Pe 14 si 15 noiembrie, va avea loc la Universitatea din Lausanne un colocviu international cu tema: Transformari ale disciplinelor academice: intre inovatie si rezistenta (pentru program si detalii asupra participantilor, clicati pe titlul colocviului).
Aceasta dezbatere stiintifica are ca punct de plecare constaterea unei stari de fapt din universitati. Disciplinele academice par a fi astazi tot mai mult destabilizate de dezvoltarile convergente din politicile universitare centrate pe inovatie si interdisciplinaritate. Asemenea transformari se repercuteaza atat asupra organizarii universitatilor (unde, istoric vorbind, disciplinele au un rol important) cât si asupra modurilor de producere si legitimare a cunoasterii, a felului in care sunt elaborate programele universitare de invatamant si a proceselor de evaluare academica in general.
Discutiile care vor avea loc cu prilejul acestui colocviu stiintific vor aborda trei „stari de agregare” sau trei dimensiuni ale disciplinelor academice, asa cum sunt intâlnite in invatamantul superior de astazi, aflat in plin proces de transformare. Ne propunem sa reconstituim atat logicile cognitive si sociale care stau la baza elaborarii si evolutiei cunoasterii si cunostintelor cât si transformarile structurilor institutionale si/sau organizationale care insotesc aceasta evolutie. Colocviul este organizat in jurul a trei axe principale.
1) „Starea” de predare a disciplinelor academice
Discutiile care vor avea loc cu privire la acest aspect vor viza problematica predarii si invatarii din invatamantul superior. In mod traditional, curriculumul academic ocupa un loc important in reproducerea disciplinelor stiintifice. Prin faptul ca promoveaza comparabilitatea, transparenta si evaluarea curriculumului universitar, schimbarea cunoscuta sub numele de „reforma de la Bologna” vizeaza modificari fundamentale in ceea ce priveste conditiile care stau la baza transformarilor din domeniul predarii si al invatarii in invatamantul superior. Asistam oare la o omogenizare a disciplinelor academice in urma acestei reforme sau fiecare disciplina isi pastreaza modul specific de difuzare prin activitatile de predare si invatare ? „Reforma de la Bologna” a determinat o crestere a importantei acordate dimensiunilor institutionale si pedagogice a programelor de invatamant in detrimentul dimensiunii disciplinare, care domina pana atunci elaborarea programelor de formare din invatamantul superior. Rolul institutional al facultatii si al universitatii a devenit tot mai important in ceea ce priveste curriculumul academic. Cum se reconstruiesc disciplinele academice in aceste noi conditii ? E vorba de rezistenta ? E vorba de evolutie ?
2) „Starea” de cercetare a disciplinelor academice
Comunicarile reunite in jurul acestei problematici vor avea in vedere relatia dintre disciplinele academice si noile regimuri de producere a cunoasterii din lumea de astazi. Cum, prin ce mecanisme si procese actioneaza diferitele discipline pentru a face sa evolueze cunoasterea si cunostintele ? Care sunt tendintele actuale ale unor asemenea evolutii ? Ce relatii se stabilesc astazi intre „lumea cunoasterii” si diferitele „lumi profesionale” ? Ce impact au cererile societatii in materie de cercetare asupra transformarilor disciplinelor academice traditionale ? In ce masura orientarile de tip „problem solving” influenteaza dezvoltarea cercetarii din diferitele discipline ? Ce strategii au dezvoltat disciplinele academice pentru a raspunde „perfectionarii” dispozitivelor de evaluare ?
3) „Starea” organizationala a disciplinelor academice
Punctul de plecare al discutiilor din aceasta parte a colocviului se refera la dimensiunea organizationala atat a dispozitivelor de predare / invatare cat si a celor de cercetare. Cum, prin ce mecanisme actioneaza politicile din invatamantul superior pentru a controla dezvoltarea disciplinelor academice ? Ce impact au evaluarile in materie de asigurare a calitatii din cercetare si predare asupra dezvoltarii disciplinelor academice ? Care sunt principalele coordonate ale modurilor de guvernanta aflate in concurenta care vizeaza fie sa transforme, fie sa apere structurile disciplinare ? Ce discurs si ce registre de legitimitate sunt dezvoltate in institutiile de invatamant superior in legatura cu transformarile organizationale care au loc astazi ?
Intrebarile numeroase la care acest colocviu va incerca sa raspunda sunt la fel de importante si pentru disciplinele academice din universitatile românesti. Articolele din Contributors mentionate mai jos stau marturie a tensiunilor din facultati si universitati in legatura cu aceste aspecte.
https://www.contributors.ro/cultura/sapte-ani-fara-finantarea-stiintelor-umaniste/
https://www.contributors.ro/editorial/pentru-viitorul-consiliu-national-al-cercetarii-stiintifice/
https://www.contributors.ro/editorial/patru-obiectii-despre-finantarea-cercetarii/
https://www.contributors.ro/cultura/trei-nivele-ale-cercetarii-stiintifice/
https://www.contributors.ro/cultura/toamna-universitatilor/
https://www.contributors.ro/administratie/educatie/de-ce-nu-avem-un-sistem-universitar-respectabil/
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Stimată doamnă Gorga
Interesant subiect! Mai ales pentru România, unde a fost ales principiul păgubos al alocării resurselor în funcție de numărul de studenți și nu de clasificarea (importanța) internațională. Din păcate, suntem un exemplu de aplicare greșită a principiilor Bologna; cantitate în dauna calității.
Cu stimă și bune urări
Problemele supuse dezbaterii isi gasesc locul in societati care sunt interesate de investitiile pe termen lung in educatie. Legatura cu scoala romaneasca e nula.
Am primit cu mult regret la momentul respectiv articolul lui Mihai Maci referitor la motivele pentru care scoala romaneasca produce timpiti. Sub domnia hotiei generalizate si a lipsei de respect pentru orice tip de valori, nu exista niciun interes, la nivelul decidentilor politici, pentru cresterea gradului de instructie. Omul instruit gindeste, constientizeaza, isi pune probleme, gaseste cauzele raului si, Doamne fereste, cauta solutii pentru indreptare. Cine are nevoie de asa ceva din cei care detin astazi friiele Romaniei? Daca se va gasi solutia impingerii lor la groapa de gunoi pe care o merita atunci cu siguranta si scoala isi va gasi singura calea pe care trebuie sa o urmeze. Un motiv in plus de a gasi calea de reformare a clasei politice, originea tuturor relelor actuale, dar si singura de care depinde schimbarea directiei. Atunci cind o majoritate, chiar relativa, va constientiza situatia si ii va acorda importanta cuvenita poate ca nu va mai aparea atit de utopica incercarea de a implica un Andrei Plesu in campania prezidentiala. Trebuie inceput de undeva.
Ma opresc aici, altfel risc sa ma scufund in gramada de castraveti ai lui Mircea Crisan.