joi, martie 28, 2024

Clientul nostru, stăpânul nostru

Sibiul nu este neapărat unul dintre cele mai frumoase oraşe din România, dar cu siguranţă este unul dintre cele mai bine păstrate. Piaţa Mare e un model de restaurare corectă a centrelor vechi. Clădirile şi-au regăsit fosta glorie: s-a respectat schema coloristică tradiţională, nu vezi nicăieri reclame sinistre, pavajul este perfect; iar haosul de cabluri, care desfigurează celelalte oraşe din România, lipseşte complet din Sibiu (unde cablurile sunt îngropate).

Una dintre principalele clădiri istorice din Piaţa Mare este Turnul cu ceas, o clădire mare şi albă, sub care se află un restaurant îmbietor, care poartă originalul nume de La Turn. Am intrat să iau un prânz binemeritat, după programul intens al festivalului de film documentar Astra (unde s-au difuzat peste 100 de documentare, printre care şi al nostru După Revoluţie).

Foto: HORIA MARUSCA

Am comandat pizza şi o porţie de spaghetti puttanesca. Din păcate, se pare că eu am fost cam răsfăţat de restaurantele bucureştene, unde standardele au fost mult ridicate în ultimi 20 de ani, iar lumea a învăţat conceptul de „pasta al dente“. Chelnerii din Bucureşti au încetat să îşi mai trateze clienţii ca pe nişte suspecţi într-o anchetă criminalistică, iar uneori chiar îţi zâmbesc (aici intervine riscul să devină precum chelnerii britanici, care sunt cu toţii bolnavi de Sindromul Zâmbetului Fals).

A sosit mâncarea. Pastele erau fierte prea mult, şi înotau într-un sos de roşii de consistenţa unei supe. Erau atât de fierbinţi, încât am tras concluzia că de fapt fuseseră gătite cu mult înainte într-un mare cazan, şi re-încălzite la microunde. Am găsit-o pe chelneriţă (care se distra nevoie mare în compania celorlalţi angajaţi ai restaurantului – oare de ce e nevoie de atâţia oameni într-un restaurant mai degrabă gol?) şi i-am spus că nu vreau pastele. După care m-am consolat cu pizza prietenilor mei, care era prea sărată şi avea un blat cam suspicios, cu gust de carton.

Mi-e teamă că, pentru o doamnă din România, nu sunt o companie prea plăcută la cină. Am tendinţa stânjenitoare de a mă plânge atunci când ceva nu îmi place. Străinii uită mereu că majoritatea românilor a crescut într-un regim unde să te plângi în legătura cu hrana era de neimaginat. În trecutul comunist nu foarte îndepărtat, chelnerii şi vânzătorii aveau putere deplină asupra clienţilor, deoarece aveau acces la mâncare. Cozile la mâncare, unde oamenii se înghesuiau în stradă ca vitele, erau ceva la ordinea zilei în acele vremuri. Acest stil de a trata clientul pare să se fi transmis şi la chelnerii şi vânzătorii din ziua de azi, care se enervează cumplit dacă le ceri ceva sau, Doamne fereşte, faci vreo plângere.

N-o să uit niciodată  cum am fost tratat după ce m-am plâns de mâncare într-un restaurant din America. Chelneriţa şi-a cerut scuze imediat, a luat mâncare, după care mi-a adus o porţie nouă. Apoi a venit managerul restaurantului, şi-a cerut şi el scuze şi mi-a oferit un pahar de vin din partea casei. Am rămas cu impresia că fiecare plângere era trimisă mai sus, discutată şi rezolvată. Din fiecare plângere, se învăţa câte o lecţie.

Am fost cu atât mai copleşit de experienţa din America, cu cât venisem în State direct din România, şi eram obişnuit cu chelneri nepoliticoşi, şi replici de genul: „Cum adică nu e caldă?“, urmate de priviri ucigătoare. De parcă slujba lor era în pericol, şi nu cea a bucătarul (care preparase ruşinoasa mâncare). Dar asta se întâmpla demult, la începuturile anilor ’90. Între timp, chelnerii din Bucureşti au început să priceapă că o plângere nu înseamnă neapărat sfârşitul carierei lor. Aceeaşi lecţie nu pare să se fi transmis însă şi la Sibiu, sau în orice alt oraş din România până la urmă.

Foto: HORIA MARUSCA

Chelneriţa şef de la restaurantul La Turn din Sibiu, o creatură acră pe numele ei Simona, s-a comportat precum una dintre ţaţele acelea sinistre de prin anii ‘90. A apărut la masă cu o mutră întunecată şi m-a întrebat tăios: „Care-i problema cu pastele?“. Crezând în mod greşit că pot contribui la îmbunătăţirea relaţiilor cu clienţii, am fost bucuros să îi aduc la cunoştinţă ca pastele erau prea fierte. Nu a primit prea bine această informaţie, susţinând că ar fi trebuit să spun dinainte că vreau pastele al dente (i-am răspuns că în capitală chelnerii sunt jigniţi dacă le ceri aşa ceva, deoarece al dente este o practică standard în restaurantele bucureştene). Fără tragere de inimă, a luat pastele de pe masă şi mi-a adus în locul lor o prea sărată pizza.

M-am întrebat dacă plângerea mare a fost tratată cu acelaşi respect cu care a fost făcută. Orice plângere din partea unui client ar trebui transformată într-o oportunitate de îmbunătăţire a serviciilor; dar asta necesită o minte deschisă, nu o reacţie otrăvită precum cea a Simonei. Mă îndoiesc că s-a întors în bucătărie şi a spus „avem un client care a depus o plângere despre cum au fost gătite pastele; cred că avem ceva de învăţat din asta.“ Mai degrabă, întoarsă în bucătărie a spus ceva de genul „un străin idiot a trimis pastele astea înapoi, haide să-i scuipăm în pizza.“

Ce am înţeles însă  în restaurantul La Turn este ce fel de persoană trebuie să  fii ca să primeşti tratament preferenţial. Holul restaurantului era plin de poze proaste în care apăreau diverse celebrităţi locale. Singurul personaj pe care l-am recunoscut printre poze era un Nicholas Cage cu înfăţişare scheletică (într-o poză făcută cel mai probabil în timpul filmărilor la Ghost Rider 2). În timpul aşa numite cinei, în restaurant a întrat un bărbat cu alură de taur – ceva barosan local, în mod evident – care s-a aşezat la masă împreună cu o domnişoară bine vopsită. Şi dintr-odată, chelneriţa noastră Simona s-a transformat din acritură iritată, în doamnă veselă şi spirituală. Dar oare râdea aşa bine la glumele barosanului fiindcă aveau umor sau fiindcă îi era frică?

Rupert Wolfe Murray este consultant în relaţii publice în Bucureşti.

Distribuie acest articol

35 COMENTARII

  1. Domnule Rupert, ar trebui sa stiti, daca nu cumva sunteti foarte tanar, ca localurile din buricul targului, cam in orice oras, apartin mafiilor locale si sunt infiintate nu pentru a va produce dumneavoastra si altor turisti, clipe de neuitat ci pentru a spala bani si pentru a avea toreadorii locali unde sa ia masa cu pipitele.

    Sper din tot sufletul ca n-ati mancat din pizza aia! :)

  2. Restaurantul La Turn este ceea ce se numeste „a tourist trap”, din pacate. Nu m-am incumetat sa maninc acolo pentru ca mesele erau murdare si pentru ca ospatarii afisau nepasare si dispret pentru munca lor. La restaurantul din Muzeul Satului din Sibiu, tot in vara aceasta, am cerut o bere de Sibiu, iar ospatarul mi-a enumerat cele trei marci de bere pe care le avea in stoc. Am intrebat nedumerit inca o data daca chiar nu au bere de Sibiu. In acel moment s-a enervat si mi-a enumerat din nou, pe un ton foarte agresiv, cele trei beri. Poate ca e vina mea, ca l-am intrebat de doua ori, dar intr-un restaurant civilizat, unde clientii sint „stapini”, in primul rind incerci sa servesti si produse locale, iar in al doilea rind, daca ai un client nemultumit, faci tot ce poti sa il multumesti, ca sa iti mai treaca pragul.

    In Bucuresti veniturile sint mai mari, in zona centrala e densitate mare de oameni cu venituri care le permit sa manince bine, in conditii civilizate. Daca mincarea sau servirea sint proaste, clientii pleaca peste drum. In centrul Sibiului acum maninca doar turistii si probabil ceva oameni de afaceri in trecere. Nu exista firme multe si mari, ca in Bucuresti, iar salariile sint mult mai mici. Numai concurenta reala va rezolva problema restaurantelor, atit in ceea ce priveste calitatea meniurilor, cit si a servirii.

    • Nu cred ca servicile sunt legat de salar. In America salari pt chelneri sun foarte mici dar „tips” sint mare….daca restaurant are servici buni o sa aiba si venituri bun si este un „virtuous circle”…cred ca e ceva din aroganta aic…Sibiu a fost si el European City of Culture si poate ei au impresie ca sunt ce mai tare din parcare. Nu stiu

      • Multumesc pentru raspuns! :) Ma refeream la salariile clientlior, nu ale ospatarilor. Cu cit mai ridicate veniturile, cu atit mai multi oameni vor minca in oras. Aceasta cerere va stimula si o oferta corespunzatoare.

        Una din problemele tranzitiei este disparitia meseriasilor calificati, cu diploma. Locuiesc in Elvetia. Pot sa va spun ca aici e nevoie de o diploma pentru orice. Asta garanteaza calitatea muncii. Ori in Romania nu cred ca mai exista vreun timplar, instalator, mecanic, ospatar cu diplome pentru aceste meserii. De curind a trebui sa renovez ceva in apartamentul din Sibiu si lucrarea a fost facuta in absenta mea. Mi-a venit sa pling cind am vazut ce a facut „zidarul”. La fel si cu ospatarii: citi credeti ca au diplome?

        Un ultim punct: cind restaurantul are pe pagina o de internet buna si informatii despre proprietari, iar aceste informatii si imagini va inspira incredere, there is a good change that’s a good restaurant! For example: http://www.violetas.ro/

        Si ca sa inchei pe o nota vesela: in meniul „specialitati romanesti” La Turn au „Gordon Bleu”, in loc de Cordon Bleu. Oh, well! :)

        • Max,

          si in Romania au toti diplome. Ca e lege!

          Dar hai sa-ti spun cum au. Barosanii din ITM, Politia Sanitara, politica, etc si-au tras mari firme care organizeaza cursuri si dau diplome. Totul e o formalitate.

          Vrei si tu vreo doua?

        • Merci Max, cu respect nu sunt de acord despre salari nici calificarele. Cei mai bune restaurante in Bucuresti, daca iti place ciorba du burta sau fripturi, sunt cantina tip „sofer-de-camion” under au ft multe comenzi, servicile sunt prost, dar mincare poate fi buna…pt oameni saraci.

          Nu stiu cum e in elvetia dar in UK nu cred ca nici un ospetar are calificare…si nu prea exist scoli pt asa ceva (cred)…dar, cum am zis in articol, servicile in UK sunt similar cu Romania (sau, a fost similar pana venit cei mai buni romani, polonezi si alti ca sa fac servicile mai bun…a zis Economist ceva de gen „instalator polonez a salvat clasa mijlociei in anglia)

          Scuze pentru scrisul meu, nu am facut niciodata o lexie in romana si nu inteleg gramatica voastra

          Cu respect

          • Mr. Murray, don’t need to apologize. :) You are doing very well in Romanian! On another topic: I would like to go to Great Glen Way to bike there for a week next year. Can you suggest some good restaurants in the area? Maybe you can write an article about this area in the future. All the best! :)

      • .. pot spune doar ca am fost de destule ori La Turn si atat ambianta cat si serviciile au fost ambianta au fost bune.. am fost intrebati daca totul a fost in regula, daca am mai dori ceva si nu a terbuit sa asteptam dupa preparatele ecrute timp de jumate de ora sau mai bine..cum se intampla in multe alte restaurante si localuri din Sibiu…

      • buna seara tuturor,
        in primul rand as dori sa fiu obiectiva fata de toti criticii si fata de toti reprezentantii listei de restaurante din sibiu care vad ca au luat cu asalt acest articol pe o tema in care toti ne dam cu parerea,dar observ ca nu ne asemanam cu nimeni mentionat mai sus ( americani- tara obezitatii, mama Mc Donald`s-ului; civilizatie intradevar poate in Anglia dar nu astfel „chelnerii britanici, care sunt cu toţii bolnavi de Sindromul Zâmbetului Fals”, Franta – scoala tuturor restaurantelor si aaaa tara pastelor Italia- hai sa o laudam ca uite cat de bine ne-a facut noua romanilor…etc.), intrucat nu se face diferenta intre berarie ( ” gonzi spune:de ex praga, unde am fost repezit (intr un restaurant din centru) ca vreau doar bere fara mancare, m am simtit ca pe vremea lui ceausescu..”; cafenea, impinge tava sau restaurant.
        in al doilea rand din cate observ acest blog ( pt ca inainte de a jigni si de a ma exprima in scris de stanga si dreapta ma documentez un pic, cel putin din cunostintele mele generale un articol de presa sau SCANDAL trebuie sa raspunda la anumite intrebari tematice, nu doar sa fie marul discordiei intre mai multi „cititori”) este compus din jurnalisti care doresc promovarea unui „Site de dezbateri si opinii pe teme de politici publice si cultura”, imi permit sa comentez ca ceea ce se foloseste in acest articol si se dezbate nu relateaza decat incultura unora dintre romani. Nu vreau sa jignesc pe nimeni, insa daca ne-am face toti treaba cinstit astfel incat sa castigam painea onest nu ar functiona vad bine, avand in vedere ca domnul Rupert Wolfe Murray desi este scotian are doua firme la care lucreaza in Romania( Bucuresti, Brasov) atacandu-si unii dintre colegii ardeleni. Spun asta pt ca lauda Bucurestiul ( actual locuiesc in Bucuresti) unde personal mi se scrie in restaurante bacsisul cu pixul la sfarsitul notei si…. nu vreau sa dau nume.
        Cat despre greselile de ortografie sau de comunicare ale comentatorilor sa fim seriosi. Nici macar domnul jurnalist nu are coerenta si fluenta in articolul dumnealui:”să iau un prânz binemeritat” ajungand mai jos la….”În timpul aşa numite cinei” deci sa ne hotaram ce sa mai mintiiiim…..
        De fapt am zis ca o sa fiu obiectiva, va rog!….A fi jurnalist sau nu neaparat, sa poti sa compui un text trebuie sa jignesti tot ceea ce vezi sau auzi in jur? ( incepand cu trecutul romanilor si asociindu-ne cu comu-democratia= comunism in viziunea jurnalistului de astazi- „majoritatea românilor au crescut într-un regim unde să te plângi în legătura cu hrana grea de neimaginat.Cozile la mâncare, unde oamenii se înghesuiau în stradă ca vitele, erau ceva la ordinea zilei în acele vremuri.”; nu stiu daca e frumos sa jignesti ce e istorie, toti regasindu-ne radacinile de acolo; chelnerita- ” o creatură acră ” stiti cu siguranta ce a facut : „avem un client care a depus o plângere despre cum au fost gătite pastele; cred că avem ceva de învăţat din asta.Mai degrabă, întoarsă în bucătărie a spus ceva de genul-un străin idiot a trimis pastele astea înapoi, haide să-i scuipăm în pizza.“- oricat spun criticii articolului de analfabetismul ospatarilor din romania nu consider ca ar trebui sa va dati cu parerea si sa ii atribuiti adevarate cuvinte de cartier; luxul de a-i jigni pe clientii restaurantului- ” în restaurant a întrat un bărbat cu alură de taur – ceva barosan local, în mod evident – care s-a aşezat la masă împreună cu o domnişoară bine vopsită.” nu cred ca era cazul de tauri comunali deoarece cam cine se aseamana se aduna si dumneavoastra totusi ati ales acea locatie si ati ales sa serviti in continuare pizza aceea „sarata”, in schimb un client deranjat de tot se ridica si pleca ; o vedeta internationala bine cunoscuta si care ridica Romania in domeniul filmului – ” un Nicholas Cage cu înfăţişare scheletică „, nu va suparati exista mai multi Nicholas Cage?; precum si persoanele care detin restaurantele din centrul sibiului- Radu D. L. Popescu: ” localurile din buricul targului, cam in orice oras, apartin mafiilor locale si sunt infiintate nu pentru a va produce dumneavoastra si altor turisti, clipe de neuitat ci pentru a spala bani si pentru a avea toreadorii locali unde sa ia masa cu pipitele”, aceasta fiind viziunea dumneavoastra despre un restaurant, mai degraba sa ne fie cu iertare bodega unde se mananca altceva…..
        Si nu in ultimul rand, felicitari domnule jurnalist!…..Ati reusit sa starniti o polemica bazata pe jigniri si afirmatii uracioase astfel incat v-ati facut o mini reclama la minunatul blog. ( nu doresc sa jignesc ceilalti colegi)…..Apropo, sa imi trimita cei care se ocupa de blog si data viitoare link-ul dumneavoastra sa citesc ceva cand ma plictisesc, deoarece asa ceva nu stau sa caut mult sa citesc…..
        O seara buna tuturor!

        • Uau ce mesaj! Exemplu excelent pentru a arata cum frustrarea duce la maxima incoerenta. N-am priceput un cuvant din ce a scris acest personaj. Bravo, tine-o tot asa!

          • ma gangesc ca nu ati inteles nimic, sunteti coleg cu domnul Rupert…nu aveti cum, spre deosebire de voi sunt un simplu cititor nu jurnalist….frustrarea mea este ca se refera si jigneste romani dupa care domnul jurnalist isi castiga painea, daca ati citi si alte articole domnul Rupert nu vede decat proasta si umila tara in care s-a stabilizat, si face astfel de lucruri pt ca din pacate presa de scandal e mult mai bine cotata ca o presa cu articole adevarate, de cercetare

    • respectivul ospatar nu stia sau a iutat ca nu mai exista bere din productia locala, toate fabricile de bere au dat faliment(3 stejari, sadu)

  3. De acord cu autorul, am fost si eu in Sibiu si desi imi place orasul, servitul la Turn a devenit un NU NU.. mancarea nu as zice scumpa, insa extrem de proasta. Pacat de local.

  4. While in Sibiu old city i strongly recommend you to eat at the Crama Sibiului Vechi restaurant.
    It is the best in town and serves authentic romanian food.

  5. Ca sibian va dau perfecta dreptate. Din localurile din centru recomand doar unul: hermania, de pe strada Filarmonicii. Acolo, indiferent ca iei meniul zilei sau raci esti tratat la fel de frumos. Restul localurilor din centru sunt puse pe jefuit strainii cu preturi a la Bucuresti si servicii si calitate a la Marginimea Sibiului.

  6. Buna ziua,

    in ultimiii 10 ani am locuit in ambele orase, desi perioade lungi de timp le-am petrecut Sibiu (ce vreo 2 ani am renuntat definitiv si locuiesc impreuna cu familia in Sibiu|). Am vazut ambele orase transformandu-se in ultimii 10 ani (cu bune si rele). Este ciudat cum noi romanii cautam nod in papura si generalizam exact atunci cand nu este necesar. Si eu as putea sa dau un exemplu negativ despre Bucuresti cum face anterior @elena sau @Max ( ironia fiind ca Max este un local foarte apreciat in Sibiu).

    In loc de asta am, sa dau un exemplu pozitiv de la un restaurant din zona Nordului, unde am comandat printre altele un fel de mancare (lasagnia) de care nu m-am atins (nu a corespuns cu imaginea mea despre ceea ce stiam cum arata si printre altele exagerasm cu un alt fel de mancare). Pot sa va spun ca de la ospatar pana la sefa de sala au venit la mine sa ma intrebe daca este ceva in neregula, daca s-a intamplat ceva. Nu va mai spun ca sefa de sala mi-a comunicat ca bucatarul se va supara cand va auzi de asta si nu m-au lasat in pace pana cand nu am acceptat un alt fel de mancare in loc de acea lasagnia. Evident ca nu am vrut sa am de-a face si cu bucatraul, mai ales ca fiind intr-un cadru destul de profesional, deja spre mine erau atintite cateva perechi de ochi si am acceptat oferta lor.

    As putea sa dau alte zeci de exemple negative si sa spun despre Bucuresti (bucuresteni) sau alte orase din tara cat de asa sunt si pe dincolo, dar prefer sa nu o fac fiindca nu suntem tot albi sau negrii (sunt si multe zone gri).

    In ceea ce priveste ce spune @elena cu privire la bon tind sa o contrazic si simt ca a fost si rea vointa in spusele ei. Nu tin minte ultima oara cand nu am primit bon pentru o plata efectuata in Sibiu (pornind de la amarata de spalatorie din coltul strazii pana la magazinul de unde am cumpart 10 m de cablu). Iar la restaurante nici nu mai vorbesc.

    sa ii raspund si lui @Max. Vara cand primesc musafiri intodeauna ii duc in muzeul Satului, deci automat si la restaurant. Intodeauna am plecat multumit de acolo. Si in alta ordine de idei, nu exista bere de Sibiu la sticla ci doar la Pet. Centrul Sibiului este plin de Sibieni care iau masa acolo, care fac economia pe acest segment sa functioneze.

    Pentru autor: exista restaurante si restaurante, unele mai bune, altele mai putin bune. Dar asta nu da dreptul nimanui sa generalizeze. Deci daca vrem sa ne uitam stramb si sa gasim praf acolo unde nu exista noi intodeauna vom vedea praf acolo unde nu exista. Dar deh, noi suntem romani si asta este o problema pentru noi.

    Toate cele bune,

    Cetateanul

  7. Ah, inca un articol care se plange de restaurantul La Turn :-) E atat de bine infipt in centrul orasului, asa aproape sta de cladirile alea istorice, incat lumea pare sa creada ca este *acel* restaurant, *the* place, locul unde e musai-musai sa mergi daca esti in Sibiu. Nu e cazul. Recomand si eu Hermania, pe str. Filarmonicii, si cred ca sunt destule restaurante, inclusiv pe centru, unde acriturile sunt doar in meniu…

  8. D-le Rupert,

    Spre dezamagirea dvs ati ales cel mai nasol restaurant unde se putea servi pizza si paste.
    Acel restaurant intregeste lantul celor mai nasoale restaurante din centrul sibiului conduse de bisnitzari…ca de exemplu: Bufnita, Gallery, The place, Infinity, etc etc.
    Daca aveati inspiratia sa treceti vis-a-vis la restaurant Sergiana ati fi fost intampinat cu ospitalitate si bun simt de catre ospatarii imbracati traditional…Dezavantajul este ca se putea servi doar mancare traditionala.Avantajul era o servire ireprosabila, paine proaspata facuta de ei si jumeri din partea casei iar mancarea excelenta la preturi f bune. Eu mananc f des acolo si sunt multumit iar bacsis la 20% nu 10% cum e normal.

    Nu cred ca trebuie sa bagati in aceeasi oala tot sibiul si in plus de asta peste tot in romania este la fel…dai doar de muraturi si acrituri care te servesc indiferent ca sunt in restaurante, cafenele, magazine…probabil nu vor bacsis si se multumesc cu salarul astronomic care il primesc.

    PS. Cati din cei care servesc credeti ca au beneficiat de vreun curs de formare sau de comunicare?….eu cred ca sub 1%…deci nu putem avea pretentii sa fim serviti super OK de cineva care nu stie ce este aia OK.

    • .. si uite asa pornind de la jigniri ajungem sa ne facem „reclama ascunsa”.. este si asta o metoda de promovare probabil..dar nu stiu a cui sau a ce..
      pareti o persoana foarte bine documentata in ceea ce priveste persoanele care conduc restaurantele amintite din centrul orasului precum si in ceea ce priveste nivelul de cunostinte si abilitati ale angajatilor restaurantului in cauza.. sa intelegem deci ca ati participat in vreun fel la un curs de formare a acestora sau i-ati evaluat, sau..? e foarte usor sa aruncam doar vorbe..si-n acelais timps a ne batem cu pumnul in piept ca „altii” sunt mai buni..
      nu vreau s ajignesc pe nimeni dar modul in care v-ati exprimat parerea si calificativele folosite nu mi se par potivite pentru a formula o parere obiectiva despre incidentul relatat de autorul articolului, respectiv despre restaurant..

    • ma gandesc ca parerile sunt impartite, insa si eu am ales acest restaurant cu o rezervare de 60 de pax in vederea efectuarii unei conferinte si a unei prezentari de vinuri….s-au comportat frumos cu noi si ne-au pus la dispozitie tot ce am avut nevoie, iar mancarea a fost foarte buna, noi am fost multumiti, iar pretul mesei a fost ok. nu comentez alte pareri pt ca gusturile nu se discuta….

      o zi placuta,
      monica!

  9. am evitat intotdeauna acea carciuma (merg cam de 1-2 ori pe an la sibiu), se simte de afara ca acolo se abuzeaza
    de pozitia ideala pe care o are in dauna celorlalte servicii. totusi, asta se intampla, dupa cum zica cineva mai sus, si in alte orase,
    de ex praga, unde am fost repezit (intr un restaurant din centru) ca vreau doar bere fara mancare, m am simtit ca pe vremea lui ceausescu..

  10. carciuma LA TURN arata mult mai bine prin 2007-2008. a urmat o modernizare de tip „french bichon” din care nu au mai ramas decat cateva scaune.meniul a devenit „alien”. a urmat alta modernizare si iata rezultatul.articolul perfect real de mai sus. acelasi lucru a patit si GALLERY insa pe partea de bucatarie. de doi ani mincarea e jalnica.BUFNITA nu stiu daca mai vinde 100 grame de cartofi prajiti cu 8RON asa cum facea in 2008.sibiul e frumos si mai are locuri bune unde se poate minca.puteti incerca insa pe linga sibiu, are o salba de pensiuni foarte interesante. unele cu o mincare adevarata si cu preturi decente

  11. d-le catalin aldea , se observa ca va place mancarea romaneasca , slanina , carnat , ceapa , haideti sa incercam si noi sa intram in europa , este un restaurant in centrul sibiului nu poti sa mananci mici si carnati , da o portie de cartofi poate ca atat costa , daca nu ati iesit din romania , sa stiti ca in centrele marilor orase , chirille sunt fff mari , si ca atare daca vrei sa papi la restaurant platesti. daca vrei sa mananci la periferii , pensiuni , da poti plati o portie de cartofi cu 1 leu .in cazul in care vizitezi centrul sibiului , nu poti sa mergi sa mananci la pensiune ,in cizme de cauciuc , depinde ce pretentii ai , normal eu am fost fff des la turn si vara mai ales este superb m au muzica live pe terase , exact ca in italia , franta , etc , se incearaca sa urce la nivelul europei , dar la noi inca este greu , la romani sa fie mult si ieftin nu conteaza calitatea . imi pare rau daca v-am jignit dar asta este realitatea , ramaneti cu pensiunile, carnatul , slanina ……si lasati c entrul in pace

    • @Un client Te contrazic. Bucataria italiana actuala se bazeaza exact pe bucataria traditionala de la tara, asanumita cucina povera. Dupa mine poti sa servesti chiar si mici si carnati, ce e important este cum „prestezi” serviciul, in ce condiții se gateste, cum arata sala, serviciile sanitare, cat de educat este personalul si alte lucruri de bun simt.

  12. Haha ati indraznit sa criticati niste ardeleni! Ei sunt mai germanizati si nu pot sa zambeasca chiar asa cu orice ocazie.
    Lasand gluma la o parte, se putea ghici ca pizza sau pastele nu sunt bune in centrul Sibiului.
    Pizza si pastele par la prima vedere usor de facut dar exista totusi un motiv pentru care sunt cu adevarat bune doar in Italia. Si nici acolo oriunde.
    When in Rome…

    • scuze ca intervin, nici macar in Roma nu este pizza autentica, adevaratii pizzeri sunt napoletanii- Napoli….eu comand des la pachet pizza de La Turn si este buna, nu mi s-a intamplat sa fie cu gust de carton….haideti sa nu mai criticam atat singurul oras din Romania care a reusit sa ne spele cat de cat imaginea in Europa

  13. Fraza: „iar haosul de cabluri, care desfigurează celelalte oraşe din România, lipseşte complet din Sibiu (unde cablurile sunt îngropate)” este eronata prin prezenta cuvintului celelalte care inseamna „all (the) other”.
    Gresit, poate ai vrut sa zici din alte orase, adica „some of the others”. Da o raita pana la Brasov, spre exemplu si vezi cum e cu cablurile sub pamint inaintea Sibiului si cu alte d-astea cu renovare.
    @ un client: dar ce „are” micii si berea? aaa, am uitat tre „ca dincolo”. ‘ar a dracu de sucit gatu in capra vecinului.

  14. nu pot sa nu fiu de acord cu autorul articolului. cam acum un an am rezervat loc pentru aprox 40 de persoane din care jumatate copii. la sfirsit, seful de sala mi-a aruncat un „de stiam ca sint asa galagiosi, nu va primeam”. de parca ei s-ar fi obosit sa ofere vreo facilitate grupului. pina si mesele ni le-am aranjat noi la un moment dat. la turn nu e cel mai prietenos local din sibiu, iar pizza e una din cele mai nereusite. despre paste nu stiu pentru ca nu am servit. oricum, e unul din localurile pe care le evit.
    ati incercat crama sibiana care este in partea cealalta a turnului? sau weinkeller? sau felinarul? ultimele doua fac parte din categoria localurilor in care nu gasesti zeci de feluri de mincare din care sa nu poti alege mai multe din diverse motive (nu avem azi, nu e bucatarul care le gateste, ni s-a terminat, etc), ci o lista mai scurta, dar din care ai certitudinea ca primesti ce comanzi. iar oamenii sint foarte respectuosi.
    nu vreau sa inchei inainte de a remarca pasii pe care i-a facut tara noastra in materie de restauratie in ultimii 10 ani. daca prin 2000 dadeai cu bomba sa gaseesti un local decent, acum ai o paleta larga. bucurestiul a facut progrese mari la acest capitol, dar nici orase gen sibiu, brasov, cluj nu stau rau. inca e loc de mai bine, iar acest lucru se va intimpla, sint sigur.

  15. In final partea buna a articolului asta, e ca autorul a dezvaluit ca imparatul e gol…
    Macar sa ii puna pe ganduri pe patroni… dar slabe sanse…
    Nu cred ca trebuie sa ne simtim ofensati de remarcile omului , chit ca la un moment dat sunt generalizatoare …daca as spune si eu cate restaurante naspa am intalnit in centrul marilor capitale…
    De obicei nu risipesti energie pe asa ceva,

    • asta cam asa este, intotdeauna vedem gunoaiele din curtea vecinului. nu este o tema extraordinara pe care trebuie sa o dezbatem…

  16. Mi-ar fi placut sa citesc acest articol acum cateva luni, inainte de a da si eu prin La Turn. Acum ma gandesc la faptul ca am avut noroc: desi terasa era aproape goala, chelnerii ne-au ignorat atat de mult timp incat ne-am enervat si am plecat, tocmai cand ne tranteau in sictir meniul pe masa. Sunt alte locuri in centrul Sibiului unde se mananca bine si esti tratat cu respect. Am vazut mentionate doua dintre ele in comentariile anterioare: Crama Sibiul Vechi si Hermania – confirm si eu cele spuse, mentionand ca Hermania se indreapta spre categoria select. Adaug inca unul pe lista, desi e putin afara din oras, pe drumul spre Dumbrava, langa un mare hotel (Hilton sa zic, dar nu-s sigura): Camara Boierului – intrebati acolo de afacerea cu camara si veti fi condusi intr-un paradis gurmand ;-) Am mancat bine si la alte terase din Paiata Mica sau de pe artera Balcescu, dar din pacate anul acesta am fost dezamagita de Casa Frieda, la inaltime in alte ocazii. Iar pe la Carciuma din Batrani (de care spunea cineva mai sus, terasa din Parcul ASTRA) e bine sa treci pentru atmosfera, dar nu-ti face planuri sa fii servit in mai putin de o ora, iar daca e vorba doar de o bere hai sa zicem juma de ceas, ca e greu pana se culege hameiul.

    Despre cea mai recenta experienta a mea la Sibiu am scris, pe larg, aici: http://www.ablog.ro/mad/2011-08-15/descoperind-sibiul.html

    Cele mai multe sunt „de bine”, dar am incercat sa nu trec cu vederea partile negative sau care s-ar putea imbunatati – iar modul in care sun tratati clientii (la restaurante sau pensiuni) e unul dintre ele. Mai adaug faptul ca, dupa Bucuresti (pe care-l ador, cu bune si rele), orasul care m-a fermecat total in Romania este Timisoara; cu toate acestea, Sibiul este undeva sus in lista preferintelor mele, mai ales dupa ce l-am colindat dicolo de obiectivele turistice „mainstream”.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Rupert Wolfe Murray
Rupert Wolfe Murrayhttp://www.wolfemurray.com
Rupert Wolfe Murray este consultant independent pe probleme de comunicare. Scotian cu resedinta la Bucuresti

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro