joi, martie 28, 2024

Arta de a determina plecarea tinerilor talentaţi peste hotare sau cum iși bate joc Universitatea București de propriii doctoranzi

Suntem în luna noiembrie. O lună cu puţin soare și mult frig. O lună la începutul căreia și ultimele roade ale toamnei au fost culese iar pământul se pregătește pentru iarnă. O lună frumoasă dealtfel. Nu și pentru cine este doctorand al Universităţii din București. Cine se găsește astăzi în această nefastă situatie, de a purta titulatura de doctorand al UB culege și el roade, dar nu pe cele ale toamnei bogate, ci pe cele ale amărăciunii și dezgustului. În cel mai bun caz, după ce și-a luat antidepresivele și s-a mai calmat, un astfel de individ ce este numit doctorand (în curând doctor!) al mai-sus-numitei prestigioase universităţi trăiește un sentiment asemănător cu cel pe care-l ai atunci când ai ajuns la capătul puterii de a răbda și când nici măcar buna cuviinţă a simţului comun – lăsându-te în mijlocul drumului baltă – nu mai vrea să te ajute să poţi înţelege ce se întâmplă la această respectabilă instituţie autohtonă.

Și dacă e să dăm crezare proverbului “Vorba multă: sărăcia omului”, atunci cred că doar asta ne mai lipsea, că la alte capitole stăm deja foarte bine, suntem foarte bogaţi. Din acest motiv doresc să trec la prezentarea unei situaţii pe care – împrumutând un termen dintr-un limbaj solemn – nu am exagera cu nimic numind-o “strigătoare la cer”.

Cred că este mai potrivit să abandonez consideraţiile generale și să trec direct la prezentarea faptelor. În primul rând doresc să prezint situaţia mea în calitate de doctorand bursier al Universităţii București, iar mai apoi să fac publice anumite nereguli și abuzuri grave pe care Universitatea le-a făcut în ultimii 3 ani faţă de proprii doctoranzi în legătură cu gestionarea fondurilor structurale.

De ce aminteam la începutul acestui articol de faptul că suntem în luna noiembrie? Ce relevanţă poate avea acest lucru, când tot omul știe în ce lună se află? Acest fapt are pentru mine o relevanţă deosebită, întrucât personal nu mi-am primit încă bursa doctorală nici pe luna septembrie. O situaţie deloc ieșită din comun dacă o raportăm la comportamentul pe care l-a avut Universitatea în ultimii 3 ani cu proprii doctoranzi bursieri, adică cu privire la cei care au intrat la doctorat pe primele locuri la toate facultăţile Universităţii. Întrucât aceștia au realizat o asemenea performanţă, nu am exagera cu nimic dacă i-am numi elita Universităţii București. Majoritatea acestor doctoranzi bursieri au fost deja pentru o perioada de 6-8 luni la o universitate de top din Europa pentru un stagiu de cercetare prevăzut în contractul nostru de studii cu Universitatea București. Au fost apreciaţi acolo ca fiind foarte valoroși și s-au întors cu rezultate deosebite. Ce i-a făcut pe acești tineri talentaţi să se întoarcă în ţară și să nu prefere să rămână la universităţile gazdă, unde s-au simţit foarte bine, au fost primiţi cu deschidere, chiar căldură și unde li s-au pus la dispoziţie toate condiţiile necesare desfășurării la un nivel de performanţă ale planurilor de cercetare cu care au ajuns acolo? Răspunsul este simplu: contractul. Ceea ce i-a făcut să revină în ţară a fost contractul de studii pe care acești tineri cercetători l-au semnat cu Universitatea București. Fiind bursieri, erau obligaţi să se întoarcă în ţară și să-și susţină aici lucrarea finală după terminarea celor 3 ani de studii doctorale.

Însă acest contract a fost din start problematic. În primul rând pentru faptul că a fost întocmit în mod unilateral, de către Universitate și ni s-a impus să-l semnăm. Nimeni nu ne-a consultat înainte de întocmirea lui. Practic nu au existat cele două părţi contractante, care să se pună de acord în privinţa termenilor contractului. Universitatea a făcut contractul precum a considerat că e mai bine și mai avantajos pentru ea, iar apoi, noi ne-am vazut obligaţi să-l semnăm în forma pe care Universitatea ni l-a prezentat, întrucât, în caz contrar, nu ne-am fi primit bursele. Cu toate că l-am semnat în acest fel, bursele nu au venit aproape niciodată la timp. Am așteptat la început luni bune până când să ne intre primele burse și a trebuit să ne facem datorii pe la prieteni sau să răbdăm uneori pur și simplu de foame. Și apoi ni se cere performanţă la nivel internaţional! Bravo stimabilor domni din conducerea Universităţii! Ţin să vă felicit pentru că aţi descoperit, se pare, formula miraculoasă de a face performanţă în condiţiile în care nu-ţi primești bursa pe 3,4 sau 6 luni la rând. Vă rog să ne împărtășiţi și nouă această formulă magică, deoarece, de când am făcut greșeala de a ne înscrie la doctorat la Universitatea București (și nu ne-am dus direct în străinătate!), am fost nevoiţi să cercetăm timp de 3 ani, nu însă pentru a face performanţă (și implicit cinste Universităţii București), ci pentru a afla cum poţi supravieţui în timp de criza, de exemplu timp de 3 luni de zile fără nici un ban! Am dori să-i întrebăm pe stimabilii domni din conducerea Universităţii ce soluţie ar găsi dumnealor dacă nu li s-ar da salariul pe 3 luni la rând, dar li s-ar cere să scrie minim 2 articole ISI în acest timp? Ne-ar interesa soluţia stimabili domni, pentru că nu merge întotdeauna să „mănânci pe pâine” Cercetările Logice ale lui Husserl sau Sein und Zeit a lui Heidegger, în timp ce „briza de Dâmboviţa” îţi fluieră prin buzunare. Dar chiar și așa, ne-ar trebui mai întâi câteva feliuţe de pâine. V-am rămâne profund recunoscători și chiar îndatoraţi dacă ne-aţi face și nouă cunoscută o asemena soluţie.

Cu toate acestea, mulţi dintre noi au fost apreciaţi și respectaţi la universităţile din străinătate, în așa fel încăt li s-au dat apoi recomandări călduroase și superlative, au fost invitaţi să-și prelungească perioada de cercetare petrecută la universitatea gazdă sau li s-a deschis chiar posibilitatea de a fi doctoranzi ai acestor universităţi.

În astfel de condiţii, ce ne-ar putea determina pe noi, tinerii de care UB își bate joc, să ne întoarcem și să rămânem în ţară? Pentru că problema este una de fond. De exemplu, în cazul nostru, banii existau, banii erau deja daţi de UE, dar nu știu ce se întâmpla cu ei odată ajunși în ţară, că nu mai ajungeau și la noi – destinatarii de drept. Se învârteau de la un minister la altul și apoi pe la universitate în așa fel încât noi trebuia să-i așteptăm cu lunile să ne intre în cont. E ca și cum ai zice: faceţi voi performanţă mai întâi pe stomacul gol, bateţi-vă cu cei mai performanţi din Europa și din lume, că vom veni și noi cândva cu susţinerea financiară. O asemenea tactică, aplicată la nivel naţional e suicidală. Cum poate Universitatea sau Ministerul justifica aceste întârzieri constante, uneori mai multe luni în șir, a mii de euro? Nimic nu mă poate opri să-mi imaginez ce se întâmplă atunci când pui într-un cont mii de euro și-i lași acolo timp de 3 luni. Nimic nu mă poate opri să mi imaginez un asemenea scenariu. Orișicum, unde au stat banii noștri cu lunile înainte de a ajunge la noi? Într-un cont, desigur. Atunci există toate șansele ca acești bani să fi produs o dobândă. Dar în acest caz, logic ar fi, să existe și un beneficiar al acestei dobânzi, nu? Desigur! Cine ar putea fi el, nimeni nu știe însă.

Noi răbdăm, ne răzvrătim, facem un pic de gălăgie ca între noi, pe grupurile de discuţii ale doctoranzilor sau înjurăm sistemul, ne dăm pe aceleași grupuri de discuţii mari viteji, facem planuri de restructurări și de chemări în instanţă, amenninţăm. Într-un cuvânt, facem de toate. Numai ce ar trebui nu.

Tinerii doctoranzi români (universitarii de mâine) nu au glas, nu au voce și nu sunt vizibili. Nu există nici luare de atitudine, nici încredere că se poate schimba ceva. Toată lumea se lamentează în discuţii sterile, critici acide afectiv-emotive și uneori înjurături de birjari. Dar nimeni nu e în stare să ia atitudine, să scrie un articol, să informeze opinia publică, să contacteze/sesizeze societatea civilă etc. în legătură cu gravele probleme din sistemul universitar și post universitar. Doctoranzii – viitorii doctori cu diplomă! – tac sau fac cele de mai sus. În asemenea condiţii, cum ar trebui să ne imaginăm faţa de mâine a României, situaţia mediului universitar și academic de la noi? Ce scenariu ar fi mai potrivit să-l credem realist? Același scenariu ca cel de astăzi sau unul în care s-au realizat mici schimbări pe ici pe colo, adică tocmai în punctele esenţiale?

Distribuie acest articol

71 COMENTARII

    • Ca idee (pentru astia care au auzit de scoala pe cazanul 3), un doctorand plateste studiile (5000-6000 sau mai mult, depinde de facultate) si este obligat sa lucreze pentru Universitatea respectiva un anumit numar de ore (platit dar, evident, bani de mizerie). Deci despre ce taxe vorbesti?

      • Felicitari pentru non-sequitur-ul cu Cioran.
        Pentru fiecare individ ca Cioran au fost sute de doctoranzi bursieri care nu s-au remarcat prin nimic. Sunt de acord ca varfurile sa fie recompensate … nu si cei care se cred varfuri (iar daca ii cauti cu scholar google nu dai peste mare lucru)

          • Primii postaci aici considera ca doctorandul e un fel de parazit care freaca menta si suge banii platitorului de taxe. Opinia este des intalnita in Romania. La ce ne trebuie domne paraziti sa stea toata ziua in biblioteca si sa discute teorii savante si alte rahaturi. La munca tovarasi, nu mai parazitati societatea! Lopata e mai importanta decat bursa cu care abuzati de societatea care va da de mancare!

          • pai asta era ideea sa va intoarceti in tara!! Doar statul roman a investit in educatia voastra zeci de ani, v-a trimis afara si acum vreti sa o stergeti.. sunt altii care ar castiga inzecit in strainatate cum sunt medicii si raman sa ajute romanii, sa stea cu familiile si prietenii, din dragoste de tara.

            Mie nu-mi plac deloc indivizii care fug dupa bani toata viata, sau zic ca stilul de viata este mai bun si din cauza asta isi abandoneaza rudele, prietenii si tara. O sa fiti niste emigranti toata viata si nu o sa fiti mai fericiti..aveti doar iluzia ca o sa fie mai bine pentru voi, dar realitatea e diferita..

          • Da mai „Observatorule”, e absolut stupid ca banii de bursa sa fie platiti „de la stat” iar tot felul de mediocritati sa se planga daca li se taie macaroana, ca sa zic asa.

            Personal prefer sistemul anglo-saxon. Vrei doctorat ti-l platesti (daca n-ai bani te imprumuti). Burse sau alte tipuri de finantari primesti doar daca ai grant-uri, citatii serioase, patente, daca publici in reviste peer-reviewed de prima mana, etc.

            In felul asta aia care sunt buni or sa iasa in fata si nici nu mai trebuie ca, pentru unu bun, sa platesti 100 de mediocritati. Daca functioneaza pentru Ivy League poate ca va functiona si pentru Romania.

    • Ba poate si mai rau.
      La Politehnica contractul stipuleaza ca facultate iti va pune la dispozitie materialul pentru studii (substante, piese, etc., in functie de facultate). Si cand te duci sa le ceri, primesti un ridicat din umeri si traditionalul „nu sunt bani”. Ce mi-as mai dori sa-i verifice cineva cam cati bani deconteaza ei de fapt pentru materialul didactic pe care nu-l pun niciodata la dispozitie…

  1. Am citit pana aproape de final inchipuindu-mi ca exista si alt motiv al acestei scrieri in afara banilor. Despre bani nu ma pot pronunta, te anunt doar ca si sotul meu a stat fara salariu 6 luni (avem si 2 copii prescolari), si cunosc oameni care nu au primit indemnizatia de handicap foarte multe luni… Asa ca… despre bani e dificil de vorbit in aceste timpuri. Putem vorbi insa de alte lucruri:
    1. Daca nu v-a convenit contractul, de ce l-ati semnat, de ce nu v-ati dus la acele prestigioase facultati din afara? Nu v-a oprit nimeni sa nu semnati contractul initial.
    2. Citez „Noi răbdăm, ne răzvrătim, facem un pic de gălăgie ca între noi, pe grupurile de discuţii ale doctoranzilor sau înjurăm sistemul, ne dăm pe aceleași grupuri de discuţii mari viteji, facem planuri de restructurări și de chemări în instanţă, amenninţăm. Într-un cuvânt, facem de toate. Numai ce ar trebui nu.
    Tinerii doctoranzi români (universitarii de mâine) nu au glas, nu au voce și nu sunt vizibili. Nu există nici luare de atitudine, nici încredere că se poate schimba ceva. ” Acest citat demonstreaza ca societatea romaneasca va plateste din pacate de pomana doctoratul. Voi nu sunteti capabili sa deveniti elita acestei tari, si pentru asta nu-mi pare rau pentru voi imi pare rau pentru noi, ceilalti, cei care va platim studiile.
    Cam atat am avut de spus, la prima citire, poate, cine stie, in timp va mai treziti un pic la realitate si va ocupati locul…Care, apropo, n-ar trebui ca-l cereti cuiva, ar trebui sa vi-l ocupati singuri.

    • Eu, ca doctorand in anul II in Romanai, ca om care are deja un job platit destul de bine, care munceste minim 8 ore la serviciu, in fiecare zi si care in paralel incearca sa-si finalizeze studiile, pot spune ca e g reu. Sistemul de invatamant e intr-adevar la pamant.
      Cei care nu cunsoc sistemul, mai bine ar sta in banca lor si nu ar mai vorbi.
      Fiecare are dreptul sa faca alegeri in viata, fara sa se simta marginalizat si fara sa i se incalce drepturile. Neplata burselor pentru doctoranzii bursieri este o incalcare a drepturilor. Este alegerea lor de a sta in tara si a face cercetare aici, iar pentru lucrul asta nu ar trebui criticati!

    • Draga Cela, habar nu ai despre ce vorbesti. Nu tu si alti contribuabili platiti aceste burse. Bursele sunt de la Uniunea Europeana, banii ajung in tara, dar nu ajnug la doctoranzi. Aceasta este problema!
      Imi place sa vad totusi ca nu am renuntat la gandirea de genul ‘sa moara si capra vecinului’!
      Invrajbirea dintre reprezentanti ai diverselor clase sociale si gandirea primitiva sunt elemente pe care le speculeaza ‘sefi’.
      Felicitari pentru acuitatea intelectuala!

      • Si Uniunea Europeana de unde isi face bugetul, din eter? Tot de la contribuabili, germani, italieni, olandezi, si… romani. Ei bine da, spre surprinderea ta, contribuabilul roman cotizeaza la bugetul UE, iar pe partea de cercetare contributia e mai mare decat ce se primeste. De ce? Pentru ca, printre altele, acei super doctoranzi talentati nu-s in stare sa faca proiecte sa atraga fonduri UE. Si crede-ma, stiu ce vorbesc. Din pacate calitatea umana si intelectuala a doctoranzilor in Romania a scazut foarte mult. A se vedea replica colegului tau de mai sus, care are timp de job full time si de doctorat. Asta numai in Romania se poate, in State, mori in laborator si e exclus sa ai timp de viata sociala sau de job…

        • Se poate si asta! Insa nu toti sunt la fel. Sunt la un doctorat in stiinte exacte, stau de dimineata pana seara in laborator, coordonatorul nu imi permite sa lucrez si nici nu as vrea pt ca altfel nu as avea nici o sansa in terminarea tezei in 3 ani si…..nu am mai primit bursa de 9 luni!
          E de bine zic…Ma bucur sa vad ca toata lumea sa da cu parerea!

  2. Da, e perfect adevarata relatarea. Eu am inceput docul in 2005 si era exact la fel (de fap un pic mai rau ca bursa era de doar 450 lei in anul I).

  3. Va inteleg supararea dar sa stiti ca, din pacate, fondurile structurale nu functioneaza asa cum credeti dumneavoastra, ci pe principiul rambursarii. Adica asa cum va plingeti ca ati facut dumneavoastra: intii cheltui din banii tai, dupa care ti se ramburseaza banii pe baza chitantelor/facturilor/statelor de plata. Universitatea avanseaza din banii ei, dupa care cere rambursarea cheltuielilor deja facute. Si mai din pacate, rambursarea se face destul de tirziu, ceea ce inseamna ca Universitatea trebuie sa avanseze sume serioase inainte de a primi ceva inapoi.

    Mai curind ar trebui sa strigati la Autoritatea de Management POS DRU decit la Universitate.

    • Nici vorba de rambursare! de unde Dumnezeu le scoateti, mai oameni buni!
      In majoritatea cazurilor de intarzieri e vorba de neglijenta sau incompetenta crasa a universitatilor (serviciile financiar-contabile) care pur si simplu isi bat joc de aceste programe pe principiul „ete nah! au ajuns toti mucosii sa ia 1000 de euro salar” (nu! nu exagerez cu nimic! este exact expresia unei cucoane de la Conta cand am inzrebat-o de aceste intarzieri)!

      • Din articol rezulta ca este vorba de fonduri europene si doar POSDRU a avut fonduri pentru burse doctorale. Despre acest subiect mai stiu si eu cite ceva. Tu cit stii?

    • Tampenie monumentala. Omul cu universitatea are contract, de universitate se plange.
      Daca nu sunt bani si le e atat de greu, sa nu mai organizeze doctorate.

  4. „Toată lumea se lamentează în discuţii sterile, critici acide afectiv-emotive …”

    Tocmai asta ai facut si tu vreo trei sfert de articol.

    Ai dreptate, in principiu, sunt niste mari nesimtiti, pentru ca salariile lor de sute de milioane nu uita sa si le bage in cont, dar asta nu trebuie sa te impiedice sa fii eficient in protestul tau.

  5. 1) „Primum vivere, deinde philosophari” – asta o stii mai bine decat mine!
    Asa ca…actioneaza in consecinta, fara naivitatile de rigoare! Daca un doctorand ca tine mai are timp/nervi sa suporte marlaniile de care pomenesti mai sus, E GRAV! E FOARTE GRAV!

    si be) Trebuie sa inveti si, mult mai important, SA PUI IN PRACTICA talcul unui proverb american care suna cam asa:”…daca te inseala un om….O DATA….sa-i fie rusine…daca insa ACELASI OM te inseala A DOUA OARA….SA-TI FIE RUSINE”.

    E clar, nu?

    Plecati fratilor…acum, cat sunteti tineri! Veti regreta mai tarziu indeciziile de azi si oportunitatile pierdute!
    Iar regretele sunt tardive…

    Romania nu are nevoie de voi, ci de Adi „Minune”, de SOV si acolitii lui, de Nicolae GUTA si de toata sleahta de trogloditi de la Univ. Bucuresti, care stoarce dobanzi din foamea voastra!

    Si te mai asigur de ceva…In cazul vostru, fuga (in Occident) NU VA FI DELOC RUSINOASA, VA FI CHIAR CURAJOASA SI, PANA LA URMA, SANATOASA!

  6. E trist sa citesti asa ceva, si, plecand de la premisa ca cele scrise sunt reale, cred ca solutia e… strainatatea.

    Viata in romania are avantajele ei, insa nici viata in strainatate nu e rea. Si vrem sau nu sa recunoastem, banii sunt destul de sus in lista prioritatilor. Si nu e corect ca un om care a stat 16 sau mai multi ani prin scoli sa fie nu aiba un trai decent-bun. Nu e corect ca un analfabet sa se plimbe cu bmw-ul prin fta facultatii si un doctorand sa nu aiba bani de bilet de autobuz.

    • Cred ca sunt reale. Eu am inceput doctoratul la UPB in 2009, cu contract din noiembrie. Pana in aprilie nu am primit bursa. Cand am intrebat la cei responsabili de program mi s-a raspuns „De ce vreau bani, de asta am inceput doctoratul? Trebuie sa il fac din pasiune”. Ceea ce si fac, dar la alta universitate (nu din Romania), unde nu sunt umilit de cei din administratie.

  7. Situatia descrisa de tine este valabila pentru mai multe universitati. De exemplu si la UPB doctoranzii nu si-au mai primit bursa de foarte mult timp.

    Nici experienta mea cu doctoratul nu a fost prea minunata. Munca e extrem de grea, stresul e enorm. Un doctorand care vrea sa scoata o teza buna nu mai are viata (cel putin in anul 2 si mai ales anul 3 nu exista NIMIC altceva decat munca.) Nici nu mai vorbesc de faptul ca multe din clauzele contractuale sunt abuzive (de genul… daca nu termini teza in x ani dai toti banii inapoi)

    Dar stai asa. :)))
    Ca partea cea frumoasa vine abia dupa ce termini. Cand bursele POSDRU dispar, iar ce ramane e salariul de 900 de RON :)) Asta in situatia nefericita in care decizi sa ramai in cadrul Universitatii (asa cum am facut eu)

    Oricum, eu mai stau o perioada pe aici… Iar apoi fuuuug cat mai repede si cat mai departe :)

    Sunt curios cum cred oamenii astia ca se poate face invatamant de calitate in tara asta cand salariile de asistent fara vechime sunt atat de mici. Ma minunez cand ii aud pe oamenii astia vorbind atat de seriosi si de convinsi despre tot felul de reforme cand salariile sunt atat de mizerabile! Mult succes domnului ministru cu minunatele sale reforme!

    • Si cum ai impresia ca e un doctorat afara? Floare la ureche, baute cu colegii si ping-pong every weekend!?…
      Asta este ritmul de lucru, mai copii! ASA SE FACE STIINTA! Si da-mi voie sa va iti spun ca mizilicurile pe care le publicati voi sunt floare la ureche, in termeni de presiune si stress comparat cu ce se intampal afara!
      Imi pare rau ca nu va luati banii la timp, dar stati stramb si judecati drept si vedeti incotro indreptati furia asta a voastra!

      P.S. Crezi ca daca te vei duce postdoc in afara va fi mai usor?
      :))
      Habar n-aveti pe ce lume traiti!..

      • Nu va fi mai usor, dar va merita efortul. Ai materialele de care ai nevoie, ai o bursa decenta, care nu intarzie niciodata. Ai cu ce sa pui in practica ideile pe care le ai. Aici trebuie sa faci performanta din nimic, pentru ca altfel trebuie sa returnezi toata suma inapoi. Ba si pe stomacul gol – bursele la Politehnica pentru doctoranzii inscrisi in oct. 2009 nu au mai venit din august, dupa ce la inceput au venit abia in marti si au mai avut probleme si anul trecut de Paste. E ridicol…

  8. @Cela Înțeleg că romînul se pricepe și la doctorate mai nou. Aceste burse (dacă sînt contractele minunate POS-DRU) sînt plătite din fonduri _EUROPENE_. Și ați fi aflat asta din articol. Poate la a doua citire…

    @ Victor Știm că se fură în Romînia, dar mi se pare mult mai gravă treaba cu contractele. Cel puțin la ASE, la începutul anului 2, au existat acte adiționale / contracte refăcute, cu obligații suplimentare pentru doctorand. Nu vrei să semnezi? OK, dar returnezi bursa pe tot anul 1. Tentant, nu?

    • Referitor la _EUROPENE_. Vi se pare ca UE o duce financiar bine, zilele astea? Ah, mai bine intreb altceva, in cat timp deconteaza UE fondurile europene? Romanul, (care se scrie cu i din a, btw, da’ cine stie poate la doctorat va invata chestii mai avansate), se pricepe la multe, si printre acele multe, se pricepe si bun simt. Unii dintre voi nu-l au. Tot articolul nu se refera la doctorate, se refera la bani. Este o scriere despre bani, chiar daca impachetata filozofic.

      • Ar trebui privit doctoratul ca un job: poti sa il faci bine, poti sa il faci prost. Daca il faci bine, poate ai sanse sa inaintezi pe scara universitara, daca nu, esti profesional mort. In ambele cazuri, in mod intamplator, ai nevoie de bani.

        Imi place faza cu personificarea UE :)

      • Dragă doamnă, în afara mediului academic am libertatea de a scrie cum doresc. La fel și dvs. de altfel, cu termenul neaoș romînesc (sic!) „btw”.
        Normal că este un articol despre bani, o parte din doctoranzi cu asta se ocupa full-time, acesta este „salariul” lor. Desconsiderați-i și pe aceștia, dacă tot i-ați ponegrit ceva mai sus pe cei care au și loc de muncă, și fac doctoratul simultan. De unde atîta rea voință? Gîndiți-vă că pentru o teză de doctorat nu e de ajuns Google (și, chiar dacă ar fi, Internetul, curentul etc. trebuie plătite și ele). Se cumpără cărți, se tipăresc versiuni de lucru, poate se și mănîncă între timp. Nu mai zic de domeniile reale unde trebuie aplicații, experiențe de laborator și altele. După dvs., e o lipsă de bun simț să ai nevoie de bani pentru așa ceva (voi ține minte asta cînd voi plăti următoarea factură de curent, vă anunț dacă merge strategia).
        De acord că UE nu stă pe roze, de acord că și romînii contribuie la bugetul UE. Dar acest articol subliniază faptul că un contract nu a fost respectat. Nu știu în cît timp decontează UE cheltuielile. De altfel nici nu e relevant, bănuiesc că în contract s-au angajat că vor plăti bursa lunar.
        Păcat că aveți copii, probabil îi veți crește în același spirit înțelegător de care dați dovadă…

  9. Eu astept momentul in care fondurile europene pentru cercetari de soareci de biblioteca se vor opri. Sunt satula de articole si cercetari publicate de toti doctoranzii sociologi , filologi si alte „ogi” despre statutul tiganilor, copiilor muncitorilor si alte starturi sociale facute fara sa paraseasca sala de lectura a bibliotecii. Cite cercetari cu rezultate concrete sunt facute in Romania ? Cite tratamente medicale noi au fost analizate ? Cite aliaje noi testate ?
    Numai articole rezultate a zeci de ore de Google / Wikipedia si vreo 4 carti imprumutate de la biblioteca. Imi cer scuze pentru cei 2% din doctoranzi/cercetatori care fac munca de calitate.

  10. Da..asa e din pacate cu tot ce vine de la UE. Bani intarziati, birocratie si decont mult. Nu e doar vina univ, desi sunt convinsi ca au si ei o parte. Autoritatea de gestionare a banilor are o mare parte din vina, insa.

  11. Si eu am facut prostia asta, urmarind exact aceeasi pasi si rationament si supravietuind de la o luna la alta, cu bani imprumutati, chin, depresii si toate alea. Pana cand mi-am dat seama ca:
    1. am o alternativa mult mai buna (bursa la o universitate europeana unde chiar se face performanta, posibilitatea sa am un job part time pentru venituri extra, o lume de oportunitati dupa ce iau o diploma de doctor de la o universitate de top din UE)
    2. contractul semnat e doar un contract semnat, nu un jug de gatul meu. Trebuie sa returnez banii? Ok, dar ei trebuie sa imi demonstreze cat din suma trebuie sa returnez (cu hartii in instanta) si apoi… in instanta… in Romania… dureaza ani. Pana se termina distractia voi castiga destui bani sa pot returna toata suma si e si un fel de justitie poetica pentru cat am suferit de foame asteptand bursele lor.
    Sau in alte cuvinte, daca ai o alternativa pe bune, nici nu trebuie sa te mai gandesti a doua oara. Fa-ti bagajele si pleaca. E o intreaga lume deschisa care te asteapta, trebuie sa ai doar putin curaj. Eu pe unde am fost pana acum n-am suferit nicaieri mai mult de foame ca in Romania, n-am fost nicaieri mai deprimat ca in Romania si nicaieri nu si-a batut cineva joc de mintea si capacitatea mea profesionala ca in Romania.
    Chiar crezi ca e contractul ala care te leaga? E o bucata de hartie.
    [ps: eu am plecat de un an si nici in ziua de azi nu m-a intrebat nimeni de contract sau de dat bani inapoi. Institutiile publice din Romania se misca prost si cand au de dat si cand au de luat bani]

  12. nici nu m-am obosit sa citesc articolul…Stalin s-a inconjurat de oameni cu 4 clase si a trimis doctorii si inginerii in gulag..apoi si-au extins practica (cancerul) si in Romania..

  13. Cum naiba se poate face cercetare cand matzele chioraie a foame…In alte tari se ofera doctoranzilor posibilitatea de a preda cursuri o forma corecta de a suplimenta veniturile.

  14. Si eu sunt la UPB. Am renuntat la job si la tot pentru a ma dedica acestui scop. Si incepe sa-mi para rau.

    Cred ca scapati din vedere si alte aspecte importante in afara de bani (desi, vorba fie intre noi, prima bursa am primit-o dupa 7 luni de asteptare, iar acum din august inca nimic :D).

    Cel mai grav mi se pare ca doctoranzii nu sunt lasati in pace sa-si faca treburile lor. Astfel, le ramane foarte putin timp ca ei sa se ocupe de cercetarea adevarata. Ca doctorand la UPB ai urmatoarele atributii:
    – sa predai ore (in general, ai o norma de 11 ore / sapt + pregatitul orelor + corectat teme) – sa zicem 20h pe saptamana
    – sa coordonezi diverse proiecte de master / licenta – sa zicem 2h / saptamana minim
    – sa alergi cu diverse hartii in stanga si in dreapta. Tot felul de raportari, de adeverinte de dus in stanga si in dreapta, de cereri de semnat, samd – 2h pe saptamana. Sa va dau un exemplu recent: doctoranzii asistenti erau rugati sa aduca adeverinta ca sunt doctoranzi, desi erau doctoranzi tot la UPB :) Pana la urma, din fericire, aceasta situatie s-a rezolvat in favoarea noastra (au reusit sa comunice intern serviciile respective).
    – diverse chestii administrative de care refuza sa se ocupe personalul administrativ adevarat – sa faci acte pentru cumparat mocheta, mobilier, echipamente, samd. De obicei conducatorul de doctorat te „roaga” sa te ocupi de aceste lucruri – minim 5h pe saptamana (astazi spre exemplu am stat dupa niste mesteri timp de 4 ore sa ma asigur ca monteaza niste rafturi corect, pentru ca nu are cine altcineva sa se ocupe de asta)
    – primit inspectii / vizite de la echipe din afara, televiziune, companii, comisii de acreditare, comisii de evaluare a proiectelor europene / nationale – sa zicem 2h pe saptamana

    Daca adunati aceste lucruri rezulta 31h / saptamana (o estimare optimista, va asigur) pentru timpul care nu e legat in nici un fel de doctorat. Sunt convins ca veti spune ca un doctorand trebuie sa munceasca 60h / saptamana si nu 40h, dar toate aceste activitati acumuleaza oboseala si nu te fac cel mai creativ om din lume. Ori pentru a cerceta ceva in mod sustenabil trebuie sa fii odihnit si bine hranit, si sa ai si o viata sociala minima. Altfel dupa 3 ani de doctorat, nu contractul te va motiva sa termini, ci dorinta de a fugi cat mai departe posibil cat mai repede.

    Si stiti ce se intampla? Profesorii compenseaza prin proiecte nationale si europene plata cu intarziere a burselor. In realitate probabil ca prea putini mor de foame cu adevarat. Insa, pentru a primi acei bani esti nevoit sa faci hartii pentru proiectele respective, site-uri, achizitii, sa asisti la sedinte legate de ele, samd. Inca o alta sursa de treaba care nu e legata de doctorat si care ne „musca” din timpul nostru saptamanal.

    Deci oameni buni, noi nu cerem sa fim platiti bine (unii dintre noi chiar au renuntat la job-uri bine platite pentru a se dedica acestui lucru – yours truly) si nici sa ni se ofere conditii nemaipomenite (de multe ori ne lipsesc chestii de baza de genul o toaleta decenta, o jaluzea la laborator sau un scaun pe care sa stai care nu are bratul rupt).

    Noi vrem un venit stabil si timp care sa ne permita sa ne ocupam de lucrul pentru care suntem aici. Altfel, taxele dvs. nu sunt cheltuite eficient (si suntem revoltati de acest lucru, dar e mai greu decat va imaginati sa ridici vocea).

    • Luati bine contractul de doctorant si vedeti ce obligatii aveti acolo. Mai mult de atat sa nu faceti si daca va cer sa le aratati contractul. Daca se supara atunci sa va dea in judecata. Cedati prea usor la presiuni. Prost este cel care da nu cel care cere.

  15. dupa 3 ani de lamentatii continue pe grupurile de discutie ale scolii doctorale, cand in sfarsit ma bucuram ca am incheiat acest capitol…te regasesc aici cu acelasi discurs si aceleasi replici, scuze, acuze samd.
    indiferent ca esti in romania sau in orice alta tara din europa exista cateva elemente care iti determina succesul in viata: educatia (formala si informala), abilitatea de a te adapta conditiilor de mediu, increderea in fortele proprii si un dram de noroc.
    sunt unul dintre cei care nu si-a abandonat jobul pentru bursa doctorala, mi-am vazut pana la final si de serviciu si de scoala (si nu am stat pe tusa, am sustinut seminarii, am avut activitati administrative, am fost pe la conferinte, mi-am sustinut referatele si teza la timp). si nu am un job part-time, din contra: fac parte din middle-managementul unei companii cu aprox. 100 de angajati, am nopti in care plec la 22 de la serviciu si dimineata la 8 tot la birou ma gasesti.
    am viata sociala, prieteni, familie, o casa, o masina si nicio mostenire la activ. provin dintr-o familie modesta care nu m-a putut sprijini financiar, dar ai mei s-au asigurat din timp ca investesc strategic in educatia mea.
    asa ca in loc sa va plangeti de un sistem pe care NU il intelegeti si in loc sa asteptati respectul pe care voi insiva trebuie sa il castigati mai bine…mai bine ma opresc aici. nu cred ca sunt in masura sa dau sfaturi, desi tentatia e mare. insa va doresc succes si o mai buna intelegere a mediului inconjurator! poate asa veti supravietui in cele din urma…

      • „ipocrizia” clasei mijlocie in care ma balacesc imi permite sa am frustrari ideologice si nu financiare :) sunt foarte curioasa daca victor ar fi venit sa povesteasca restul aspectelor negative din scolile doctorale din ro daca ii veneau banii la timp :D

        • Ma bucur pentru realizarile tale. Banuiesc totusi ca doctoratul pe care il faci e in domeniul umanist, nu in domeniul stiintelor exacte cum ar fi chimie, fizica, etc. Teza ta nu te tine legat de un laborator in care sa faci determinari, sa verifici parametri, sa faci culturi celulare ..Sper ca intelegi ce vreau sa spun!

          • ahm! carevasazica speri sa fi facut un doctorat in domeniul umanist, adica in domeniul ala in care bibliografia mentionata in teza (care este intotdeauna mai mica decît bibliografia parcursa in cursul cercetarii) are în general 30-40 de pagini a cîte 15-20 de titluri pe pagina. ah, înca un detaliu, titlurile alea nu sînt titluri de articole de 7-10 pagini aparute in ultimii 10 ani în engleza, ci sînt titluri de carti, care rar au mai putin de 200 de pagini si care au aparut în mai multe limbi de-a lungul a cel putin un secol. carevasazica, pe lînga job-ul ala de middle management, speri ca fata sa fi fost nevoita sa citeasca in aia trei ani de doctorat binisor peste 50 de mii de pagini… ca deh, a face un doctorat in umanioare tre sa fie foarte usor, ca doar nu faci nimic decît sa citesti si sa rumegi ce-ai citit…

        • Da, e posibil sa aveti dreptate acolo (adica in ultima fraza).

          retorica meritocratica tot mi se pare dubioasa insa.
          va duce la inactiune, impiedicandu-te si pe tine prin slujba pe care o ai.sa fiu un scholar (si) mai bun. asta daca nu faci cumva fieldwork in compania la care lucrezi.

          si nu inteleg ce vreti sa spuneti prin „un sistem pe care NU il intelege” lumea. asta inseamna sa ramai inactiv pana cand ajungi la o meta-teorie sociala ce explica „sistemul”. ma intreb cum puteti lucra in acest context, desi banuiesc ca aveti o teorie ce explica incadrarea firmei d-voastra in sistemul capitalist post-1971 si legatura finacializarii cu dezindustrializarea si caderea socialismului in Europa de Est ;)

  16. Fac parte din prima generatie de doctoranzi ieseni (La Cuza) care au primit burse din fonduri europene. In septembrie 2011, cu sula in coaste, ne-am sustinut tezele de doctorat. Si in cazul nostru banii au venit cu intarziere. Problema din ce in ce mai grava este aceea ca pe an ce trece, situatia devine si mai imposibila. De pilda cei de la Cuza care au intrat acum in anul 3 de doctorat nu si-au mai primit banii de 5 luni.
    In al doilea rand, nu stiu draga Victor pe cine vrei tu sa sensibilizezi atat timp cat mult dintre cititorii tai ( a se vedea mai sus) nu au habar ce inseamna a scrie o teza de doctorat si cat efort trebuie depus pentru a o putea finaliza.
    Asadar, respectul pentru cercetarea din Romania este dat de interesul universitatii, ministerului etc. de a plati la timp bursele si, in acelasi timp, de comentariile vadit idioate ale celor care te trimit la „munca”. In plus, sunt convinsa ca asa opinia celor din urma este, din nefericire, larg raspandita.
    Din pacate, revolta nu poate avea consecinte daca nu e a unui grup considerabil. Din propria experienta, traim inca intr-o lume inerta, nemultumita doar in privat, incapabila de raspundere fata de manifestarea revoltei.
    Diana Margarit

    • Diana, mergeti in justitie. E simplu. Aveti un contract pe care nu l-au respectat. Trebuie sa includa niste clauze. Mergeti in justitie. Asa se face oriunde. Ati vazut recent ca si Fiscul a fost lichidat la noi. Putina incredere si perseverati. Sunt oameni care profita de faptul ca oamenii nu fac ceea ce ar trebuie sa faca – exista probabil una, doua persoane in univeristate care va blocheaza platile si trebuie pedepsiti, legal.

  17. Impartasim aceeasi soarta.
    La ASE e chiar mai rau: bursele se platesc din 3 in 4 cu argumentarea ca ”ASE-ul depune toate eforturile sa plateasca acesti bani, dar…”, mereu exista un dar.
    Ce-ar fi fost ca si noi in loc sa invatam pentru a merita bursele, veneam cu argumente de genul ”facem toate eforturile sa invatam, iar familia sa ne sustina (in lipsa burselor), dar…”
    Desi la inceputul programului de doctorat ni s-a sugerat ferm sa ne lasam de alte preocupari si sa ne dedicam studiului, acum ni se cere performanta be burta goala.
    Personal, am venit la doctorat dupa o experienta de 20 de ani in domeniul economic, parte in comert exterior, iar ultimii 10 ani la Ministerul Economiei. M-am ”suspendat” tocmai pentru a fi performant in programul de cercetare. Eu am reusit, am terminat primul an pe primul loc in domeniul meu de cercetare.
    Ce primim in schimb?
    Deziluzia cu mobilitatile.
    Desi ni s-a oferit o lista cu vreo 15 universitati din Europa, ni s-a spus ca singura care ne accepta este o universitate obscura din Nicosia. Sa fim seriosi, am studiat in Japonia, mi-am facut Masterul in SUA, am fost ofertat la doctorat in institutii prestigioase din strainatate, ca sa ajung sa studiez mecanismele europene prin prisma cipriota! Ridicol!
    Motivarea primita: celelalte universitati din Europa cer taxe de scolarizare, iar daca suntem dispusi sa le suportam personal, nu e nicio problema. Pai de unde sa pot eu plati 10-15 mii de Euro dintr-o amarita de bursa, in conditiile in care nici nu mai am alta sursa de venit pentru ca am urmat indicatia de a ma dedica in totalitate studiului?
    In atari conditii, de ce nu ni s-a spus de la inceput, de ce cind a fost realizat proiectul de burse doctorale, cele 15 universitati nu au fost luate din capul locului ca parteneri in proiect?
    Unde este diferenta intre valoarea tuturor burselor pe 3 ani pentru toata promotia – maxim 1,5 milioane Euro – si valoarea totala a proiectului – 4, 5 milioane Euro?

  18. „Întrucât aceștia au realizat o asemenea performanţă, nu am exagera cu nimic dacă i-am numi elita Universităţii București. ” – ba eu cred ca ai exagera destul. Pentru acces la doctorat cu bursa nu conteaza rezultatele conteaza sa te ai bine cu profesorul care decide pe cine ia la bursa, nu concurs liber, cel putin la Universitatea Bucuresti si la Politehnica Bucuresti si SNSPA (stiu oameni doctoranzi cu bursa cu media in anii de facultate sub 7). Si majoritatea doctoratelor sunt o gluma, cercetarea implicata e penibila de-a dreptul.

  19. O completare.

    Bursele doctorale de care se face vorbire nu sunt acordate direct de Universităţi. Finanţarea vine în cadrul unui proiect din „Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane”.

    Aceste proiecte sunt finanţate după cum urmează: fonduri UE, buget naţional, contribuţie beneficiar.

    Contribuţia beneficiarului este mică. Pînă la decontarea primelor tranşe Universităţile au plătit cât au putut din resurse proprii aceste burse bazându-se pe decontările ulterioare de la AMPOSDRU/OIPOSDRU . MECTS la rândul său întârzie alocarea banilor bugetaţi. Din păcate aici a apărut fractura. Iar MECTS şi Min. Muncii îşi pasează unul altuia responsabilitatea sau Universităţilor.

    Ar fi interesat de aflat câte din proiectele POSDRU aflate sub coordonarea directă a MECTS (altfel spus depuse chiar de MECTS) au intârzieri la plata!!!! (De ex. „Profesionişti în managementul educaţional preuniversitar” sau „Formare de consilieri şi asistenţi suport pentru implementarea Strategiei de descentralizare învăţământului preuniversitar” sau „Imbunatatirea Managementului Universitar”…)

    „În cazul proiectelor finanţate din cadrul axelor prioritare 186 ale POSDRU, prefinanţarea se
    acordă în cel puţin două tranşe, în procent de maxim 10% din valoarea totală eligibilă a
    proiectului, numai în următoarele condiţii:
    a) pentru contractele de finanţare de tip grant
    – prima tranşă de prefinanţare va fi de max. 5% din valoarea totală eligibilă a proiectului;
    – a doua tranşă de prefinanţare, va fi de max. 5% din valoarea totală eligibilă a proiectului şi
    va fi acordată acestor beneficiari numai după autorizarea cheltuielilor efectuate în valoare de minimum 60% din valoarea tranşei anterioare de prefinanţare primite. „.

    Situaţia se anunţă şi mai tristă. Începând din acest an, conform noului Cod al studiilor doctorale, Şcolile doctorale devin entităţi distincte în cadrul Universităţilor, cu propriul buget de venituri şi cheltuieli. În cazul doctoranzilor finanţati direct de statul român (deci nu prin bursele unor proiecte) situaţia devine identică:

  20. La UAIC este aceeasi situatie. Nu ma refer doar la cei care sunt la doctorat ci si la cei care sunt cercetatorii post-doc. Ei au fost pusi sa renunte la locul de munca pe perioada celor 3 ani, sunt obligati sa publice in reviste ISI si sa participe la conferinte internationale(daca nu indeplinesc contractul vor trebui sa restituie toti banii inapoi), dar de 3 luni nu au primit nici un leu(doar scuze din partea conducerii univ).
    Se tot vorbeste de lipsa cercetarii in aceasta tara, dar vedem ca oamenii care pot schimba sistemul de invatamant superior, prin calitate lor(multi din cercetatorii post-doc de la UAIC sunt persoane deja cu publicatii in reviste ISI, sunt persoane cu citari pe plan international), sunt umiliti.

    Multumim pentru aceasta umilire!!!!

  21. Cei care nu cunosc sistemul de invatamant, dinlauntru, sa nu-si dea cu parerea. Sa va tineti gura, ca n-aveti habar. Nu aveti habar cum mai-marii universitatilor invart banii in folosul propriu, cum ei iau smantana iar doctoranzii, cum de regula asistentii si lectorii fac toata treaba, si de multe ori pe un salariu cat al femeii de serviciu – plata cu ora.

    Se face efectiv smotru, cercetarea o faci in timpul liber, esti pus sa tii ore la idioti, carti si materiale inutile, servere de web, sa scrii contracte unde se baga si proful ca musca-n lapte, situatii cretinele si tot felul de hartii si raportari futile, enervante si lipsite de logica.

    Cei care sunt in stare sa plece – sa plece, mai mult de jumatate din universitatile noastre trebuie sa dispara. Nu au de ce ramane aici, sistemul isi bate joc de toti. Aici nu se face un doctorat serios decat poate in 1% din cazuri.

  22. Sunt doctorand in primul an la Facultatea de Stiinte Politice a Universitatii Bucuresti. Desi mai multi doctoranzi au cerut informatii de bun simt de la conducerea facultatii in legatura cu numarul de cursuri pe care il vom avea, mecanismul creditelor, planul de studii pe semestrele urmatoare, obligatiile noastre in ceea ce priveste cercetarea, calendarul evaluarilor, etc. nu am primit niciun raspuns. Noi nu stim acum ce cursuri vom avea in semestrul II! Cu toate acestea, Universitatea Bucuresti, conform ierarhizarii facute de Ministerul Educatiei, troneaza pe o pozitie fruntasa. Halal invatamant cu pretentii. Mai mult decat atat, se incalca flagrant legea: exista profesori care coordoneaza un numar de doctoranzi mai mare decat cel prevazut in legea educatiei. Iar coordonatorii de doctorat nici nu au timp sa stea de vorba cu noi, nu raspund la mail-uri, sunt tot timpul pe fuga.
    Iar ca sa dau un raspuns la una din intrebarile articolului – De ce doctoranzii nu au o atitudine responsabila fata de aceste situatii? Pentru ca mesajele de genul celor scrise de mine, asumate in mod public si transparent de doctoranzi, prin proceduri institutionale, ar fi considerate „defaimari” la adresa institutiei si aspru sanctionate. Pentru ca nu se aplica legile si pentru ca cetatenii romani sunt abuzati frecvent de institutiile statului. Pentru ca un student, masterand, doctorand care ar semnala incalcari ale legii ar intampina ulterior dificultati din partea conducerii universitatii si facultatilor. Au fost deja la Stiinte politice cazuri de asemenea „represiuni”.

    • Sunt surprins ca se vorbeste in articol mai mult despre bani. Pe langa aceasta problema serioasa mai este cred accesul (sau lipsa acestuia) la jurnale academice internationale + alte elemente mentionate in comentariile la acest articol.

      Poate o parte din materialele disponibile la adresa web de mai jos vor fi de ajutor doctoranzilor interesati sa fie productivi in mediul academic (din Ro sau din alta tara):

      http://doxosophia.wordpress.com/2011/02/28/capital-profesorial/

  23. Sa nu lasam la o parte in afara de bani si mediul in care iti desfasori acest doctorat. Profesorii au un fel de placere sadica de a te umili, de a-ti arata tot timpul ca ceea ce faci e gresit, daca ii ceri sa te ajute te ia la misto. E o iluzie acolo cum ca profesorul e in varful piramidei si tot ce e sub ei trebuie umilit. Mie mie si scarba cand imi amintesc de unele examene din facultate cu niste profesori de doi bani care nici cursurile nu si le tineau iar la examene se comporatau ca niste faraoni iar tu o sluga netrebnica care trebuia sa iti tii permanent capul in pamant. Ma intreb oare care e intersul celor din facultati, sa aiba studenti/doctoranti pe care sa ii transforme in niste oameni foarte bine pregatiti sau sa aiba grija ca niciodata sa nu poti ajunge la nivelul lor sau chiar depasi.

  24. Eu nu reusesc sa inteleg de ce, in loc sa ne plangem „gratis” in tara asta, nu incercam sa ne organizam si sa luam actiune. Uite, de exemplu, eu n-am auzit in viata mea de POSDRU dar am cautat si in 5 minute am gasit unde sa te plangi daca ai probleme ca beneficiar al vreunui program din asta http://www.fseromania.ro/index.php?option=com_content&task=view&id=41&Itemid=47

    Ce as face eu al doilea lucru ca doctorand, m-as plange direct la echivalentul UE al Curtii de Conturi+CEJ! E atat de simplu de facut asa ceva! Eu am facut-o in legatura cu taxa de poluare si am primit raspuns in decurs de 48 de ore de la 4 functionari europeni diferiti!

    • Nu ne ne putem plange la AMPOSDRU, pentru ca ei sunt problema. :) E ca si cum am face reclamatie la politie impotriva politiei.

      Unde anume la UE putem face asta?

  25. In calitate de doctorand, imi pare rau sa aud ca situatia se perpetueaza. Am citit in cursul anului trecut numeroasele discutii pe grupuri cu privire la intarzierea inacceptabila a burselor, insa credeam ca situatia s-a remediat.

    Generatia mea nu a prins programul Educati si am intrat la buget fara bursa. Si noi am semnat un contract impus – in care trebuie sa recunosc existau puncte care ar fi trebuit contestate.

    Cum atentia profesorilor se indreapta spre cei care sunt constransi sa isi sustina tezele la capatul a trei ani de lucru, noi avem libertatea de a ne organiza cercetarea asa cum dorim. Dar ‘echipa’ de profesori nu ne cere si nu ne ofera nimic: publicatii, conferinte (suntem cel mult public de umplut sala), programele in cotutela sunt inexistente (cine sa-si mai bata capul cu crearea de relatii pe plan international?), iar putinele informatii ne parvin de la alti doctoranzi prin intermediul grupurilor. Oricine afla ceva despre vreo bursa acordata de universitati straine tine totul pentru sine pentru a avea mai multe sanse – dar avand in vedere lipsa acuta de bani si resurse mi se pare normal. Astfel, suntem pe cont propriu – ceea ce din anumite puncte de vedere ar trebui sa ne fie de folos pe viitor; cum spunea cineva mai sus, ne adaptam la mediu. Si sunt destui cei care nu doar supravietuiesc, dar ajung si la performanta. Speram ca prin forte proprii vom reusi si noi. Dar, spre deosebire de ceea ce spunea ‘wake up call’, nu pot sa nu ma intreb cu un strop mahnire de ce nu beneficiem de mai multa sustinere.

    Am pus mai sus intre ghilimele cuvantul ‘echipa’ din cauza rivalitatilor mai mult decat evidente si dezagreabile ale profesorilor coordonatori. Din pacate, cand esti pus fata in fata cu neintelegerile dintre profesori universitari – lucruri despre care nu iti imaginai ca ar fi posibile la un asemenea nivel, unde mintile nu ar trebui sa fie inchistate in conflicte stupide bazate pe mandria personala – cariera universitara pare o gluma proasta.

    Cred ca e foarte important sa nu scapam din vedere faptul ca doctoratul nu intra in categoria studiului obligatoriu. Daca incepi un asemenea proiect aici, o faci din pasiune pentru domeniul ales, pentru ca pe altceva nu te poti baza. Dar, mai in gluma, mai in serios, ca sa terminam doctoratul, ar trebui sa ii si supravietuim, prin urmare cred ca e important sa ne concentram asupra parcursului profesional. Uneori si asta e greu, mai ales cand unii (doar unii) profesori le cer doctoranzilor lor sa tina ore (ce-i drept, exista o prevedere legala in acest sens) pentru ca „nu sunt bani pentru profesori colaboratori sau ore suplimentare”, in timp ce altii, date fiind conditiile, au bunul simt de a nu-si incarca doctoranzii in mod inutil. Programul de lucru, familia, cercetarea propriu-zisa trebuie lasate de-o parte.

    Sunt si plusuri si minusuri si inteleg frustrarea, bursa e un drept castigat care ar trebui respectat ca orice alt drept. Dar mediul e de asa natura ca ne impune sa privim totul cu moderatie si sa induram mai mult decat colegii din universitatile la care privim cu jind. Fiecare e liber sa aleaga, dupa cum isi permite si dupa cum are norocul.

  26. In calitate de doctorand POSDRU (din fericire fara intarzieri cu bursa) fac doar doua observatii, pentru ca nu vreau sa ma bag intr-o lupta in care toti se pricep ca si la politica si fotbal:

    1. Intarzierea cu lunile a burselor e inaccepabila, si frustrarea este perfect de inteles. Totusi, pentru cine vrea mai mult decat sa injure Universitatea (desi asta e de inteles), ar trebui depus putin efort pentru a intelege unde sunt probleme si cine intarzie banii. E o groaznica lipsa de transparenta in tot acest amalgam intre Universitate, AMPOSDRU, OIPOSDRU, guvern si toate agentiile xPODRU ale lu’ peste.

    2. Doctoranzii romani, din experienta mea (la facultati tehnice), sunt slabi in comparatie cu Vest. Povestea cu elitele, cum ca ne-au primit universitatile din vest cu caldura materna, e o gogorita. Ne-au primit fiindca suntem o pleasca, finantati cu banii altora si nu cu banii lor. Repet, in domeniul meu tehnic, diferenta intre doctoranzii de la universitati de top din Vest si doctoranzii romani e evidenta – incepand de la numarul de ore pe zi efectiv muncite si pana la numarul de prezentari, seminarii interne, open-days, meeting-uri, expozitii etc. la care participa. Pai doctoranzii de unde am fost eu cred ca au facut in 3 luni mai multe prezentari de cat cei romani in 3 ani. Nu vreau sa bag vina, cauzele sunt multiple si nu tin doar de doctoranzii insisi, dar ar trebui totusi multa modestie cand vorbim de „recomandări călduroase și superlative”. Doctoranzii de exceptie, putini cati or fi, pot vorbi pentru ei insisi.

    • Perfect de acod kinn.
      De fapt aveţi puţine soluţii.

      1. Mobilizare generală, pentru respectarea termenelor de acordare a burselor. mă îndoiesc că nu există o bază de date cu doctoranzi cu adrese electronice şi la nivel de competenţe ;) word cu liste de mail. Un refuz colectiv.sau dacă nu petiţiionline. -schimbare rapidă în sistem, nişte mecanisme modificate rapid, nişte incompetenţi eliminaţi–bursele la timp. Se găsesc bani pentru tot felul de parcuri prin localităţi cu media de vârstă de peste 70 de ani.

      2. Mobilizare individuală disparată- unul face. altul tace. status quo, bâlbe, procrastinaţie, schimbări de formă dar nu de conţinut. cea mai păguboasă şi frustrantă abordare.

      3. Decizie indiduală- should I stay or should I go…şi apoi muncă la greu, în noul mediu, dacă e un go.

  27. Stimate domn Gelan, sitruatia pe care o descrieti e pe atat de trista pe cat e de revoltatoare. Cunosc si eu cum merg lucruriloe la Univ. Bucuresti, fiind colaborator al acesteia, profesor platit cu ora la Fac de Stiinte Politice. Vreau sa va spun ca dispretul dovedit de UB fata de doctoranzi se extinde in buna masura si la cadrele didactice. Cel putin la cele platite cu ora. In loc sa intre banii in cont pe data de 15 a fiecarei luni cum intra in cazul profesorilor angajati cu carte de munca banii sosesc cu mare intarziere si cu sicane stupide. Toate cucoanele de la serviciul State sunt fie in competente, fie cu rea vointa fie usor retardate. Nu dau neaparat vina pe dl rector desi nu imi e deloc simpatic dar pestele de la cap de impute. Stiu ca pot fi sanctionat pentru ce scriu acum dar sincer putin imi pasa si oricum trebuie sa spun adevarul. Altfel as fi inca unul din fricosii si timizii care nu fac nici un bine comunitatii academice. Prin urmare sper sa am si eu ocazia candva sa le „intorc” serviciul (sau lipsa serviciilor…) celor din administratia UB, cu varf si indesat. Si o sa am ocazia, sunt sigur. sa vad si eu ce ar zice dnele de la State sau dl Rector sa nu incaseze leafa cateva luni.
    Poate ca nu sunt eu marele profesor, cel mai bun si mai sublim dar imi tin cursurile, nu imi bat joc de ele si vreau sa fiu platit normal. Daca nu am unde pleca si nu voi duce dorul incompetentilor si papagalilor din conducerea UB. Prin urmarte am de gand sa iau masuri ca sa ma asigur ca nu isi vor mai bate joc si de altii.

  28. Citesc comentariile la acest text si nu imi retin un sentiment de antipatie fata de multi care au gasit de cuviinta ilustreze iar povestea cu „capra vecinului”

    Problema este simpla: un contract, un abuz, o paguba si o situatie nu numai jignitoare dar si daunatoare omului in cauza. Faptul ca sunt mai multi in aceiasi situatie sugereaza ca este o problema de sistem.

    Cu parere de rau va anunt ca exista doar trei solutii sau cai de adresare a problemei:
    1. cea mai simpla: rabdarea ca poate… candva… asta consuma timp si oportunitati pierdute pentru cariera.
    2. dat la mir… violenta. Intr’o lume fara reguli violenta poate impune regula sau o regula. Dezavantajul e ca nu stii niciodata regula cui va fi impusa.
    3. de la aparitia civilizatiei exista solutia judecatii. Fundamentele dreptului ai ceva in comun cu respectarea contractelor… si aici speta este clara: Statul Roman nu mai este un stat de drept si actioneaza in dispretul legilor la bunul lui plac. Atunci ori justitia il poate corecta, si ma gandesc si la justitia internationala aici, ori doar o revolutie. Ghilotina intotdeauna a fost un subiect de meditatie care tempereaza sufletele prea entuziasmate ale regilor „jucatori”, oricare ar fi ei.
    Desi cam melancolic textul dupa gustul meu il incadrez la rubrica mobilizarii opiniei publice. Urmatorul pas ar fi asocierea celor pagubiti… la urma urmei ei trebuie sa sunt dintre cei mai inteligenti si merituosi oameni… asa ca daca ei nu se pot asocia nu vad cine ar mai putea’o face. Si apoi organizarea de actiuni care sa pedepseasca in justitie abuzurile unui stat despotic.
    Succes.

  29. Am realizat un forum pe care mi-am propus sa adun toti doctoranzii POSDRU pentru a avea o voce in sfarsit.

    Va rog sa il dati mai departe celorlalti doctoranzi pentru comunicare si actiune.

    Mult succes.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Victor Eugen Gelan
Victor Eugen Gelan
Cercetător postdoctoral în cadrul Academiei Române, Filiala Iași. Doctor în filosofie al Universității din București, cu o teză despre fenomenologia lui Edmund Husserl. Membru al Societății Române de Fenomenologie. Cercetător în cadrul Centrului de Studii Fenomenologice, Universitatea din București, Cercetător invitat (2009-2013) al Arhivelor Husserl, din cadrul Albert-Ludwig-Universität Freiburg, Germania.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro