Home » Dezbatere »Idei si solutii »Politica & Doctrine » Citesti:

Cata cenusa sa ne mai punem in cap?

Ciprian Ciucu ianuarie 7, 2011 Dezbatere, Idei si solutii, Politica & Doctrine
60 comentarii 7,195 Vizualizari

Acest articol este despre percepţii, deci, prin natura sa, este subiectiv. Acest articol este o întrebare. De câtă cenuşă mai avem nevoie să ne punem în cap înainte de a ne apuca de treabă?

Episodul Schengen din zilele acestea mi-a umplut paharul răbdării tot citind lamentaţii de genul „nu merităm”, “nu suntem în stare”, „avem o clasă politică varză”, „ toţi românii fură” , „suntem săracii Europei, vai de noi”, „să ne dea alţii, să ne guverneze alţii”. Dincolo de eroarea generalizărilor, eu cred ca am intrat într-un halou de lamentări, deloc sănătos.  Avem o stimă de sine la genunchiul broaştei. Televiziunile şi presa în general ne repetă zilnic aceste lucruri în mod obsesiv încât am început să credem ca suntem neputinciosi. Au motivele lor. Motive financiare şi care ţin de jocul de putere pe care-l fac.

Am dat dintr-una într-alta. În epoca de aur ne credeam buricul pământului iar acum ne credem pleava pământului. Nu suntem nici una nici alta. Suntem doar o societate niţel debusolată, cu bunele şi cu relele ei. Vorba lui Andrei Pleşu: nici aşa, nici altminteri.

Aşa cum suntem, facem parte din Uniunea Europeană, adică dintr-unul dintre cele mai selecte cluburi din lumea asta. Suntem un popor numeros în comparaţie cu majoritatea vecinilor noştri, aveam ce-a de-a şaptea mare capitală europeană. În istoria modernă ne-a ieşit aproape tot ce ne-am propus, dacă ar fi să ne comparăm măcar cu sârbii. Chiar asa, nu ne-a mai ramas un dram de mandrie? Generatia noastra e chiar asa de lamentabila in comparatie cu generatiile lui Kogălniceanu, Rosetti, Ionel Bratianu, Vaida-Voievod si Maniu? Acestea sunt generaţiile de geniu cărora le datorăm enorm, cu mult mai mult decât tuturor voievozilor medievali la un loc! Dar noi ce facem astazi?

Da, ştim de la Dinicu Golescu încoace că primul pas pentru modernizare este conştientizarea înapoierii prin comparaţiei cu cei avansaţi. Dar ce facem cu privire la acest lucru? Continuăm să ne otrăvim sufletele cu mesaje de genul “nu suntem în stare”? Încercăm să emigrăm cu toţii? Colegii Vlad Mixich şi Ştefan Vlaston vorbeau aici, pe Contributors.ro, despre o nouă mişcare politică care întârzie să apară şi se lasă mult aşteptată deşi în societatea noastră se simte nevoie de prospeţime. Alina Mungiu nu ştie cum să închege o astfel de mişcare şi îi este destul de greu să o facă din Berlin. Monica Macovei încă ezită să facă primul pas, se lasă aşteptată. Se poate porni o astfel de mişcare fără o figură emblematică, curată, care să o gireze cu credibilitatea sa?

Ce vrem? Trei lucruri: leadreship cu o viziune clară de modernizare, bazat pe competenţă şi integritate! Simplu, atâta tot. Libertatea, dreptatea şi adevărul s-au demonetizat ca mesaj politic, fiind uzitate si terfelite de altii. Ne trebuie modernizare reală, competenţă şi integritate morală. Le mai avem pe aici pe undeva sau au plecat toate odată cu creierele tinere? Avem nevoie de oameni care stăpânesc ştiinţa guvernării şi teoretic şi practic. Nu avem nevoie de miniștri de alde Udrea, Adomniţei, Igaş, David şi mulţi alţii care să se specializeze la locul de muncă şi spre final de mandat. Toţi bișnițarii intră în partide nereformate şi nereformabile şi parazitează  administraţia şi statul. Păi dacă Igaş ajunge ministru sau Adomniţei ajunge ministru în ţara asta, oricare dintre oamenii competenţi de pe acest forum ar trebui să ajungă  ministri.

Partidele actuale esueaza in a-si indeplini functia de baza: sa ofere elite politice pentru societate. Sunt nereformabile. Cu ele, nu vom ajunge nicaieri!

În ţara asta mai sunt oameni integrii şi cu resurse. Cât oare va mai dura până să înceapă să se organizeze?

Deci: când terminăm cu lamentările şi când ne apucăm de treabă?

P.S. Am pus o grămadă de întrebări. Aveţi răspunsuri?

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro

Citeste mai multe despre:



Currently there are "60 comments" on this Article:

  1. oldhash spune:

    … doar la doua din intrebările/concluziile de final!

    1) “În ţara asta mai sunt oameni integrii şi cu resurse. Cât oare va mai dura până să înceapă să se organizeze?”

    Până în momentul când ei însisi vor crede în actiunea lor! Nu ?!

    2)” când terminăm cu lamentările şi când ne apucăm de treabă?”

    Atunci când “presiunea” necesității va atinge nivelul de explozie! Până atunci, cătinel, cătinel…

    Printre calitățile unui lider este și aceea de a “vedea” dincolo de orizontul imediat și de a ști pune “turma” pe directia optima spre acel “dincolo”!
    Ori aci, cu o floare-două, greu de făcut primăvară!

    Oricum, dle CC, sunteti o surpriză plăcută pentru un bătrân în pragul blazării…

    • dorin valeriu spune:

      Ai mare dreptate ! cred ca multe lamentari si afirmatii negative despre noi insine isi au cauza in prostia unora(mai multi decat se crede), frustrari personale si necunoasterea realitatilor din alte tari; si pe la altii sunt multe lucruri care nu merg perfect.
      In privinta potentialilor lideri,cred ca vezi foarte bine momentul cand se vor impune. Aceste personalitati, chiar daca doar potentiale, trebuie sa-si castige notorietatea, lucru destul de dificil la noi, unde presa e cum e si in mana stim noi cui. Totusi, marile personalitati trebuie sa aiba imaginatia si forta de a se impune ! Noi, astealalti, trebuie doar sa credem in ei si sa-i sprijinim !

      • Asa cum spuneam si in articolul meu este inevitabil ca o figura emblematica, cum este Monica Macovei sa-si asume rolul de “cristal” pe care sa se adune ce are bun aceasta natie in momentul de fata. Si nu oricum, ca un tavalug care sa mature actuala clasa politica. Organismul social reactioneaza cum trebuie cand trebuie. Vezi dec. ’89.

        • alex spune:

          Sa va spun ceva: Vecinul meu isi uda gradina cu apa de la pompa publica din fata casei fiindca e gratis(din punctul lui de vedere) robinetul din curte se contorizeaza si omul nu vrea sa plateasca pe aceeasi apa daca se poate si asa. Intelegeti acum cam cata cenusa trebuie sa ne punem in cap? Nu trebuie nici mai mult nici mai putin decat este necesar, dar va garantez ca dupa nu ramanem imaculati.

  2. nelucraciun spune:

    Da, însă, din defericire, răspunsul se pare a fi aici:
    http://nelucraciun.wordpress.com/2010/12/09/doar-o-remarca/

    Săracu Brucan, a dat un termen de două decenii şi toţi au sărit pe el. Din păcate nu a avut destul curaj să spună totul, până la capăt!

    • Mihai spune:

      Nu e “saracul Brucan”, ci criminalul Brucan. El si altii ca el au implementat sistemul comunism si au multe pe constinta.

      • nelucraciun spune:

        Am folosit expresia “săracul Brucan” în ideea sublinierii valului de reacţii negative stârnite de aceea profeţie prin care, în mare, politologul arăta că nouă, românilor ne sunt necesari cel puţin 20 de ani ca să învăţăm regulile democraţiei. Iar astăzi vedem că Brucan s-a cam înşelat, societatea noastră neprezentându-se nici astăzi ca o democraţie autentică. Şi nici nu dă semne să devină prea curând. Oricum, eu nu mi-aş fi permis să folosesc cuvântul aruncat, cu nonşalanţă, de dvs., mai ales că vorbeam de un mort. Iar despre morţi ştiţi şi dvs. cum se spune. Excepţiile pe care le accept sunt cele care întăresc regula: Hitler, Stalin ş. a.

  3. ionel spune:

    „nu merităm”, “nu suntem în stare”, „avem o clasă politică varză”, „ toţi românii fură” , „suntem săracii Europei, vai de noi”, „să ne dea alţii, să ne guverneze alţii”.

    Mari adevaruri. N-am citit mai departe articolul, ati spus esentialul inca de la inceput.

  4. smen spune:

    pai nea iesit tot ce ne-am propus ca am fost slugi,si n-am cracnit in fata celor puternici precum sarbii,cat despre mandrie si onoare,nu as face comparatie cu sarbii,noi pe langa ei suntem niste mizerii la aceste capitole

  5. Algernon spune:

    <> Va dati seama ca astfel de oameni vor fi puricati pina in … agrafa pe care au luat-o de la serviciu si au dus-o acasa? Ca vor fi balacariti si discreditati? Ca prostimea este mai fascinata de diareea verbala a unui chiulangiu notoriu? Astfel de oameni vor trebui sa isi sacrifice familia, sanatatea …

    • Ciprian Ciucu Ciprian Ciucu spune:

      Imi dau seama. Puricati este normal sa fie. Si daca isi asuma sa intre in politica sa-si asume sa fie puricati. Sa nu aiba schelete in dulap. De ei avem nevoie. Partea proasta este ca probabil vor fi supusi denigrarilor fara temei real.

  6. Gabriel spune:

    Intrebarea ta isi da raspuns singura – “Generatia noastra e chiar asa de lamentabila in comparatie cu generatiile lui Kogălniceanu, Rosetti, Ionel Bratianu, Vaida-Voievod si Maniu?”

    Aceste generatii au avut lideri care doreau binele tarii – Kogalniceanu, Rosetti, Ionel Bratianu, Maniu, etc. Uita-te la liderii nostri – Basescu, Boc (desi pe asta nu-l vad lider in adevaratul sens), Iliescu, Nastase, Vadim, Tariceanu, Antonescu, Ponta. Mai mult, asupra majoritatii acestora planeaza suspiciunea ca ar fi marionete conduse de papusari. Asadar nu cred ca exista termen de comparatie.

    Pana nu va aparea un lider carismatic, care sa cristalizeze nemultumitii in jurul lui nu cred ca vom vedea prea multe modificari.

    Varianta este un pol tanar al societatii civile care sa inceapa printr-o puternica campanie. De acum pana la alegeri va convinge destui ca se poate si altfel si ar putea fi alternativa la partidele politice actuale. Insa si aici trebuie cateva caractere puternice, dincolo de orice dubiu pentru a nu putea fi santajate. Cine doreste o asemenea expunere pentru o perioada destul de lunga timp?

  7. revelare spune:

    Miscarea asta este in formare. A aparut deja, are o denumire, functioneaza insa doar ca o aripa… Si nu toti exponentii ei sunt inglobati in acea aripa, adica nu trag toti de odata de franghie….

  8. Ioan D spune:

    Pe scurt, ceea ce spui este: ne-am trezit, suntem acum constienti ca am ajuns la fundul prapastiei, suntem capabili sa o afirmam cu orice ocazie…..
    Intrebarea este: cand nu vom mai putea rabda ? …cand ne vom rascula ?
    Masa critica a nemultumitilor este mare; cu ei se poate face treaba, se pot intoarce lucrurile. Totul este ca sa fim in stare sa coagulam o miscare, iar aceasta miscare sa ajunga acolo unde trebuie si sa nu fie preluata de diversionistii partidelor pentru a fi dusa in derizoriu.
    Trebuie ca noi sa le impunem, de exemplu:
    1. Partidele politice, jos laba de pe banii publici; politicienii sa se ocupe de politica si nu de administrare (au fost sunt si vor fi incompetenti in domeniul administratiei)
    2. Sa cerem sus si tare (sa impunem!) introducerea in Constitutie a unui principiu: “oricine comite un abuz este obligat sa il repare” iar legislatia sa fie pusa in concordanta cu acest principiu; astazi vedem cum suntem abuzati de politicieni si nu avem nici un mijloc sa cerem reparatii sau cel putin sa stopam abuzul; impostorii isi permit orice porcarie (minciuna, inselatorie, furt) fara sa plateasca, fara sa fie trasi la raspundere.

  9. Oarecare spune:

    Frumos articolul dar nu mai atinge pe nimeni.Nu ca ar fi disparut persoanele interesate de binele acestei tari dar suferim cu toti de o boala foarte grava – Lasitatea.
    Este cea mai grea boala.Provoaca panica,blocaj muscular si de creier.
    Oameni care ar putea sa mai ridice tara asta sunt putini si cu bun simt.Nu se afiseaza.
    Ar trebuie sa asteptam sa ajungem la acel punct in care nu mai avem nici o posibilitate de manevra sau cand haosul va domii in tara.Atunci romanii se vor misca si vor face ceva extraordinar.

  10. ombun spune:

    De fapt, nu faptul ca ne-am crede mai rai sau mai buni decat altii este problema. Noi stim cum suntem, prin ce am trecut si cam ce ne asteapta.
    Problema cea mai mare este ca cei care ne conduc nu fac altceva decat sa isi urmareasca propriile interese, iar putinul pe care il fac este puternic amprentat de slaba pregatire in domeniile pe care le “administreaza”. Asa au fost si ce dinainte, asa sunt si cei de acum, iar pe viitor alternativa din pacate este, ori cei dinainte, ori cei de acum. Deci, sanse 0 pentru Romania.
    Se spunea in articol ca suntem tara cu a 7-a capitala din UE. As putea adauga mai mult de atat, ca suntem a 7-a tara ca populatie, deci cu pondere serioasa in Parlamentul European. Dar ce folos, cand stim ca personaje ca Jiji Becali, Vadim, Tokes sau d-ra Basescu ne reprezenta “interesele” in Uniune?

  11. bedexe spune:

    pai e simplu… dam din gura si ne vaitam ca sa zica lumea ca ne merge prost, iar pe de alta parte ne luam masini scumpe, facem vile in oras, la tara , la munte si eventual si la mare … plus ca umplem hipermarketurile, marketurile si mall-urile mai tot timpul …

    si daca se poate, sa luam si salariul la negru, sa nu mai platim nici noi nici angajatorul nostru la stat … ne intelegem, ca doar oameni suntem, nu?

    si daca avem masina de serviciu si eu si sotia, de ce sa nu le parcham langa masina/ele personala(e), sa moara proasta aia de la 2 de ciuda …

    trecand peste vorbe si uitandu-ne in jurul nostru constatam altceva decat in discursurile de (par)lamentare …

  12. etre spune:

    Partea nostima este ca tocmai clasa de mijloc, care se presupune ca ar trebui sa fie mai educata si informata, este sursa acestei atitudini. Suna cunosct: “Romania tara de prosti, emigrez”, “tin in spate prin taxele mele bugetarii si incompetentii”, “taxele sunt prea mari, nu ar trebui sa platesc nimic ca nu merita”.
    Ce poti spune spune cand ziaristul anului (?!) este un Mircea Badea ….
    Ma bucura sa citesc cand si cand articole care vin sa mai aduca putin echilibru.

    Cat despre profetia lui Brucan, imi aduc aminte emisiunea. A zis “cel putin 20 de ani”.

    O zi buna

    • Zen spune:

      Nu Mircea Badea face cel mai mare rau, el este doar un angajat in cadrul unui trust de presa (cu interesele sale, si Mircea, si trustul) care isi indeplineste obiectivul pentru care este platit, respectiv face audienta. Personal, nu il ascult foarte des, insa stiu oameni care o fac. Insa in acele momente in care l-am ascultat nu am putut sa nu remarc niste adevaruri spuse, indiferent de forma ironica sau chiar jignitoare (pentru unii) in care au fost puse. Aceste mesaje, dezbracate de partea de comercial si de interes (fiecare are datoria fata de sine insusi sa isi foloseasca creierul), mie imi provoaca un amuzament amar. In opinia mea, pericolul mare sta la cei carora fie li se ridica tensiunea, fie rad aprobator, interpretand sensul unor astfel de emisiuni doar ca divertisment in loc de semnal de alarma care indica o necesitate de schimbare in mentalitate si comportament. Nu vreau sa ma transform in aparatorul lui Badea, ca om de presa el trebuie sa realizeze ca mesajul transmis trebuie imbracat intr-o anumita forma ca sa capete consistenta in randul oamenilor seriosi. A scoate in evidenta niste defecte generale intr-o forma brutala functioneaza intre anumite limite, insa de la un punct – exista studii stiintifice pe tema asta si multe cursuri de psihologie comportamentala intaresc aceasta idee – exista pericolul sa devii ceea ce spun altii despre tine. Taria de caracter conteaza mult aici insa asta necesita o educatie solida si sprijin din partea celorlalti pentru a nu cadea in pacatul “lasa ca merge si asa daca marea masa accepta si actioneaza astfel”… Foarte bun mesajul acestui articol, subscriu in totalitate ideilor aratate: avem nevoie de o societate care sa se pozitioneze pe alte repere decat ce vedem azi: corectitudine, respect, responsabilitate, valoare. Restul lucrurilor bune vor veni apoi de la sine. Ma bucur nespus sa aud ca exista deja o miscare de “eliberare morala”, dupa cum vad eu lucrurile, venita de aici, din Romania. Nu stiu daca solutiile propuse din exterior (inclusiv romani specializati acolo) sunt in intregime viabile, atata timp cat sunt finantate de entitati cu moralitate discutabila. Nu vreau sa generalizez insa, cu certitudine ca chiar si in aceste cazuri exista surprize placute. Imi doresc sa continuati sa scrieti in acelasi sens: avem nevoie de o intarire a stimei de sine in paralel cu combaterea proastelor obiceiuri incetatenite in mentalitatea noastra la acest momeny. Sa auzim de bine!

      • aşa credeam şi eu odată… dar e mult mai trist. Pentru că în spatele “mişto”-ului discutabil nu stă niciun adevăr personal sau vreo încercare de obiectivitate, ci raţionamente-săgeţi aruncate înspre ţinta de Darţ desenata de Voiculescu. Nu mai zic că nu propune nimic coerent la problemele, unele reale, pe care le scoate în evidenţă, ci te duce într-o zonă a disperării şi a lipsei de soluţii. E un tip distructiv.

        • Un jurnalist trebuie sa aiba disciplina autocenzurii in sensul de cautare a echidistantei, pe cand Badea d-abia asteapta sa se enerveze, ca atunci face rating. Merge pe umori, ca un actor, nu pe luciditate, ca un jurnalist.

  13. Ciprian Ciucu Ciprian Ciucu spune:

    @bedexe si @etre

    Intrebarea fundamentala este:

    “Cu cat sunteti dispusi sa contribuiti la o noua miscare politica in termni de timp, bani, voluntariat?”

    Este o intrebare pe care mi-am pus-o in ultimul timp asteptand initiativa unor oameni curati si cu notorietate.

    • jay spune:

      Nu neaparat notorietatea “face” liderul. Sunt o multime de indivizi care au plecat de la notorietate 0,0 si au ajuns lideri de opinie foarte cunoscuti…

    • Ioan D spune:

      Pe ecranul meu scrie ca articolul pe care l-am postat anterior este in asteptare; ….gasiti ca este ceva in neregula cu ceea ce am scris ?

    • Monica spune:

      Eu as face voluntariat, ca bani n-am. Dar stiu sa fac fundraising. Si imi place ideea de a nu ne mai lamenta. Din punctul meu de vedere, singura problema este si solutia ei insasi – sa inceapa cineva ceva. Si apoi fiecare dintre cei care vor sa contribuie sa spuna clar cu ce sunt dispusi. Ar mai fi nevoie de organizare ca la o bucatarie de mare restaurant – bucatar sef, adjuncti, patiseri, sosieri etc., cu specializari si responsabilitati clare.

      Si poate ca nu e nevoie sa faci un partid pentru asta. Poate ajunge sa faci miscari mai ample in societatea civila, care sa nu plece de la premisa ca prostimea nu se pricepe. Pai de unde sa se priceapa, daca nu i-a invatat nimeni?

      Si o ultima remarca, apropos de marile figuri ale istoriei noastre. Contextul general in care au trait si functionat din punct de vedere politic era altul. Statul facut de ei pornea de la dimensiuni diferite. Dar au trecut doua razboaie mondiale si 50 de ani de comunism peste noi, iar acel stat si acea lume nu mai exista. Intoarcerea cu fata spre trecut nu ne face bine, si cu atat mai putin idolatrizarea lor. N-au fost nici ei sfinti, porcarii se faceau si pe vremea aia.

      • valceanu spune:

        Masa critica este atinsa si este evident ca se poate coagula in jurul unor lideri “nepatati”…curaj Monica Macovei la tine ma refer…ai fost aruncata in lupta ce mai astepti? Tiza ta de mai sus este un pion ce va creste exponential in momentul in care noua formatiune va apare. Haosul deja e instalat , liderii actuali sunt contestati, atomizarea societatii e evidenta. Sunt multi de aici , “de afara” care va vor urma.

  14. jay spune:

    E bine ca puneti intrebari (unele cam stangace, dar multe pertinente…). Suntem o societate care, inainte de a da raspunsuri, trebuie sa reinvete sa (isi) puna intrebari. Intrebari fundamentale, ce tin de proiectul nostru pe termen lung. Pentru ca ne trebuie un proiect! Ceea ce am auzit in ultimii ani din partea politicienilor a fost doar ecoul surd al realitatii, simpla reactivitate la ceea ce ni se intampla. Ori fara a fi activi, fara a determina noi insine ceea ce urmeaza sa ni se intample, nu ajungem decat acolo unde ne poarta interesele altora.

    E vremea reconstructiei politicului in Romania, de sus pana jos. Asteptam noii lideri (poate ca unii sunt printre noi…). Si apoi asteptam demisiile celor vechi…

  15. Danon spune:

    Articolul mi se pare interesant dar, marturisesc, m-a amuzat.

    Pai, incepe prin a spune ca nu avem de ce sa ne lametam ca sa se sfarseasca cu “Partidele actuale esueaza in a-si indeplini functia de baza: sa ofere elite politice pentru societate. Sunt nereformabile. Cu ele, nu vom ajunge nicaieri!”.

    Asta nu e o lamentatie? In fapt, foarte adevarata. Principala problema a Romaniei este ca partidele au un mecanism de functionare opac, care promoveaza coruptia in loc sa promoveze valoarea. Suntem de acord. Dar de ce acest lucru? Un rapuns este fara indoiala institutional (alegerile exclusiv de lista atata amar de timp au promovat un asemnea mecanism), altul mediatic (accesul la media, in special teveu, este legat de partide si de patronii care le sponsorizeaza), altul, din pacate, de o anumita mentalitate… dar nu o sa intru aici ca sa nu ma lamentez.

    Apoi, cu cat suntem mai multi cu atat suntem mai culti sau cum? De ce e neaparat nevoie sa fim mandri ca suntem numerosi? Atunci ar trebui sa-i invidiem pe indieni iar elvetienii sau (mai ales) luxemburghezii sa plece privirea cand trec pe langa noi.

    In al treilea rand, nu stiu ce varsta aveai in perioada comunista, dar nu vad de unde vii cu afirmatia ca in perioada de aur ne credeam buricul pamantului. Din aiureli gen Autobiografia lui Ceausescu? Amintirile mele, foarte clare, sunt exact pe dos: pe vremea aceea romanii ii dispretuiau pe bulgari, ii urau pe rusi dar ii invidiau pe toti ceilalti europeni. Nici nu-si gaseau cuvintele cand se intaneau cu un occidental. Sa lasam propaganda comunista la locul ei.

    In al patrulea – generatii de geniu? Aici chiar am ras cu pofta. Paseismul asta e amuzant si foarte fals. Sistemul politic din perioada interbelica a fost departe de idealul pe care ne place sa-l imaginam. in fapt, nu a fost cu nimic superior celui de astazi (cu exceptia, desigur, umbrei comunismului care mai planeaza astazi). Sigur, e placut sa credem ca am fost candva geniali dar cand intri in studiul perioadei respective te pufneste rasul.

    • Ciprian Ciucu Ciprian Ciucu spune:

      Nu vad cum o incurajare la actiune este o lamentatie. Faptul ca am spus ca partidele esueaza este un argument, o evidenta care sa determine oamenii sa se implice mai mult intr-o noua miscare.

      Evident ca nu numarul nostru face dovada calitii noastre. Dar totusi, poate fi un avantaj competitiv important. Printr-o compatie extrema: va imaginati doar ce drama psiho-soaciala traiesc letonii carora leste este frica ca limba lor este amenintata cu disparitia?

      La revolutie aveam 13ani. Prin urmare am fost m subiectul perfect al proagandei scolare. Nu pot lasa deoparte propaganda oficiala. Din pacate o influentat intr-un anumit fel generati intregi. urmarile inca se vad astazi.

      Nu discut aici structura institutionala, perormanta guvernamentala si nici nu idealizez perioada interbelica. Dar ceea ce s-a reusit 1859, in contextul de atunci, a fost o miscare geniala. Chiar daca este acum istorie eu raman uimit. Momentul 1866 iarasi a fost remarcabil. 1977-1978 a fost de referinta in toti Balkanii. Unirea din 1918, iarasi geniala. Reformele consitutionale si structurale de atunci au pus totusi statul pe baze moderne, pana au venit totalitarismele peste noi.

      Istoria noasra nu este liniara, de la daci si pana astazi, prevazuta cu un final apoteotic in care era harazit sa apara Romania in forma de azi. Au fost multe momente de rascruce pe care generatiile de geniu amintite mai sus le-au gestionat aproape perfect.

      • Danon spune:

        OK, sine ira et studio (inca o data, am apreciat articolul).

        1. Eu am oarecari indoieli privind capacitatea unui nou partid de a reusi, unu, sa ramana incoruptibil, doi, sa castige puterea, trei, s-o pastreze. Deci, a spune ca toate partidele sunt incapabile si corupte tine de domeniul lamentatiei (nu neaparat nejustificate!).

        2. 13 ani, e putin. In mediul meu (cel unuversitar), dar si cel al familiei, toata lumea admira atunci nesfarsit occidentalii. E o schimare de paradoxuri absolut… paradoxala: pe atunci propaganda din toata media era “suntem cei mai tari din parcare” dar ii credeam pe nemti, francezi, englezi supra-oameni (cat despre americani, ei erau de-a dreptul semi-zei!); astazi, ne lamentam de cat de nuli suntem dar ii dispretuim pe toti ceilalti: e suficient sa vezi reactiile despre forumuri de cate ori se vorbeste despre aceiasi americani (inculti!), nemti (lipsiti de umor si imaginatie!), francezi (neseriosi si lasi!) sau englezi (prafuiti si aroganti!).

        3. Doua sondaje facute in randul liceenilor romani m-au oripilat: o majoritate covarsitoare din cei intrebati cred ca cea mai rapida cale de a te imbogati este sa intri in politica si sunt de acord cu afirmatia “nu am nimic impotriva ca politicienii sa faca ceva, acolo, si pentru ei, dar sa faca si pentru mine”. Fara comentarii. Avem oare de ce sa ne lamentam?

  16. euNuke spune:

    Nu este deloc pe-atît de simplu.
    “Ne trebuie modernizare reală, competenţă şi integritate morală.”
    Nu prea cred. Ceea ce ne trebuie nu poate fi decis oricum de un singur om. Nu modernitatea şi competenţa ne lipseşte. Şi nici nu se cere cu ardoare aşa ceva, iar dacă cobori scara socială nici nu auzi pomenindu-se de bazaconiile astea. Şi nici instituţiile moderne, adică ale statului de drept, nu pot fi suspectate de criză de personal cu aspiraţii moderne.

    Modernitatea este un concept ambiguu, extrem de confuz pentru mase, obiect al fixismului pentru elite, şi niciun partid cu vocaţie parlamentară, nou-născut sau proapăt reşapat, nu se poate prezenta in alegeri cu pretenţia de deţinător unic al baghetei magice de modernizare a societăţii.

    Competenţa ne prisoseşte. Avem inflaţie de specialişti ce se încălzesc sau răcesc pe tuşă. In strictă legătură cu pretinsa modernizare s-a ajuns la o supraspecializare şi ultraprofesionalizare care închide incet profesiile, meseriile şi mediile de afaceri intr-un soi de sindicate ce gravitează fascistoid in vecinătatea instituţiilor cît se poate de moderne ale acestui stat. Modelul statului providenţial sau binefăcător eşuează lamentabil peste tot, cu atît mai mult atunci cînd este servit unei populaţii supuse unor rapturi patrimoniale timp de juma de secol. Obsesia competenţei in coliziune cu marota alinierii la instituţionalismul socialist european -ce tinde să acapareze ideea de modernitate politică- a creat mediul propice pentru corupţia sistemică actuală. Corupţia, ca fenomen istoric, este legată de instituţionalismul de import, impus sau adoptat pe cale pseudodemocratică, fără ca in prealabil să fi existat o mişcare culturală sau politică care să permită diseminarea pe scară largă a cunoştinţelor despre noile mecanisme statale. reacţia de respingere in faţa unei noi clase de prădători -aşa sînt percepuţi popular aceşti superbi specialişti in bătut apa-n piua progresismului- este firească, încercarea de fofilare, de evitare a normelor absurde şi incomprehensibile pentru majoritatea populaţiei este iarăşi firească; şpaga şi cadoul sînt paliativele săracului, traficul de influenţă şi pendulatul oportunist între sediile de la judeţ sînt alifia înstăritului, ambii la fel de disperaţi in confruntările lor cu legea noilor ciocoi. nimeni nu are scăpare. nimeni nu îndrăzneşte să sufle-n frontul progresist in care au fost angrenaţi fără voia lor. nimeni nu propune tăierea nodului gordian, adică eliminarea legii proaste, a excesului reglementativ, a temeiurilor pentru măsurile contradictorii. frica de a fi considerat reacţionar, primitiv, ignorant, eurosceptic este imensă.

    Integritatea morală este o himeră periculoasă in politică. Toate formele de totalitarism modern au pornit de la afirmarea unui filon purism sau purificaţionism in tentativa -inconştientă probabil- de a uzurpa mediile de comunicare religioasă şi spirituală cu finalitatea imediată a persuasiunii rapide. A se depăşi faza primitivismului democratic. Dacă vrem să fim moderni cu adevărat trebuie să învăţăm să eludăm profilele morale in politică.

    Este exact ceea ce aş avea de reproşat unui partid clădit pe scheletul “partidei” iţite recent din meandrele concretului postmodernist, recte alianţei doamnei Mungiu…anume tocmai lipsa de profil politic şi îmbrăţişarea deşănţată a unor idealuri de ordin etic, precum şi pofta vindicativă şi epurativă ce pare să o mîne in luptă. Chiar ideea de luptă extraparlamentară îmi repugnă in mod deosebit. Apolitismul asumat in mod originar nu poate fi temeiul unei viitoare grupări politice democratice.

    Nu aş vota niciodată un partid ce se prezintă publicului fără nicio platformă de idei politică [ideal ar fi o doctrină], dar înveşmîntat in haina pedantă a modernităţii, plin de pretenţii de competenţă şi iute la gargară pe teme de moralitate. Darmite să şi particip la crearea unui asemenea moluşte sintetice. Iar cei care se ocupă cu proclamaţii şi chemări bombastice la acţiuni colective de ecarisaj îmi stîrnesc mai degrabă mila cu tupeul şi înverşunarea lor.

    Nu aş vota nicicînd un partid ce nu este capabil să se descrie printr-o simplă culoare politică şi cîteva linii schiţate coerent, nu aş achiesa la valorile unui grup de indivizi lipsiţi de măiestria politică a autoportretului ca şi de intenţia de a săvîrşi un asemenea act de virtute democratică, necesar oricărui dialog între mandatari şi reprezentaţii invitaţi la lansarea şi parafarea unui acord şi program politic. Eu sînt libertarian, dar aş fi mulţumit şi cu un partid care să-şi afirme cu tărie opţiunea de dreapta, conservatoare sau liberală in sens clasic. Iar claritatea ideologică nu o pretind acelor căpetenii politice din linia întîi, ci acelor cărturari dispuşi să se alăture unui proiect întemeiat pe unitatea şi afinitatea de idei politice şi economice, nu morale, nu culturale, nu altcumva. nu mă interesează opţiunea individuală pentru modernism a conducătorului de grup politic pentru că ştiu că oricine poate elucubra demagogic pe tema asta ca atare este un criteriu derizoriu, nu mă interesează competenţa profesională de fundal a politicianului, ci doar capacitatea sa de a schiţa şi expune un program politic minimal, nu pretind ca omul politic să fie văr cu uşa de biserică, ci doar să respecte legile şi valorile fundamentale ale societăţii aşa cum sînt înscrise in constituţie.

    • Ciprian Ciucu Ciprian Ciucu spune:

      Competenta depre care eu vorbesc este dovedita, demnostrata si nu autoasumata.

      Nici eu nu as vota un partid fara ideologie, doar un partid care se proclama apriori mai bun. Evident, o noua miscare politica are nevoie de un program.

      Nu pot fi de acord cu afirmatica ca “Integritatea morală este o himeră periculoasă in politică” si cu restul argumntatiei ce decurge din acesta.

      Robert Nozik si David Boaz se afla si printre preferatii mei. Dar libertarianismul mi se pare un ideal greu de “operationalizat”. Ideologic ma situez in zona liberalismului.

      Din pozitia dumneavoastra reiese ca asa cum este acum este cel mai bine.

      Imi place cum scrieti.

      • euNuke spune:

        Nu cred că reiese de undeva, din ce am scris eu, că acum este cel mai bine. Şi nici nu cred asta. Mi se pare că avem o birocraţie mult prea stufoasă pentru ca societatea să se elibereze de viciul corupţiei. Aşa privesc eu corupţia recentă, ca pe un viciu de care suferă majoritatea populaţiei. De asemenea, dpdv politic, peisajul partinic şi cel al massmedia este lipsit de substanţă şi coerenţă ideologică, asta nu poate fi “bine”.

        Iar integritatea morală nu o resping dpdv axiologic, ci, insist, ca temei al unei platforme politice şi chiar ca resursă preeminentă a capitalului de imagine. Ba mai mult, mi se pare că apelul prelungit la integritate, in condiţiile in care statul deja a fost dotat cu instituţii îndrituite cu investigarea aspectelor legate de verticalitatea demnitarilor, riscă să derapeze intr-un puritanism desuet, intr-o mentalitate opusă in mod paradoxal modernismului ce a iniţiat elaborarea noilor structuri societale şi instituţionale recente. Şi aş continua să relev rădăcinile politice şi conexiunile acestor mentalităţi reacţionare, caracteristice condiţiei religioase a colectivităţilor evului mediu tîrziu, cu curentele totalitare ale sec 20 dacă n-aş ştii că dumneavoastră sunteţi capabil să recunoaşteţi elementele comune, cele scufundate in morală şi precept ultraconservator, ale discursurilor prefasciste interbelice şi ale unora dintre corifeii marcaţi tragism ai societăţii noastre civile. Gravitatea sonoră a mesajului pur etic perturbă raţiunea, calculele politice ale electoratului. Recursul permanent la virtute, la ideal moal crează aşteptări deplasate pentru nişte oameni obişnuiţi, la fel de supuşi greşelii şi erorii ca orice alt individ, poate chiar mai mult din moment ce au trăit şi s-au format in minciună [majoritatea membrilor clasei politice au fost hrăniţi direct de la sînul partidului unic, cu propagandă, ca atare gîndirea lor este din start viciată, iar viziunea lor asupra democraţiei şi statului de drept una toxică] .

        Din păcate dezbaterea asupra fenomenului corupţiei a reuşit să producă in spaţiul public pînă acum doar o puzderie de ţinte, uneori ţapi ispăşitori, un freamăt tulburător cu iz de permanentizare a zîzaniei. Mecanismele, rădăcinile sale, factorii agravanţi, cauzele descrise punctual in plan civic şi, mai recent, legal sînt doar periferice, nivelul de abstractizare aproape de zero, iar condiţia de impersonalizare temporară pe parcursul polemicilor este o bizarerie. E adevărat, au apărut cîteva mecanisme instituţionale bune in principiu, ce ar trebui să preîntîmpine anumite acte de corupţie şi să transparentizeze gestiunea bunurilor publice precum şi fluxul patrimonial din averile demnitarilor, şi oricum capacitatea publicului de a depista caracterele reprobabile ce se cuibăresc in partide a crescut enorm. avem însă tendinţa asta morbidă de a ne victimiza şi lamenta şi uităm că din acest punct de vedere ne este mai bine; de acum încolo putem alege in cunoştinţă de cauză. sancţiunea trebuie să fie in primul politică, dar omul obişnuit trebuie să se obişnuiască cu ritmul lent al aplicării sentinţei personale într-o democraţie. între judecata publicului deprins deja cu schemele şi eschivele politicienilor şi şutul in fundul politicianului dat in vileag întotdeauna va exista o întîrziere iritantă. asta este democraţia, iar cine doreşte proceduri de urgenţă ar trebui să se mute într-o ţară in care incă mai există Tribunale ale Poporului.

        Mi se pare corupţia o temă supralicitată, menţinută artificial, deseori cu o insistenţă iraţională de către jurnalişti, o temă ce deja sufocă dezbaterile politice şi repugnă masiv populaţiei. Este o gravă eroare de calcul, in opinia mea, accentul pus in continuare de către politicieni pe campaniile de comatere a corupţiei ca parte a programelor lor politice. Definirea prin anticorupţie este dezastruoasă pe termen lung, poate chiar sinucigaşă, pentru orice partid cu veleităţi executive, riscul fiind extrem atît pentru imagine cît şi pentru unitatea organizaţiei de partid din momentul accederii la funcţii publice. Reţelele deja formate ale traficului de influenţă, presiunea mentalităţii colective şi tentaţia ciştigului imediat vor nărui in mod implacabil rezistenţa morală a acelor politicieni proaspăt intraţi in sfera bugetelor publice. Cei cîţiva corupţi vor încerca să extindă aria beneficiului ilicit conştienţi fiind de riscul major al pierderii susţierii politice. Acei incoruptibili prezenţi in orice partid vor rupe curînd rîndurile, chiar dacă nu şi tăcerea, fracturile interne vor fi inerente din momentul intrării la guvernare, şi nu pe baze ideologice. Am senzaţia că ceea ce s-a întîmplat in PNLul postdecembrist, in pNŢ, şi in Convenţie se repetă acum in PDL. acelaşi fenomen descris succint prin care clivajele cu sorginte apolitică se lărgesc pînă la rupturi definitive, urmate de căutări febrile ale facţiunilor desprinse de trupul bolnav de a-şi contrui o identitate politică deşi coagularea grupurilor dizidente [sau...fundamentaliste in plan etic] nu s-a înfăptuit pe criterii politice. Spiritul vindicativ al celor rămaşi in stupul-mamă va angrena o luptă murdară, dezideologizată, un curent imund de acţiuni iraţionale ce va accelera procesul de dezagregare a gîndirii politice şi a grupurilor ocupate cu construcţia ideatică. Cred că vîltoarea in care se lasă prinşi, din prea multă bună credinţă, mulţi politicieni oneşti le va dărîma in final carierele. Aşa s-a întîmplat cu mona Muscă, de pildă, a cărei culpă a fost evident măruntă, in raport cu pungăşiile majorităţii parlamentarilor contemporani cu dumneai, dar care, prin determinarea şi verticalitatea sa şi-a atras o grămadă de antipatii, poate chiar duşmănii in propriul partid.

        • Ciprian Ciucu Ciprian Ciucu spune:

          Imi cer scuze ca nu va raspund cu referire la ce ati spus mai sus. Imi este evident, cuvantul scris are limitetele lui. Ma regasesc in cele mai multe dintre ideile dumneavoastra dar nu in toate.

          Daca tot aveti acesta apetenta pentru scris de ca nu ramaneti pe site in calitate de Contributor?

          “Vrei sa iti apara semnatura aici? Scrie la editor@contributors.ro. Vor fi publicate acele texte care dovedesc o buna cunoastere a subiectului abordat si pot oferi perspective noi asupra marilor teme din spatiul public.”

        • bbbb spune:

          euNuke,
          “Mi se pare corupţia o temă supralicitată, menţinută artificial, deseori cu o insistenţă iraţională de către jurnalişti, o temă ce deja sufocă dezbaterile politice şi repugnă masiv populaţiei”

          Nu stiu daca tema coruptiei repugna populatiei, de fapt nu-mi amintesc sa fi vazut o atare masuratoare, poate ma ajutati dvs. (multumesc anticipat)
          Dar atata vreme cat fenomenul in sine (coruptia) diminueaza apetitul publicului pentru a urmari zona politicului, atunci dezbaterile, pe care spuneti ca le sufoca subiectul, raman a fi folositoare numai politicienilor.

          Mai jos o frantura dintr-un text semnat de d-l. Plesu in 1995, intr-o Dilema, perfect actual si astazi, cred eu:

          “”
          Am ajuns, dupa lupte secu­lare, la vorba lui Trahanache: „De la binele partidului atârna binele tarii si de la binele tarii atârna binele nostru.” Cum se vede, binele tarii nu e decât o veriga intermediara, un loc de pasaj între victoria politicii pro­prii si înflorirea averii proprii. Ţara e „eu, dumneata, noi si-ai nostri”. „Interesul national” e interesul celor de la Putere sau al celor care vor Puterea. Niciodata al natiei însesi. Natia asista perplexa la bataia generala care se da în numele intereselor ei si, turmentata de atâta zel patriotic, nu mai stie cu cine sa voteze. Sa spri­jine partidul de guvernamânt? E inutil. Partidul de guvernamânt se sprijina singur. Sa sprijine Opozitia? Care Opozitie? Care fractiune a Opozitiei?”"

    • constantin spune:

      …noi,cestialaltii,am face-o.Cam asa s-ar reactiona la aparitia unei noi miscari politice,cam cum a reactionat pedant numitul de mai sus.Sa asteptam omul virtuos,providential sa ne cheme si vom fi alaturi de el!

    • Zen spune:

      Si rolul exemplului? Putem trece de asta? Chiar poate functiona la infinit felia de paine aruncata in mijlocul haitei flamande pentru a distrage atentia? Cat mai este pana la acea implozie pe care cineva o mentiona? Ne-o dorim? Am evaluat in totalitate consecintele? In parte va dau dreptate, insa. Cu conditia ca omul politic sa gandeasca pentru Romania, pe termen lung.

    • Ciprian Ciucu Ciprian Ciucu spune:

      Si inca ceva. Eu nu vorbesc despre modernitate ca finalitate istorica sau ca abstractiune. Eu vorbesc despre MODERNIZARE adica – actiunea de a adapta la exigențele si cerintele prezentului.

  17. Arcasu spune:

    “Ne trebuie modernizare reală, competenţă şi integritate morală. Le mai avem pe aici pe undeva s-au au plecat toate odată cu creierele tinere?”

    Absolut de acord! As adauga si mai multa grija in… redactarea ideilor. Sper ca “s-au au” de mai sus e doar o greseala de tipar.

    • Ciprian Ciucu Ciprian Ciucu spune:

      Multumesc pentru feed-back. Reflectiile mele ce nu m-au lasat sa dorm m-au dus catre scrierea articolului, tarziu in noapte. Dar asta nu este o scuza. Nu este o greseala repetata, macar acordati-mi creditul ca stiu sa scriu corect.

  18. Razvan spune:

    “Deci: când terminăm cu lamentările şi când ne apucăm de treabă?”

    Ok, ne adunam cativa si ne apucam, dar pentru CINE?Marea majoritate , adica cei ce predomina ca indivizi numarul total al populatiei nu au calitatile morale, caracter si nici valoare umana, ce sa mai zic intelectuala.Comunismul a avut un efect mult prea negativ asupra valorii umane, cand practic toate valorile s-au inversat,iar azi “Omul Nou” e predominant si omniprezent;sau poate asa a fost poporul nostru de la inceput, din nastere tradator las si vanzator.Nu pot sa-l uit pe Petre Tutea “Am facut 13 ani de puscarie pentru un popor de idioti”, nu pot sa uit partizanii care au lupta in 50 impotriva comunistilor, si care au fost pana la urma nimiciti doar fiindca au fost tradati tot de acelasi gen de oameni pentru care azi sa vina cineva si sa faca ceva pentru ei,sa munceasca in locul lor, sa gandeasca in locul lor, ei sa nu riste nimik, iar cand e de rau sa tradeze.

    Nu, cu parere de rau eu nu am sa fac nimik pentru cineva care nu merita,avem plina istoria de oameni care si-au sacrificat viata familia, si pentru ce?Nici macar nu ii cunosc nici n-au auzit de ei.Avem prea multi tradatori,lasi,oportunisti,inculti,nonvalori printre noi si ne domina.

    • Ciprian Ciucu Ciprian Ciucu spune:

      Razvan,

      Si eu si colegii mei de la CRPE corespundem perfect profilul tinerilor emigranti. Cei mai multi dinre noi (nu si eu) au studiat afara.

      Ma incapatanez si cred ca Romania inca mai poate fi readusa in lumea civilizata cu forte din interior. Am reusit aici si prin eforturi proprii. Noi suntem cei care au invis si au razbatut prin “sistem”. Si sunt multi altii ca noi. Daca nu noi suntem cei care trebuie sa gandim asa, atunci cine? Cei la care te referi tu? Ce ar fi de facut? Crezi ca nu merita, ca este totul pierdut? Exact asta este ideea pe care nu vreau sa o accept.

      Nu cred ca suntem un popor de idioti. Petre Tutea a avut parte de nedreptatile lui. Dar sa nu generalizam. Nu suntem ca popor cu nimic mai prejos. Suntem doar nitel in urma istoriei.

  19. Alui spune:

    Intrebare:
    Ce contributie POZITIVA are Romania la constructia europeana?
    Eu nu vad niciuna. Atunci ce pretentii mai avem de la EU la respect, dupa ce noi practic ii parazitam.

  20. Catalin Lazurca cl spune:

    “Le mai avem pe aici pe undeva s-au au plecat toate odată cu creierele tinere?”
    cred c-au plecat toate, iar noi am ramas cu contributori care vorbesc de competenta si nu cunosc gramatica lb romane (utilizarea defectuoasa a virgulei poate fi o scapare de viteza, chiar daca repetata cam pe tot parcursul articolului, dar s-au-ul asta are nevoie de o mare concentrare )

  21. it_s__not_news spune:

    Perfect adevarat, avem nevoie de competenta, integritate morala, etc.

    Totusi, nu ma pot abtine sa nu remarc ca:
    1. “Le mai avem pe aici pe undeva s-au au plecat toate odată cu creierele tinere?” – greseala gramaticala penibila, care arunca in aer tot articolul, indiferent cit de bine intentionat e.
    2. halou vine din greaca (halos) si inseamna cerc. In limba noastra, inseamna cerc in jurul a ceva luminos (haloul soarelui, al luminarii, etc). Ergo, “halou de lamentari” nu are sens.

    Putina cenusa trebuie sa ne punem in cap.

    • Ciprian Ciucu Ciprian Ciucu spune:

      Revin cu raspunsul.

      Multumesc pentru feed-back. Reflectiile mele ce nu m-au lasat sa dorm m-au dus catre scrierea articolului, tarziu in noapte. Dar asta nu este o scuza.
      Totusi, nu este o greseala repetata, macar acordati-mi creditul ca stiu sa scriu corect.

      In momentul redactarii am stat si am reflectat daca sa folosesc acest cuvant in acest context. Am ales sa o fac. Nu gaseam nimic mai potrivit pentru a exprima ideea de efect de halou pe care am dorit sa o sugerez.

      Sunteti chitibusar, intransingent, asa cum ii sta bine unui cititor de pe Contributors.ro

    • Danon spune:

      “Halou de lamentari” are foarte, foarte mult sens; este o figura de stil bine gasita, felicitari autorului pentru ea. De fapt, aceasta ar fi trebuit sa fie titlul articolului caci ni-l rezuma foarte bine: in loc sa ne gasim in centrul material al realitatii ne disipam intr-o aureola de lamentari de 360%, despre tot si despre toate, vizibila dar fara substanta.

      Cu acelasi rationament, politia lingvistica ar trebui sa interzica si expresii gen “cercul familiei” sau “sfera politicii”.

      • Danon spune:

        Inainte sa treaca politia pe-aici – era desigur vorba de grade nu de procente. Nu sunt eu foarte educat, dar stiu ca la 4 grade apa devine plutonier si la 90 face unghi drept.

  22. sven spune:

    Corect, ne lamentam prea mult si cautam asiduu tinte de critica fara a sesiza si lucrurile bune care ne inconjoara – bune/putine – si mai ales fara sa venim cu solutii asumate la chestiunile criticate.

    Pe de o parte tanguirea asta este in bagajul comportamental definitoriu pt romani tot asa cum la alte natii orice discutie este precedata de o temeinica carcoteala pe seama vremii.

    Pe de alta parte este dincolo de orice dubiu faptul ca de aici incolo clasa politica actuala nu mai ofera nicio optiune viabila pentru vot.
    Si mai cred ca o formatiune politica pe deplin noua va capitaliza incredere masiva si un % important de voturi din prima runda pt ca este exact ceea ce majoritatea asteapta dupa ce pe parcursul ultimilor 20 ani toate celelalte optiuni au dezamgit.

    Si daca oameni cu scaun la cap nu se aduna s-o formeze repede, lasa teren liber oricarui proiect politic malformat de inspiratie radicala cu discurs populist. Sau la fel de rau, lasa cancerul politic actual sa evolueze nestingherit timp de inca o generatie.
    Dincolo de capitalul uman pe care o alternativa politica viabila trebuie sa-l aiba, este absolut necesar si capitalul propriu-zis. Finantarea este un element critic, urmata de promovare.
    Nu e greu. E o idee mai amplu si mai complex decat infiintarea unui start up intr-o piata dominata de 1 lider si o mana de copycats.

    Cine se baga?

  23. gigix spune:

    pleacă ai noştrii, vin ai noştrii

  24. K. E. spune:

    Succesul unui popor depinde de forta si calitatea elementelor unificatoare care il definesc. E nevoie ca indivizii sa impartaseasca aceleasi valori, sa formeze o echipa, sa se increada unii in altii. Asta ii va face sa “traga” intr-o singura directie respectind, in acelasi timp, regulile jocului.

    Sint tot mai multi cei care cred ca succesul mai mare sau mai mic al unui popor depinde de natura culturii care il defineste si privesc cultura ca factor central în explicarea comportamentului social, politic și economic. Pe scurt, cultura contează, cu consecinţe atit in bine cit şi în rău fiindca valorile, elementele unificatoare adica, sint produse ale culturii.

    Pentru comparatie:
    1. Care sint elementele unificatoare la americani?

    Americanii sint uniti prin angajamentul lor fata de principiile politice incluse in Declaratia de Independenta, Constitutie si alte documente, principii cunoscute sub numele de Credoul American: libertate, egalitate, individualism, democratie, domnia legii, intreprinderea privata. Cei mai multi americani adera la aceste valori, valori care sint produsele culturii originare unificatoare. Elementele sale cheie au fost mostenirea europeana, limba engleza, religia crestina si valorile protestante.

    2. Care sint elementele unificatoare la romani?

    P.S. Daca mai aveti rabdare 15-20 de ani, Occidentul va decadea suficient de mult ca sa nu mai aveti complexe de inferioritate. Natalitatea dezastruoasa, imigratia masiva, combinate cu abandonarea culturii centrale in favoarea multiculturalismului, vor dezmembra, fractura si ruina multe popoare inca civilizate azi readucindu-le la stadiul rudimentar de populatii.

  25. bbbb spune:

    “2. Care sint elementele unificatoare la romani?”

    Un grai, o datina, trei culori, un trecut …

    http://www.youtube.com/watch?v=KMpgxbOutEk

  26. Ich liebe dich, Deutschland! spune:

    Vorbim discutii si discutam vorbe! Obsesia imaginii in detrimentul realitatii joaca, iata, feste poporului ruman. Tradarile, minciunile si treaba facuta de pomina n-au cum sa dea rezultate!
    Verstehen mein Freund?
    Also…daca rumanii nu inteleg odata pentru totdeauna asta…n-au decat sa se hraneasca cu lamentatii si sa bea din cupa cu fiere! Nimeni n-o sa le planga de mila! Richtig?
    Romania nu merita sa intre in Spatiul Schengen! Iatat aici

    http://catavencu.ro/sa-va-spun-de-ce-nu-meritam-sa-intram-in-spatiul-schengen-36742

    argumente pertinente pentru asta!

    Ah, si inca ceva…Proverbele bata-le vina…:)

    “Von nichts kommt nichts” (varianta germana pentru DE NIHILO NIHIL)

    Alles Gute!

  27. [...] sugerează Alina Mungiu-Pippidi în România Liberă, pe care-l propun direct Vlad Mixich şi Ciprian Ciucu pe Contributors.ro (HotNews) e implicarea unor lideri emergenţi provenind din sectorul [...]



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Ciprian Ciucu


Ciprian Ciucu

Membru fondator si Directorul Centrului Roman de Politici Europene. Mai multe despre activitatea lui Ciprian gasiti pe www.crpe.ro Ciprian Ciucu a fost ales in ianuarie 2015 Pre... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)