnatura sa, inclusiv cele mentionate de dvs. mai sus.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Miron Damian


Miron Damian

Miron Damian scrie analize politice pe forumuri începând cu 2002, sub pseudonimul Doc. A colaborat cu ziarul Cotidianul si cu revistele Dilema Veche si Revista 22. Din 2006 are b... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

Că incompetența și corupția sînt legate, merg mînă în mînă, stau la aceeași masă, etc., ...

de: vintila mihailescu

la "Corupție sau incompetență?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)