joi, martie 28, 2024

De ce ar trebui Ponta să respingă propunerea lui Băsescu. Și de ce ar trebui să fie singur în asta

Da, articolul e o replică la cel scris de dl Ghinea. Însă nu e neapărat o opinie divergentă, e mai mult în completare decât în contradicție cu articolul colegului meu.

A. Interesul general

În special, aș întări afirmațiile de la punctul A, acolo unde dl Ghinea se referă la interesul public. Decalarea alegerilor a întărit categoric partea prezidențială a sistemului politic autohton. În plus de asta, a introdus o logică conflictuală în sistem. Există tendința aceasta de a scuza sistemul, și de a acuza actorii politici în loc. E o explicație rapidă, simplă și greșită. Pentru cei care o consideră însă reală, le pot propune să se oprească din citit aici. Pot considera, în loc de ce scriu mai jos, că, o dată președintele Băsescu scos de pe scena politică, o dată ”factorul perturbator” eliminat, sub umbrela USL, cu dl Ponta (PSD) la palatul Victoria și dl Antonescu (PNL) la Cotroceni, guvernarea va funcționa liniștit ani la rând, în deplină armonie, cu o plenitudine de bună-voință reciprocă și cântec duios de păsărele. Cei care au dubii apropo de scenariul acesta, pot continua lectura.

Haideți să privim puțin lucrurile din perspectiva PSD. Din 2004, din postura de lider autoritar pe scena politică, îndură apoi opt ani de derivă în opoziție, în două rânduri (cu atât mai frustrant) una aflată chiar în interiorul guvernării. Mă gândesc cum ar explica un expert extern evoluția asta, având exclusiv informații privind sistemul formal, constituția și legea electorală. Singura concluzie la care ar putea ajunge e că scorul partidului a avut fluctuații extraordinare. Nimic mai eronat. Vă amintiți cu ușurință scorurile succesive ale PSD? Nu vă fac un reproș dacă răspunsul e NU, am fost în aceeași situație – exact din motivele pe care le explic aici. În ultimele 3 alegeri legislative PSD a obținut, la Cameră, următoarele procente din voturile valide: 36%, 36% și 33%. Fluctuație masivă? Din contră, scorul e foarte stabil.

Pentru oricine care a asistat câtuși de puțin la evoluțiile de pe scena politică, explicația e imediată. Dacă dl Năstase în 2004 sau dl Geoană în 2009 ar fi câștigat președinția, PSD și-ar fi continuat marșul triumfal la frâiele puterii, fără niciun fel de probleme. În 2008, fără alegeri prezidențiale, PSD a eșuat categoric să preia cârma guvernului aparent din alt motiv: faptul că partidul cu care era aliat (PNL) nu mai era unul din partidele satelit cu care era obișnuit înainte, adică un partid mulțumit să fie parte oricât de mică a guvernării. Din contră, liberalii, de la 18%, au denunțat înțelegerea pentru susținerea unui premier PSD, și au cerut ei premierul, obligând PSD să intre la guvernare ca partener junior al celor de la PDL. Președintele n-a fost un actor activ al acestui episod, însă tot prezența lui la Cotroceni a fost factorul determinant. Cu un președinte de la PSD, episodul ar fi fost imposibil, evident: înțelegerea între cele două partide era menită tocmai să oblige președintele să desemneze alt candidat decât cel al partidului său. USL reprezintă același lucru.

Nu poate fi nicio îndoială că această instabilitate cronică e împotriva interesului public. La fel este și conjunctura care lasă un partid minoritar în parlament să guverneze. În 2007 am fost întrebați despre consecințele suspendării, am răspuns că blocajul politic va duce la oprirea reformelor și cheltuirea masivă de bani publici pentru sprijin electoral. Ce s-a întâmplat, am văzut cu toții. Iar după alegerile din 2008, am avut o coaliție de guvernare kamikaze dintre un partid și principalul său oponent în alegeri – din nou nu poate fi nicio îndoială cât de afectat e interesul public de o asemenea situație.

B. Interesul particular al liderilor opoziției

Aici analiza mea și cea a dlui Ghinea se despart. Demonstrația pe care o face la punctul B este corectă, însă pornește de la premise greșite: se referă la USL și la alegerile de anul acesta. Nu și nu. Îmi amintesc o mică dispută din vara lui 2008, pe subiectul ”câștigătorii alegerilor” parlamentare din anul respectiv. Am explicat atunci că expresia riscă să inducă în eroare, pentru că se referă la voturile câștigate de partide în alegeri și ignoră că scopul e câștigarea puterii. Iar pentru asta contează mai mult capacitatea de a face o majoritate și cooperarea președintelui. Am avut dreptate atunci, și lucrurile nu s-au schimbat între timp. Atâta doar că s-a dovedit că cele două abilități nu sunt deloc independente: cooperarea președintelui crește semnificativ capacitatea de a forma coaliții majoritare. PSD ar trebui să știe asta pe pielea proprie, și voi ar trebui să știți ajunși aici: tocmai ce am scris că s-au instalat categoric la putere în 2000 și au intrat într-o frustantă opoziție în 2004 cu același procent de voturi în alegeri! Prin urmare, ofer următoarea afirmație: I) pentru determinarea deținătorilor pe termen mediu și lung ai puterii politice, scorul alegerilor legislative de anul acesta este irelevant. Singurele alegeri care contează sunt cele prezidențiale, când se vor desfășura acestea; iar legislativele de anul acesta sunt relevante doar în măsura în care, prin schimbarea pe termen scurt a guvernului, alianțelor etc., reușesc să influețeze prezidențialele.

De aici urmează alte două afirmații: II) PSD nu va accepta să susțină în alegerile prezidențiale candidatul altui partid. O fi USL o alianță politică, unită, paritară, camaraderească și mai știu eu cum vor să o numească. Realitatea, însă, e că sunt două partide acolo, și nu văd nici măcar exprimarea unei intenții viitoare de unificare. Vor rămâne două partide separate, cu atât mai mult cu cât scopul declarat al uniunii va dispărea inevitabil. Or, postul prezidențial e doar unul. Dl Antonescu nu-l poate câștiga pentru ”USL”, ci pentru el însuși și pentru PNL. Cu alte cuvinte, nu-l poate câștiga fără ca PSD să-l piardă. Ceea ce ar trebui să fie de neconceput pentru partidul dlui Ponta. Sigur, afirmația, deducția se bazează pe un comportament rațional al acestui partid, și admit că premisa e mult mai slabă decât pare. Am văzut de prea multe ori (și văd în continuare!) cum cursul politic a fost schimbat de gafe politice enorme, orbiri și acte iraționale, individuale sau de grup. E posibil să avem așa ceva și aici, oricât de greu ar fi de crezut. Însă, repet, prezența unui adversar la Cotroceni a însemnat pentru PSD un deceniu de opoziție. Ar fi extrem de greu de găsit un motiv rezonabil care să determine PSD să riște alt deceniu în aceeași situație.

Ultima afirmație este echivalentul ”pozitiv” al afirmației anterioare: III) PSD va susține în alegerile prezidențiale candidatul propriu. Nu doar că pentru PSD ar fi extrem de periculos să piardă din nou președinția, dar ar fi și extraordinar de avantajos să o câștige. Prezența dlui Băsescu la Cotroceni a reușit să-i țină în opoziție, asta în condițiile în care ”partidul prezidențial” a reușit cel mult să egaleze PSD în alegeri. În aceste condiții, ce ar însemna pentru un partid care n-a pierdut niciodată primul loc la numărul de voturi, chiar în opoziție fiind, să aibă, de data asta, și președintele de partea sa, plus o opoziție erodată, obosită și certată? Un deceniu, poate și mai mult, de guvernare netulburată a PSD plus eventual sateliți. De ce, de ce ar trebui dl Ponta, președintele acestui partid, să refuze o asemenea oportunitate?

Bun, o să spuneți aici, și ce are asta a face cu respingerea propunerii de suprapunere a celor două alegeri? E simplu. Pe termen scurt, există un obstacol în calea obținerii președinției de către PSD: unirea oponenților în timp util în sprijinul unui contracandidat celui propus de PSD. Or, riscul acesta e practic nul cât timp candidatul propus de PSD nu există, cât timp alianța cu PNL se păstrează, cât timp dl Antonescu se vede, ba chiar e întărit de un congres, drept candidatul susținut de PSD la președinție. În schimb, dacă alegerile se suprapun atunci cele două termene (scurt și mediu) se suprapun, și cele două țeluri ale PSD nu mai pot fi urmărite simultan. Partidul are de ales, fie păstrează USL și implicit renunță la candidatul lor și la președinție, fie abandonează USL și riscă o unire a oponenților cât timp PSD e în continuare în opoziție, adică, din nou, să piardă președinția. Două variante, ambele perdante. În schimb decalarea aceasta, întâi câștigarea guvernului, apoi a președinției, aproape că le garantează succesul.

Și atunci, reluând titlul, președintele PSD are tot interesul să respingă oferta prezidențială. Întrebarea e, oare de ce o respinge președintele PNL? Sau de ce, ținând cont de ce scriam mai sus, nu încearcă să obțină de la PSD postul de premier? Probabil spre ușurarea dlui Ponta, conducerea PNL nu pare măcar să-l dorească (dl Orban face excepție, dar e o voce stingheră). Nu știu. Am mai vorbit eu de briciul lui Ockham în analiza politică: nu căutați alte explicații acolo unde simpla prostie, orbire etc. a actorilor politici le explică la fel de bine acțiunile. Explicația corectă a dat-o, cred, Liviu Avram aici : obsesia cronicizată centrată pe președintele Băsescu. Dar și asta e speculație. E posibil să fie perfect conștienți de ce scriu mai sus, și să nu le pese. E posibil însă și să creadă sincer că după ce le vor da celor de la PSD premierul, vor obține cu sprijinul lor postul de președinte. Deși, dacă acesta e cazul, ar trebui să fie destule semne care să le dea de gândit.

Gestul dramatic făcut de dl Ponta rupând scrisoarea dlui Băsescu vine după altele: unele în direcție contrară, dacă ne raportăm la obsedantul președinte, dar perfect coerente din alt punct de vedere: liderul PSD s-a opus constant comasării alegerilor prin suspendarea preelectorală a președintelui. Când dl Voiculescu a propus un calendar, replica emfatică a dlui Ponta e că va fi în concediu la data suspendării, și că suspendarea e chestie serioasă. Ulterior a condiționat suspendarea de obținerea aceluiași număr de semnături câte voturi obținuse dl Băsescu, 5,2 milioane(!), apoi a spus pe șleau că suspendarea va fi posibilă, în 2013. Iar când președintele a spus că nu va desemna premier de la USL chiar dacă aceștia trec de 50%, replica dlui Ponta a trecut în extrema cealaltă: în timp ce PNL relua tema suspendării, președintele PSD vorbea de procurori și pușcărie. Un alt lider PSD a dat un semnal și mai clar, de fapt: dl Năstase a vorbit cât se poate de clar de o posibilă ”rocadă” în 2014, PSD cedând guvernul pentru candidatura la prezidențiale. Subiectul a trecut cu viteză, fără să fie comentat și reluat; bănuiala mea e că a fost mai degrabă un mesaj intern, către membrii PSD contrariați de faptul că partidul pierde din nou, voluntar, președinția. Un fel de tras cu ochiul, că lucrurile nu-s chiar așa de bătute în cuie. Cine a avut urechi să audă…

Distribuie acest articol

39 COMENTARII

  1. Analiza ta Doc,a re un punct slab: ignori o a treia forta in aceasta ecuatie: presedintele in functie Traian Basescu.

    Ca sa intelegem complet ecuatia foarte complicata de putere care a dus la raspunsul similar al PSD si PNL (din motive partial diferite cred eu, dar corecte) trebuie analizata si motivatia presedintelui. Pentru ca, sa nu fim naivi, Basescu are un scop cu chestia asta. Si nu vorbim aici de „respectarea vointei suverane bla bla” ci de un scop politic.

    Prioritatea in acest moment a PNL e lupta cu concurentul direct si foarte dur de pe partea dreapta PDL/Basescu. Sigur ca pe termen mediu si lung analiza dvs este corecta, PSD si PNL nu pot coabita pentru ca sunt natural dusmani doctrinari (si nu numai|). Dar pe termen scurt se joaca la supravietuire. Poate e paradoxal dar urmatoarele alegeri sunt mult mai importante pentru opozitie decat pentru PDL. Pentru ca PDL are o alternativa calduta in cazul pierderii alegerilor: trecerea in opozitie, cu conturile pline ochi dupa guvernare si exploatarea din poztia de balama (ce-i drept nu de vioara intai dar am spus alternativa calduta nu calda) a inevitabilului razboi PSD PNL care urmeaza. Insa la USL, si in special la PNL se joaca la supravietuire. Daca Basescu reuseste sa incorpeasca un guvern in conditiile in care USL nu ia 50%, Antonescu, dar si PNL ca partid, sunt istorie. Vor fi probabil absorbiti in PDL. N-au resurse nici financiare si nici de rabdare sa mai reziste si se vor preda neconditionat.

    Plecand de la premisa asta decizia lui Antonescu si a PNL e corecta. Da, pe termen lung ii da un avantaj PSD-ului dar alternativa ii da un avantaj pe termen scurt lui Basescu si PDL si chestiunea e simpla: fara succes pe termen scurt (impotriva lui Basescu si a PDL) nu va exista un termen lung asa ca e irelevant.

    E clar ca Basescu a facut miscarea asta nu ca sa ii dea PNL-ului un avantaj in lupta viitoare cu PSD-ul ci ca sa se ajute pe sine si PDL-ul. Cum? Aici pot fi mai multe variante, nu sunt telepat si nu pot stii ce a gandit Basescu. Pot sa imi inchipui ca probabil ar expolata discutiile pe seama unei noi Constitutii in modul cel mai populist cu putinta, incercand sa deturneze agenda publica spre „eroismul” lui de a renunta la 2 ani de mandat (cu care oricum nu mai are ce face daca pierde guvernul, omul vrea putere nu functie decorativa) pentru a „reforma” Constitutia pe gustul poporului. Teme cu priza la populime sunt vorba aia garla: confiscarea averilor (cu cat mai extinsa si mai arbitrara cu atat mai pe placul romanului sarantoc OTVist invidios pe banii altuia), etc etc. Cat de mult succes ar avea sincer nu stiu, bizonii sunt prosti dar cam gandesc cu stomacul. Si stomacele le sunt goale… Dar de ce sa riste PNL? Status-quo-ul il avantajeaza, PDL se duce in jos atat in sondaje cat si organizational, agenda publica ii e net defavorabila presedintelui si totul merge spre o previzibila victorie la scor a USL in Noiembrie. Americanii au o vorba simpla: If it ain’t broke, don’t fix it.

    Mai pe scurt, pentru PNL logica e simpla: ca sa ajunga la alegerile din 2014 mai intai trebuie sa treaca cu bine de 2012 si asta implica obligatoria infrangerea la scor a PDL/Basescu. Ori daca intri in jocul presedintelui de obicei pierzi pentru ca el joaca acolo unde are cat mai multe atuuri.

    • Da, cred ca se poate incepe de aici: „Ori daca intri in jocul presedintelui de obicei pierzi pentru ca el joaca acolo unde are cat mai multe atuuri.”

      1. Re-unificarea alegerilor ar creste automat prezenta la vot. Prezenta crescuta = USL nu ia peste 50%.
      2. Prezidentiale in toamna inseamna Crin vs MRU. Cam trist pentru Crin, parerea mea.
      3. Schimbarea mandatului presedintelui la 4 ani ar veni, probabil, la pachet cu alte modificari. Unicameral? 300? Nu putem sti. Indiferent ce, inseamna munitie de campanie pentru PDL.
      1 + 2 + 3 = MRU presedinte si refacerea aliantei DA, cu debarcarea lui Crin. A, si Basescu prim-ministru.

      Evident, ce am scris eu mai sus e un scenariu. Posibil, realist, dar nu si obligatoriu. Insa nu cred ca cineva din USL vrea sa se complice cu acest scenariu. Pentru ei, perpetuarea situatiei actuale inseamna victorie in toamna. Iar daca prezenta la vot va fi scazuta, inseamna, cred, peste 60%.

      • Extraordinar :-)

        1. Non-sequitur.
        2. I-as zice speculatie, dar nici macar speculatie nu e – pentru ca e incoerent. USL merge la victorie, dar candidatul ei ar merge la infrangere. Go figure.
        3. Temele respective, daca au valoare in campanie pentru PDL, au tocmai pentru ca pot spune ca USL s-a opus, desigur.

        Oricum, multumesc. Comentariul e un bun QED la una din afirmatiile facute in articol.

    • Momo,

      sunt comentariul tau afirmatii cu care sunt cu totul de acord, altele cu care nu sunt si le putem discuta. Insa, dincolo de asta, in integralitatea lui comentariul e confuz si pe alocuri contradictoriu. Incepi prin a spune ca PNL lupta pentru supravieturire si PDL are o ”alternativa calduta”, continui prin a spune ca PDL se duce in jos… Spui ca PNL trebuie sa infranga la scor PDL / Basescu in 2012 – pai exact asta e propunerea ca Basescu sa plece in 2012, nu? Daca presedintele poate deturna atentia publica dupa voia sa, atunci poate face asta si fara sa demisioneze, nu? Te intrebi (retoric) de ce sa riste PNL, dar nu explici ce anume risca intr-un scenariu, care nu ar risca in celalalt. Eu, in schimb, am spus ce risca, in scenariul in care alegerile sunt decalate… Pot fi perfect de acord ca victoria USL in noiembrie va fi categorica, si atunci cu atat mai categorica cu cat ar castiga si presedintia, evident!

      Pur si simplu, chiar daca ai un argument impotriva celor spuse in articol, nu reusesti nicicum sa il formulezi intr-un mod coerent.

      • Răspunsul logic e „divide et impera”. Băsescu i-a aruncat un os lui Crin (nu pot crede că Antonescu e atît de idiot încît să nu se gîndească serios la posibilitatea de a fi șuntat în 2014) tocmai ca să se certe Ponta și Antonescu (pe ascuns la început, dar cu Băsescu sperînd probabil că conflictul va escalada și vor apărea probleme și pe față).

        • E foarte posibil ca asta sa fie explicatia gestului prezidential; dar asta nu schimba cu nimic ce spun in articol. Sigur, s-ar fi putut ajunge si la cearta, insa una cu PSD in defensiva: cum anume ar fi putut explica dl Ponta de ce refuza sa scape de presedinte cu 2 ani mai iute? Si atunci, din doua una, fie ar fi acceptat sa sustina pe dl Antonescu la presedintie, fie ar fi admis ca de fapt n-are nicio intentie sa cedeze presedintia liberalilor. Or, strict din punctul de vedere al PNL si al lui Crin Antonescu, cu cat mai devreme cu atat mai bine, evident. Daca e sa te certi cu PSD, mai bine o faci cat il ai, de bine de rau, la mana – decat sa o faci cand a ajuns la guvernare si cearta nu face decat sa iti dezmembreze alianta si partidul.

      • Imi cer scuze daca nu am fost clar. Probabil graba e de vina.

        Lucrurile in opinia mea sunt destul de simple:

        PNL are neaparat nevoie de victorie in 2012. Neaparat. O noua infrangere il dezintergreaza definitiv. Si PSD-ul (sau macar conducerea acestuia) e cam in aceeasi situatie dar asta e oricum irelevant, ei n-au intradevar nici un interes in alegeri prezidentiale anticipate (la care Ar fi nevoiti sa il sustina pe Antonescu).

        PNL are interes in alegeri rpezidentiale anul asta dar are de ales: ignora propunerea prezidentiala conservandu-si sansele de a invinge la parlamentare sau „musca nada” in speranta obtinerii presidentiei dar risca sa ii dea suficienta munitie lui Basescu si PDL-ului prin mutarea agendei publice spre un domeniu (reforma constitutionala) unde acestia pot lansa tiribombe populiste care sa ameteasca electoratul suficent incat sa castige ei urmatoarele alegeri. Sigur sansele PDL intr-un asemenea scenariu nu sunt mari dar eleexista. Si PNL-ul dupa parerea mea, face bina ca nu risca.

        P.S. Nu cred ca ma contrazic. PDL e in pierdere evidenta de viteza. Nu numai in sondaje unde stagneaza sau scade (depinde de casa de sondaj) ci si din punct de vedere organizational, diversele factiuni se cearta violent in timp ce oportunistii pleaca, cu tot cu structuri intregi de activisti vitali in campania electorala. Dar, dincolo de asta PDL nu sta asa de rau. Da, aproape sigur va merge in opozitie la toamna. Da, procentele pralamentare le vor scadea substantial, as estima ca spre 14-15%. Dar nu vor disparea ca partid, ba chiar pe termen mediu au o pozitie politica destul de favorabila. PNL si PSD, ramasi pricipalii actori politici in acest scenariu se vor incaiera inevitabil iar PDL se va gasi in relativ scurta vreme (ce sunt doi ani in opozitie cand ai burta plina daca nu un binevenit respiro pentru o digestie sanatoasa?) intro pozitie foarte favorabila, cea de arbitru. PNL desi acum e pe cai mari in sondaje nu are aceasta relaxare. Pentru ei la toamna, o repet, se joaca supravietuirea.

      • doc, KISS (keep it simple…). Fara Basescu in functie (deci fara „jos Basescu si camarila sa”), ce mesaj prezidential are Crin? ZERO! Ipotetic MRU, are un mesaj/program care spune ceva, caci Crin nici macar „revolutia bunului simt”nu o mai poate striga cu Frunzaverde alaturi.

        • Precaut,

          daca argumentul este ca, fara Basescu, candidatul Crin Antonescu nu are discurs si risca sa piarda se aplica la fel de bine in 2012 ca si in 2014, nu? De fapt, se aplica mai bine in 2014, pentru ca atunci o sa se puna problema competitiei nu doar cu candidatul PDL ci si cu cel (potential) al PSD!

          • remarcati va rg ca intre 2012 si 2014 sunt doi ani, rastimp in care C.A. trebuie sa vorbeasca despre ceva. (Ipotetic) economia nefacand miracolele vizionare ale USL despre ce sa vorbeasca? despre (ipotetic) rateurile premierului Ponta? despre refuzurile UE, CE, FMI si altele de a accepta fantasmagoriile marxist-peroniste drept acceptabile de Tratatul de guvernanta fiscala?

          • Precaut,

            tot nu tine :-) Fie si plecand de la presupunerea (extrem de greu de crezut, totusi!) ca liderul PNL refuza in mod deliberat sa comaseze alegerile ca sa isi conserve discursul anti-Basescu, faptul ramane ca, fie in 2012 fie in 2014, este din acest punct de vedere intr-o situatie similara…

  2. vad ca toata lumea uita cea mai importanta problema: constitutia.
    discutia ar trebui dusa pe calitatea noului proiect de constitutie in comparatie cu constitutia in vigoare.
    degeaba facem trocul propus de presedinte, daca sistemul ramane la fel de prost, singura deosebire fiind mandatul de 4 ani al presedintelui, concomitent cu cel al parlamentului.
    cu parere de rau, vad ca se vorbeste de persoane, de Basescu, Antonescu, Ponta, de partide si de interesele lor, dar nu se vorbeste absolut deloc ca de fapt trocul va schimba poate niste persoane cu altele, niste partide cu altele si nicidecum o constitutie proasta cu una buna.

        • E opinia ta, nu o impartasesc. Dincolo de asta, daca faci un efort sa urmaresti discutia, comentariul colegului tau imi reprosase ca nu se discuta absolut deloc despre subiect. La asta i-am raspuns.

          • Nici eu n-am contestat in totalitate raspunsul pe care i l-ai adresat „colegului” meu. Doar in privinta calitatii celor doua constitutii. Pentru ca nu se demonstzreaza nicaieri ca varianta pe care o considerati a fi in interes general e mai buna.

          • Probabil ca nu, Doc. Dumneata se pare ca intelegi prin argument un exemplu, in speta cel al Frantei, unde, pentru evitarea extremismelor, se incearca alegerile generale. Ori, prin singularitatea sa, acest exemplu nu poate fi considerat inca un rezultat empiric, fiind prea devreme pentru a concluziona. Cred mai degraba ca, dupa o tendinta extremista accentuata, Europa intreaga revine la o ideologie mai atenuata. Extremismul insusi se caracterizeaza prin fluctuatii puternice in ambele sensuri.
            Iar, pe de alta parte, un contraexemplu am si eu: in 2000 in Romania, un partid extremist a ajuns sa aibe a doua reprezentare in Parlament, iar liderul sau a ajuns in turul 2, obligand pana si partidele istorice sa voteze cu candidatul criptocomunist. De la decalarea alegerilor nu s-a mai intamplat asta. Si atunci, cum e mai bine?

    • pt claritate: schimbarile constitutionale propuse de Basescu sunt minore.
      nu se modifica art 103 si nici art 80, sursele constitutionale ale crizelor politice din 2007 incoace.
      cat timp astea raman identice, mandatul prezidential de 4 ani si balariile alea cu parlament unicameral nu vor aduce nici un plus interesului public.

  3. momo, ai pe undeva dreptate, dar privesti lucrurile tot in logica „razboiului” (e clar ca nu-l prea palci pe Basescu). totusi, pornind de la punctul tau de vedere, intr-o analiza mai pragmatica, intradevar PNL e mai in avantaj alegand USL-ul acum.

    PNL-ul ar putea fi maine la guvernare, amintindu-si brusc ca MRU a fost liberal si ca de fapt nici nu era asa rau in alianta DA (eventual cu o mica debarbare a lui Crin), ar fi majoritate, s-ar modifica si Constitutia poate, dar ar fi o miscare pe termen scurt si probabil s-ar duce in cap la alegeri.

    Asa, cu PSD, PNL-ul a obtinut aproape paritate in alegeri. E clar ca paritatea un pic falsa, pentru ca PSD si-a ales mai intai zonele in care era puternic, PNL la fel, dar, fiindca diferenta e mare intre cele doua partide, in zonele in care PDL e puternic (deci cu mai multe sanse sa piarda locul in Parlament) vor fi mai multi candidati PNL decat PSD. Chiar si asa, PNL va obtine probabil mai multe locuri decat daca ar merge singuri in alegeri.

    Mai mult, dupa alegeri, nu ar fi chiar imposibil sa vezi situatia de care ziceam mai sus – basescu il pune tot pe MRU prim-ministru, pupat piata Independentei, Crin brusc candidat la Presedintie sutinut de PDL+PNL sau Crin debarcat si inlocuit de cineva din garda veche (ca tot s-au menajat toti, fiind ocupati mai degraba cu pescuitul).

  4. Citind textul domnului Ghinea am remarcat ca acuzele se aduceau sistemului, atat cel semiprezidential cat si cel de vot uninominal cu compensare. M-a frapat atunci solutia pe care dumnealui o propunea, de revenire la alegeri generale. Ok, inteleg ca puternicii zilei atat sunt dispusi sa negocieze si, sub acest aspect, un porumbac in mana e mai bun decat Vantu dupa gard. Darpana la urma cum definim „interesul general”? Este consensul intre Presedinte si Premier de interes general? Ceausescu si Dascalescu sau Iliescu si Vacaroiu s-au inteles bine. Au fost in interesul general?!
    Alegerile simultane n-ar putea aduce decat avantajul ca se poate indentifica cu ceva mai multa precizie vinovatul pentru situatia dezastruoasa. Adica ne-am resemnat sa ramanem la sapa de lemn, dar sa stim si noi macar din cauza cui. Mie mi se pare suficienta crasa!

    Din pdv al lui Ponta Basescu nu trebuie sa scape ieftin. Un accept ar propunerii (de a carei constitutionalitate, personal, ma indoiesc) l-ar face erou pe Basescu, fara sa merite. A ratat ocazia sa-i fi sugerat lui Basescu sa faca un referendum, simultan cu localele, la care lumea sa decida daca se revine la 4 ani de mandat prezidential. Iar daca 4 milioane voteaza DA (exact cati au votat si pro-uninominal) Basescu sa-si dea demisia.

    • Hantzy,

      „Este consensul intre Presedinte si Premier de interes general? Ceausescu si Dascalescu sau Iliescu si Vacaroiu s-au inteles bine. Au fost in interesul general?!”

      Contraexemplul tau e o eroare logica, evident. Dincolo de asta, reciteste ce am scris in articol: am spus ca decalarea a introdus o logica conflictuala in sistem. Nu e vorba de pretentia ca presedintele si premierul ar trebui sa fie mereu in consens, am spus asa ceva?. E vorba de faptul ca, cat timp sunt de la forte politice diferite, sistemul ii obliga practic sa se opuna, sa fie in conflict – asta spunea si dl Ghinea, cu tot cu exemple, daca ai citit. Nu mai e o opozitie de politici, care e normala, chiar benefica. Nu e nici macar una personala. E una determinata de sistem.

      Ca sa fac o comparatie facila si explicita, e ca si cum tu ai pune problema ca de ce ar trebui sa se interzica contactul fizic intre fotbalisti, ca e parte din sport, in timp ce eu iti explic ca „sportul” asta, asa cum a fost determinat el de modificarea de regulament, faultul devine o chestie obligatorie pentru victorie.

      „Alegerile simultane n-ar putea aduce decat avantajul ca se poate indentifica cu ceva mai multa precizie vinovatul pentru situatia dezastruoasa. Adica ne-am resemnat sa ramanem la sapa de lemn, dar sa stim si noi macar din cauza cui. Mie mi se pare suficienta crasa!”

      E o parere pe care n-o impartasesc, desigur. Si am motive bune. Da, una din premisele functionarii corecte ale unui sistem politic democratic e si asumarea (si atribuirea) corecta a responsabilitatii politice, si existenta unei alternative in sistem la ea. In timp ce noi decalam mandatele, francezii faceau exact invers. De ce? Pentru ca votul negativ dupa coabitarea Chirac-Jospin, neavand alternativa democratica, s-a dus masiv catre extrema dreapta. Repet, se intampla fix in timp ce noi faceam calea inversa.

      „Un accept ar propunerii (de a carei constitutionalitate, personal, ma indoiesc) l-ar face erou pe Basescu, fara sa merite.”

      Hm, presedintele nu are voie sa isi dea demisia? Ciudat. Aveam senzatia ca e un act unilateral.

      Dincolo de asta, sunt absolut uimit sa vad ce parere ai si tu si altii despre presedintele Basescu, despre ce puteri inexplicabile ii acordati. E un magician, poate face chestii absolut supranaturale : de exemplu e capabil sa devina cumva, nu e clar cum, erou printr-o simpla demisie. Obsedantul domn Basescu, cate poate el sa faca!

      Repet, Victor Ponta are motive excelente sa nu doreasca demisia presedintelui si comasarea alegerilor: faptul ca ar fi obligat sa accepte fie destramarea USL inainte sa ajunga la putere, fie pierderea presedintiei. Asta, nu fantezii despre cum devine Basescu erou, sau alte asemenea.

      • Nici eu n-am negat nicaieri ca logica conflictuala a fost introdusa in sistem. Dar nu prin alegeri decalate. O coabitare e posibila si in cazul alegerilor generale. Varianta nu elimina neajunsul, ci ajuta doar la identificarea „vinovatilor”, acestia nemaiputand arunca vina dintr-o curte intr-alta. Atat!
        Starea conflictuala descrisa rezulta din struto-camila semiprezidentiala, situatie in care ajuta fie cutumele, fie o distinctie mai accentuata intre puterile statului si a mediatorului intre acestea.
        Exemplul Frantei nu e, din acest punct de vedere, edificator. Renuntarea la sistemul semiprezidential si nmirea presedintelui de catre alesii nostri ar fi solutia optima. Aici bateam eu seaua.
        Presedintele are voie sa-si dea demisia, dar nu prea cred ca are voie sa conditioneze depunerea ei de un accept al opozitiei. Opozitia, cel mai probabil, nu l-a votat. De ce atunci sa decida ea asupra terminarii premature a mandatului in dauna celor care l-au votat?! Daca Presedintele chiar crede ca asta e solutia cea mai buna, atunci sa intreprinda toate demersurile pentru a arata avantajele acestei solutii printr-o dezbatere publica, urmata de un referendum, iar nu sa-i momeasca tocmai pe cei care nu l-au votat. E macar mai demn, daca nu mai corect! Si parca se potriveste mai bine o astfel de haina primului om in stat.

        • Hantzy,

          „Presedintele are voie sa-si dea demisia, dar nu prea cred ca are voie sa conditioneze depunerea ei de un accept al opozitiei”

          exista cu siguranta un articol neidentificat din constitutie care interzice asta, operand (ca doar d-aia e fantastica lege fundamentala, nu?) si o modificare in dictionar la definitia termenului „unilateral”.

          • N-are rost sa fii ironic, Doc! Stim amandoi ca nu exista un astfel de articol in legea fundamentala. Nu inseamna insa ca tot ce nu este stipulat, este si permis. Pentru ca exista un spirit al legii, adica un sens pentru care a fost elaborat respectiva lege, si daca exista deficiente de formulare sau lacune, ce n-au putut fi evitate la momentul elaborarii, nu inseamna ca ele pot fi ulterior liebr speculate. De asta spuneam „cred”.
            Insa, daca domnul presedinte e atat de convins ca interesul national ar fi sa revenim la alegerile generale, atunci o poate face printr-un exemplu personal, sugerand adoptarea respectivei modificari intr-o sesiune urmatoare, iar nu pe final de mandat legislativ. De asta pomeneam si de demnitate in interventia mea.

      • Ca o completare, iata ce spuneam la articolul domnului Ghinea: In plus, renuntand la alegerea presedintelui, “traditie” iliesciana la care tine si Basescu, am da mai multa importanta alegerilor parlamentare. Si am elimina si acele neajunsuri, al multiplelor poluri de putere si al desemnarii premierului. De ce sa ne multumim atunci cu jumatatea de masura propusa, a revenirii la alegerile generale?
        Rezulta clar ca nu sustin sistemul actual cu alegeri decalate, dar nici pe celalalt, considerandu-l doar o „jumatate de masura”, ceva mai bun totusi.

          • Ceva mai sus spuneam: „Ok, inteleg ca puternicii zilei atat sunt dispusi sa negocieze si, sub acest aspect, un porumbac in mana e mai bun decat Vantu dupa gard.”

          • Ceva mai sus spuneam:
            „Ok, inteleg ca puternicii zilei atat sunt dispusi sa negocieze si, sub acest aspect, un porumbac in mana e mai bun decat Vantu dupa gard.”

      • Dincolo de asta, sunt absolut uimit sa vad ce parere ai si tu si altii despre presedintele Basescu, despre ce puteri inexplicabile ii acordati. E un magician, poate face chestii absolut supranaturale : de exemplu e capabil sa devina cumva, nu e clar cum, erou printr-o simpla demisie.
        Oh, nu eu nu! Dar stiu cum vor gandi altii, anume cei care l-au considerat erau pentru ca s-a pus la dispozitia unei comisii de ancheta. Exista precedentul care ma indreptateste sa judec astfel. Si mai exista ceva: prin oferta facuta opozitiei, TB ar fi castigat oricum: fie prin marul otravit oferit, fie prin senzatia ca nu se agata de putere. Dar ia sa se fi intors la popor si, cu ocazia localelor, sa intrebe: „Ma mai vreti doi ani sau vreti sa revenim la alegeri comasate?” Fata de posibilul esec, zau ca varianta aleasa pare ca-l face erou!

  5. Salut,

    O analiza foarte buna, cu o observatie insa: in forma actuala, USL ca si constructie politica este formata nu din PSD si PNL , ci din PSD + (PNL+PC), unde PNL+PC este o alianta inregistrata. Prin protocolul PNL-PC, PC are garantat un numar de locuri eligibile pe care PNL va trebi sa i le cedeze.
    Parerea mea este ca, in ipoteza in care USL castiga alegerile parlamentare, PNL se poate astepta la o surpriza majora din partea PC, paritatea prezumata devenint minoritate prin reincalzierea unei vechi iubiri dintre PSD si PC. Caz in care PSD va controla de fapt parlamentul.

    • Radu,

      excelenta observatie. Dincolo de asta, conducerea excesiv de autoritara a lui Crin Antonescu a creat falii vizibile chiar in interiorul PNL. Un episod s-a consumat chiar azi. Daca in 2013 PSD vine la putere si apoi denunta intelegerea de a-l sprijini la postul de presedinte, nu cred in abilitatea partidului de a ramane strans unit in jurul unui lider care a jucat totul pe-o carte si a pierdut. Vor veni cuminti la guvernare, in postura de partid satelit – daca nu ca PNL, ca factiune din acest partid. History repeating.

    • Caz in care PSD va controla de fapt parlamentul.

      N-ar fi nimic nelegitim in acest lucru. Sau oribil. Sau impotriva acelui clamat interes general. Se presupune ca electoratul este informat si voteaza in deplina cunostinta de cauza. Ca PSD s-ar putea sa le joace o festa PNL e posibil, dar ar trebui atunci sa aplaudam ca vom avea in frunte niste strategi atat de straluciti. Doar cu asta ne-am obisnuit in ultimii 8 ani!!!

      • Nu zic ca ar fi ilegitim. Dar ar reduce spre zero sansele lui Antonescu de a fi sprijinit ca prezidentiabil de catre PSD. Cu majoritate in parlament e destul de clar ca PSD va dori sa controleze si guvernul si sa aiba si presedintele.

        • @Radu,
          Sorry, avusesem senzatia ca afirmatia era facuta cu obida, cu parere de rau. Mea culpa!
          Niciodata nu am crezut in sustinerea lui CA de catre PSD. A fost si va fi doar o alianta conjuncturala, nicidecum definitiva. Nu ar fi nici primii si, foarte probabil, nici ultimii care ar face-o.

  6. Foarte bun articolul – a fost o placere sa il citesc.

    Raman totusi consternat cat de lipsit de reactie este PNL-ul si alte cateva partide mici care au acceptat sa intre in hora „anti-basescu”. Imi pare ca PSD-ul a oferit cu marinimie bomboane otravite celor intituati de dreapta, si fara prea multe explicatii – interesul fiind ciolanul – le-au luat.

    Ceea ce este cel mai grav este aparatia monstrului unic -USL – oare sa aiba romanii asa o memorie scurta sau sa nu le pese???

    Probabil ca o miscare rapida va fi demisia lui Basescu – sa o asteptam curand!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Miron Damian
Miron Damian
Miron Damian scrie analize politice pe forumuri începând cu 2002, sub pseudonimul Doc. A colaborat cu ziarul Cotidianul si cu revistele Dilema Veche si Revista 22. Din 2006 are blogul propriu în cadrul Hotnews, "Inventarul Stricăciunilor Politice"

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro