marți, martie 19, 2024

Cine va fi președintele PDL?

Știu că e tentant să răspundeți ”Tot Boc! Culcă-te la loc!”, fie și doar de dragul rimei, dacă nu al evidenței. Trecând de glumă, știu și eu foarte bine cine a fost ales președinte la congresul de azi. Dar lucrurile nu sunt atât de evidente, iar întrebarea rămâne valabilă, deși ar trebui mai întâi să explic ce anume întreb.

Poate ar ajuta un exemplu. Diverse instituții (Președinte sau Parlament) organizează din când în când o zi a porților deschise. Uneori, vizitatorii – copii, de exemplu – au prilejul să se joace de-a parlamentul, și o fac cu toată grija și sobrietatea de care sunt în stare. Stau în bănci și la prezidiu, țin discursuri, votează. Apoi vin oamenii mari și le iau locul, ei sunt cei care adoptă legi, numesc guverne etc. Prin urmare, ei sunt parlamentul real; ceilalți, copiii, doar se joacă – oricât de atent și de sobru ar face-o, e doar o joacă. La fel, un președinte trebuie să-și conducă partidul în alegeri, să câștige eventual șefia executivului (unul din cele două posturi, în cazul ciudat la României) și să-și numească în demnitățile politice oamenii din echipă. Acesta e rolul președintelui de partid în sistem parlamentar, dacă nu și-l poate îndeplini atunci e președinte doar cu numele, nu e într-o situație fundamental diferită de copiii care se joacă în sala parlamentului.

Cum spuneam, știu că dl Boc a câștigat la acest congres. La fel cum știu că se confruntă cu cereri insistente din partea partidului și a șefului statului să renunțe la postul de premier. Acum, trebuie spuse două cuvinte despre motivele acestor presiuni. Dl Boc a fost un premier ”de comitet” în partidul său, a dat și bani organizațiilor locale, n-a forțat adoptarea detestatelor principii de integritate, nu s-a certat cu nimeni, nici măcar cu dl Blaga. Iar partidul tocmai l-a sprijinit categoric la conducerea lui. La fel, nu avem niciun motiv vizibil de ruptură între șeful Executivului de la Victoria și cel de la Cotroceni. Și dl Băsescu l-a sprijinit categoric pe dl Boc în competiția cu Vasile Blaga. Și atunci de ce nu-l mai vor nici unul și nici ceilalți la conducerea guvernului?

Răspunsul e evident, ni-l spun și oameni din partid și președintele însuși și orice sondaj de opinie. Dl Boc nu se bucură de încrederea populației. Ca să folosim un termen blând. În realitate premierul actual este detestat cu sete, pe scară largă. Motivul e la fel de evident. Dl Boc a condus guvernul într-o perioadă de criză – să nu uităm că aceasta a lovit pentru început, foarte dur, sectorul privat -, tot guvernul Boc este cel care a redus apoi salariile și cheltuielile publice, decizii care au afectat serios bunăstarea unui număr mare de oameni. Bun, ca să fac o paranteză, nu mă intreseaza aici dacă e corect ca dl Boc să fie învinovățit pentru toate astea. E complet irelevant. Constat doar o stare de fapt existentă în rândul alegătorilor: dacă nu e învinovățit atunci e asociat cu toate problemele astea, iar asta are același efect asupra încrederii și intenției de vot. Trebuie spus că e o reacție mai degrabă emoțională – sunt convins că sunt foarte puțini oameni care să nu fi auzit de criză sau să creadă că premierul s-a trezit într-o zi nervos și a decis să taie din salarii ca să se calmeze. Mai trebuie spus că e normal să fie o reacție emoțională; de fapt, ce e complet irațional este să crezi că un om ar putea să stea și să gândească foarte calm și rațional la cauzele și resorturile economice ale deciziilor guvernamentale, după ce tocmai și-a pierdut în cazul bun 25% din venit iar în cazul rău slujba, sau afacerea la care o muncit ani de zile și la care are încă datorii.

Revenind la discuție, în aceste condiții premierul e sub o mare presiune să lase locul altuia. Problema dlui Boc este următoarea: dacă renunță la conducerea guvernului atunci nu mai are nicio șansă să scape, în timp util, de această asociere care îi toacă serios cota de încredere. Va rămâne cu tot acest bagaj negativ pe care l-a acumulat până acum. Cu atât mai mult dacă cu alt premier, oricine va fi acesta în 2012, nivelul de trai va începe să urce, ceea ce e foarte plauzibil. Oamenii se vor întreba, pe bună dreptate, de ce nu a fost numit premier în locul dlui Boc de la bun început! Un ex-premier Boc nu va putea fi o locomotivă a partidului în alegeri, din contră. Ultimul lucru pe care l-ar vrea votanții în 2012 e să-și amintească de criză, scădere, reduceri, tăieri etc. și să voteze ca să-l readucă în postul de premier pe cel asociat cu toate astea. Oricum e de presupus că în 2012 guvernul nu va fi condus de un tehnocrat, ci de un ”tehnocrat” devenit om politic – avem precedente destule – sau chiar de un politician. (Ca să speculez mai departe, pot face un portret robot: are o relație veche și strânsă cu președintele Băsescu, are o imagine de tehnocrat, a avut mereu o cotă bună de încredere, și chiar a fost opțiunea inițială în locul dlui Boc). Premierul popular din 2012 va fi și locomotiva din alegeri, și favoritul la postul de premier după. În acest scenariu, conducătorul de facto al PDL vor fi Traian Băsescu și cel pe care îl va numi premier pentru 2012, iar dl Boc va fi președinte de partid doar cu numele.

Poate să evite dl Boc acest scenariu? Da. Cum spuneam mai sus, această reacție electorală împotriva sa are un temei emoțional. Acesta dispare în timp, oricum, dar poate dispărea foarte rapid dacă sursa emoției negative e îndepărtată sau chiar inversată. Dacă dl Boc va fi la cârma guvernului când economia va crește, oamenii vor ”uita” că a fost premierul recesiunii. Dacă guvernul condus de dl Boc va crește salarii sau pensii, furia declanșată de reducerea lor va fi uitată la fel de rapid și categoric cum a apărut. Însă, ca să reușească în acest scenariu, dl Boc are o opțiune, unu, foarte dificilă: trebuie să convingă partidul, parlamentarii și președintele să accepte să-și continue mandatul, sau să se încăpățâneze cu succes s-o facă; și doi, foarte riscantă, dacă rămâne premier acum și partidul nu urcă destul de rapid riscă ulterior să piardă parlamentari și odată cu ei controlul majorității, și odată cu asta postul de premier și, inevitabil, și pe cel de președinte de partid de facto și de jure (post care va reveni probabil dlui Blaga). Dacă însă vrea și reușește asta, atunci cu siguranță va fi președintele PDL fără să-l mai secondeze pe dl Băsescu.

Cum spuneam, răspunsul la întrebarea ”cine va fi președintele PDL” e departe de a fi evident.

Distribuie acest articol

30 COMENTARII

  1. Toate discuţiile, abordările, strategiile, tacticile se subordonează obiectivului major: continuarea reformării statului.

  2. Nu. Inainte de acest obiectiv politic, sau oricare altul, se afla imperativul castigarii/pastrarii puterii. Nu poti reforma sau consolida statul, sau orice altceva, de pe bancile opozitiei.

    • Nu poti reforma sau consolida statul, sau orice altceva, de pe bancile opozitiei.

      Se poate si mai rau, domnule Miron Damian: unii nu pot s-o faca nici la guvernare fiind!

        • Oh, divagatiile pe contur fac viata si discutiile interesante!
          N-am nimic impotriva exhaustivitatii, dar cand vreo tema adiacenta este deschisa de un altul, nefiind decat din punctul de vedere al prioritatilor contrazis, atunci considerasem ca un strop de glutamat in supa rara n-avea ce sa strice.
          Pe viitor voi fi mai atent la limitele ce se doresc a fi respectate.

          • Nu, nu are ce sa strice – dar daca e sa duc discutia mai departe, de la un strop de glutamat in supa se ajunge rapid la o supa intr-o oala de glutamat. Am vazut de prea multe ori asta. De ce? Pentru ca o opinie, in general, nu poate fi contra-argumentata. X. crede ca masura M. e buna, Z crede ca nu. Cine are dreptate? Amandoi, pur si simpu fiecare are modul lui propriu si subiectiv de a evalua un lucru. Nu ne trebuie 20 de mesaje schimbate, eventual pe un ton din ce in ce mai inflamat, si care sa plictiseasca de moarte orice cititor altul decat cei doi, ca sa se ajunga la concluzia asta. De asta, regula de moderare nu e ca opinia politica nu poate fi scrisa, ci ca nu poate fi repetata.

            Ca principiu, regulile de moderare pe care le-am facut si le aplic au un scop unic: pastrarea dialogului pe subiectul articolului. Atunci cand dialogul risca sa fie oprit, intervin. Cand nu, nu. De asta opiniile sunt limitate la un singur mesaj, de asta atacul la colegii de comentarii e oprit, de asta opresc in general orice fel de schimb de replici care a ajuns la stadiul de dialog al surzilor sau repetitie.

    • Consolidarea şi continuarea reformelor implică şi continuitatea la putere, cîştigarea alegerilor din 2012 adică, sau, şi mai precis, pierderea alegerilor de către USL (<50%+1).
      :D

  3. Intr-adevar, in momentele cand iti incasezi salariul doar pe trei sferturi sau postasul iti aduce pensia impozitata e greu sa mai gandesti emotional. Si, din acest punct de vedere, constatarea dumneavoastra este corecta, domnule Damian. Exact la fel ca si cealalta: cand pensia si salariul se amelioreaza, tot emotional judeca alegatorul. Ba chiar amestecat cu un sentiment de culpabilitate: „uite, bre, ca avuse dreptate domnu’ Boc!”
    In logica de partid e necesara, in 2012 cel putin, sacrificarea unor resurse financiare pentru satisafcerea acestor nevoi ale populatiei si, implicit, influentarea emotionala a electoratului. Echipa guvernametala stie foarte bine acest lucru. O eventuala inlocuire a lui Boc n-ar fi nici macar neaparat necesara, daramite suficienta pentru imaginea partidului. „Sacrificarea” premierului actual, chiar daca pare nedreapta se inscrie in aceeasi logica de partid, in care pe primul loc sta victoria in alegeri. Iar Boc este cel mai potrivit pentru rolul de victima colaterala. mai ales ca ambitiile domniei sale sunt extrem de adaptabile, in relatie directa cu sansele ce-i sunt oferite de eminentele cenusii ale democratilor.
    Deci nu e doar plauzibil, ci aproape sigur ca in anul electoral vom asista la o infuzie financiara substantiala. Pana atunci insa mai trebuie facut un lucru: mentinerea eventualilor nemultumiti, a celor „da’ si cat si-au tras!” in siajul noii conduceri. Nu va fi foarte greu, dar nici simplu: si ei gandesc tot emotional! Deci alti bani!
    Si dupa ce in 2012, din pamant din piatra seaca, din rezerve sau acorduri, se vor gasi bani pentru toti nemultumitii, Boc ar avea de castigat, zic eu indiferent daca mai e sau nu premier. Lumea ii va da dreptate si, spasita, il va dori din nou premier. Putin PR si se rezolva! Din acest motiv se doreste acum un tehnocrat, si mai ales unul din sfera economica. Oricat de zgarie-branza ar fi, teleghidat politic fiind, tot ar da iama in resurse. Pentru a fi apoi din nou retras in linie secunda, conform logicii nemiloase de partid. Pentru ca dupa 2012 vine si 2014, iar seful de azi al statului inca n-are sansa de a ramane in istorie, asa cum i-o doresc sustinatorii. Si ar fi cam nefiresc sa credem ca se va pensiona la varsta frageda si sa ajunga asistat. Rolul de dresor de presedinti i s-ar potrivi de minune, ce ziceti? Astea sunt prioritatile! Reforma sa mai astepte!

  4. In ecuatia prezentata, corecta, reduceti prea mult actiuniile lui basescu. Ce mai trebuie avut in vedere ca basescu actioneaza direct si indirect, nu numai pe scenariu, ci relativ frecvent iese din acesta. Aceste manifestarii, nu au nimic cu logica, ci sunt hrana ptr. popor.

    • Asa e, cornel: dupa ce mai intai baga un glont pe teava, sa fie acolo pentru cine s-o nimeri in catare, adesea TB impusca alt iepure decat cel pentru care era pregatit plumbul.
      Totusi eu il suspectez de o anumita consecventa: habar n-are sa defineasca obiectivul, dar vrea sa-l atinga cu tot dinandinsul. Spera sa ajunga intr-un punct in care a declare ca asta e ceea ce si-a dorit dintotdeauna si de aceea transforma metoda in scop. Inchipiti-va un fotbalist rasat, fin dribleur, chiar putin cotonogar si care, dorind sa fie sigur de goal, ar depasi si portarul, insa nu mai stie unde e poarta adversa. Si gazonul nu e tuns regulamentar, arbitrul de margine parca ar vrea sa semnaleze un off-side, ala de centru a vazut joc cu mâna samd

  5. Adevăratul preşedinte PD-L cumulează (ăla real, nu Boc) două funcţii – şef al partidului şi preşedinte al ţării. O ţară numită Norvegia. Sunt sincer curios cât o să mai giraţi oameni ca dvs. astfel de personaje. Prin noncombat.

  6. „Mai trebuie spus că e normal să fie o reacție emoțională; de fapt, ce e complet irațional este să crezi că un om ar putea să stea și să gândească foarte calm și rațional la cauzele și resorturile economice ale deciziilor guvernamentale, după ce tocmai și-a pierdut în cazul bun 25% din venit iar în cazul rău slujba, sau afacerea la care o muncit ani de zile și la care are încă datorii. ”

    Da sunt de acord ca e normal sa fie o reactie emotionala tinand cont de gradul de maturitate al populatiei din prezent.
    Am sesizat ca multe din mesajele presedintelui, premierului, guvernatorului BNR au avut ca scop ameliorarea reactiei emotionale si transmiterea unui mesaj rational. Intrebarea e daca ar putea sa functioneaze ? Cred ca in anumite conditii da, cu televiziuni cu informare corecta cu populatie care are incredere in politicieni. Ma gandesc la Japonia . Acolo cred ca ar functiona. Si increderea poate fi considerata tot o reactie emotionala.

    Si atitudinea de intelegere fata de cei afectati ajuta. Desi am simtit asta in mesajele cred ca se putea acentua mesajul mai mult, si cred ca ar fi fost o comunicare autentica.

    • Subiectiv,

      nu cred ca are de a face cu gradul de maturitate al populatiei, desi poate are de a face cu experienta ei. Insa, in general, in clipa in care economia o duce rau si nivelul de trai scade, cota de incredere si de vot a guvernului scade, indiferent daca e sau nu, obiectiv vorbind, vinovat de scaderea respectiva. Asta se intampla si la noi si aiurea.

      • Afirmatii precum „(…) premierul actual este detestat cu sete, pe scară largă” nu ajuta la intelegerea fenomenului. S-ar putea sa merite mai mult sa disecam cifre. Si aprecierea unui politician sa fie facuta pe aceasta baza.

        Puteti avea un rol in acest sens. Fie sa continuati linia de generalizari care menţin sclavă judecata, fie sa scoateti lupa. Nu veti cuprinde acelasi spectru, dar veti avea satisfactia explicarii unei parti din realitate. Veti avea bucuria sa vedeti ca oamenii carora va adresati inteleg mai bine ce se intampla in jurul lor. Si nu este putin lucru, acesta.

        • Esti al doilea comentator care imi cere sa lupt pentru ceva, sa am un rol in ceva, nu stiu exact in ce. :-)

          Nu stiu daca s-a facut un sondaj de opinie care sa masoare cantitativ cat de bine privit e premierul, eventual pe o scala sau in comparatie cu altii. Dar avem sondaje de opinie, pe esantioane reprezentative, asupra nivelului de incredere in dl Boc. Si am sondaje, pe esantioane mai putin reprezentative, care arata cat de intens e sentimentul negativ impotriva actualului premier. In rest, nu stiu ce afirmatii generalizatoare am facut.

          Tine cont ca nu spun ca aceasta e parerea mea despre dl Boc, sau cred ca o parere foarte negativa este *corecta* – ce va fi insemnand termenul in context. Doar notez un fapt.

  7. „Dacă guvernul condus de dl Boc va crește salarii sau pensii, furia declanșată de reducerea lor va fi uitată la fel de rapid și categoric cum a apărut”
    si
    „foarte riscantă, dacă rămâne premier acum și partidul nu urcă destul de rapid riscă ulterior să piardă parlamentari”

    Nu prea cred ca ne vom permite sa marim pensii/ salarii prea rapid. De fapt, nici nu stiu daca asta va rezolva mare lucru din procentele pierdute de PDL (asta-i nu-i in mare parte electorat PSD?).
    Pe de alta parte, mediul privat se asteapta si el la oaresce masuri de stimulare, nu doar la mariri de pensii … ori, iar, n-as vedea prea curand diminuarea vreunei taxe.

    • Bbbb,

      exact, si 2011 pare ca sta sub semnul austeritatii, nu insa si 2012 – deja sunt destule anunturi guvernamentale ca de atunci o sa indrepte situatia, plus ca sunt plati amanate exact pentru perioada respectiva – de exemplu, restantele de plata din salariul majorat al profesorilor. Problema partidului de guvernamant este ca risca sa-si piarda parlamentari, majoritate si in final guvern pana ajunge la acel liman. Congresul asta a fost penultimul cartus de pe teava, penultima sansa sa dea un semnal de incredere propriilor parlamentari. Ultimul este inlocuirea premierului.

      • Doc,
        eu tot nu vad in argumentatia ta macar un mesaj pozitiv si pentru cei din mediul privat. E adevarat, e un electorat lenes, greu de urnit … totusi, ne asteptam de la PDL sa-l ignore?!
        Isi poate permite asta?

        Altfel, da, cred ca ai dreptate, daca trece de 2011 e foarte probabil ca premierul actual sa aduca cate ceva in procentele PDL.

        • Bbbb,

          In general, mediul privat are o cerere majora de la guvern, de la orice guvern. Sa fie lasat in pace. Stabilitatea si predictibilitatea sunt chestiile cele mai importante.

          Dupa aia vin restul, taxe scazute (gen contributie CAS), legislatia muncii mai favorabila, mai putina coruptie, o justitie care sa functioneze, infrastructura (constructia de autostrazi, de exemplu) etc. In aceste conditii cred ca acestui guvern ii este mult mai usor sa impace, daca nu chiar sa castige sectorul privat decat pe cel public. Pe de alta parte, cei din sectorul public (incluzand aici si pensionarii, de vreme ce sistemul de pensii e tot public) sunt mai multi si mai prezenti la vot, prin urmare conteaza mai mult din punct de vedere electoral.

          • Doc,
            „In aceste conditii cred ca acestui guvern ii este mult mai usor sa impace, daca nu chiar sa castige sectorul privat decat pe cel public”
            Foarte posibil ce spui tu, eu incercam sa semnalez ca si aceasta impacare va costa si nu prea ma astept sa duduie economia anul viitor, totusi.
            „Pe de alta parte, cei din sectorul public (incluzand aici si pensionarii, de vreme ce sistemul de pensii e tot public) sunt mai multi si mai prezenti la vot, prin urmare conteaza mai mult din punct de vedere electoral.”
            De acord, dar aici tind sa cred ca PDL va avea o mare problema de incredere. Oamenii chiar daca vor primi ceva anul viitor, se vor teme ca, dupa inca un an electoral, bugetul iar va fi in pioneze, iar li se vor diminua veniturile … pe cand daca ar vota PSD, acesta din urma va mari taxele, ca sa rezolve problema.
            In fine, facem presupuneri, la partid banuiesc ca se iau decizii si in urma consultarii unor masuratori care nu-s publicate neaparat.

  8. De ce ne-ar mai interesa cine conduce PDL-ul?! De ce ne-ar mai interesa ce va face Boc?! Cine e pana la urma Boc ca sa ne intereseze de el?!

  9. hai sa vedem! ialomitianu si boc spera sa dea inapoi 25%.ok! poate le iese cu eroarea de rigoare, ce este imputata pnl si psd.dar se uita ca la bugetari s-a taiat practic 40-50% din venituri, ca inflatia a fost destul de mare in acesti ultimi ani si a erodat si ea semnificativ veniturile populatiei de orice categorie.
    sa fim corecti..pdl sigur nu va lua mai mult de 20%..iar la minim..tinde sub pragul electoral..

    • Si acum te simti mai bine? Vrei sa crezi in asa ceva , o spui cu indirjire […]. Din pacate pentru unii, sau din fericire pentru altii se pare ca nu va mai fi chiar asa. Din martie pina in mai PDL a cistigat 5 procente, de la 15 la 20), si asta fara nici un cadou . In acelasi interval de timp, USL a coborit mai mult de 15 procente. Nu zic ca ar fi obligatoriu sa continue acest raport, dar mai imporatnt decit cifrele este trendul.Asadar, nu te acuz, poate vrei sa dormi mai bine la noapte si ai scris ce tu iti doresti. Numai ca lozinci de genul sub pragul electoral nu tin, sau mai bine spus nu mai tin. Ba chiar sunt posibile surprize, chiar de proportii. In orice varianta, noi suntem doar spectatori, pentru ca nu avem nimic de cistigat din lupta asta, nu-i asa?

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Miron Damian
Miron Damian
Miron Damian scrie analize politice pe forumuri începând cu 2002, sub pseudonimul Doc. A colaborat cu ziarul Cotidianul si cu revistele Dilema Veche si Revista 22. Din 2006 are blogul propriu în cadrul Hotnews, "Inventarul Stricăciunilor Politice"

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro