Home » Dezbatere »Justitie/Ordine publica » Citesti:

Constitutia poporului « suveran » si Republica Judecatorilor (XIII)

Cetatean noiembrie 3, 2011 Dezbatere, Justitie/Ordine publica
16 comentarii 2,154 Vizualizari

Precizare 0 : episod juridico-politic, cu lungime mare, insa (garantez !) cu tandemuri celebre ca Ion Iliescu – Rodica Stanoiu si Cristi Danilet – Mona Pivniceru care vor tine cititorii in tensiune pina la final. Iar la final, o super scamatorie a lui Ion Iliescu cu un decret prezidential si despre cum il cenzureaza judecatorul « reformist » Cristi Danilet pe @Skorpion !

Precizare 1 : Celelalte 12 episoade le gasiti aici , aici aici aici,   aiciaici , aici. , aiciaici , aiciaici, si aici.

*******

Dupa ce in episodul XI am adresat 12 intrebari domnului judecator « reformist » Cristi Danilet la care el a raspuns partial in dialogul pe care l-am avut cu el (raspuns vizibil aici) si  dupa ce in episodul anterior (XII) am citat acest raspuns in vederea decelarii elementelor de sandelism din gandirea domnului judecator (reperind 4 teze sandelistice din care am comentat doar 3), am ramas dator cititorilor cu analiza supremului argument al domnului judecator prin care el sustine ca mi-a « demontat » teza cum ca parasutarea la ICCJ in 2009 a Monei Pivniceru e ilegala.

Argumentul domnului judecator suna cam asa : « Conform Constitutiei (art.125, al.2) si legii 303/2004 CSM dispune promovarea judecatorilor la ICCJ. Pentru a promova la ICCJ judecatorii nu mai au nevoie de decret prezidential de numire la ICCJ (cum o cerea legea veche, 56/1993). Mona Pivniceru a fost promovata de vechiul CSM prin vot in unanimitate. Deci Mona Pivniceru nu este o uzurpatoare si mandatul ei la ICCJ nu este ilegal, cum sustine @Cetatean, care considera ca fara un decret prezidential de numire in temeiul legii 303/2004, nici un judecator nu poate fi promovat de CSM la ICCJ. ».

In episodul XI eu anticipasem acest raspuns al domnului judecator si drept urmare ii adresasem, preventiv, cel putin doua intrebari (intrebarea nr.9 si intrebarea nr.12) care ar fi trebuit sa ii dea de gindit si sa ii arate ca promovarea la ICCJ nu este, sub legea 303/2004, chiar asa cum o crede domnia sa. Domnul judecator insa a ratat (intentionat sau nu) aceste intrebari.

Eu il intrebam (intrebarea nr.9) cum poate el explica existenta unui decret prezidential (Decretul nr.1041/2004) emis de Presedintele Romaniei, Ion Iliescu, pentru numirea la ICCJ a judecatorului Mihai Ciubotaru (caruia tocmai ii expirase mandatul de 6 ani la ICCJ) si pe care, daca interpretarea domnului judecator Cristi Danilet pe legea 303/2004 ar fi corecta, CSM putea sa il promoveze la ICCJ bine mersi, fara interventia decretului prezidential de numire. De ce a mai intervenit Ion Iliescu, cu puterea constitutionala de « numire » prin decret prezidential (art.94, litera c) din Constitutie), daca era de ajuns (conform interpretarii domnului judecator Cristi Danilet) ca CSM sa il « promoveze » la ICCJ fara a mai astepta decretul prezidential ?

In intrebarea nr. 12 eu il intrebam pe domnul judecator Cristi Danilet cum poate el explica, sub aceeasi Constitutie si aceasi lege organica, diferenta de tratament juridic pentru aceeasi situatie juridica (doi judecatori : Mihai Ciubotaru si Mona Pivniceru) : pentru primul judecator a fost nevoie de un decret prezidential de numire la ICCJ, iar al doilea a fost suficienta doar o Hotarire de CSM in vederea promovarii. Cum se explica diferenta (sub aceeasi Constitutie si sub aceeasi lege organica) intre un judecator numit in 2004 la ICCJ (Mihai Ciubotaru) si un judecator promovat in 2009 la ICCJ (Mona Pivniceru) ?

Astazi voi raspunde la aceste doua intrebari si nu numai la ele.

Eu iau tacerea domnului judecator Danilet ca semn al fricii de a raspunde onest si deschis, in spatiul public. Cripto-sandelismul nu trebuie deranjat cu intrebari incomode adresate judecatorilor « reformisti ». Altfel ei se supara si dau in vileag un plan diabolic al Puterii in vederea « acapararii politice » a unei Justitii « independente » pentru care ne invidiaza toate tarile din spatiul Schengen. A se vedea in acest sens postarea apocaliptica de acum 3 zile a (cindva) reformistului judecator Cristi Danilet

*******

Pentru a raspunde la aceste doua intrebari de mai sus (nr.9 si nr.12), dar si pentru a intelege resorturile politico-juridice ale Constitutiei si legilor 303, 304 si 317 adoptate de PSD in 2004 trebuie sa facem o mica incursiune in acele vremuri si sa intelegem conditiile aparitiei Sandeilor.

In acest scop vom apela (cum altfel ?) la cele scrise de stimabilul @Bascaliosul, in Sandeii mamii lor din care voi cita si, cind e cazul, voi prelucra informatiiile scrise de el acum un an:

Citez din episodul I al serialului scris de @Bascaliosul : « După revenirea la putere, în decembrie 2000, pesediştii erau încă marcaţi de condamnarea lui Miron Cosma (1999), după ce s-au zbătut zadarnic, înclusiv în postură de martori-garanţi. Erau hotărâţi să prevină astfel de glume şi au trecut la aplicarea principiului „cui pe cui se scoate”, cu grijă, pe etape eşalonate şi pe îndelete ».

Ca pesedistii erau marcati de condamnarea la 18 ani inchisoare a lui Miron Cozma o stim cel mai bine din decretul prezidential de gratiere semnat de Ion Iliescu in ultimele lui zile de mandat, mai precis pe 15 decembrie 2004, cind se stia deja ca urmatorul presedinte al Romaniei urma sa fie nu Adrian Nastase, ci Traian Basescu.

Insa inainte de decretul de gratiere al lui Cozma au existat intre 2000 si 2004 nenumarate luari de pozitie ale PSD-istilor care cereau, in frunte cu Adrian Paunescu si Vasile Vacaru (pentru a nu cita decit doi membru marcanti ai partidului), ca Ministerul Justitiei sa declanseze de urgenta (!) recursul pentru rejudecarea fostului lider al ortacilor. Ce recurs se putea face la o hotarire definitiva si irevocabila a Curtii Supreme, numai PSD-istii puteau sti. Un ecou al dezbaterilor din epoca pe marginea decretului de gratiere a lui Cozma puteti gasi aici.

Insa nu Miron Cozma era problema, ci alta, mai profunda si cu bataie mai lunga : cum sa fie evitata reproducerea in viitor a acestei situatii nedorite si neplanificate in care niste judecatori (in special de la Curtea Suprema) chiar ajung sa isi exercite functia in mod independent si decid sa condamne definitiv si irevocabil oameni de nadejde care au pus umarul la eforturile lui Ion Iliescu de « modernizare » a Romaniei in anii « luminosi » ai « tranzitiei » spre nicaieri?

*******

Pentru a preveni astfel de situatii neplanificate precum condamnarea lui Miron Cozma (care ar fi putut functiona ca precedent, lucru inadmisibil, tovarasi !), era necesara punerea la punct a unui mecanism constitutional si legal prin care sa fie atinse simultan urmatoarele obiective :

  1. sa fie adusi la Curtea Suprema judecatori obedienti, in stare sa raspunda la comanda politica a Ministrului Justitiei (Rodica Stanoiu) si a Presedintelui Romaniei (Ion Iliescu). Numesc la intimplare citiva astfel de judecatori mai cunoscuti: Florin Costiniu (prietenul lui Catalin Voicu), Lidia Barbulescu (acolita Rodicai Stanoiu), Anton Pandrea (coleg de facultate cu sotia lui Adrian Nastase si fiul unui tata care a fost facut de comunisti judecator in anii ’50 desi nu avea studii juridice), Nicolae Popa (consilierul lui Ion Iliescu, fost profesor de marxism-leninism, niciodata judecator de cariera).
  2. sa fie indepartati din Curtea Suprema si din CCR acei judecatori incomozi numiti de Presedintele Emil Constantinescu (a se vedea cazul Presedintelui Curtii Constitutionale, Lucian Mihai, numit in 1998 si care si-a dat demisia in 2001 dupa enorme presiuni politice, facind loc la CCR lui Serban Viorel Stanoiu, sotul Rodicai,  precum si cazul Presedintelui Curtii Supreme, Paul Florea, pensionat fortat pentru a face loc consilierului lui Ion Iliescu, Nicolae Popa: un articol scurt dar bun din 2004 despre Paul Florea, Presedinte al Curtii Supreme pe vremea cind a fost condamnat Miron Cozma gasiti aici.
  3. sa se asigure totusi o « independenta » de fatada a Justitiei, atit de necesara pentru intarea in NATO si UE, « independenta » care sa nu afecteze insa pirghiile din subteranele Justitiei de care Ion Iliescu si sluga sa Catalin Voicu tragea de cite ori aveau nevoie.
  4. sa fie securizat acest ingenios mecanism de influentare din subteran a Justitiei (la adapostul unei inselatoare « independente » de fatada) impotriva alternantei democratice la putere. Cum ? Prin inscrierea mecanismului in Constitutie (aproape imposibil de schimbat, fiind necesara o revizuire) si in legile organice ale Justitiei (greu de schimbat in conditii de majoritate fragila).

*******

In vederea montarii acestui ingenios mecanism in stare sa satisfaca simultan toate cele 4 cerinte, Rodica Stanoiu si alti apropiati ai lui Ion Iliescu au procedat astfel :

1. au profitat de revizuirea Constitutiei din 2003 pentru a scoate CSM-ul de sub tutela Parlamentului (cum functiona el conform Constitutiei din 1991 : art.132 : « Consiliul Superior al Magistraturii este alcătuit din magistraţi aleşi, pentru o durata de 4 ani, de Camera Deputaţilor şi de Senat, în şedinţă comună ») si pentru a-l face o autoritate publica « independenta », aleasa de magistrati pe 6, iar nu pe 4 ani (pentru a evita ca alegerile pentru al doilea CSM sa cada intr-un an cu posibila alternanta a puterii politice). Astfel, prin garantia constitutionala a « independentei » urmau sa fie respinse orice obiectii ale Europei cum ca in Romania judecatorii si procurorii sunt inca sub comanda politica.

Un CSM « independent » prin Constitutie era o spoiala de fatada numai buna de prostit Europa naiva. Insa odata facut « independent » CSM-ul fata de puterea politica, trebuia trecut la pasul urmator si cel mai important : aranjarea alegerilor pentru ca membrii primului CSM « independent » sa fie tot judecatorii de casa a lui Ion Iliescu. Caci « independenta » CSM-ului e buna cind functioneaza conform principiului : « sa ne punem toti oamenii nostri in noul CSM, si sa securizam definitiv acest organism cu sigiliul numit « independenta » Justitiei pentru ca nimeni sa nu ii mai poata schimba pina in 2010, dupa aia mai vad ei, poate mai obtin un mandat » (paranteza : noroc de doamna Monica Macovei in 2005 si de decizia CCR nr.53/2011, altfel si astazi ii aveam pe cap, cu un al doilea mandat in CSM, pina in 2016 !!!).

Pentru cei care cred ca eu insir brasoave, iata cum s-au desfasurat in 3 decembrie 2004 (intre cele doua tururi ale alegerilor prezidentiale) alegerile pentru noul CSM « independent » (avind mandatul pe perioada 2004-2010) :

« […] Alegerea unor magistrati neaserviti politic, ori cu un trecut profesional curat (care sa impiedice santajarea cu propriile pacate) este esentiala pentru o administrare eficienta a Justitiei – un serviciu care trebuie sa fie in folosul cetateanului si nu impotriva lui.

Prin legile reformei, controlul Justitiei va trece definitiv in mana CSM, astfel ca, pe viitor, CSM va fi unic responsabil daca dezastrul actual din sistemul judecatoresc va continua cu bilanturi anuale deplorabile (peste 50% casari in caile de atac, zeci de procese pierdute de Romania la CEDO de la Strasbourg etc).

[…] Pentru fotoliile viitorului CSM, enumerate mai sus, s-au inscris urmatorii candidati: De la Inalta Curte de Casatie si Justitie: Lidia Barbulescu, Adrian Bordea, Gheorghe Bucur (actual membru CSM), Gheorghe Buta (actual membru CSM), Danut Cornoiu, Florin Costiniu, Adrian Duta, Constantin Furtuna, Mihai Maria Despina [citi aici cine e Despina Mihai ], Theodor Mrejeru, Anton Pandrea (actual membru CSM).

[…] Magistratii Romaniei vor primi azi, fiecare, cate un buletin de vot. Cei de la judecatorii vor primi un buletin cu lista cu candidatii pentru judecatorii, cei de la tribunale lista cu candidatii din partea tribunalelor si asa mai departe pana la instanta suprema.

Formularele de vot (vezi facsimil) sunt o simpla coala A4, pe care, in dreptul fiecarui nume de candidat se afla o bulina. In aceste buline bifezi, cu pixul, un x in dreptul candidatilor pe care ii preferi. Nu mai multi decat permite procedura (spre exemplu doar doi in cazul tribunalelor). Daca votezi mai multi, votul se anuleaza.

Presedintii adunarilor generale si membrii din componenta acestora (de la nivelul fiecarei instante si parchet) au un rol decisiv asupra corectitudinii alegerilor, intrucat in mana lor se aduna buletinele de vot. Tot ei sunt cei care anunta, in cadrul adunarilor generale rezultatul votului.

Din pacate insa, rezultatul votarii se poate falsifica foarte usor, prin adaugarea unui x peste o alta bulina goala, astfel incat votul va fi automat anulat, deoarece s-au votat mai multi candidati decat cei permisi si deci nu se mai poate stabili care a fost optiunea reala.

Este esential ca fiecare magistrat sa stea cu ochii “ca pe butelie” pe cei care aduna si numara voturile si sa nu le permita sa plece cu buletinele din sala unde se organizeaza adunarea generala pana nu se anunta rezultatul final.

Nu este un secret pentru nimeni ca numerosi sefi de instante isi datoreaza functiile factorilor politici care i-au propulsat in ultima vreme [Citat din Rodica Stanoiu, stenogramele PSD, catre membrii conducerii partidului : « Odată ce ne-am pus peste tot oamenii noştri în fruntea curţilor de apel, nu-i mai sunaţi toată ziua, că, unu la mână, ştiu ei ce au de făcut şi, doi la mână, au şi ei demnitatea lor » - n.mea, Cetatean].

Aceiasi factori politici pot incerca la anumite instante sa dirijeze voturile spre un anume candidat, pentru ca unica posibilitate de control politic asupra Justitiei va fi prin CSM, daca Puterea [adica PSD-ul, in 2004] va reusi sa-si instaleze instrumente aservite.

Este de intuit prin urmare ca se vor incerca toate metodele posibile de fraudare a alegerilor. Astfel, un teanc de buletine de vot (simple foi A4) adunate de la judecatorii si procurorii care vor vota la adunarile generale, poate fi abil substituit cu un alt teanc, dinainte pregatit, dar bifat cu x-uri pe unde trebuie in favoarea celor “care trebuie sa iasa”. Un moment de izolare si gata, purtatorul teancului cu buletinele de vot face “rocada”, si il substituie cu un altul, egale la numar, dar diferite ca optiuni ». SURSA-1 .

Retrospectiv, asa-i ca au iesit membri ai noului si « independentului » CSM exact cine trebuia sa iasa? Asa-i ca unii din cei care fusesera in « vechiul » CSM, votati politic de Parlament pentru 4 ani, au fost realesi prin vot corect si secret (sanchi) de corpul magistratilor pentru a veghea, din postura de membri ai « noului » CSM, la « independenta » constitutionala a Justitiei (super sanchi) ?

2. De ce era asa de important cine detinea puterea in noul CSM « independent » in conditiile noii Constitutii revizuite in 2003 ? Pentru ca oamenii lui Ion Iliescu din « noul » CSM urmau sa fie, in perioada 2004-2010, garantii « independentei » Justitiei (Constitutia din 2003, art.133 : « Consiliul Superior al Magistraturii este garantul independenţei justiţiei »). Lupii paznici la oi.

3. Dar CSM-ul cel « nou » mai era important pentru inca un aspect crucial : el urma sa faca propunerile de numire ale judecatorilor, iar Presedintele Romaniei urma sa emita noile decrete de numire in functie, in temeiul legii 303/2004.

Or, aici era marea miza, o miza care se ascundea atit in litera Constitutiei, art.125, al.1 (« Judecătorii numiţi de Preşedintele României sunt inamovibili, în condiţiile legii ») cit si al legii 303/2004, art.30, al.1 («Judecatorii si procurorii care au promovat examenul de capacitate sunt numiti de Presedintele Romaniei, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii »).

Miza cea mare era conferirea unui nou tip de inamovibilitate, acea inamovibilitate de tip C (« pe viata ») despre care am vorbit in episodul XI (prin comparatie cu inamovibilitatea de tip A – legea 92/1992 – si inamovibilitatea de tip B – legea 56/1993-).

Caci Ion Iliescu si Rodica Stanoiu nu se multumeau numai cu securizarea pe 6 ani a CSM-ului (prin plantarea in el a judecatorilor obedienti) ei vroiau si securizarea « pe viata » a Inaltei Curti de Justitie si Casatie cu judecatori care sa nu mai poata fi inlocuiti cu altii la expirarea mandatelor de 6 ani. Trebuia creata o Curte Suprema (redenumita de atunci ICCJ) cu judecatori iliescieni inamovibili « pe viata », care sa nu mai poata fi mutati, schimbati, transferati niciodata pina la pensie, indiferent daca PSD-ul se mentinea sau nu la putere. O Inalta Curte de Justitie Etern Iliesciana care sa fie imuna la schimbarile democratice ale puterii politice si care sa asigure spatele emanatului Revolutiei si tovarasilor sai de drum.

Insa cum nu se putea acorda inamovibilitatea « pe viata » doar  judecatorilor ICCJ (lucru care ar fi fost o discriminare si care ar fi fost batator la ochi din punct de vedere constitutional), s-a mentionat in Constitutie ca limitele universale (aplicabile tuturor judecatorilor numiti prin decret prezidential in temeiul legii 303/2004) ale noii inamovibilitati urmau sa fie inscrise in legea organica care avea sa vina : « Judecătorii numiţi de Preşedintele României sunt inamovibili, în condiţiile legii ») (art.125, al.1 din Constitutie).

Legea care avea sa vina este legea 303/2004 care spune la art.30, al.1:

« Judecatorii si procurorii care au promovat examenul de capacitate sunt numiti de Presedintele Romaniei, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii ».

Vedem precizata vreo limita explicita de timp a noii inamovibilitati de tip C conferita prin decretul prezidential de numire? Nu. Unde legea nu distinge, nici noi nu trebuie sa distingem. Asadar, inamovibilitate « pe viata ».

In temeiul articolului 125, al.1) din Constitutie si al art. 30, al.1 din legea 303/2004 judecatorii numiti prin decret prezidential urmau sa primeasca inamovibilitate « pe viata ».

Sandeii erau trimisi la incalzire in vederea intrarii in arena.

*******

Dar, mare atentie ! Aceasta inamovibilitate pe viata nu trebuia conferita tuturor judecatorilor, caci nu acesta era scopul cuplului Iliescu-Stanoiu. Scopul lor era acela de a tria cu grija judecatorii de casa care urmau sa fie facuti inamovibili « pe viata » si care urmau sa fie plasati in virful Justitiei pentru a apara in viitor spatele pesedistilor si pentru a asigura perpetuarea mostenirii iliesciene, adica uzurparea, cu ajutorul Justitiei, a suveranitatii poporului roman.

Intrucit decretele de numire in functia de judecator sunt individuale, numai judecatorii care urmau sa primeasca, prin mentionarea explicita pe decretele lor de numire a mult rivnitului art.30, al.1) din legea 303/2004 urmau sa beneficieze de inamovibilitatea « pe viata » si de drepturile pe care aceasta le conferea, adica avansarea in cariera prin promovare (dispusa de CSM-ul iliescian, cum altfel ?) pe toate treptele ierarhiei, pina la Inalta Curte.

Numai inamovibilitatea de tip C (« pe viata ») conferita prin ceea ce @Bascaliosul numea decret universal (DU) in temeiul legii 303/2004, in comparatie cu decretul initial (DI) din legea 92/1993 si decretul pentru Curtea Suprema (DS) din legea 56/1993, numai aceasta inamovibilitate trebuia sa dea voie judecatorilor de la Curtile de Apel sa se prezinte in fata CSM-ului la interviul de promovare pentru ICCJ (a se vedea in acest sens si episodul final din Sandeii mamii lor, partea numita « Limitele inamovibilitatii, mai transant ». SURSA ).

Asa cum am explicat in episodul XI, limitele inamovibilitatii unui judecator sunt date de legea in vigoare la data cind a fost el numit prin decret prezidential, iar acea lege este mentionata pe decretul sau de numire publicat in Monitorul Oficial. Pentru a beneficia de facilitatile noii legi 303/2004 (inamovibilitatea « pe viata ») si de dreptul de a accede (prin promovarea de catre CSM) la ICCJ, un judecator are nevoie de un nou decret prezidential de numire care mentioneaza explicit articolul 30, al.1) din legea 303/2004 (vezi cazul judecatorului Mihai Ciubotaru). Daca nu are inscris explicit articolul 30, al.1) pe decretul sau de numire in temeiul noii legi 303/2004, nici un judecator nu poate invoca inamovibilitatea pe « viata » si dreptul de promovare la ICCJ doar prin interviu in fata CSM.

*******

Ion Iliescu e emis, incepind cu data de 29.09.2004 (data intrarii in vigoare a legii 303/2004) un numar de 9 decrete pe legea 303/2004 :

1. Decretul 766 din 7 octombrie 2004 : Lungeanu Viorica, numire in functia de judecator la Curtea de Apel Bucuresti. Sursa
2. Decretul 871 din 1 noiembrie 2004: Ardeleanu Antoneta, procuror transferat in functia de judecator la Judecatoria Constanta. Sursa
3. Decretul 872 din 2 noiembrie 2004: Dumitru Daniel, procuror transferat in functia de judecator la Judecatoria Pitesti. Sursa
4. Decretul 1019 din 29 noiembrie 2004: Stanescu Ionel, procuror transferat in functia de judecator la Tribunalul Prahova. Sursa
5. Decret 1020 din 29 noiembrie 2004: David Ana, prim-procuror transferata in functia de judecator la Tribunalul Hunedoara. Sursa
6. Decret 1021 din 29 noiembrie 2004: Filip Adriana, judecator, transferata in functia de procuror la Parchetul de pe linga Judecatoria Giurgiu. Sursa
7. Decret 1032 din 30 noiembrie 2004: Lungeanu Viorica (aceeasi din decretul 766) numita judecator la Curtea de Appel Bucuresti. Decret rectificativ, pentru abrogarea Decretului 766 in care se strecurase o referinta gresita la un alt articol din legea 303/2004, neaplicabil cazului. Sursa
8. Decretul 1041 din 6 decembrie 2004: Ciubotaru Mihai, fost judecator la ICCJ, numit din nou la ICCJ. Sursa

Observati ca mentionez doar 8 decrete si veti vedea la final care e ratiunea pentru care il omit pe al noulea. Ei bine, toate aceste 8 decrete emise de Ion Iliescu mentioneaza explicit articolul 30, al.1) din legea 303/2004. Reiau articolul 30, al.1:

« Judecatorii si procurorii care au promovat examenul de capacitate sunt numiti de Presedintele Romaniei, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii ».

Intrebarea nr. 1 : Persoanele numite prin decretele de mai sus tocmai promovasera examenul de capacitate la INM si urmau sa primeasca primul lor decret de numire ca judecator ? Evident ca nu.

Cu exceptia procurorilor (Decretele 871, 872, 1019) care au nevoie de decret prezidential pentru transferul in functia de judecator, ceilalti mentionati (Decretele 766 – 1032, 1021 si 1041) erau judecatori care beneficiasera deja in cariera lor de decrete de numire.

Care era insa rostul mentionarii articolului 30, al.1) pe toate aceste 8 decrete care se refera la patru situatii juridice diferite (transferul unor procurori in functii de judecator, transferul unui judecator in functia de procuror, numirea unui judecator la o Curte de Apel si numirea unui judecator la ICCJ)?

Rostul e unul singur: conferirea inamovibilitatii de tip C, « pe viata ». Toate decretele mentioneaza acest articol 30, al.1) si, dat fiind faptul ca el este prezent si pe decretele unor oameni care nu erau la primii pasi in cariera de judecator (Decretele 766-1032, 1021 si 1041) inseamna ca articolul 30, al.1) nu trebuie citit asa cum o face domnul judecator Cristi Danilet : « candidatii sustin un concurs national organizat de CSM prin intermediul INM, cei reusiti sunt validati formal de CSM si propusi presedintelui Romaniei, care emite decretul de numire in functia de judecator ».

Domnul judecator crede ca doar proaspetii absolventi ai INM au nevoie de decret de numire care sa mentioneze articolul 30, al.1) din legea 303/2004. Eroare grava, din doua motive :

In primul rind, Decretele 766, 1021, 1032 si 1041 emise de Ion Iliescu cu mentionarea art. 30, al.1) din legea 303/2004 il contrazic pe domnul judecator Danilet. Judecatorii numiti atunci de Ion Iliescu nu erau prospeti absolventi ai INM, ci judecatori cu vechime serioasa. Unul dintre ei fusese chiar judecator la Curtea Suprema.

In al doilea rind, in articol scrie : « Judecatorii si procurorii care au promovat examenul de capacitate ». Nu este precizata nici o limita de timp a absolvirii : ei pot sa fi absolvit in 2004, in 2001 sau chiar in 1997, anul in care a fost pentru prima data obligatorie absolvirea INM pentru accederea in magistratura. Totul era sa fi promovat (cindva, nu conteaza cind) examenul de capacitate.

Intrebarea nr. 2 : Daca judecatorul Cristi Danilet continua sa sustina ca art.30, al.1) din legea 303/2004 se aplica doar celor care abia intra in magistratura si sunt la primul lor decret de numire, el nu poate cu nici un chip sa ne spuna de ce a fost nevoie de un nou decret prezidential de numire la aceeasi instanta (!!!) a judecatoarei Lungeanu Viorica (numita inca din 1995 la Curtea de Apel Bucuresti, prin Decretul 49/13.04.1995, si re-numita la aceeasi Curte de Apel Bucuresti cu Decretul 766/2004, corectat de Decretul 1032/2004. E absurd sa credem ca Lungeanu Viorica abia pasea in magistratura in 2004, cind ea activa la aceeasi instanta inca din 1995 ! Altul era insa sensul noului decret de (re)numire la aceeasi instanta : conferirea de inamovibilitate de tip C, prin articolul 30, al.1). Judecatoarea avea pina atunci doar inamovibilitate de tip A (legea 92/19992).

Intrebarea nr. 3 : De ce a mai fost nevoie de un decret prezidential (emis in temeiul legii 303/2004) de numire la ICCJ la judecatorului Mihai Ciubotaru, daca, asa cum sustine domnul judecator Cristi Danilet, era de ajuns ca CSM-ul sa il promoveze, cum a facut cu Mona Pivniceru ? (Cititorii recunosc aici intrebarea nr.9 adresata domnului judecator Danilet in episodul XI).

Raspuns : pentru ca CSM nu poate promova la ICCJ decit acei judecatori care au primit prin decret prezidential inamovibilitatea « pe viata » (conferita de mentionarea pe decretul lor de numire a art.30, al.1) si, odata cu aceasta, drepturile care decurg din legea 303/2004, adica posibilitatea de a urca in ierarhie (pina la nivelul ICCJ) doar prin examenul de promovare in fata CSM.

Intrebarea nr. 4 (in cascada): Are Mona Pivniceru vreun decret prezidential emis cu mentionarea art.30, al.1) din legea 303/2004, articol care confera inamovibilitate pe viata si dreptul de a fi promovata apoi de CSM in ICCJ?

Raspuns : NU.
Este ilegala promovarea ei la ICCJ de catre CSM, in decembrie 2009?
Raspuns : DA
De ce ?
Raspuns : CSM nu poate promova la ICCJ decit judecatori de la Curtile de Apel care au decret prezidential emis cu mentionarea explicita a art. 30, al.1) din legea 303/2004 si care beneficiaza de inamovibilitatea « pe viata ».

Cum trebuia sa fie promovata in mod legal Mona Pivniceru?

Raspuns : printr-o Hotarire a CSM cu valoare de propunere si printr-un decret prezidential de numire care mentioneaza explicit articolul 30, al.1 din legea 303/2004, exact cum a fost cazul judecatorului Mihai Ciubotaru (a se vedea mai sus decretul 1041/2004 pe care judecatorul Cristi Danilet s-a facut ca nu il vede desi I l-am semnalat de cel putin doua ori).

Este Mona Pivniceru singurul caz de promovare ilegala la ICCJ ?

Raspuns : NU, toti judecatorii actuali de la ICCJ (cu o singura exceptie care mi-a scapat in episodul XI si care este …. Lungeanu Viorica ! « promovati » atit de vechiul cit si de si noul si « reformistul » CSM sunt ilegali.

CSM-ul iliescian a translat (cu incalcarea Constitutiei si prin subminarea prerogativelor prezidentiale) judecatori dintr-un tip de inamovibilitate (tip A, legea 92/1992, sau tip B, legea 56/1993) in alta (tip C, legea 303/2004) substituindu-se Presedintelui Romaniei, singurul care are dreptul sa confere prin decret prezidential emis in temeiul legii 303/2004, art.30, al.1), mult rivnita inamovibilitate « pe viata », unica inamovibilitate care le da dreptul judecatorilor de la Curtile de Apel sa se prezinte la interviul in vederea promovarii (de catre CSM) in ICCJ.

*******

Aceasta este filosofia legii 303/2004 : CSM-ul iliescian urma sa propuna Presedintelui Ion Iliescu numirea tuturor judecatorilor (nu doar al celor care ieseau de la INM, ci al tuturor judecatorilor din tara) in temeiul legii 303/2004 iar Presedintele Ion Iliescu urma sa emita decretele de numire prin care judecatorii respectivi primeau inamovibilitatea « pe viata ».

Sa nu fim insa naivi : necesitatea unui nou decret de numire pentru conferirea unui nou tip de inamovibilitate (« pe viata ») in temeiul art.30, al.1) din legea 303/2004 urma sa fie o exceptionala arma de triere in masa a judecatorilor, in special al celor de la Curtea Suprema.

Vechiul CSM urma sa propuna doar anumiti judecatori de la Curtea Suprema pentru a fi re-investiti la ICCJ prin decret in temeiul legii 303/2004, si doar anumiti judecatori urmau sa obtina un nou mandat « pe viata » la ICCJ. Simetric, doar unii judecatori de la Curtile de Apel (exemplu : Lungeanu Viorica, decretele 766 si 1032) urmau sa primeasca inamovibilitatea « pe viata » care le dadea dreptul de a fi promovati de CSM-ul iliescian la ICCJ.

Exact cum dorea Ion Iliescu, care nu mai vroia sa isi vada tovarasii de drum condamnati de judecatori de la Curtea Suprema cu adevarat independenti.

Un articol din noiembrie 2004 arata ca si altii oameni au sesizat la vremea aceea filosofia perversa a legii 303/2004 (indepartarea judecatorilor incomozi de la ICCJ la expirarea mandatelor de 6 ani si conferirea de inamovibilitate « pe viata » judecatorilor iliescieni) :

« Un lot de magistrati, considerati incomozi, a fost pierdut pe drumul dintre Ministerul Justitiei si CSM, atunci cand, in perioada iunie-septembrie 2004, s-au facut propunerile pentru reinvestirea in functia de judecator la Curtea de Casatie. In fruntea acestui lot cu indezirabili sta judecatorul Mihai Ciubotaru, a carui propunere de reinvestire constituie un test european pentru independenta si obiectivitatea CSM [pina la urma, a primit reinvestirea, prin Decretul 1041/2004. Praf in ochii Europei]. …. Ciubotaru si cu ceilalti trei judecatori (mentionati) patimesc acum deoarece au solutionat dosare de coruptie politico-judiciara, dosarele Revolutiei din 1989 sau dosarul “Miron Cozma“. SURSA

Cuplul Ion Iliescu-Rodica Stanoiu si cei din preajma lor au montat deci un mecanism constitutionalo-legal care presupunea conlucrarea Presedintelui tarii cu CSM-ul, mecanism care trebuia sa mearga ca pe roate : CSM-ul « independent » prin Constitutie urma sa aiba mandat de 6 ani (evitindu-se alegerile parlamentare la 4 ani si alegerile prezidentiale la 5 ani), in el fusesera plasati oamenii de casa ai emanatului Revolutiei, acest CSM urma sa propuna Presedintelui Ion Iliescu numirea « pe viata » la ICCJ in temeiul legii 303/2004, art.30, al.1) a unor anumiti judecatori de incredere iar judecatorii incomozi de la ICCJ care aveau mandate de 6 ani, dupa expirarea acestor mandate (art 155, al.1 din Constitutie : « Judecătorii în funcţie ai Curţii Supreme de Justiţie şi consilierii de conturi numiţi de Parlament îşi continuă activitatea până la data expirării mandatului pentru care au fost numiţi ») urmau sa se stearga pe la bot, visind frumos dar inutil la un decret prezidential pe legea 303/2004 si la inamovibilitatea « pe viata » pregatita doar pentru judecatorii iliescieni.

*******

Toate bune si frumoase, cu o singura exceptie : sa citim ultimul decret, al 9-lea (pe care l-am omis intentionat mai sus), emis de Ion Iliescu pe data de 21 decembrie 2004 (data asta de 21 decembrie e menita parca a fi mereu folosita de uzurpatorul-sef, Ion Iliescu).   SURSA

Decretul 1170 din 16 decembrie 2004 (M.Of. 1234/2004)

“In temeiul prevederilor art. 94 lit. c), art. 100 alin. (1), art. 125 alin. (2) si ale art. 134 alin. (1) din Constitutia Romaniei, republicata, ale art. 59 din Legea nr. 303/2004 privind statutul magistratilor, precum si ale art. 36 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii,

avand in vedere Hotararea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 258 din 14 decembrie 2004,

Presedintele Romaniei d e c r e t e a z a:

Articol unic. – La data de 15 decembrie 2004, domnul Ion Ionescu, procuror la Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, va fi transferat in functia de judecator la Inalta Curte de Casatie si Justitie ».

Am vazut mai sus ca Ion Iliescu emises in 2004 inca 4 decrete prezidentiale (Decretele 871, 872, 1019 si 1020) pentru exact aceeasi situatie juridica ca cea din decretul de mai sus (transferul unui procuror in functia de judecator).

Va rog sa cititi cu mare atentie acest Decret 1170/2004, ultimul de acest tip emis de Ion Iliescu in calitatea lui de Presedinte al Romaniei. Ce are el special fata de celelalte 8 decrete mentionate mai sus? Asta are, asta n-are, care-i cea castigatoare?

Ei bine, acest ultim decret iliescian nu mai mentioneaza articolul 30, al.1) din legea 303/2004.

Care era cauza ? O amnezie brusca sa ii fi cuprins atit pe membrii CSM-ului, cit si pe vesnic tinarul Ion Iliescu – 3 mandate ? Nici pomeneala ! Se intimplase insa ceva mult mai grav, ceva ce ei nu prevazusera nici in visele lor cele mai negre : Traian Basescu cistigase alegerile prezidentiale (pe data de 24 decembrie, data emiterii decretului 1170, rezultatele alegerilor prezidentiale erau cunoscute de doua saptamini) si mecanismul juridic descris mai sus si pus la punct cu atit migala pentru acapararea virfului Justitiei, care trebuie sa mearga ca uns in tandemul CSM -  Ion Iliescu (sau Adrian Nastase, fireste) era in mare pericol.

Prin omiterea art.30, al.1) din ultimul decret de numire la ICCJ, Ion Iliescu iesea de pe poarta Palatului Cotroceni oferind CSM-ului in functie pina in 2010 un model de subminare a prerogativei prezidentiale de (re)numire prin decret a judecatorilor de la ICCJ (in temeiul legii 303/2004). Modelul avea doua directii si urma sa fie aplicat cu succes in mandatul sau mandatele Presedintelui Traian Basescu:

1. Baricadarea in CSM a judecatorilor iliescieni expirati, adica evitarea inaintarii catre Presedintele Romaniei, Traian Basescu, a unor Hotariri de CSM cu rol de propunere de (re)numire, in temeiul legii 303/2004, prin noi decrete prezidentiale (cum a fost cazul lui Mihai Ciubotaru) a judecatorilor de la ICCJ care urmau sa isi vada mandatele expirate in mandatul Presedintelui ales de poporul suveran in 2004. Vorbim de Sandeii « expirati » si care au continuat sa activeze la ICCJ fara nici un nou mandat prezidential emis in temeiul legii 303/2004.

Exemplu de expirata: Lidia Barbulescu (din 2007).

2. Inmultirea interna in ICCJ prin aducerea (pentru inlocuirea celor care se pensionau) de catre judecatori de inspiratie iliesciano-sandelistica, adica parasutarea ilegala (sub mascarada « promovarii » de catre CSM) la ICCJ a unor judecatori de la Curtile de Apel care NU aveau decret prezidential pe legea 303/2004 si deci nici inamovibilitate « pe viata ». Alba-neagra cu inamovibilitatea « pe viata », conferita tilhareste si impotriva Constitutiei prin Hotariri de CSM care se substituiau decretelor prezidentiale publicate in Monitorul Oficial. Vorbim de Sandeii « parasutati », care activeaza actualmente in ICCJ desi nu au mandate care sa le confere, in temeiul art.30, al.1), acea inamovibilitate « pe viata ».

Exemplu de parasutata: Mona Pivniceru (din 2009).

P.S. Nu asteptati vreun raspuns la acest episod de la « reformistul » Cristi Danilet. Mai nou isi cenzureaza comentatorii pe blog (@Skorpion) care isi permit sa ii posteze  linkuri spre acest serial. Citez din raspunsul pe care i l-a adresat Danilet lui @Skorpion :

« M-am hotarat sa nu mai permit reclama la blogurile care iau in deradere ce scriu eu, cu anonimi care se dau specialisti, care nu sunt decat angajati politic sau cel putin asa par, care argumenteaza prin manipulari vizibile indicand texte de lege inaplicabile sau care au alt continut decat cel aratat, si care militeaza pt subordonarea justitiei. Eu inteleg ca politicul are un obiectiv clar, de aceea inteleg modalitatea de acaparare a blogerilor prin intermediul analistilor anonimi. Dar nu am sa fac parte din acest plan care va arunca Romania inainte de 2004 sau chiar mai rau. Poate dvs vreti sa traiti in Romania controlata politic, eu vreau sa traiesc in Romania doar condusa politic si unde se cunoaste rostul justitiei ». SURSA

(multumesc mult pentru lectura, va urma)

Articol preluat de pe blogul Politeia

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "16 comments" on this Article:

  1. suca spune:

    acest articol l-as lipi pe toti copacii si toate gardurile. este explicat in detaliu si sunt convins ca majoritatea l-ar intelege. lumea trebuie sa inteleaga ce se intampla cu justitia romaneasca si cine sunt adevaratii vinovati.

    asta ar trebui sa faca presa romaneasca, nu sa dezbata masina lui becalii sau nunta lui columbeanu.

    multumim pt explicatii si felicitari!

  2. Bastos spune:

    Citind acest articol mi-am dat seama ce s-ar fi ales de tara asta daca castiga Nastase presedentia. Cred ca eram demult scosi din UE si ne-am fi indreptat spre o republica prezidentiala de tip Belarus.
    Felicitari autorului pentru efortul depus pentru a documenta acest articol.E revelator sa vezi cum Iliescu si clica lui puneau gratii tarii asteia nenorocite.Ne bagau in puscaria istoriei pentru urmatorii 50 de ani.

    • Aha spune:

      Fiindca nu s-a reusit planul cu Republica Prezidentiala Belarus s-a trecut la solutia B: Cu CSM-ul virf de lance spre Republica Judecatoriala tip belarus, adica un fel de CeSeMistan sau ICiCiJistan.

    • Tio spune:

      Ce spui tu Bastos e inca posibil. Exista o regrupare de forte numita USL. (o sfinta alianta pre-electorala intre comunisti “born again” si liberali piriti.

      Iar daca UE da afara Grecia atunci sigur, si rapid, vine si rindul altora.

  3. Johnny spune:

    Tot respectul pt autor, care a facut, in mod evident, cercetari ample intr-un domeniu extrem de complicat. Ma refer aici strict la interpretarile diferitelor acte normative si a deciziilor CCR. Nu m-am putut abtine si am lecturat (fugitiv, recunosc) si celelalte episoade…
    Am anumite rezerve, totusi, cu privire la cateva chestiuni – prima cu tipurile de inamovibilitate. Nu mi se pare ca ar exista trei tipuri de inamovibilitati, in functie de data numirii in functia de judecator. Interpretarea logica a succesiunii legilor duce, cel putin in opinia mea, la ideea ca de drepturile/atributele ce se acorda unei intregi categorii profesionale la un moment dat vizeaza pe toti cei care compun categoria respectiva la acel moment. O interpretare contrara duce la o concluzia inacceptabila ca judecatorul numit in anii 90 (si care are inamovibilitatea tip A sau B, nu cea oferita de legea din 2004 si de Constitutia din 2004, conform parerii autorului), nu ar putea avea nici obligatiile care le impune noua lege. Logic, nu? – daca nu beneficiaza de drepturile conferite de lege, nu i se poate cere sarespecte nici obligatiile impuse de ea…
    A doua chestiune – numirea de catre presedinte. O interpretare logica a textului constitutional ar duce la concluzia ca doar doua numiri sunt atributul strict al presedintelui – cea initiala in functia de judecator definitiv (nu si in cazurile cand respectivul promoveaza de la judecatorie la tribunal, etc.) si cea in functii de conducere la ICCJ.
    Faptul ca pe vremea lui Iliescu, imediat dupa modificarile constitutionale din 2004, s-a mai emis un decret, conform modei vechi (pana atunci, daca nu ma insel, numirea la CSJ era efectuata de presedintele Romaniei), nu poate duce la ideea ca doar atunci s-a procedat corect iar ulterior nu. Mai degraba a fost vorba de o inertie administrativa, Iliescu semnanad un decret pe care nu era necesar sa il semneze. Sau, exista posibilitatea (realmente nu stiu chestia asta) ca numirea respectivului sa fi inceput conform vechii proceduri si sa se fi apreciat ca trebuie sa continue tot conform acelei proceduri.
    Acuma nu neg ca Iliescu era inconjurat de juristi mai buni decat urmatorul presedinte, dar am indoieli serioase ca acei juristi erau capabili de interpretari atat de subtile ca autorul articolului. Oricum, daca am accepta cu totii concluzia ca nici un judecator promovat de CSM la ICCJ din 2004 pana in 2011 nu ar fi fost numit legal, consecintele ar fi mai ales negative, pt ca asta ar insemna, de exemplu, ca toti cei condamnati de judecatorii respectivi in perioada respectiva ar cam trebui eliberati. Hmmm, parca nu mi-as dori chestia asta…

    • Vlad ionescu spune:

      De acord cu observatiile dumneavoastra. Cred insa ca ar fi foarte util daca s-ar cere parerea catorva specialisti recunoscuti in acest domeniu (juristi, in special profesori universitari cu renume, dar nu numai). Reinventarea rotii si a apei calde mi se pare o risipa de energie inutila. Totusi tara asta nu a ajuns inca chiar atat de rau incat sa nu mai avem deloc repere si sa trebuiasca sa depunem eforturi intelectuale semnificative pentru a descoperi chestiuni care ne-ar putea fi explicate relativ usor de catre persoane care se pricep. Nu cautati aceste persoane in spatiul public, fiindca nu prea umbla pe acolo, dar exista!

      • Mih. spune:

        O parere:
        Ar fi mai constructiv sa indicati dumneavoastra numele “reperelor”, a “persoanelor care se pricep” si in competenta carora ati avea incredere. Altfel, ati putea fi banuit ca doar vreti sa aruncati “umbra” suspiciunii de “amatorism” asupra autorului articolului pt a trimite in derizoriu demersul acestuia. Un fel de atac la persoana in lipsa sustinerii argumentate a propriilor opinii.

  4. Corina spune:

    Multumim pentru articol. Foarte detaliat si pe intelesul tuturor.
    Ar trebui sa fie citit de cat mai multa lume pentru a intelege tot mecanismul Ilinescian pus la punct de gasca veche cu o denumire noua USL.

  5. wait spune:

    un articol foarte bun si in detaliu

    ce sfori trag inamovibili nostri dragi

    uehhhhhhhhhhhhh

  6. Vlad Ionescu spune:

    Este posibil, chiar probabil ca autorul articolului sa aiba in mare parte dreptate. Chestiunea poate fi exprima insa mai coerent si in mult mai putine vorbe. Incerc sa inteleg numarul mare de postari pe aceasta tema si marimea lor, ca un mijloc de presiune publica! Am observat si eu ca domnului judecator Danilet ii plac doar jumatatile de masura. E trist dar asta e! Totusi, cred ca acest stil care, paradoxal poate, este incoerent si superficial, nu se poate ridica la nivelul pe care aceasta pagina de “texte cu valoare adaugata” inteleg ca ni-l propune. Aceeasi observatie o fac si la adresa detinatorului site-ului (blogului) Politeia, care pare a fi o persoana din mediul universitar si care ar trebui sa stie ca daca doresti sa ai si sa mentii un anumit standard nu poti sa publici orice. Iar daca exista idei valabile acestea nu pot fi exprimate oricum.

    • Theophyle Theophyle spune:

      Cu tot respectul – “De gustibus non est disputandum”
      Va urez sa cititi multe articole la nivelul celui de mai sus si celor publicate pe Politeia. Alternativa ar fi presa romaneasca care bineinteles este mult mai concisa. :)

      • Vlad Ionescu spune:

        Cred ca nu m-ati inteles! Eu consider ca acest tip de scriitura nu se ridica la nivelul textelor publicate de dumneavoastra pe Politeia. Acelea sunt scrise de catre o persoana care are cunostinte temeinice in domeniile pe care le abordeza. Textul acesta a prins o idee care poate fi pusa in discutie, dar atat! Este de un amatorism evident. Deci nu este vorba despre gusturi. Sau poate ca este! Nu am inteles de ce m-ati trimis in alta parte cu cititul cand eu incercam sa apar site-ul dumneavoastra de ceea ce cred ca nu se ridica la nivelul celorlalte texte. Sunt surprins si voi fi mai atent!

  7. Bianca spune:

    Felicitari pentru articol!Detaliile sunt incredibile iar modul de abordare este perfect.Inca o data felicitari.

  8. Codru Vrabie spune:

    pacat ca articolul e prea lung, da’-i bine ca exista si ca e bine documentat :) pacat ca platforma contributors gazduieste autori sub pseudonim, da’-i bine ca exista-n tara asta si whistlebloggeri :) acum, ca fiecare cititor, probabil, eu rezonez cel mai puternic acolo unde gasesc sprijin pentru ideea de-a reforma CSM-ul, cel putin prin organizarea alegerilor din 2 in 2 ani, asa cum am sugerat la http://codruvrabie.blogspot.com/2011/02/statul-celor-5-defecte-ro.html :) o zi buna! –Codru

  9. Miron Damian Miron Damian spune:

    Cetatean,

    articolul e intr-adevar bine documentat, insa ignora a[ecte din lege si e pripit in concluzii.

    Nu exista in lege niciun fel de suport pentru ideea de “inamovibilitate de tip A/B/C”! Judecatorii erau inamovibili si in Constitutia din 1991; inamovibilitatea era o calitate de care se bucurau “pe viata” si conform legii din 1992. Nu exista niciun suport legal pentru ideea ca CSM urma sa propuna re-numirea in functie a tuturor judecatorilor odata cu legea 303, de fapt, din contra, art 100 spune explicit ca toti magistratii aflati in functie la data adoptarii legii se considera ca indeplinesc conditiile. Exceptie face, intr-adevar, Inalta Curte – dupa legea veche judecatorii de acolo aveau mandat de 6 ani, in noua lege erau numiti pe viata, dar dispoziitle tranzitorii spuneau ca judecatorii ICCJ in functie isi incheie intai mandatul in exercitiu (asa se explica re-numirea la ICCJ a judecatorului Ciubotaru, probabil)

    Exista insa o chestiune care merita lamurita. Din cate imi dau seama, CSM a considerat, pana pe la finalul din 2004, “judecator la instanta X” e considerata o functie publica distincta in sensul art. 94 din constitutia revizuita, adica necesitand un nou decret prezidential pentru numire. Nu stiu exact care e suportul legal pentru asta. In mod explicit, legea spune ca promovarea judecatorilor se dispune de catre CSM (nu se propune Presedintelui, cum e cazul numirii in functia de judecator, sau de numirea la ICCJ).

  10. Sile spune:

    Vorba lunga saracia omului. Premiza logica : Avem o constitutie gaunoasa , avem o constitutie schweizer mai mult gaura decit brinza (Iosif Boda unul din nanasii ei)Daca raminem la faza de O SA in care stagneaza si d-l Boc si nu ne apucam rapid sa formulam o constitutie teafara cum am avut inainte de 1947 nu putem cladi un edificiu legislativ teafar absolut necesar unui stat de drept.Si LALAIM ca pina acum. O zi buna !



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Cetatean


Cetatean

Cetatean este administratorul platformei Politeía (fostul blog Theophylepoliteia). Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)