joi, martie 28, 2024

De ce votez. Și cum anume

1. Absenţa la vot se plăteşte

Ne-am obişnuit deja cu politica de campanie electorală, cu faptul că în preajma alegerilor naţionale acţiunile politicienilor au ca singur ţel obţinerea cât mai multor voturi. E un lucru natural, ceva ce se întâmplă în orice ţară democratică, fie şi în forme foarte diferite. Dar în România acest fenomen este însoţit de un altul, la fel de evident. Și care pare la fel de natural, prin urmare, deși e o aparență care înșeală.

Mă refer la faptul că aceste „acţiuni electorale” sunt foarte dezechilibrate. Natural ar fi ca ele să vizeze toate categoriile de votanţi. În realitate, unele categorii sunt privilegiate, iar altele sunt relativ ignorate. De exemplu, de departe cea mai vizată categorie este cea a pensionarilor. S-au publicat liste cu ” legi electorale”, puteţi număra câte din ele îi vizează direct sau indirect. „Partidele se bat pe votul pensionarilor” constată periodic presa, ca şi cum ar fi de la sine înţeles că, dacă e să se bată pe votul cuiva, pensionarii sunt prima, dacă nu singura ţintă. Şi, ca să completeze dilema, vorbim de toate partidele. De ce? Sensibilitatea politicienilor noştri la problemele vârstei a treia? Ok, lăsăm gluma; dar întrebarea rămâne. Sunt mai bune voturile pensionarilor decât ale altora? Cu siguranţă că nu.

(O paranteză. Am scris aceste articole în ajunul alegerilor din 2008. Situația de acum este diferită, pentru că opoziția actuală, ARD-ul dlor Blaga și Ungureanu, nu funcționează politic, n-a făcut niciun fel de campanie. Dar în esență afirmațiile rămân la fel de valabile ca acum patru ani – dacă luăm, de exemplu, modul în care partidele, fără excepție, s-au raportat la măsurile de austeritate.)

Se spune, uneori cu un ton dispreţuitor, că votul pensionarilor e uşor de cumpărat. Nu sunt de acord cu o bună parte din asta, mai ales cu tonul, dar afirmaţia conţine un adevăr simplu şi esenţial. Da, votul acela se „cumpără”, dar nu din alt motiv decât că e „vândut”. Politicienii sunt atenţi la pensionari pentru că doresc votul lor. Şi doresc în primul rând votul lor, nu pentru că ar fi mai bun decât al altora, ci pentru că ei îl dau mai mult decât alţii. Sunt categoria socială cu cea mai bună prezenţă la alegerile naţionale. La polul opus, categoria cea mai activă economic este una dintre cele mai pasive din punct de vedere electoral. Prin urmare, aceștia abia ajung pomeniţi în discursuri, și cu atât mai puţin luaţi în seamă în deciziile politice. Am spus că e natural ca politicienii să caute să obţină voturi. De aici se deduce imediat că vor ţinti cu măsurile electorale acele categorii sociale care votează şi le vor ignora pe cele care n-o fac. Logic. O să spuneţi că tocmai am făcut marea descoperire că pământul e rotund. Răspund că e foarte necesar să afirmi că pământul e rotund atunci când sunt o mulțime de oameni care spun că-i pătrat.

Concluzia de mai sus ar putea fi rezumată aşa: absenteismul se plăteşte. De multe ori chiar la propriu. Or, există două categorii de pledoarii în favoarea refuzului de a vota. În prima intră cele să le zicem emoţionale sau subiective, oamenii spun că nu votează pentru că nu vor, nu le place, le e greaţă etc. Ajung și la ei. În schimb, în cea de-a doua categorie intră pledoariile să le spunem raţionale sau obiective, oameni care spun că refuzul de a vota e un lucru bun, că e un gest care va provoca o evoluţie pozitivă.

Termenul „raţional” îmi pare în acest caz aproape ironic. În general pledoariile de acest fel conţin o sumă de cuvinte frumoase şi de afirmaţii categorice, lipsite de orice fel de acoperire în realitate. La baza lor stă credinţa ciudată că aceiaşi politicieni care urmăresc fără niciun scrupul interesul lor practic şi imediat ar putea să ia în serios teoriile despre „lipsa legitimităţii”; că aceiaşi politicieni care sunt îndeajuns de cinici încât să sacrifice interesul public de dragul carierei lor sunt atât de sensibili încât să observe dezinteresul unor electori, ba chiar să fie mişcaţi de el. Nu există aşa ceva. Analiza nu stă în picioare, la fel cum nu stă nici observaţia: pledoariile de acest fel nu pot să aducă în sprijinul lor un singur caz concret în care absenţii la vot să fi determinat vreo evoluţie pozitivă. În schimb exemplul contrar stă în faţa lor, mare şi clar şi perfect explicabil: absenţii chiar determină o schimbare politică. Cea prin care sunt ignoraţi.

2. În apărarea absenţilor de la vot

Autorii pledoariilor pro-absenteism sunt adesea atacaţi în dezbaterea publică, uneori foarte brutal. Acum, opinia mea este diferită, chiar opusă față de cea pe care o susțin ei. Cu toate astea, consider că atacurile împotriva celor care refuză să meargă la vot sunt adesea nefondate şi că punctul de vedere al acestor oameni merită apărat şi înţeles.

În primul rând, resping vehement ideea că absenţii ar trebui să fie obligaţi să meargă la vot cu ameninţarea unei sancţiuni, de exemplu a unei amenzi. Şi nu mă refer aici la faptul că oricum absenţa lor de la vot se traduce adesea printr-o astfel de sancţiune, cum spuneam mai sus. Motivul pentru care resping o astfel de măsură este mult mai simplu şi mult mai important: democraţia liberală, căreia votul popular îi e un instrument, este sistemul politic care asigură practic gradul maxim de libertate personală pentru cetăţenii unui stat. Acesta îi e scopul fundamental. Ideea de a obliga pe cineva să contribuie la un sistem menit să maximizeze libertatea personală este un non-sens evident, la nivel de principiu. Eşti forţat să-ţi exprimi liber opţiunea politică. Impunerea unor obligaţii poate fi justificată doar de protejarea sau asigurarea drepturilor celorlalţi. Or, aşa cum spuneam, refuzul de a vota are ca efect ignorarea absenţilor de la deciziile politice; pot argumenta că le provoacă *lor* un prejudiciu, ceea ce-l face, per total, să fie ceva rău. Dar nu am niciun argument cu care să pretind că refuzul cuiva de a vota îmi provoacă *mie* un prejudiciu. Prin urmare nu am niciun argument pentru impunerea unei obligaţii în acest sens.

Bun, de ce totuși aleg să apăr oameni cu a căror opinie sunt într-un categoric dezacord? Pentru că un punct de vedere subiectiv şi unul obiectiv, fie şi asupra aceluiaşi subiect, nu se pot „întâlni” în dezbatere. Sunt în planuri fundamental diferite, nu se pot infirma unul pe celălalt. Nu pot contra-argumenta o opinie. Dacă cineva spune „pământul e pătrat” mă pot gândi la un discurs şi la câteva argumente cu care demonstrez că nu are dreptate. În clipa în care enunţul devine „mie mi se pare că pământul e pătrat” sau „mi-ar place altă formă pentru planeta asta” întreg discursul şi toate argumentele de mai sus au devenit perfect inutile. La fel, dacă cineva spune „absenteismul are efecte pozitive”, pot demonstra că se înşeală, am şi făcut-o. Nu pot face nicio demonstraţie, însă, împotriva unui enunţ de tipul „eu consider că votul e inutil”. Cât timp enunţul e la nivelul unei senzaţii şi unei opinii personale, nu se poate pune problema unei contra-argumentări. Nu se poate vorbi de a-i da sau nu dreptate, ci eventual de a împărtăşi sau nu aceeaşi părere. Exact la fel e situaţia şi dacă absenteismul e justificat – raţional! – cu afirmaţie de tipul „toţi sunt la fel”. Putem purta discuţia la nivel obiectiv, considerăm nişte criterii obiective pentru candidaţi, le aplicăm, vedem ce iese; putem argumenta pro şi contra, putem da sau nu dreptate. Dar, dacă afirmaţia este, eventual implicit, la modul „mie mi se par toţi la fel” orice dezbatere similară şi-a pierdut noima. Nu pot spune că o opinie (nu) are dreptate, nu pot infirma o părere. Tot ce pot aprecia este dacă opinia respectivă e sinceră.

Eu cred că o covârşitoare majoritate a celor care se exprimă pentru absenteism sunt sinceri în demersul lor. Sinceritate care trebuie respectată, apreciată şi protejată de atacuri, la fel cum trebuie protejată libertatea lor de a nu participa la alegeri.

Acestea fiind spuse, mai trebuie să spun că exact motivele pentru care consider că absenteismul trebuie apărat sunt şi cele care justifică reproşurile pe care le am uneori, sau le pot avea la adresa lui. Am spus că nu pot contra-argumenta o opinie, reciproca e la fel de valabilă. Înţeleg că cineva crede că nu-i serveşte la nimic votul, asta e părerea lui şi o respect. Eu, însă, am o părere foarte diferită şi înţeleg să fie la fel de respectată. Dacă are argumente obiective pentru opţiunea lui, le putem dezbate. Dar opinia lui în sine nu e un argument. La fel, pot să apreciez sinceritatea celui care argumentează absenţa de la vot pentru că i se pare inutil, pentru că i se par toţi la fel. Însă nu poate fi sincer cel care apoi se plânge (sau, cum se întâmplă mai rar, apreciază) în orice fel şi pe orice motiv rezultatul alegerilor. Nu poţi considera în acelaşi timp şi că oricum ar fi ieşit era la fel, şi că a ieşit rău. Nimeni nu poate avea sincer două opinii incompatibile.

3. Absenteismul ca afecțiune

O opinie nu poate fi adevărată sau falsă; putem vorbi doar dacă e sau nu sinceră. Şi totuşi, la o opinie se ajunge pe baza unui proces mental. În măsura în care acesta poate fi stabilit, explicit sau implicit, ne reîntoarcem pe domeniul obiectiv şi-l putem dezbate. În măsura în care opinia porneşte de la un fapt, putem vorbi de gradul de (i)realitate al acestuia. În măsura în care opinia se construieşte pe baza unei deducţii, putem vorbi de gradul ei de (i)raţionalitate.

Când vine vorba de absenteism şi de justificările pentru acesta gradul de raţionalitate diferă puternic de la caz la caz. Cuiva care are probleme grave de rezolvat în ziua alegerilor ar fi absurd să i se ceară să voteze; sau cuiva căruia îi e greu ajungă la vot. La fel, cineva care are prea puţin interes în rezultatul alegerilor are o justificare perfect raţională pentru a absenta. Aici intră, probabil, covârşitoarea majoritate a absenţilor. Nu discut aici dacă lipsa de interes este la rândul ei justificată sau dacă dezinteresul e sincer, sunt alte subiecte. Dar mi se pare absolut raţional ca un om să acţioneze în virtutea propriului său (dez)interes.

În schimb, cineva care consideră că rezultatul alegerilor nu-l poate afecta în vreun fel trăieşte în cel mai bun caz în altă ţară, în cel mai rău caz în altă realitate. Nu văd raţiunea gestului cuiva ce refuză să voteze pentru că nu există o anumită lege sau parlamentarii sunt proşti: absenţa de la vot e un pas inapoi de la scopul declarat. Am citit un comentariu care justifica absenţa de la vot pe motiv că cei prezenţi „dau cu banul”. De dragul dialogului pot accepta asta, dar realitatea obiectivă este că a nu vota înseamnă, în efect, a ceda votul celorlalţi. Dai banul celor care dau cu banul, inclusiv la propriu. Am văzut oameni care absentează şi se plâng de faptul că alţii îşi vând votul, uneori spun chiar că asta e motivul refuzului! Din nou, legătura între cauză şi efect, modul în care situația justifică reacția jigneşte grav logica. Dacă votul nu are valoare atunci cei care obţin ceva pe baza lui, fie şi o plasă cu alimente, procedează cât se poate de raţional. Doar cei pentru care votul contează pot în mod justificat să se plângă că alţii îl preţuiesc atât de puţin – și cu atât mai mult au de reproşat celor ce nu-l preţuiesc deloc!

Totuşi, dincolo de aceste exemple, ce ţin de extreme, există o mulţime de alte motive date pentru absenteism. Plus întrebarea mare şi lată, cum se face că atâţia oameni altfel perfect normali şi rezonabili recurg la justificări certate cu logica? De ce discuţia pare adesea să ajungă la un dialog al surzilor? Aș explica asta într-o scenetă.

Intraţi în secţia de vot, totul decurge la modul obişnuit. Vă găsiţi pe liste, luaţi ştampila şi buletinul de vot, intraţi în cabină, vă uitaţi pe lista candidaţilor, vă opriţi asupra unui nume, puneţi ştampila… După care cabina de vot se deschide, un oficial vine aplaudând şi ia buletinul cu votul la vedere. Ieşiţi din cabină, o orchestră începe să cânte marşul nupţial. Oficialii secţiei, observatorii şi alegătorii zâmbesc şi vă felicită. Într-o parte, grupul de candidaţi, îmbrăcaţi în costume de nuntă. Unul din ei iese din şir, vă zâmbeşte şi vă dă braţul. Ajungeţi împreună în faţa secţiei, preşedintele ei, ţinând buletinul de vot în mână, rosteşte un discurs scurt şi apoi, emoţionat, spune: „Prin autoritatea cu care am fost investit de Biroul Electoral Central vă declar soţ şi soţie!”, după care urmează aplauze. Candidatul vă sărută pasional, după care, sub şiragul de flori, vă însoţeşte până la uşa secţiei, unde face, desigur, cale întoarsă.

De ce merg eu la vot? Simplu. Din calcul. Motivaţia nu merge mai departe de ce spuneam mai sus: absenţii sunt ignoraţi ulterior în deciziile politice. E un fapt. Şi opţiunea de vot e pe aceeaşi abordare: calculez ce opţiune de vot va produce ulterior deciziile politice pe care le consider cele mai bune, prin comparaţie(!). Cu alte cuvinte, prezenţa şi opţiunea de vot sunt chestiuni funcţionale şi impersonale. Sunt un mijloc prin care influenţez o stare de fapt în interesul meu.

Or, aici stă problema, nu toată lumea priveşte lucrurile aşa. Pentru multă lume, chestiunea politică în general şi cea privind absenţa sau votarea unui candidat/partid în particular devin o chestiune afectivă, o relaţie personală. Aici e explicația. O relaţie sau o decizie pe baze afective este, între altele, iraţională – lucru care e de altfel cât se poate de bun. Ceea ce e rău este ca afectivitatea să apară acolo unde ar trebui să fie calcul pur, rece, pragmatic. Aud, ca explicaţie pentru absenteism, ceva în genul „nu-mi place de nici unul”, uneori pusă la modul retoric, „ţie-ţi place de vreunul?” La care eu nu pot decât să ridic din umeri faţă de abordarea asta fără noimă: votez, nu mă-nsor. Cât de mult îmi (dis)plac candidaţii e irelevant. Sau: „nu am încredere în niciunul”. Nici eu, dar ce are a face? Încrederea e un lucru absolut necesar în orice relaţie personală, dar eu nu votez ca să cultiv astfel de relaţii. „M-au dezamăgit”, „sunt dezgustat”, „nu vreau să le dau girul, ok-ul, legitimarea”, „nu vreau să-i mai văd”, „îi bag în pizda mă-sii pe toţi” etc. etc. Toate sunt motivaţii ce se bazează pe o reacţie afectivă şi personală. Pentru mine are la fel de mult sens ca a vorbi de sentimentele aspre sau gingaşe care ar trebui să mă lege de o linie de troleibuz.

Aceeaşi reacţie care pare perfect naturală într-o relaţie personală şi pasională apare ca un lucru deosebit de iraţional imediat ce a trecut în domeniul impersonal. Să te ataşezi de o persoană e ceva normal. Să te ataşezi de un chioşc de ziare (sau de o organizație de partid) nu-i deloc natural. Suntem uneori atât de furioşi pe prieteni care ne-au dezamăgit, încât rupem legăturile cu ei şi chiar cu restul lumii. I se întâmplă oricui şi reacţia e normală. În schimb, să te răzbuni pe un automat care nu funcționează refuzând să mai bei vreodată cafea sună aproape a nebunie.

Distribuie acest articol

134 COMENTARII

  1. Parerea mea este ca gresiti.

    Problema este ca alegem un partid si nu omul.

    De ce nu priviti votul dumneavostra ca pe un bun. L-ati ceda daca ati avea de ales intre unul care a parvenit gudurandu-se pe langa mai marii zilei si unul care si-a castigat averea din contracte cu statul?

    Cred ca cei care nu merg la vot fac bine. Incet, incet mirosul o sa fie atat de puternic ca cei care voteaza pentru a primi, o sa isi dea seama ca depind de cei care aduc plus valoare.

    • Bun si? Daca cei care merg la vot pentru a primi isi dau seama ca depind de cei care contribuie mai mult, dar care nu merg, crezi ca ii va determina sa ce? In general, psihologic si politic daca vreti ( de ex. comunismul) ne arat ca oamenii nu muncesc decat daca e absolut necesar. Daca se poate sa nu muncim si sa depindem de munca altora, cu atat mai bine. Rationamentul Dvs. si in general al celor, asa cum a subliniat autorul, care cred ca astfel pedepsesc pe politicieni, este complet gresit.

      Un alt argument al celor care refuza sa mearga la vot este ca ei cred ca nu se va schimba nimic, chiar daca ei simpatizeaza cu un partid sau altul, cu un candidat sau altul. Desi nu sufera de „scarba generalizata”, ei totusi nu merg la vot, pentru ca, sunt ei siguri, ca alti oameni ca ei, care apreciaza un candidat sau partid nu vor merge la vot si deci e inutil sa mearga si el. Acest calcul iese prost. Nu are rost acum sa spunem de ce e gresit. Dar trebuie sa subliniem un anumit aspect: mersul la vot are rolul de a crea o realitate, deci votul nu se poate raporta la ceva ce exista, ci la ceva ce ar putea exista. Prin urmare, votul are un anumit aspect ideal, in senul ca incerc sa modelez realitatea in functie de o idee. Dar stati linistit, nu veti fi catalogati idealisti (ca in regimul de trista amintire). Aici e ca in cazul respectarii unui drept, al unei legi etc: in momentul in care respect legea, o fac pentru a avea si eu beneficii, chiar daca in acel moment nu sunt sigur ca ceilalti vor face la fel. Cu alte cuvinte, in vot trebuie sa credem, asa cum credem ca daca eu sunt primul care nu face mizerie in jurul blocului, va fi mai putina mizeri in jurul meu.

    • dar absenteismul ca o reactie simpla la lipsa de informare adecvata din partea presei + dezinformarea din partea partidelor? cred ca intr-o tara in care fiecare stire e patata de o orientare politica e greu sa te consideri informat si capabil sa iti oferi votul rational.

    • Nu stiu despre ce miros vorbesti sau cum crezi ca absenteismul rezolva ceva. Daca in toata tara se duc sa voteze 100 oameni, asta tot nu-i impiedica pe politicieni sa organizeze un nou parlament.

      Sunt de acord ca ar trebui sa fim mai atenti la om. Cand partidul X imi parasuteaza in circumscriptie un candidat cercetat penal, care n-a locuit in viata lui in zona si eu il votez doar pentru ca am auzit de bine la televizor despre partidul lui (de obicei temporar), atunci avem o problema. Mare. Si care tine doar de noi.

    • Dimpotrivă, părerea mea e că dv. greşiţi. Votul nu este o obligaţie, e adevărat. e un drept, unul dintre nu foarte multele pe care le avem în calitate de cetăţeni. De ce să renunţăm la el? nu vreau să ţin o lecţie patetică de istorie despre cum a devenit acest drept unul universal, deşi poate aţi avea nevoie.
      Cred că eschivarea este o formă de a masca laşitatea, comoditatea şi lipsa de discernământ. Sunt toate sursele de pe lume să ne informăm, putem analiza unde ne situăm şi ce este mai bine de făcut. În niciun caz, nu este deloc mai bine să asistăm pasivi la restauraţia comunistă.
      Şi asta pentru simplul motiv pentru care cei asemenea dv. vor fi primii care vor verbaliza nemulţumiri legate de noii aleşi. Desigur, nu ai dv., din moment ce veţi sta acasă. Dar, chiar dacă nu-i veţi vota – sau poate tocmai de aceea – ei vă vor „reprezenta” interesele. Vor veghea ca nişte tătuci la binele nostru, al tuturor.

      • Eu o privesc ca o forma de protest.

        Puteti sa ii spuneti greva. Primii grevisti ii consider pe cei care au plecat din tara in anii ’90 si apoi pe cei care au plecat dupa 2000. Sunt o parte dintre cei mai valorosi romani (bine inteles ma gandesc la cei care au plecat sa munceasca :) ). Sunt oamenii dispusi sa isi asume riscuri si care sunt capabili sa se adapteze intr-o societate concurentiala.

        Mai sunt cativa in tara. Daca si acestia ar intra in greva (plecand din tara sau sub alta forma), cei care asteapta sa primeasca vor vedea adevarata fata a ideilor lor.

        Sigura solutie este ca acest tip de stat sa intre in faliment. Cu atat mai repede cu atat mai bine. Revolutiile au fost intotdeauna dureroase iar rezultatul nu a fost cel asteptat, dar macar a existat speranta.

        • dacă tot e vorba de protest, singurul justificat ar fi un boicot – absolut general; în rest, cazurile particulare sunt perdante

        • ”Eu o privesc ca o forma de protest.”

          Eu nu pot sa o privesc asa pentru ca in realitate nu este. Nu este o greva, prin greva o anumita activitate e paralizata, o institutie se opreste din functionat. Absenteismul nu opreste niciun fel de institutie din functionat. Greva chiar determina un rezultat. Absenteismul, in schimb, nu – in niciun caz rezultatul dorit.

      • Poate chiar votul ala „universal” e problema…
        Cita vreme suntem „actionari” la o societate umana…nu ar fi mai corect sa decida mai apasat cei care chiar o sustin?
        Pe de alta parte…daca votul chiar ar conta, sigur ar face politrucii ceva sa il desfiinteze.
        Sunt 100% convins ca si la alegerile astea au facut de fapt ” blat”.
        PDL s-a lasat ïnvins””, PSD a ajuns la ciolan pt inca 4 ani…
        deci…??

    • Pentru ca votul este un „bun” doar in masura in care il exerciti. Atunci cand nu il exerciti il cedezi atuia. Si nici macar nu poti influenta cui il cedezi. Repet exact ceea ce ai citit mai sus.

    • „De ce nu priviti votul dumneavostra ca pe un bun.”

      Pentru că, în sensul îl care îl interpretați Dvs., nu este așa ceva. Este bun, așa cum explic, în sensul în care poate determina o schimbare, oricât de minoră, în bine. Dar numai dacă este dat cuiva. Altfel, nu. Absenții ”provoacă” doar ignorarea lor în deciziile politice.

    • Imi pare rau, am gandit si eu ca dumneavoastra dar realitatea demonstreaza ca m-am inselat. Nu-si dau seama de nimic. Dimpotriva, se concentreaza pe un anumit tip de electorat. Uitati-va, in pofida catorva candidati decenti, in principal de la ARD, noile staruri ale politicii nu sunt acesti oameni acceptabili. Noul star este Dan Diaconescu, cel care a creat un partid din nimic, Gigi Becali, impus liberalilor ca o necesitate, Crin Antonescu, demagogul absolut, Victor Ponta, hotul inconstient, Dragnea si Mazare, hotii constienti. Clasa politica se vanghelizeaza rapid. Electoratul dezgustat nu merge la vot iar politicienii au transmis un mesaj clar: „Ne doare in cot de voi. Ne bucuram ca nu mergeti la vot. Cei pe care putem sa-i manipulam si sa-i batjocorim merg la vot si pentru doar astia conteaza. Fie sa ramana intotdeauna majoritari in tara asta!”.

  2. In situatia asta, orice vot neacordat useleului devine foarte important si benefic pentru democratie. Doamne-ajuta sa nu obtina peste 50%!

    • Esti in eroare. Un vot care in mod normal e impotriva USL dar neexprimat ajuta USL. Ei au nevoie de 50%+1 din voturile exprimate nu din nr total de voturi. Asa ca, cu cat mai multi anti USL nu participa la vot, cu atat creste procentul USL.

  3. Referendumul privind nr. de parlamentari nu a fost bagat in seama de parlament, cu toate ca avea peste 70% voturi pro. La ce procent politicienii vor respecta poporul??
    Pina si presedintelui i s-a intors de ai sai…
    Dumnezeu cu mila

  4. 1. „Dar nu am niciun argument cu care să pretind că refuzul cuiva de a vota îmi provoacă *mie* un prejudiciu.”
    Ati uitat de referendumul din iulie?

    2. Voi merge la vot atunci cand pe buletin va aparea o „casuta” suplimentara: „Nu doresc sa fiu reprezentat de niciunul dintre cei de mai sus”, sau se va impune conditia validarii votului prin prezenta majoritatii, la fel ca la referendum!

    3 Cat despre afirmatia ca „Ideea de a obliga pe cineva să contribuie la un sistem menit să maximizeze libertatea personală este un non-sens evident, la nivel de principiu.” aveti perfecta dreptate… dar nu duceti rationamentul pana la capat: un sistem care „maximizeaza libertatea personala” este, inainte de toate, un sistem care nu te obliga sa faci parte din el! Daca sunt liber sa decid cine sa sa ma conduca ar trebui sa fiu liber sa decid inclusiv (sau in primul rand) ca nu doresc sa ma conduca nimeni!

    • 1. Articolul se referă explicit la o alegere fără condiție de validare.
      2. O astfel de opțiune ar avea sens la nivel local. Însă, așa cum spun și în articol, absența nu contribuie la așa ceva.
      3. Ați citat incomplet. :-) E acolo un termen, „practic”. Sună foarte frumos chestia asta ”să nu ne conducă nimeni”. În teorie.

      • „3. Ați citat incomplet. E acolo un termen, “practic”. Sună foarte frumos chestia asta ”să nu ne conducă nimeni”. În teorie.”

        Si care ar fi problema aplicarii ei in practica? Ne jenam cumva sa spunem lucrurilor pe nume? Am devenit incapabili sa reactionam in fata abuzurilor?

        Este semnificativ – si amuzant, pentru amatorii de umor negru – ca pe prima pagina a acestui site gasim simultan un indemn la iesirea din tribalism si „obscurantism social” (prin adoptarea „valorilor” si legilor europene, si omitand in mod convenabil faptul ca unele dintre acestea incalca flagrant Declaratia Universala a Drepturilor Omului) , un articol care promoveaza libertatea limitata (adica redusa la optimizarea functionarii in cadrul constrangerilor unei legislatii imorale, desi chiar autorul considera ca respectiva legislatie incalca flagrant Constitutia) si o „infierare proletara” a unui incident asupra caruia justitia nu s-a pronuntat (halal atitudine rationala si respect pentru prezumtia de nevinovatie)!
        Desigur, cand vine vorba de principii ne fastacim precum don’soarele de pension, cu argumentul ca „e” altii care stabilesc regulile jocului iar noi nu (adica NU!, ca sa fie clar pentru eventualii cititori care transmit rezumate „pe cale ierarhica”) contestam ordinea de drept (sanchi!) ci doar ne dam balene in acvariul virtual!

  5. Problema cu absenţa e că e concepută ca soluţie universală: toată lumea din toate colegiile trebuie să absenteze/anuleze/voteze alb. Or asta e o prostie. Dacă, ştiind că ne lipsesc candidaţii de adevărată valoare, alegem varianta „alternanţei la putere” şi totodată înţelegem că partidele mari care s-au baricadat la putere în spatele unor legi electorale aberante nu mai pot reprezenta niciunele vreo „schimbare” demnă de luat în considerare, e clar că ceea ce avem de făcut e să diversificăm pe cât posibil compoziţia Parlamentului votând cât mai mult candidaţii independenţi şi partidele mici. Or într-un asemenea demers, votul anulat îşi are şi el rolul lui – câtă vreme independenţii şi partidele mici n-au avut resursele necesare pentru a participa la alegeri în toate colegiile din ţară (ci doar în puţin peste jumătate dintre ele), pe lângă a-i vota acolo unde îi găsim trebuie să-i ajutăm şi prin anularea voturilor în acele colegii unde NU găsim nici independenţi, nici candidaţi de partide mici.

    Ideea e simplă: mai puţine voturi valabil exprimate => pragul electoral de 5% se calculează dintr-un total mai mic şi deci iese şi el mai mic ca număr absolut. Aşadar în acele colegii unde nu putem ajuta partidele mici prin vot direct (pentru că n-au candidaţi), le putem totuşi ajuta prin vot anulat (mai greu de falsificat decât votul alb sau absenţa), pentru că asta contribuie la micşorarea pragului electoral.

    • Principiul pare logic dar matematic e doar o gluma. Independentii nu pot reusi decat prin vot direct majoritar, voturile anulate in alte colegii nu-i ajuta. Partidele mici au potential de sub 1%. Ca 1% sa devina 5% ar trebui ca 80% din voturi sa fie anulate! Chiar un partid care se invarte pe la 4% ar avea nevoie de 20% voturi anulate, adica sprijinul indirect ar trebuie sa fie de 5 ori mai mare decat cel direct, o utopie. Alminteri de acord dvs, partidele mari s-au baricadat acolo iar pragul e mult prea mare.

    • 1. Fara indoiala ca legea electorală și cea a partidelor politice sunt, nu doar aberante, ci neconstituționale, am să scriu despre asta.
      2. De asemenea, argumentul acesta pentru absenteism este, trebuie să recunosc, valid. În teorie. Practic, însă, care ar fi aceste partide mici?

      • Ce parere aveti despre stabilirea unui prag electoral de minim 50 % pentru a valida orice tip de alegeri electorale (prezindentiale, parlamentare, etc)?
        pentru a evita situatiile de genul:
        – se prezinta la vot 40% din populatia cu drept de vot si castiga un partid (alianta) cu 50% alegerile – adica va reprezenta numai 20% din totalul populatiei votante.
        Poate introducerea unui prag ar sensibiliza oamenii cu privire la resposabilitatea lor fata de ei si comunitate (aici ma refer la tara sau la oras, comuna, sat in functie de alegeri). Au libertatea de se prezenta sau nu la vot, dar in acelasi timp trebuie sa stie ca exprimarea intr-o directie sau alta (adica a merge sau nu) implica costuri.

        • Inteleg si sprijin in principiu un astfel de prag, dar nu in modul practic in care il propui. Asta pentru ca ar fi un caz clasic in care socoteala de acasa nu s-ar potrivi cu cea de la targ. De fapt, ar fi complet data peste cap acolo.

          Haide sa presupunem ca exista un asltfel de prag. Ma refer aici strict la alegerile parlamentare. Ce se intampla daca el nu e indeplinit? Sigur, alegerile nu se valideaza, prin urmare niciun parlamentar nu este ales – tocmai intentia noastra. Din pacate, mai exista un efect secundar: parlamentarii in exercitiu isi continua mandatul! Alternativa ar fi sa desfiintam, efectiv, institutia – fie si temporar – ceea ce ar fi complet inacceptabil. Mai mult, tinand cont de asta: este aproape sigur ca, la alegatorii care vor invalida din convingere alegerile, se vor adauga cei care vor invalida dintr-un vot politic, pentru a pastra parlamentul vechi. O minoritate cu alta minoritate e foarte probabil sa faca majoritatea, chit ca motivele lor nu sunt doar diferite, ci si divergente.

          Am pornit de la ideea ca invalidam alegerile, in ideea ca in felul asta am avea un parlament mai popular. In realitate, e posibil, chiar foarte probabil, ca efectul sa fie cel contrar. Sa ramanem cu unul care e si mai impopular decat cel ales si invalidat.

          –-

          Asta nu inseamna ca resping ideea cu totul. Din contra, o sustin, insa intr-o varianta fezabila: invalidarea pe vot pozitiv, nu negativ si la nivel de colegiu (circumscriptie), nu national. Mai precis, sunt invalidate alegerile in acele colegii unde votul alb sau, mai bine, un vot pe casuta „niciun candidat” a obtinut majoritatea. Acolo se reia intreg procesul electoral, inclusiv (musai) depunerea de candidaturi. Chiar si fara o impunere legala, e foarte probabil ca vor fi schimbati macar o parte din candidati. Iar acest tip de invalidare n-ar mai avea problema de mai sus. Noul parlament poate intra in vigoare chiar fara o parte din membri.

          • „Din pacate, mai exista un efect secundar: parlamentarii in exercitiu isi continua mandatul! Alternativa ar fi sa desfiintam, efectiv, institutia – fie si temporar – ceea ce ar fi complet inacceptabil. ”
            Nu, efectul secundar ar fi acela ca se dizolva (fie si temporar, ca sa reiau spusele tale,parlamentul). Poti argumenta de ce ar fi „complet” inacceptabil?

            Recunosc, nu este prima oara cand intalnesc acest mod de a construi un rationament:
            1. Se porneste de la premize logice.
            2. Se continua cu un sir de implicatii/consecinte argumentate.
            3. Pe undeva pe la mijlocul lantului de implicatii se introduce o afirmatie gratuita (eu o numesc „macaz”, intrucat are scopul de a schimba directia rationamentului).
            4. Incepand din acel punct se poate ajunge la orice concluzie, tot pe calea unor implicatii corecte din punct de vedere logic.
            Desigur, premizele sunt viciate dar „autorul” spera ca nimeni nu va sesiza acest lucru…

            N.B. Despre metodele de manipulare psihologica, apelurile la pseudo-morala si celelalte erori logice prin care se „strecoara” schimbarea de directie as putea scrie un intreg articol…

            • Proprietatea termenilor, bat-o vina. „Dizolvarea parlamentului” reprezinta incetarea mandatului acestuia, a tuturor membrilor sai, in vederea inlocuirii lor la alegeri. Asta e definitia, toate elementele ei. Dizolvarea parlamentului nu inseamna nicaieri lasarea institutiei, pe durata nedeterminata, fara membri – adica, in efect, desfiintata. Fara exceptie, parlamentul dizolvat isi continua existenta institutionala, cu vechii membri, pana la intrunirea celui nou.

              Da, pot argumenta de ce desfiintarea institutiei ar fi inacceptabila, dar ar fi inafara subiectului – asta e raspunsul si la celalalt mesaj.

              Consider partea a doua a comentariului complet nejustificata si neargumentata. O las asa, cel putin pe moment.

          • Punctual: sustin ideea existentei casutei „nicun candidatat”. Nu este o solutie care sa rezolve problema ofertei electorale foarte proaste, dar macar poate scoate in evidenta aceasta problema. In aceste conditii nu as lipsi niciodata de la alegeri.

      • Stimate domn Damian,
        nu este neconstitutionala.
        Am scris deja via Theophyle, Cetatean
        http://blog.inmures.ro/2012/09/modificarea-legii-partidelor-doar-via-parlament/
        si chiar mai mult de atit am inceput un studiu comparativ.
        Nu votez pentru ca am dreptul si libertatea de a nu vota asa cum dvs. aveti acelasi drept si libertatea de a vota.
        Mai sunt si alte motive, dar la baza est LIBERTATEA de a face ce vreu eu cu votul.
        Nu imi deleg nimanui responsabilitatea si nici nu ma reprezinta.
        NU am voie sa imi critic hotul decit daca il votez ca hot al meu ? :)

        • Ceea ce citesc acolo e ca judecatorii CCR au considerat legea partidelor a fi constitutionala, din acel punct de vedere. S-au inselat.

          „Nu votez pentru ca am dreptul si libertatea de a nu vota asa cum dvs. aveti acelasi drept si libertatea de a vota.”

          Perfect de acord cu asta. Mai mult, asa cum scriu in articol, n-as fi de acord in niciun fel cu restrangerea acestei libertati!

          • Nu s-au inselat ;) . au decis si este decizia CCR. Se aplica si nu se discuta :) .

            Singura modalitate de a schimba legea partidelor si conditiile aberante de a intra in piata partidelor politice este prin parlament.
            Atunci cind vom avea cu adevarat zeci si sute de partide mici pornite cu adevarat de la firmul ierbiii asa cum avem zeci si sute de srl uri si ong uri in comunitatile cu un anumit numar de cetateni, atunci vom putea spera ca lucrurile vor incepe sa se schimbe cu adevarat.
            Pina atunci oligopolul nu face bine in nici o piata, nici macar in cea a competitiei politice.

            • Non sequitur. Faptul ca deciziile CCR sunt obligatorii pentru orice institutie nu inseamna ca sunt automat temeinice. Evident ca eu le pot discuta, ba chiar le pot demonstra a fi neintemeiate pe textul legii fundamentale – la asta ma refer cand zic ca s-au inselat.

              Dar asta, asa cum (tot) spun, e alt subiect. Da, in conditiile actuale, un nou partid ar fi binevenit, din acest punct de vedere. Dar, la fel cu cei care gasesc probleme candidatilor si spun ca pentru asta nu voteaza, intre situatie si actiune e o fractura logica. Cu siguranta ca nimeni nu ar fonda un nou partid, unul bazat pe votul celor care nu voteaza.

  6. Trebuie să vă spun că articolul e incomplet. Absenteismul este, în anumite cazuri, şi un vot negativ, o alegere făcută din principiu în lipsa altor opţiuni. Pot să îl explic în antiteză cu votul acordat unui candidat de oameni care merg la vot din automatism şi care nu pot concepe să chiulească, dar care se simt constrânşi să aleagă strict ce le este servit dintr-o listă. Dar asta duce la contradicţii: dacă omul se duce să voteze un program sau să voteze „negativ” un partid (adică să dea un vot de blam, dar în esenţă, un vot pozitiv altei formaţiuni politice), manifestă inconsecvenţă pe plan moral.

    O altă explicaţie a absenteismului e legată tocmai de gradul de informare privind programele politice şi persoanele desemnate să le promoveze şi să le aplice pentru o perioadă de timp dată. Ceea ce vreau să spun e că, deşi avem o mulţime de candidaţi, ori nu ne reprezintă, ori le găsim incompatibile pentru postul pentru care candidează (ex: candidaţii ARD certaţi cu legea, în contextul în care au de promovat un program anti-corupţie, ca să iau un exemplu mai evident).

    În final, trebuie să fac o observaţie – cele enunţate mai sus sunt legate de percepţia mea referitoare la motivele pentru care oamenii nu se duc la vot. E drept, poate nu sunt mulţi care nu merg din cauză că se informează şi totuşi nu au ce alege, dar e treaba sociologilor să ofere un răspuns legat de câţi procedează aşa.

    P.S.: Nu ştiu cât sunteţi de familiarizat cu dezbaterile din Occident legate de recunoaşterea votului alb. În Franţa, a fost aprobat un astfel de proiect, însă nu vor fi contabilizate alături de cele exprimate.

    http://www.lemonde.fr/politique/article/2012/11/22/l-assemblee-nationale-adopte-a-l-unanimite-la-reconnaissance-du-vote-blanc_1794660_823448.html

    Consider că ar trebui să iniţiem şi noi o astfel de dezbatere, dar care să conducă la efecte legale a votului alb în cazul alegerilor normale (ex: reluarea alegerilor). Poate este o soluţie radicală şi ar fi prilej de abuzuri, dar este o posibilă soluţie la absenteism, ba chiar una democratică (gândiţi-vă că, în 2008, 60% din cei cu drept la vot au stat acasă).

    • Votul alb nu este tot una cu absența de la vot, evident :-) După părerea mea, legea ar trebui modificată astfel încât alegerile să se reia în colegiile unde votul alb a fost peste o anumită valoare. Dar asta e o discuție separată de ce spuneam în articol.

      Cât privește lipsa de opțiune, am făcut distincția în articol. Dacă doriți (sau dorește cineva) să argumenteze în această direcție într-un mod obiectiv, sunt gata să particip la o astfel de dezbatere. În schimb, însă, nu pot contra-argumenta o opinie, o părere personală, o senzație. Pot doar să o consider sinceră și să o protejez și să-i dau credit ca atare, fie că o împărtășesc fie că nu. În ce mă privește, nu o împărtășesc.

      • O optiune cred ca ar fi sa poti opta dintr-o lista nationala sau locala dintre propunerile chiar si ale aceluiasi partid. Sansele sa ai pe cine vota cresc.

        Pana atunci prefer sa stau acasa.

  7. La Realitatea deja se anunta ca votul de blam trebuie sa fie alb.
    Nu imi vine sa cred ! Adica m-ar durea mana sa anulez votul cu doua stampile ?

      • „Votul alb cred că e contabilizat separat (?) Din orice alt punct de vedere e tratat ca un vot nul.”
        Mai putin din punctul de vedere al posibilitatii stampilarii ex-post, desigur!
        Prin urmare, mergand la vot si introducand in urna un buletin „alb” facilitati frauda…

          • „De asta, cred ca legea ar fi trebuit sa prevada o casuta de vot dedicata, “Resping toate candidaturile”, “VOT ALB”.”
            Stiti bine ca acest lucru nu se va intampla! Clasa politica nu va accepta vreodata ca presa internationala sa scrie cu litere mari „Rezultatul alegerilor din Romania a aratat ca 85% din populatie respinge politicienii actuali”, „In Romania, noua majoritate parlamentara a fost aleasa cu 15% din voturile exprimate – in aceste conditii, mai este ea legitima?” sau „Parlamentarii romani nu-si reprezinta decat familiile si prietenii. Oare legile adoptate ii vor favoriza pe acestia?”.

            • ? Daca e ceva care motiveaza politicienii, acesta e – din motive evidente – votul. In rest, ce titreaza presa de aici sau de aiurea, de bine sau de rau, conteaza pentru ei doar in masura in care influenteaza alegatorii la vot.

  8. Eu nu merg la vot din alt motiv: am vazut Programele USL si ARD si m-am „lamurit” ca NU am ce vota: ambele promit abureli si minciuni fara nici un fundament, fara nici un studiu de impact, fara nici un calcul, fara nici o perspectiva(in aceste vremuri grele si imprevizibile pentru economia Romaniei) ca acele promisiuni goale au vreo sansa de realizare.
    Ma voi trezi iar cum a fost in 2008 cand PDLul dupa ce-a castigat cu mare tam-tam alegerile furand efectiv voturile profesorilor cu celebra Lege de marire a salariilor profesorilor cu 50% promitandu-le ca IMEDIAT la 1 Ianuarie 2009, IMEDIAT dupa ce vor ajunge la guvernare le vor mari, numai ca au uitat de urgenta promisiunea si NU le-au marit la 1 Ianuarie 2009 desi NU era nici o criza in Romania si NU le-au mai marit niciodata desi n-a fost criza tot anul 2009 ca deh, era campanie prezidentiala si de suflau vreo vorbulita in 2009 despre criza Dl Basescu nu mai locuia azi la Cotriceni !!!
    In schimb, le-au micsorat cu 25% !!
    Praful s-a ales si de celelalte promisiuni ale PDL din 2008!!
    Asa a fost de fiecare data, la fiecare campanie, care partid si-a tinut promsiunile ?!
    Nici unul, d-aia suntem unde suntem cea mai saca tara din UE!
    Ce motive am sa cred ACUM ca ARD(adica PDL) si USLul se vor tine de acele abureli din Programele lor ?!
    NU am nici un motiv, ba mai mult numele candidatilor din Covasna NU-mi spun nimic, sunt politruci aparuti de nu se stie unde, care nu spun nimic comunitatii romanesti din Covasna.
    NU au avut nici o dezbatere electorala, sa fi putut sa ii intreb despre acele Programe, au trancanit intr-una prin presa despre aparitiile lui Traian Basescu zi de zi la TV, asta au facut si cei de la USL si de la ARD!!
    Campanie, IOC!!
    Ce si pe cine sa votez ?!

    • Aveți dreptate, niciun partid nu și-a ținut promisiunile, deși nu aș spune asta pentru toate promisiunile, există destule contra-exemple.

      Considerați că absența de la vot le va face pe viitor să și le țină? De ce?

      • Nu.
        Dar mi-am pierdut efectiv orice urma de speranta ca mai putem schimba ceva in bine in Romania urmatorilor ani.
        Cred ca parca nu mai scapam curand de clasa politica corupta, incompetenta si clientelara care a pus mana pe putere in Romania.
        Cand vad ce oameni au ajuns sa conduca Romania sau ce oameni vor s-a conduca, cum sa mai sper ?!
        NU mai am nici o urma de speranta, Doamne ajuta sa fim sanatosi, eu nu mai astept ca se va intampla minunea care sa schimbe Romania ultimilor 20 si ceva de ani.
        Buba Romaniei este clasa politica conducatoare, incompetenta si corupta si clientelara, este lipsa LIDERILOR care sa conduca Romania pe un drum care sa duca spre democratie reala si prosperitate pentru poporul roman.
        Am citit in Ev zilei spusele noului Presedinte al Chinei, acum vreo luna si m-au impresionat:
        „”Poporul își dorește o viață mai bună, iar acesta va fi scopul nostru. Partidul se confruntă cu o serie de probleme grave, ce trebuie rezolvate urgent, cum ar fi corupția și birocrația unor politicieni”, a declarat Xi Jinping în cadrul congresului PCC, potrivit bbc.co.uk.”

        http://www.evz.ro/detalii/stiri/china-are-un-nou-lider-1011170.html?keepThis=true&TB_iframe=true&height=650&width=850&caption=Evenimentul+Zilei+Online

        NU am auzit si nici nu cred ca voi auzi vreodata un Presedinte al Romaniei preocupat de ceea ce isi doresc romanii si chiar daca l-as auzi va rog sa ma credeti ca nu l-as crede.
        Cand va avea Romania un Presedinte sau politicieni care sa fie preocupati de ceea ce doresc romanii si nu de Romania aia abstracta cu care ne zapacesc, fara sa le pese in fapt de romanii care-i trimit sa guverneze ?!

        • Costica,

          Dar mi-am pierdut efectiv orice urma de speranta ca mai putem schimba ceva in bine in Romania urmatorilor ani.

          Raspunsul pe care il pot da la asta depinde foarte mult de sensul si temeiul afirmatiei, dupa distinctia pomenita in articol.

          Daca ne referim la temei, pot specula – dupa exemplele pe care le-am mai vazut – ca afirmatia se bazeaza pe experienta autorului, asa cum ar fi si normal. Oamenii spun ca nu cred ca se poate schimba in bine in viitor, prin vot, pentru ca au experienta neschimbarii in bine in trecut.

          Acestea fiind spuse, daca afirmatia imi este oferita ca o opinie personala, atunci are parte de tot respectul meu, mai ales ca pornesc de la prezumtia ca e sincera. Dar ea are valoarea unei opinii. Poate fi impartasita sau nu, atat. In ce ma priveste, pot chiar sa o impartasesc – daca e formulata la modul „nu s-au schimbat indeajuns de multe lucruri, dupa mine”; desi in niciun caz nu pot impartasi si opinia ca, pornind de la aceasta constatare, votul e inutil.

          In schimb, daca afirmatia e oferita ca o realitate obiectiva, atunci sunt nevoit sa o resping, nu din alt motiv decat ca, in aceasta calitate, nu e adevarata. O multime de lucruri s-au schimbat. De exemplu, ca sa citez dintr-un editorial de saptamana asta, veniturile in euro au crescut de acum sase ani cu 34%. E o schimbare. As risca, reintrand in spatiul opiniei, sa spun chiar ca e o schimbare in bine. Si e un fapt.

          • In opinia mea, schimbarile care s-au produs in bine, cele pe care le mentionati(cresterea veniturilor este determinata de cresterea salariilor in judetele unde exista multinationale puternice) NU se datoreaza deloc clasei politice conducatoare a Romaniei, citeam mai zilele trecute ca ” performanta economica a Romaniei este data de multinationale”(vezi mai jos), ori asta nu este deloc meritul clasei noastre politice iar existenta acestor multinationale este singura sansa de a determina ceva influenta in schimbarea Romaniei, apartenenta Romaniei la UE este mai mult rezultatul extinderii UE decat al meritelor Romaniuei si ale clasei ei politice, deja multi membri UE au regretat cumva primirea Romaniei cam nepregatita pentru rigorile EU!!!!

            Performanţa economică a României este dată de multinaţionale”

            Companiile cu capital majoritar străin definesc performanţa economică a României din moment ce, în Top 100 pe 2011, acestea depăşesc pragul de reprezentativitate de 80%, atât în privinţa ponderii cifrei de afaceri, cât şi a volumului profitului brut. „În practică, performanţa economică a României este definită clar de către companiile cu capital majoritar străin, prezente în cele 80 de pieţe principale. Depăşirea în Top 100 Companii a pragului de reprezentativitate de 80%, atât în privinţa ponderii cifrei de afaceri (82,17%) cât şi a volumului profitului brut (86,30%) sugerează necesitatea elaborării unui top 100 numai pentru multinaţionale”, a declarat prof. dr. Cezar Mereuţă, membru de onoare al Consiliului ştiinţific al Institutului de Prognoză Economică al Academiei Române, citat de o agenţie de presă. ”
            http://www.mytex.ro/economic/ritmul-de-crestere-a-salariilor-a-incetinit-la-nivel-global_335707.php

            Pot sa recunosc asta, fiul meu lucreaza ca manager in Brasov la o multinationala franceza, un mediu deosebit de competitiv, de solicitant, pe un salariu foarte bun, cu posibilitati deosebite de cariera, stresul ridicat fiind singura mea obiectie, dar unde altfel in lumea asta reala ai un job bun fara stress ??!!

            • Oare ce s-ar fi intamplat daca in alegerile de la inceputul anilor ’90 ar fi absentat toti electorii, inafara celor pentru partidele extremiste si anti-occidentale? :-)

    • Imi pare rau d-le Damian dar cel putin la capitolul „votul ca afectiune” va inselati. S-au facut si publicat multe studii care arata ca alegerile unui om sunt intr-o masura mai mare emotionale deca rationale. Inclusiv alegerea unui deodorant sau a unei paste de dinti sau faptul ca avem un chiosc de ziare preferat, ca sa nu mai vorbim de oameni. Pentru ca de fapt nu alegem produsul in sine ci o marca, o promisiune si o experienta. Da, ne atasam de obiecte exact in acelasi mod in care ne atasam de oameni. Si toate aceste interactiuni sunt de multa vreme studiate de o stiinta care se cheama marketing (impreuna cu fratele sau mai tanar, marketingul politic)
      Ca votul sa tinda spre limita maxima a rationalului ar trebui:
      – sa nu vedem niciodata vreun candidat
      – sa nu existe sigle de partid sau orice alta forma de identitate electorala
      – promovarea ideilor sa se faca prin slide-uri identice, scrise toate cu arial 14.
      – sa existe un mecanism perfect de masurare a modului in care ideile de pe slide-uri au fost transpuse in practica
      – etc, intelegeti ideea
      Eu cred ca va amagiti daca credeti ca alegeti rational :)

      • Scuze, postul de mai sus nu se adresa lui Costica. Dar profit de ocazie ca sa ii reamintesc d-lui Costica faptul ca anul 2009 a fost anul maxim de criza in Romania. Daca nu ma insel PIB-ul a scazut cu 7-8%, o multime de industrii s-au dus la vale (imobiliare, retail, publicitate, alte servicii B2B precum market research), cursul euro/leu a explodat, ce mai, imi aduc aminte ca a fost un an crunt.
        Dar faptul ca cineva poate spune „n-a fost criza tot anul 2009” cred ca imi intareste postarea anterioara despre rational vs emotional :)

        • @Serban: chiar nu ati inteles ironia la adresa afirmatiilor continue in 2009 ale Dlui Basescu si ale Dlui Boc, care ne-au asigurat tot anul 2009 ca nici o criza nu va atinge mandra Romanie ?!
          Pentru ca la sfarsit de 2009 au fost alegerile preziudentiale si de-ar fi suflat o vorbulita despre criza ce bantuia mapamondul si care de fapt facea ravagii in Romania inca din Noiembrie 2008(industria auto facea deja concedieri in Romania!!!) NU ar mai fi locuit Dl Basescu azi la Cotroceni!!
          Cititi mai atent comentariul, sunt convins ca veti intelege ironia din text referitoare la criza din 2009 !!!

          Numai ca ei ne-au mintit tot timpul ca nu este criza si in anul 2009 si cu toate astea salariile profesorilor NU le-au marit asa cum au promis „IMEDIAT ce vor ajungela guvernare la 1 Ianuarie 2009”, asa promiteau Dl Basescu si Dl Boc!!
          Asta am spus, mai cititi presa vremii, daca ati uitat !

      • Uf. Daca as clarifica in articol fiecare punct care ar necesita clarificari suplimentare, atunci probabil ca articolele – deja extrem de lungi – ar deveni foarte obositoare si nu le-ar mai citi nimeni. :-)

        Sunt doua raspunsuri, indraznesc sa le zic chiar reprosuri, pe care le-as face comentariului tau. Primul e ca amesteca lucruri foarte diferite: o optiune de tip rational / afectiv, si o optiune (rationala) pentru care avem informatie completa / incompleta. In covarsitoarea majoritate a optiunilor calculate pe care le facem in viata informatia este incompleta, iar calculul este, in cel mai bun caz, heuristic. Ne putem „atasa” (cu ghilimele) de o anumita marca de pantofi de sport, de exemplu, pentru simplul fapt ca am folosit-o in trecut si am fost multumiti de rezultate – eventual prin comparatie cu alte marci. E o decizie pe baza de calcul euristic, insa cat se poate de rationala. In schimb, ne putem atasa (fara ghilimele) de o marca de pantofi de sport pentru ca o poarta un anume campion si credem ca ne poate face sa avem aceleasi performante, sau poate ne face sa ne simtim campioni. E o optiune care nu este bazata pe niciun fel de calcul, foarte diferita de cealalta.

        Asta insa e mai putin important, si oarecum inafara subiectului. Ceea ce este la subiect este apropo de afirmatia ca ma insel. Ea pleaca de la o neintelegere a ceea ce spun in articol. Tu te referi la modul in care se fac optiunile, inclusiv cea de vot, sau, mai precis, la o anumita constrangere. Suntem oameni, nu masini de calcul, fara indoiala ca se va amesteca si un pic de afect, chiar fara sa stim si oricare ar fi optiunea rationala pe care am vrea s-o facem. (Si reciproca e valabila, de altfel). N-am spus altceva. Distinctia pe care am facut-o eu nu e asupra optiunii in sine, ci – ca sa zic asa – asupra optiunii apropo de modul in care facem optiunea. N-am pretins ca cineva poate sa elimine orice urma de sentiment in luarea unei decizii rationale, e probabil imposibil practic. In schimb e cat se poate de posibil ca sa optezi sa faci o decizie pe baza de calcul – fie el si impur – mai degraba decat pe baza de sentiment. Pentru ASTA am pledat in articol, in ce priveste votul.

  9. Spuneți așa: „Motivaţia nu merge mai departe de ce spuneam mai sus: absenţii sunt ignoraţi ulterior în deciziile politice. E un fapt.”.
    Realitatea arată că și cei prezenți la vot am fost ignorați în marea noastră majoritate.Și înșelați. Și, citându-vă: e un fapt. E foarte simplu de demonstrat. Luați legile date în România, luați acțiunile întreprinse de guverne în ultimii 20 de ani.
    Eu m-am săturat să fiu mințit, să mi se explice că de fapt sunt de vină că am ales greșit data trecută, că nu decid bine în ceea ce aleg, că alegerea mea contează. Contează, dar contează acum. Ulterior constat că ajutoarele sociale se dau „fără număr” și mie îmi cresc taxele, că dacă vrei să devii pauper îți faci firmă, iar dacă vrei să o duci bine te angajezi la stat. Constat că legea se aplică după funcțiile publice ocupate, că judecătoriile sunt mutate în studiouri TV și „judecătorii” te condamnă public pentru delict de opinie. Sunt pus să aleg între bine și rău, între teamă și un orgoliu absurd. Principiile sunt lăsate de-o parte de către politicieni.
    Dumneavoastră vă motivați prezența la vot pornind de la o atitudine calculată, argumentată. Eu îmi motivez absența apelând la un principiu: să nu permit nimănui să-și bată joc de mine. Am fost mințit timp de 20 de ani, de către toți, fără excepție, am văzut cum odată trecute alegerile eu merg pe aceleași drumuri proaste sau și mai proaste, că sunt obligat să dau bani la stat, iar alții deși au datorii cât bugetul sunt lăsați în pace și statul nu îmi întoarce banii prin servicii mai bune, prin drumuri mai bune, prin personal mai amabil, că oameni în putere sunt lăsați să zacă în birturi, nu sunt puși la muncă ci sunt ajutați financiar și câte alte exemple s-ar putea da. Ei bine, nu văd niciun semn că așa ceva nu va continua. Așa că, nu accept ca cineva să-mi ceară să-l investesc cu încrederea mea pentru ca ulterior prin acțiunile sale să facă exact contrariul pentru că asta înseamnă să-și bată joc de mine. Eu nu mai accept așa ceva, de aceea sunt absolut decis în a nu mai participa la nici o sesiune de alegeri indiferent de care până ce nu se va schimba ceva.

    • ”Realitatea arată că și cei prezenți la vot am fost ignorați în marea noastră majoritate.”

      ” Ulterior constat că ajutoarele sociale se dau “fără număr” și mie îmi cresc taxele, că dacă vrei să devii pauper îți faci firmă, iar dacă vrei să o duci bine te angajezi la stat. ”

      :-) Cele două afirmații se contrazic, dacă ținem cont de o altă afirmație cu valoare de fapt, și anume că, invariabil, aceste categorii – cele care preferă taxele mai mari contra ajutoarelor sociale mai mari și mai multe, au avut mereu prezență mare la vot, oricum, semnificativ mai mare decât cele ale acelor categorii sociale care preferă categoric asistență socială mai puțină și taxe mai mici.

  10. Nu exista motive de absenteism. ARD are candidati noi pe trei sferturi si cei multi dintre acestia par oameni cinstiti. Sistemul asta de vot hibrid nu e uninominal ci mai mult proportional cu o distribuire de mandate oarecum aleatoare. Indiferent cine e candidatul intr-o circumscriptie anume, un vot pt ARD inseamna o sansa in plus pt un om integru. Cu alte cuvinte nu stim cine si unde vor fi candidatii ARD ale caror sanse sunt pe muchie, dar un total mai mare pt ARD inseamna mai multe mandate deci implicit o sansa mai mare de a alege niste figuri proaspete care speram ca nu vor dezamagii. Asadar la alegerile de duminica votati ARD fara retinere!

  11. Domnule Damian,
    De vreo „doua alegeri” sunt pensionar. Copii mei imi reproseaza ca pensionarii stabilesc partidul castigator, guvernul, presedintele. La intrebarea daca ei au fost/se duc la vot raspunsul este : NU.

    • Dle Nae,

      îmi puteți spune ce faceți Dvs., și am toate motivele să vă cred, sunteți un pensionar care nu merge la vot. Pe de altă parte, exemplul Dvs. nu contrazice statisticile.

      Așa cum (contra)exemplele pe care ar putea să le dea mulți dintre cei pe care i-am numit ”activi economic” și care merg la vot nu contrazic ce spuneam în articol: la nivel de categorie sunt cei mai pasivi din punct de vedere electoral.

      • Domnule Miron Damian, prezența la vot în toate democrațiile mature crește odată cu categoria de vârstă a votanților. De pildă:

        Marea Britanie la alegerile parlamentare 2010 a fost de 45% la 18 -25 de ani și aproape 80% la peste 66 de ani.

        Canada, alegeri federale 2011, de la 38,8% 18 – 24 la 75% la 65 -74

        SUA, alegeri prezidențiale 2008, de la 51% 18 – 29 la 72% la 60 – 69

        • Așa este. În această privință nu suntem diferiți. De asemenea, sunt convins că în nicio țară democratică, discursul și măsurile politicienilor nu vizează în principal categoriile sociale care au prezență mică la vot. Din contră.

  12. Nu voi vota deoarece consider partidele actuale drept clonele PCR, toate avand doctrine mimate, asa cum este de fapt si rotatia asa-zis democratica a partidelor. Intelepciunea populara spune: VIN AI NOSTRII, PLEACA AI NOSTRII , NOI RAMANEM TOT CA PROSTII. Voi vota numai cand se va infiinta un partid autentic de dreapta care sa ma reprezinte .

  13. Ai dreptate, dreptul la vot nu ar trebui sa fie obligatoriu dar in aceste conditii nu ar trebui sa fie obligatoriu nici baremul pentru validarea votului in cazul referendumului. Nu vad cum in conditiile in care votul nu e obligatoriu putem cere ca mai mult de jumatate din cetateni sa voteze.

    • Da, asa cred si eu, desi fara sa fac o astfel de legatura intre cele doua. Dar asta e cu totul alt subiect. Cat timp referendumurile au prag de validare, sau cat timp alegerile nu au un astfel de prag, argumentatia mea se aplica alegerilor si nu se aplica referendumului.

  14. Cred ca numai oamenii neinformati nu stiu cu cine sa voteze dupa reactia dura a d-nei Hillary. Ne alegem directia maine: est sau vest!

  15. La cele spuse de autor, as avea o singura observatie: argumentatia e de bun simt, cata vreme ne raportam la o societate democratica. In momentul in care iesim din limitele sale (de exemplu cand stiu ca unul din jucatori isi mobilizeaza mercenarii pentru falsificarea rezultatelor), mi s-ar parea firesc ca mai intai sa fie restabilite regulile jocului. Altfel, cei care doresc ca prin votul lor sa participe la insanatosirea societatii legitimeaza, fara sa vrea, o faradelege.
    Pe de alta parte, simplul boicot nu ajuta prea mult. Educatia da, de aceea demersul dl-lui Damian merita respectat.

    • „Altfel, cei care doresc ca prin votul lor sa participe la insanatosirea societatii legitimeaza, fara sa vrea, o faradelege.”

      Cum ar putea fi justificată o asemenea afirmație gravă?

  16. Politica nu este facuta de politicieni ci de loby-uri asa ca discutia este inutila. Dar asta nu ma impiedica pe mine sa critic politica zilnica facuta de politicieni chiar daca nu merg la vot. Doc ar face bine sa-si puna mai degraba problema de ce aia care au votat cu Basescu il injura pe Basescu acum si nu de ce unul care a absentat de la vot ii injura pe politicieni in general.

  17. Puteti afla care sunt aceste partide mici cu un clic pe numele meu. Am incercat sa le includ pe absolut toate sub o anumita limita de marime (si excluzand partidul iredentistilor maghiari, care ma mir ca n-a fost considerat neconstitutional inca de la infiintare) ca sa nu fiu acuzat de partizanat, dar sigur ca daca e sa ramanem cat de cat realisti numai cel mai mare dintre ele are vreo sansa demna de mentionat, anume PER. E un partid ecologist ciudat, pentru ca se declara de centru-dreapta in timp ce o lume intreaga stie ca ecologismul se pupa cel mai bine cu doctrinele de stanga, dar asta e. Macar ar fi altii decat cei pe care i-am tot vazut.

    Vizavi de comentariul cu sustinerea de 1% care nu poate fi facuta de 5%: dupa aceasta logica nu se poate schimba nimic si n-are rost sa facem nimic pentru ca voturile vor respecta cu exactitate distributiile procentuale pe care le stim din sondaje si gata – orice discutie e degeaba. Imi pare rau, dar nu pot fi de acord cu asemenea mesaje blazate. Daca ai identificat niste principii cat de cat dupa care sa diferentiezi optiunile de comportament electoral si sa o consideri pe una anume ca fiind cea mai buna, trebuie s-o urmezi pe aceea fara sa-ti pui problema „sanselor”. Daca toata lumea ar face asa, adica ar decide independent, fara sa se cantoneze in preconceptii pe baza de sondaje, am putea vedea schimbari surprinzatoare la fiecare runda de alegeri. Dar una dintre marile probleme e tocmai acest maimutism care ne face sa imitam sondajele, sa le luam ca pe niste profetii si sa refuzam sa mai evaluam rational optiunile.

  18. Lunga si confuza demonstratia dvs. Ce vreti sa spuneti? Ar fi foarte bun intr-o tara ca a noastra votul obligatoriu. Multe lucruri ar trebui sa fie obligatorii, dintre deprinderile civilizatiei, daca vrem sa avem scoli civilizate, parcuri civilizate, spitale civilizate. Faptul ca 50 la suta din populatie nu crede ca trebuie sa se intereseze ce vor face oamenii astia cu banii din impozitul lor, cu spitalul in care vor zacea, cand or sa fie bolnavi, azilul in care vor agoniza, batrani, magazinul de unde isi iau mancare stricata, soselele in care-si rup masina si scoala in care le vor fi tampiti copilul, ma afecteaza si pe mine, fiindca votul meu, in favoarea cuiva despre care cred ca ar vrea sa imbunatateasca toate astea, nu va avea nicio greutate.

    • Marina Vlaicu,

      daca imi spuneti ce anume e confuz, pot sa clarific aici. Daca as fi facut-o in articol ati fi avut un motiv in plus sa ii reprosati lungimea. Ce vreau sa zic este in articol, chiar subliniat in text.

      Argumentul privind greutatea votului este, desigur, invers: cu cat voteaza mai putina lume, cu atat votul celor care voteaza are greutate mai mare, nu invers. E un fapt.

  19. Stimate domn,

    Voi fi cât se poate de scurt. În mecanismele democrației moderne, votul, ca atare, a împrumutat mecanismul tehnic al mandatului din dreptul civil. S-a spus, evocându-se acest instrument vechi de mii de ani, ca alegătorul dă o împuternicire alesului său pentru ca acesta să facă ceva în numele și pe seama alegătorului. Pe scurt, alesul, astfel mandatat de către majoritatea alegătorilor din circumsctipția sa, urmează să exercite, în numele și folosul votanților săi, suveranitatea – adică dreptul de a participa la luarea deciziilor pentru țară. Este de la sine înțeles, asadar, ca fiecare dintre noi avem acest drept de la Constituție și totodată avem obligația de a o face, pentru a putea restitui România în bună orânduială copiilor și nepoților noștri, așa cum inspitat spunea cineva.
    Acum, revenind la chestiunea pe care ați enunțat-o în articol, dumneavoastră ați mandata pe oricine să va ducă bucățica de suveranitate la marile ori mai măruntele decizii ale țării sau ați dori să aveți certitudinea ca ați împuternicit o persoana vrednică?
    Prin urmare, vreau să zic că noi nu mandatarii stam zilele astea rău. De aceea prefer să nu votez.

    • Alesul care ma reprezinta! Care decide pentru mine! Care ma scuteste, chiar, de povara alegerii! Asta e o parte a medaliei. Cealalta e ca exista oricum alesul. Fie ca-l votez ori nu!

      Nopate buna! Eu ma duc la nani. Peste 4 ore ma trezesc pentru un drum de 4 ore prin nameti … sa votez. Vino si tu!

    • Aveti o mică contradicție în mesaj. Primul aliniat, cu care sunt de altfel de acord în bună măsură, conține și un pasaj cu care nu sunt de acord: cel în care spuneți că avem dreptul constituțional de a mandata pe cineva… dar și obligația. Nu, nu avem niciun fel de obligație legală sau constituțională de a mandata un parlamentar. Prezenta la vot e optionala. Dincolo de asta, … nici Dvs. nu sunteți de acord, un aliniat mai jos, în care spuneți că nu vă veți exercita această – prezumtivă – obligație! :-)

      Mai departe, argumentul pentru absenteism e că nu găsiți pe cineva vrednic să vă reprezinte. Dați-mi voie să consider asta, din nou, un non-sequitur. O fractură logică. Aș face o analogie chiar cu exemplul pe care mi l-ați dat, cel al mandatului parlamentar ca un mandat obișnuit. Avem un astfel de exemplu, în cazurile de reprezentare legală, în cazuri civile sau penale. Așa cum spuneți, la fel cum ne mandatăm parlamentarul să ne reprezinte politic, ne mandatăm avocatul să ne reprezinte în fața instanței. Acum, considerând, de dragul argumentului, că e adevărat clișeul negativ despre avocați – cel puțin în străinătate e la fel de înrădăcinat cum e cel despre parlamentari – ați considera oportună opțiunea de a nu avea niciun fel de reprezentare legală din acest motiv? Sau, ca să facem și mai bună analogia, ați accepta, ați lăsa alte persoane să vă aleagă reprezentantul legal din pricină că Dvs. nu găsiți vreunul care să fie vrednic să fie ales – indiferent cum definiți acest din urmă termen?

      Mă întreb, de ce imediat ce facem analogia cea mai simplă și mai evidentă (repet, Dvs. ați propus-o, nu eu), lucrurile devin clare și, în același timp, vă contrazic într-atât de categoric? Nu cred că găsesc pe cineva pe care să-l pot convinge să renunțe să-și mai aleagă un reprezentat legal dacă nu găsește unul care să fie peste orice fel de reproș; și mai cred că pretenția de-a acționa în acest fel ar fi complet ridiculizată. Însă, imediat ce trec din domeniul reprezentării legale în cel al reprezentării politice …opiniile se schimbă fundamental.

      • Aveti dreptate, domnule Damian, exista o fractura logica. Din pacate insa aceasta va apartine, si inca la nivel de principiu! Concret, ati scris:
        „Așa cum spuneți, la fel cum ne mandatăm parlamentarul să ne reprezinte politic, ne mandatăm avocatul să ne reprezinte în fața instanței. Acum, considerând, de dragul argumentului, că e adevărat clișeul negativ despre avocați – cel puțin în străinătate e la fel de înrădăcinat cum e cel despre parlamentari – ați considera oportună opțiunea de a nu avea niciun fel de reprezentare legală din acest motiv?”
        „uitand” (in mod straniu, ca doar folositi termenul chiar in corpul argumentului) ca in cazul avocatului discutam despre o OPTIUNE (pot alege sa ma reprezint singur, renuntand la avocat) in timp ce aceasta optiune este absenta in cazul alegerii parlamentarilor! Si asta, trecand peste „detaliul” ca imi pot alege orice avocat dintre cei dispusi sa ma reprezinte, deci nu sunt obligat sa optez pentru unul dintre cei cativa pe care mi-i propun asociatiile magistratilor pe lista…

        Cat despre democratie, ce parere aveti despre un sistem juridic in care avocatul apararii ar fi ales prin votul majoritar al magistratilor, grefierului, publicului prezent in sala de judecata etc.?

        • ? Nu am uitat chiar nimic, faceti din nou afirmatii gratuite intrand in zona non-dialogului (e ultimul avertisment, acesta). Din contra, asa cum am spus explicit, o analogie mai buna ar fi, nu intre a refuza mandatarea unui avocat pentru a te reprezenta tu insuti – in realitate, in ce priveste alegerile parlamentare, refuzul de a vota/mandata e echivalent cu cedarea acestei optiuni celorlalti. Repet, ce spuneti ca „am uitat” e scris explicit.

          Intrebarea de final e retorica, desigur. Cum spuneam si in alte comentarii, din acelasi articol, e o problema faptul ca optiunile politice sunt mult mai restranse decat cele ale oricarei alte profesiuni liberale, cum e cea de avocat. Problema e in legislatia electorala. Asta e cu totul alta discutie.

          • 1. In cazul avocatului pot opta sa-mi rezolv singur problemele juridice, fara a fi reprezentat.

            [Doc spune: am lasat asta ca exemplu. Restul am sters. Daca aveti ceva de reprosat articolului, va rog, sau daca vreti sa purtam orice fel de conversatie pe subiect. Dar cand spun, si repet care sunt limitele unei analogii, doar ca sa imi repetati neintelegerea e deja rea-credinta, si non dialog.]

        • Buna dimineata!
          Nu, nu dumneavoastra aveti dreptate! Doc a spus foartebine bine: analogia dumnealui e cea mai apropiata de real politics.

  20. Ultima data cand mi-am exercitat dreptul de vot a fost in 1996, la alegerile generale din toamna. Atunci am votat cu Nicolae MANOLESCU (presedinte) si ANL (Alianta National Liberala) – cred ca asa se numea pseudo-formatiunea care il sustinea!
    Refuz, de atunci sa mai votez! Practic, consider ca nu mai am cu cine!
    Nu mai votez pentru ca romanii (ca natie) si politicienii romani (ca actori politici) s-au decredibilizat total!
    De 23 de ani…sunt aceleasi fete ridicole, isterice si incompetente care pretind ca vor binele majoritatii romanilor! Caraghios, ridicol si contraproductiv!
    Atata timp cat selectia resurselor umane se face pe criterii de apartenenta la un clan/partid, spaga, relatii ultra-personalizate si nu pe minime competente…clasa politica va balti in aceeasi mocirla! Societatea romaneasca…la fel!
    Iluzia schimbarii IN BINE a stat, ani de zile, in generatiile tinere! MARE DEZAMAGIRE! Tinerii, odata ajunsi in pozitii cheie, au copiat la indigo soparlele carnivore batrane, comportandu-se ca atare! Trist…:(
    Nu cred ca (mai) am vreo responsabilitate, nici macar morala, fata de niste oameni (politicienii romani) pentru care eu unul nu contez!
    Refuzul clasei politice de a se reforma, reorganiza doctrinar in 2 mari partide (pe modelul celor din SUA de exemplu…), ineficienta deciziilor politice, debusolarea administrativa si masurile economice complet injuste ma fac sa cred ca Romania e o tara in deriva iar romanii, in marea majoritate, niste anomici apatici fara busola…
    Obsesia (aproape patologica) a politicienilor romani pentru imagine si NEGAREA REALITATII este dovada cea mai clara de schizofrenie politica si sociala de care dau dovada! Din pacate, acest comportament se perpetueaza de 23 de ani…
    O clasa politica faramitata, etern conflictuala, cu oameni de calitate indoielnica nu va fi capabila NICIODATA de ceva constructiv! Este, de fapt, oglinda unei societati bolnave!
    QED, ca in demonstratiile matematice!

    • Eu, din contra, merg sa votez!
      Pledoaria si atitudinea dvs, pe care o pot intelege, nu va schimba nimic. Daca ati asteptat din 1996 pana azi ca sa aveti ocazia de a ne scrie asta, e evident votul alternativa preferabila …

    • Personal, nu cred că politicienii trebuie să fie priviți niciodată cu încredere; din contră, neîncrederea în ei trebuie să fie programată și sistematică, din motive foarte bune.

      Dincolo de asta, înțeleg că aveți reproșul decredibilizării, și altele, la adresa politicienilor. Considerați că, absentând de la vot, această categorie va ajunge deasupra reproșurilor? Sau măcar va evolua într-o direcție pozitivă?

      În realitate, dacă oamenii care ar vota in functie de calitatea candidatilor nu se prezinta la vot, se vor prezenta – si prin urmare vor decide – concetatenii lor care voteaza in functie de oricare alte criterii. („pamantul e rotund”, stiu. ce pot sa fac?) . Prin urmare, va fi prin comparatie o situatie care ii va avantaja pe politicienii lipsiti de calitati in dauna potentialilor candidati care le-ar avea. De ce s-ar angaja un om de calitate in lupta electorala, daca toti eventualii sai electori stau acasa?

      Ce spun, cu alte cuvinte, e ca intre plangerea ta – cu un bun temei in realitate – si modul in care alegi sa actionezi exista o fractura logica majora…

      • „Politicienii nu trebuie priviti cu incredere”, spuneti Dvs !
        Va intreb: este valabila asta si in SUA?
        Credeti ca americanii au incredere in cel caruia ii dau votul la Presedintie ?!
        Ca noi romanii nu trebuie sa-i privim pe politicienii romani cu incredere, sunt de acord, pe de alta parte oamenii au nevoie de LIDERI, cei care-i conduc simbolizeaza pentru ei LIDERUL pe care-l doresc in fruntea lor, pe care sa-l urmeze, in care sa aiba INCREDERE, ori daca noi mergem la vor fara incredere in acei oameni propusi, cum sa-l votam?
        Pentru ce, daca oricum NU avem incredere in ei, vedem ca mint mereu, una spun alta fac si uita ce-au promis imediat ce ajung la guvernare ?!
        Nu mai spun ca isi vad numai de propriile interese fara sa le pese de cei care i-au trimis la guvernare si asta fara nici o jena !!
        Pentru ce ?!

        • Nu imi dau seama exact ce ma intrebati. Da, eu cred ca si politicienii de aiurea trebuie priviti cu neincredere programata, dar asta ii priveste pe electorii lor. Daca as fi cetatean SUA, as scrie exact acelasi lucru pentru concetatenii mei americani.

          Nu, nu votez pe cineva care sa ma *simbolizeze*. Un coleg de comentarii a facut o analogie foarte buna intre mandatul politic si mandatul legal. Nu mi-as alege si nu as recomanda alegerea unui avocat dupa puterea lui de simbolizare, oricum va fi definit termenul. Ci dupa capacitatea (abilitatea, vointa) de a-mi reprezenta cat mai bine interesele legale. Sigur, trebuie tinut cont si de limitele analogiei. Ca profesiune liberala, am de unde alege un avocat bun – cel putin in principiu. In schimb, legea electorala si cea a partidelor sunt foarte neliberale, neconstitutionale chiar, si imi limiteaza drastic posiblitatea asta. Insa in niciun caz nu pot rezolva asta, sau altceva, absentand de la vot.

          • „NULLUM CRIMEN SINE LEGE, NULLA POENA SINE PRAEVIA LEGE POENALI”!
            Cred ca va e foarte clar ce inseamna, nu?

            Deci…ATATA TIMP CAT CONSTITUTIA PREVEDE CAT SE POATE DE CLAR…CA „VOTUL ESTE LIBER CONSIMTIT” – NICI NU SE PUNE PROBLEMA UNEI RASPUNDERI JURIDICE IN CAZUL IN CARE CINEVA REFUZA SA VOTEZE. VOTUL, DOMNULE DAMIAN, ESTE UN DREPT NU O OBLIGATIE!!! PUTETI FACE DISTINCTIA???

            In ce priveste RASPUNDEREA MORALA…IDEEA CA CEI CARE NU VOTEAZA NU AU DREPTUL, ULTERIOR, LA OPINII CRITICE ESTE PE CAT DE FALSA PE ATAT DE PARSIVA SI MANIPULATOARE!
            NEEXERCITAREA DREPTULUI DE VOT…CARE, REPET, NU ESTE NICI O OBLIGATIE LEGALA NICI UNA MORALA….NU POATE ANULA UN ALT DREPT, DREPTUL LA LIBERA EXPRIMARE! Evident, acest drept la libera exprimare trebuie exercitat in limetele legale si morale! Dar asta e cu totul alta poveste…

            Si…apropo…Stiu ca a avut loc un referenm privind parlamentul unicameral! Un referendum validat! Adica, in principiu, romanii sunt de acord cu reformarea institutiilor politicie din Romania, in speta a parlamentului! S-a mai facut ceva in acest sens???
            Praful si pulberea s-a ales de „vointa poporului”! Si atunci? DE CE SA VOTEZ…ATATA VREME CAT …VOTUL MEU NU CONTEAZA???

            • Am si facut diferent asta, asupra careia ma intrebati, cu litere mari si late. E o intreaga sectiune dedicata acestui fapt, in articolul la care – iata – comentati. L-ati citit? :-)

          • Raman la parerea mea ca VOTUL este o problema de INCREDERE, are la baza INCREDEREA, eu dau votul meu acelui politician care imi inspira INCREDERE, altfel pe ce principiu dam votul nostru ?!
            CE ne mana sa dam votul nostru unuia sau altuia dintre candidati, daca nu INCREDEREA in acel candidat sau lipsa de incredere in ceilalti contracandidati?!
            Chiar va rog sa-mi raspundeti!

  21. Dacă nu-ți place nici candidatul „cel mai puțin rău” (că nu pot fi toți egali!) poți vota o formațiune a minorităților … mici (armeni, italieni, turci). Nu poate ieși mai mult de o persoană, apar în toate colegiile uninominale de Camera Deputaților… Ar putea fi un mesaj puternic de blam chiar și un 2% obținut de o minoritate care nu are nici 1% ca și cetățeni de acea etnie. Dacă contează, reduce și șansa de a obține cineva 50%+1, spre deosebire de votul nul sau absența de la vot.

    P.S. Un prieten îmi spunea că fiind observator la alegeri a văzut cum vroiau să se înțeleagă să clasifice voturile anulate ca valide. Să te adauge pe listă când nu ai fost s-ar putea să fie mai ușor verificabil, deci mai riscant.

  22. [Doc spune: nu inteleg de ce a ajuns la mine comentariul acesta. :-) Fiecare autor de aici moderează comentariile articolelor după cum crede de cuviință]

  23. Pana acum am votat la toate alegerile prin care am trecut, la inceput cu PNL iar apoi cu PDL, dar de data asta pur si simplu nu am alternativa. Nu mai traiesc acum in tara, si chiar daca stau la 10 minute de consulat si as avea toate actele pentru a vota, pur si simplu m-as simti murdar sa pun stampila pe niste candidati precum Riceard Badea si WIlliam Branza, pur si simplu ma simt insultat de lipitorile traseiste pe care cei de la ARD au putut sa le propuna pentru colegiile din strainatate. Poate daca eram in tara as fi mers la vot, pentru ca eram in colegiul lui MRU (care a aratat acum in campanie tot ce poate, probabil va sfarsi si el ca o vesnica eterna speranta, invins de un fost PDL-list traseist ce din anii 90 pana acum a fost la toate partidele posibile), dar lipsa totala de viziune, incompetenta si grandomania politicienilor m-au facut sa-mi traca orice pornire cetateneasca.

    Textele legate de faptul ca, nu conteaza totusi candidatul, trebuie votat partidul, pentru ca nu sunt alegeri uninominale pure, e iar o dovada de ipocrizie. Pai imi spuneti ca trebuie totusi sa va votez, dar cand ma uit pe lista vad traseisti, incompetenti, smecheri, folcloristi, asa zisi oameni de afaceri ce nu ar fi in stare sa conduca nici o covrigarie daca nu ar avea contract cu 20 de insititutii ale statului care sa le cumpere covrigii.

    Din punctul meu de vedere ARD-ul sa scoata sub 15% la alegerile de acum, sa se scuture de oameni ca Blaga, Gh. Stefan, Udrea, Ioan Oltean, Videanu, chiar mai bine sa dispara tot partidul. USL-ul sa ia cat mai mult si sa se bage singuri in groapa, si pe ei si tara daca s-ar putea, pentru ca au dat dovada ca sunt la fel de prosti si incompeteti ca si cei de la ARD. In momentul in care nu va mai exista nici o alternativa iar lumea va scapa de iluziile socialiste de genul „sa ne dea”, „sa se faca”, vandute de toate partidele de pana acum, poate atunci vom face un tabula rasa si vom avea o baza curata de la care sa constrim ceva mai sanatos.

  24. Romania de azi a taiat, ca o mama denaturata ce este, dreptul la vot copiilor pe care nu a fost
    in stare sa si-i tina la pieptul ei.
    Eu am ispasit, iata, 10 ani de galera, condamnat fara alta vina decat aceea de nu fi fost tare-n coate. Cu alte cuvinte, am numar insemnat cu fierul rosu al exodului, care-mi permite sa votez,
    Sfoara imputitului asta de peste care da … sa se dea (din Europa) la fund, trece si prin mainile
    mele si nu sunt eu mai slab (cu nimic mai slab, in privinta asta) decat batranul din „Batranul si
    marea”. Am un frate, plecat cu nevasta-i, in Anglia.
    Sa zic ca au plecat de vreo doua luni (cand eu credeam ca e tara prea goala pentru a mai pleca cineva din ea). Nu stiu cu cine ar fi votat, dar in trecutele alegeri nu bateau inspre PDL.
    Nu asta este important. Cu cine voteaza este traba fiecarui individ in parte.
    Dar, dreptul luat este o magarie fara seaman, o magarie de care numai cartoforii de meserie
    sunt in stare (iar fdsn-ii astia ascunsi azi sub titulatura de usl n-au fost si nu vor fi nicicand,
    altceva)
    Mai rea e insa „nebagarea de seama” in care trandaveste Societatea.
    Dar, unei Romanii careia i-a fost anihilat anemicul simt al proprietatii , pe care vreodata l-a avut, ce proprietate (principiu) ai putea sa-i ceri a avea?
    Speranta e … sa facem noi, extranjerii, vreo mare Branza (dar cat de mare o putem face si
    noi? Atatia ani, atatia bani iar Romania nu mai sare in concursul de saritura in inaltime nici
    cat sarea in 90.
    Toata sudoarea noastra trimisa „inauntru” s-a transformat in „trai pe vatrai”. Pacat.

  25. Domnule Damian,

    Așa cum scriam la finele comentariului meu, nu am cu cine să votez în circumscripția mea. „Obligația” de a merge la vot la care mă refeream e una de natură morală, evident. Nu mă judecați așa aspru. Ceea ce susțineți și dumneavoastră cu articolul de fapt. Ceva de genul: decât să nu te duci, mai bine să te duci, că oricum se încredințează mandatul. Analogiei dumneavoastră cu avocații i-a răspuns foarte bine colegul comentator. Ce face avocatul poți alege să faci și singur. La drepturile politice nu mai e așa. Prefer să nu exercit acest drept constituțional, decât să o fac doar de dragul împrejurării că am posibilitatea să o fac, dar nu am cu cine. E dreptul meu. Nu cred că într-o democrație, fie ea și originală, așa ca la noi, pot fi tras la răspundere de maniera cum îmi exercit drepturile. Să fim serioși, măcar motivul meu e unul întemeiat. Am analizat și nu am cu cine vota. Acesta e unul dintre marile dezavantaje ale uninominalului. Argumentația dumneavoastră se potrivea mai bine susținerii exercitării vechiului sistem de vot. Sistemul actual trebuie să aducă și creșterea calității mandatarilor.

  26. Nu votez anul acesta, fiindca ma costa drumu destul de mult. Pe langa asta, singura optiune, reala, ramane votul nul la alegerile de azi. La prezidentiale va fi la fel: nul.

  27. A nu vota este egal cu a nu vasli, in cazul in care esti singur intr-o barca de salvare a unui Titanic ce ti-a disparut de sub picioare, si nu mai ai mancare si nici apa iar puterile iti sunt
    pe sfarsite.
    Vaslind, chiar si in orb (daca nu ai capacitate de orientare) ori te salvezi ori te cureti sigur.
    Dar nevaslind te lasi fara sansa acelui „ori”.
    Mie mi se pare ciudad ca o fiinta umana sa creasca 18 ani doar din punct de vedere fizic, si
    sa nu-si creasca si rationamentul macar la inaltimea fizicului ( nu mai zic sa si-l telescopeze
    pana la cer (pana la plafonul de nori)
    Cand toti ceilalti sunt atat de slabi incat sant sub tine (nu ai cu cine vota) nu te arati decat ca
    un cersetor care e mai bogat decat cei carora le cere.
    Cand esti tu mai in stare incetezi a fi un pasiv (alegi) si devii „activ” (te expui spre a fi ales).
    E ca intr-un „sir indian” intr-o expeditie alpinistica. Ori deschizi calea (urci fara ajutorul
    corzii, bati pioletul, legi coarda pentru cei din urma ta si te cateri mai departe spre urmatorul
    „punct de aprijin” ori urci pe coarda dar atunci duci si tu (macar) bagajul tau si inca ceva pe deasupra (macar o sticla cu apa) in locul celui care-ti deschide calea.
    In concluzie situatiile logice sunt ca: ori dai, pentru ca ai, ori ceri pentru ca n-ai.
    O cale de mijloc onoranta si onorabila in cazul asta, nu exista.
    A nu vota = ori cu „a nu respira” ori cu „a respira aerul altuia”.

  28. Vreau sa va impartasesc optiunea si judecata mea doar in ceea ce ma priveste. Cred si sper ca sunt destul de informat si, plecand de la aceasta premisa pe care o raportez la propriile valori, consider ca din oferta actuala nu am ce sa aleg pentru a ma simti reprezentat. Imi doresc sa votez, dar nu pot sa votez orice. Din punctul meu de vedere problema majora este oferta politica foarte restransa si de foarte proasta calitate. Imi doresc sa ma duc la vot, am fost aproape la toate din ’90 incoace, dar nu pot sa ma simt reprezentat catusi de putin de niciunul dintre candidati. Nu sunt toti la fel, dar niciunii nu sunt ceea ce cred eu ca ar trebui sa fie minimal nu ideal. Si mai cred ca exista foarte mult potential pentru o oferta mai buna, doar ca politicienii actuali nu vor (cine ar vrea mai multa concurenta), iar alegatorii nu cer. Imi inchipui ca acest mod de a privi lucrurile este foarte restrans in sensul ca poate fi regasit la foarte putini alegatori. Oricum eu cred ca pana nu se va alege praful nu se vor putea face schimbari de esenta in sistemul politic care sa genereze si o guvernare corecta si profesionista.

    • Si o completare raportata la argumentele dumneavoastra. Nu cred ca interesul meu, asa cum il percep si resimt, poate fi influentat de una dintre optiunile posibile de vot de astazi. Chiar cred ca indiferent pe care dintre cele 4 sau 5 casute as pune stampila, pentru mine nu se va schimba nimic esential. Si nici pentru tara. Ma gandesc totusi ca pana la sfartsitul zilei sa votez doar la Camera Deputatilor o fata de la Noua Republica care imi pare acceptabila, fara a o cunoaste, rezonand in acelasi timp, cat se poate de precaut, si cu unele idei ale lui Neamtu (am mai rezonat in trecut si cu unele idei ale lui Antotescu care au fost facute praf de actiunea politica concreta, asa ca stau mai la distanta). Este compromisul maxim pe care il pot face cu mine.

    • ”Din punctul meu de vedere problema majora este oferta politica foarte restransa si de foarte proasta calitate.”

      Da, e adevarat. E o problema cu sistemul politic, cu legea partidelor si legea electorala. Pe de alta parte, asa cum explicam mai sus: de ce ar dori un astfel de om de calitate sa faca efortul de a deveni candidat, daca electorii care aleg dupa astfel de criterii prefera sa stea acasa? Sigur, putem astepta pana bunul Dumnezeu isi va trimite ingerii sa populeze parlamentul, dar ma tem ca am avea cam mult de asteptat. Pana atunci, avem o oferta electorala, cu nuantele ei de gri cu tot.

      Citeam o analiza pe care o facea cineva candidaturilor din colegiul lui si spunea, X. are dosar penal, nu pot sa il votez, Y. e un anonim care nu s-a facut remarcat prin nimc, nu pot sa il votez… Acum, nu vreau sa dau eu sfaturi, si – asa cum spun – respect opiniile pentru sinceritatea lor. Dar indraznesc sa spun ca intre unul care e vinovat de fapte penale si unul ”vinovat” de anonimat exista o oarecare diferenta…

      • Pana la urma am votat un anonim, dar nu este deloc in regula. Acea persoana poate avea un comportament politic (daca obtine mandatul) in care eu sa nu ma regasesc absolut deloc si totusi are votul meu. Tot ceea ce face, face si in numele meu in modul cel mai direct. Ce tip de ratiune poate legitima o asemenea situatie? Pot sa ma explic si mai detaliat, dar, pornind tot de la premisa ca votul ar trebui sa fie o alegere rationala si nu una afectiva, nu as face decat sa repet in mare masura argumente care s-au mai spus in comentarii, cu unele fiind chiar si dumneavoastra de acord. Eu cred ca poate exista si un calcul rational din care sa iasa ca nu trebuie sa votez niciun candidat. Chestiunea cu raul cel mai mic nu se aplica in mod absolut, in orice situatie. Totusi, un castig al acestui articol si al comentariilor ar putea fi initierea unei dezbateri serioase legata de sistemul de vot. Acum, fiindca de fiecare data am zis ca mai e destul timp pana la urmatoarele alegeri si ne-am trezit cu modificari (sau doar incercari) de ultim moment, fara dezbatere si strict in interesul celor care le-au adoptat. Punctual, daca se mentine acelasi sistem, cred ca trebuie sustinuta ideea votului alb, prin aplicarea unei stampile intr-o casuta dedicata si stabilirea unui prag de validare aalegerii. Si eu am in cap aceasta solutie de cativa ani si, fiindca observ ca nu sunt singur, poate ca ar fi momentul unei initiative.
        Prevad o catastrofa politica in perioada urmatoare si cred ca ar trebui sa fim pregatiti in orice moment pentru o criza majora care ar putea sa insemne si alegeri anticipate. La fel cum este foarte posibil ca sa avem o majoritate zdrobitoare (mai mare decat cea iesita din urne prin diverse alipiri la marea putere care tocmai ce s-a legitimat) care va actiona impotriva libertatii, a democratiei si a statului de drept in aplauzele multimii (nu ar fi pentru prima data). Iar pentru toata aceasta nenorocire democratica (vai cat de democratica!) care este si care va fi nu vad decat un singur mare vinovat: Traian Basescu si PDL-ul sau. Daca nu am fi avut nenorocirea de guvern Boc (generic) cu tot ceea ce a insemnat actiune si comportament politic, nu am fi ajuns sa vedem PSD-ul la doua treimi din mandate ca in 1990 (PNL-ul il consider pesedizat). Totul s-a stricat in modul cel mai grav in perioada 2009-2011. Iar aceasta perceptie am regasit-o astazi la mai multe persoane fara legatura unele cu altele. De aceea cred ca este cel mai bun moment pentru constructii politice noi, cele mai solide fiind cele ce apar in momente de criza si in situatii foarte nefavorabile. Asa se pot cerne caractere si competente.
        „Daca nu acum, atunci cand? Daca nu noi, atunci cine?” nu trebuie sa ramana doar niste amintiri. Piata Universitatii de la inceputul anului 1990 a reusit sa nasca niste energii inimaginabile produse de catre o „mica minoritate” intr-un mediu ultraostil, energii care ne-au impins inainte, atat cat am reusit sa inaintam de atunci si pana acum. Cred ca se simte nevoia unor noi energii proaspete si puternice.

  29. Am mai postat odata comentariul de mai jos dar n-a aparut. Vreau sa cred ca e o eroare…
    Unul din putinele articole care au o logica, pe contributors :) De ce am fost la vot si de ce am votat cum am votat ? Este evident ca la noi clasa politica poate fi considerata in cel mai fericit caz submediocra si cei care sustin ca nu au cu cine vota au o oarecare dreptate. La fel de evident este si ca absenta de la vot nu rezolva absolut nimic. Faptul ca nu votezi, nu te scuteste de consecintele rezultatului alegerilor :) Pragmatic, singura actiune logica, in conditiile date, este penalizarea partidelor care au deviat de la bunul simt – ca sa zicem asa – in speranta ca pe viitor partidele respective isi vor evalua cu mai multa atentie actiunile in timp ce restul partidelor, vor invata si ele ceva din soarta partidelor penalizate :)… E adevarat ca e o metoda primitiva. Preferabila ar fi existenta unor presiuni civice care sa directioneze procesul politic, insa in lipsa acestora trebuie sa ne descurcam in conditiile date si cu posibilitatile existente… :)

  30. „absenţii sunt ignoraţi ulterior în deciziile politice”

    Va deranjez cu un exemplu concret si destul de recent:
    X sustine partidul rosu si, fiindca la noi votul e mai degraba negativ, voteaza impotriva partidului portocaliu;
    Y sustine partidul portocaliu si, evident, voteaza impotriva partidului rosu;
    Z sustine ca „toti sint la fel” si nu voteaza deloc.
    Dupa vot, partidul portocaliu face alianta „impotriva naturii” cu partidul rosu si formeaza guvernul. Peste noapte, votantul „rosu” a devenit, fara sa-l intrebe cineva ce parere are, aliat cu adversarul(daca nu chiar dusmanul ) „portocaliu” si invers.
    Acum intreb si eu, ca prostul: care dintre cei trei poate considera ca a fost „ignorat in decizia politica” si care poate considera ca a ” influenţat o stare de fapt în interesul sau”?
    Multumesc.

    • NNN,

      da, avem exemplul din 2008 in care s-a intamplat asta, din pricina rezultatelor stranse date de sistemul porportional, si a conditiilor excesive puse de partidul balanta de pe-atunci. E limpede ca o astfel de alianta contra naturii a fost rau privita de o buna parte din electorii ambelor partide, la fel cum e limpede ca *in consecinta* partidele au tinut cont de vointa electoratului lor si au dizolvat coalitia asta de conjunctura cu prima ocazie. Absentii, insa, au fost ignorati si in acest caz. La fel ca in cazul general.

    • @NNN,
      E un caz tipic de confuzie intre scop si mijloace.
      Eu am, drept caz de studiu, un alt scenariu: X voteaza partidul A pentru ca a promis scaderea fiscalitatii pentru firmele care angajeaza personal. Y voteaza partidul B pentru ca a promis marirea ajutorului pentru tinerele mame. Toate bune, dar ca sa isi poata tine promisiunile, A si B trebuie sa ajunga la guvernare. Cum niciunul nu are suficiente voturi, se aliaza chiar daca au ideologii diferite, iar in protocolul de aliere includ ambele obiective. Cine a fost inselat in acest caz?

      Desigur, in realitate lucrurile nu sunt atat de simple, dar in politica, si mai ales in politica, e vorba de compromisuri. Iar odata cu votul acordat, alegatorul isi imputerniceste alesii sa faca si aceste compromisuri. Pentru unii pot fi acceptabile, pentru altii nu. Dar alierea cu un alt partid (sau evitarea ei) nu cred ca ar trebui sa devina scop electoral pentru nimeni.

      • Hantzy,

        Rationamentul dvs. e corect si probabil se si aplica in alte tari.
        Insa in minunata noastra tara cam cite exemple de genul acesta pot fi date? Cite „solutii imorale”, „aliante impotriva naturii” etc., au fost folosite pentru a pune in practica promisiunile facute in campanie si cite pentru ca partidele implicate sa-si urmareasca propriile scopuri?

  31. Miron Damian,

    O optiune ignorata ramine ignorata. Faptul ca si optiunea celuilat are aceeasi soarta nu indulceste cu nimic situatia, dimpotriva. Ce o fi mai grav: sa-l ignori pe cel care te ignora sau sa-l ignori pe cel care iti acorda incredere?

    Afirmatia ” partidele au tinut cont de vointa electoratului lor ” mi-a smuls un zimbet. Amar.

    • NNN,

      fara indoiala, o optiune ignorata ramane ignorata, n-am zis altceva. La fel de valabile raman insa si afirmatiile pe care le-am facut, inclusiv in ce priveste absentii, sau motivul ruperii coalitiei PDL-PSD. Zambetele, amare sau nu, nu sunt contra-argumente.

  32. Domnule Damian,

    Sa presupunem ca primiti un bon valoric la o alimentara din colt care imita exact alimentarile ceausiste: conserve nesfarsite de peste si creveti. Puteti folosi bonul valoric doar azi, 9 decembrie. Ce faceti, il folositi, sau stati acasa pentru ca oricum dv. doriti sa mancati conopida cu sos de iaurt?
    Sau alt fel: cand un consumator de paine roman alege o paine facuta de Boromir, credeti ca o alege pentru ca ii place Boromir sau pentru ca uraste Vel Pitar si cumpara painea Boromir doar spre a scadea cota de piata de la Vel Pitar, chiar daca el nu mananca paine de loc?

    • Departe de mine de a obiecta la folosirea de analogii, insa trebuie cat de cat sa fie inteligibile. Inteleg analogia cat timp vorbeste de bon valoric, peste si creveti. Nu stiu insa ce e analog, in realitatea descrisa in articol, conopidei cu sos cu iaurt?

      Pastrandu-ne strict in cadrul oferit, daca singurele mele oferte alimentare sunt conservele de peste sau crevetii si nu doresc, din cine stie ce motiv, sa aleg niciuna dintre ele atunci rezultatul e inevitabil: o sa mor de inanitie. Intre dorinta pentru o conopida cu sos de iaurt si realitatea cu creveti sau peste exista o diferenta fundamentala, vitală chiar : prima nu tine de foame. In conditiile astea, a intreba cum o sa procedez devine la fel de retoric.

    • Sa nu se inteleaga ca in acele timpuri se gaseau crevetii pe care ii vedem astazi in magazine. Erau parca un fel de chipsuri vietnameze cu aroma de creveti.

  33. NU am mers la vot si ma felicit singur!
    Am vazut declaratiile principalilor oameni politici, aceleasi vorbe goale, aceleasi abureli din care nu va iesi nimic bun pentru viata majoritatii amarate a Romaniei.
    Dimpotriva, analistii internationali estimeaza ca 2013 va fi mai dificil ca 2012…. nu stiu cum ii va fi Romaniei, dar am rezerve serioase ca ii va fi bine dupa cum se prefigureaza viitoarea guvernare….

    • Doc, am votat la Bonn, tot cu sufletul la gura. Ultima oara. Pasaporul meu de romanca expira in 2017. Dupa, ramin doar cetatean german. MusterCostica m-a lamurit ce si cum vor romanii si dau curs gindului mai vechi: Romania trebuie sa piara de mina fiilor ei. Sfirsitul a inceput.

      Nu vom reusi nimic. Oaia neagra a Europei e un termen de alint. De fapt, prin tot ceea ce s-a intimplat: cazul Severin, mizeria din vara, ivanii, becalii, n-a dovedit decit ca romanii ii forteaza pe europeni sa caute antidot impotriva viermilor intrati pe usa din dos si care rod la temelia pe care, alte popoare au crezut-o solida. Rezultatul il banuim.

      Ei, uite, la nivel micro, al´ de Costica m-a „infrint”. Nivelul macro il las alesilor poporului.

  34. Am fost ani de-a rundul (ultimii 20) un partizan al instrumentului democratic manifestat prin vot. Nu am ratat nici o participare la alegeri locale, nationale, etc…
    Dar, in anul de gratie 2012 am ales RATIONAL si in urma unui calcul si a unei introspectii personale de durata sa nu ma mai prezint la vot.
    De ce? iata citeva argumente>
    1. cita vreme politrucul din partidul A se muta lejer in partidul B in timpul mandatului, si NU RAPSUNDE pt asta direct (pierderea locului de senator/deputat, reorganizarea de alegeri in colegiul de unde vine PE BANII LUI ) …e inutil sa pierd vremea la vot.
    2. cita vreme nu exista o ierarhizare/structura a dreptului de vot dupa criteriul contributiei fiecaruia la societate – degeaba sunt prosper, educat, muncitor si un membru productiv economic si cultural in societate, daca votul meu valoreaza/este anulat de al cuiva care are 18 ani sau 80 si nu aduce nimic in societate, doar consuma resurse (create de putinii ca mine)…
    3. cita vreme avem de ales mereu intre 2 rele …doar oile proaste participa la alegerea „macelarului”…
    4. toata structura politica se bazeaza pe interese, pe masinatiuni si pe aliante contra naturii. Mergind la vot doar ii legitimez prin simpla mea prezenta, le dau girul.
    5. Se pare ca se descurca sa fure, sa ne ignore, sa ne ia si ultima speranta si fara votul meu, o fac de peste 20 de ani si nu prea ai nevoie de mine decit ca platitor de taxe si impozite.
    In loc sa ma simt „musafir in tara mea” ii consider pe toti alesii neamului prost „tolerati in tara mea”.

    • Mormegil,

      am raspuns deja :-) Printr-o intrebare la fel de retorica: imi spui ce probleme exista in sistemul politic, insa actiunea ta de a absenta nu contribuie la rezolvarea ci la agravarea lor, pentru ca lasa alegerile si voturile (singurele care conteaza pentru partide, desigur) la mana celor care nu considera ca ce ai citat tu mai sus sunt probleme. La fel vor considera si partidele.

      • @Miron Damian.
        Neprezentarea la vot o vad ca o nesupunere civila, ca un boicot la ce se intimpla.
        „picatura care a inecat pestele” , ce m-a determinat final a fost un slogan imputit si panicard-psihotic vociferat pe una din televiziunile angrenate in abureala nationala.
        Zicea ceva de genul „voteaza pentru viata ta”. Poftim??? adica viata mea depinde de vot, adica de cei care mi se ofera sa ii votez? Sunt in pixul, mila si indurarea LOR?
        Adica imi insulta in asa masura inteligenta inducindu-mi ca fara ei nu pot trai?
        Neavind apetente de oaie cuminte..mi-am spus „mai vedem noi, gunoaielor…”..
        Ce considera partidele ma lasa rece, acum is ocupati toti sa digere prada , functiile, averile si sa inveteze legi si regulamente sa mai rupa ceva de pe mine…
        O sa vina ziua in care isi vor pune mai multi intrebarea „oare chiar avem nevoie de partide?””

          • Dap, suntem de acord ca nu suntem de acord.
            Lasind putin patimile deoparte, nu credeti ca paradigma „sistem politic bazat pe partide” se apropie spre un final ? Nu doar in Rominia, tara asta se apropie de un final meschin oricum…
            Ati ocolit gratios un punct din argumentatia mea>
            Pun sub semnul interbarii valabilitatea, corectitudinea votului universal….
            Nedemocratic? Poate parea…la prima vedere.
            La o a doua privire, mai matura…nu prea „tine apa” votul universal…si limitarile sale se vad cam prin toata Europa.
            Sa vin cu un exemplu?
            Putem vota in mod universal toti tot felul de drepturi, institutii si persoane….
            Dar nu putem vota ca de miine sa avem toti 5000 de euro salar.
            Adica, e posibil ca vreu smecher sa ne scrie pe o hirtie 5000 E…si noi sa il si credem, dar nu vom putea cumpara nimiic cu acei bani falsi…deci degeaba il votam.
            La fel ca intr-o familie…din cite stiu, nici liceanul de 18 ani si o zi (stresat de bac) nici bunica de 79 sau unchiul de 68 nu decid ce se intimpla cu bugetul familiei rezultat din munca lui „mami si tati” aflati undeva intre 35 si 45 de ani, productivi, rupti de munca si preocupati sa isi asigure viitorul lor si al copiilor si bunastarea intregii familii..
            Deci „votul” in cadrul acelui sistem social si economic si uman e cumva impartit…pe criterii corecte zic eu..
            Ei, mai pare votul „universal”asa de eficient si de minunat?
            Intrebam Grecia? Italia? Portugalia? …acolo multa lumea ar vota ca de miine sa fie mai multi bani pt fiecare….nu prea le iese..
            Cu stima si respect pt o dezbatere decenta
            A

            • Lasind putin patimile deoparte, nu credeti ca paradigma “sistem politic bazat pe partide” se apropie spre un final ? Nu doar in Rominia, tara asta se apropie de un final meschin oricum…

              Cu totul de acord cu prima afirmație. E indemnul fudamental din articol, si, in general, conditie sine-qua-non pentru orice dezbatere. Iar la intrebare raspunsul e nu, cu siguranta ca alegerile de ieri nu indica asa ceva. Sunt o rotatie normala la putere, ceva mai radicala in conditiile in care unul din actorii politici – ARD – a contra-performat. Se va reforma sau va disparea de pe scena politica.

              Ati ocolit gratios un punct din argumentatia mea>
              Pun sub semnul interbarii valabilitatea, corectitudinea votului universal….
              Nedemocratic? Poate parea…la prima vedere.
              La o a doua privire, mai matura…nu prea “tine apa” votul universal…si limitarile sale se vad cam prin toata Europa.

              Nu l-am ocolit. Nu inteleg cum definiti in contextul votului universal termeni ca ”valabilitate” sau ”corectitudine” sau ”limitare”. Nu stiu sa existe o alternativa practica la el. Absenteismul in niciun caz nu este, intrucat reprezinta in efect cedarea votului. Asa cum am scris, in comparatie cu cineva care absenteaza la vot, cineva care se prezinta si obtine ceva pe baza prezentei – de exemplu o plasa de alimente – procedeaza in mod rational.

  35. @MD
    Atunci votati din 4 in 4 ani rotatiile acelorasi hoti la putere, actionind ca personajul din banc…isi ia bilet in mod repetat la acelasi film, in speranta ca poate a 2-a sau a 3-a data se termina altfel.
    Eu ma duc sa string niste benzina, sa dau foc cinematografului cu totul…
    Deocamdata am doar un litru…dar s-or mai gasi cotizanti dornici sa prajeasca sobolanii…

    • ”Eu ma duc sa string niste benzina, sa dau foc cinematografului cu totul…”

      „Lasand patimile deoparte”, spuneati ? :-)

      Bun, fie, dati foc cinematografului cu totul. Cum anume, considerand analogia? Stand acasa? Asteptati o combustie interna? Injurand spectatorii?

      • Da, momentan boicotul meu este personal, solitar si am o pozitie de „retragere in munti”.
        Ata ete, atita se poate. Am ghinionul sa fiu membru al unei societati formata din bipezi fara coloana vertebrala. Din pacate.

        • Votul, in plan politic este ceea ce este spovedania in plan religios, amice.
          Cu diferenta ca aci (in cabina de vot) te pui fata in fata pe tine insuti cu propria-ti
          constiinta.
          Nu pe altul alegi tu, nu pentru altul ci alegi intre „adevarat” si „fals”, intre „calea de
          urmat” si „calea de evitat” ca atunci cand ajungi la o raspantie in „Y”.
          Incearca, parcurgand tu pe jos un drum si ajungand la o intersectie, sa nu o
          iei pe nici una din variante.
          Foarte multi dintre voi va incurcati intre „abstract (gand necoborat din creier)” si
          „concret”. Din pacate, prea multi.

          • Am mai mers pe drumul acela, stim toti unde duce. Porniti televizorul, si vedeti ce indivizi se pregatesc porcesc sa ne conduca…
            Da, drumul, harta, indicatoarele si directia e gresita.
            Sunt poate singurul, sau doar putini gindesc asa, dar nenorocitii cocotati in pomul puterii isi vor invata intr-o zi lectia, pe linga drum
            Mergeti inainte, si peste 4 ani votati aceleasi mutre, aceleasi proiecte, legtimati si sustineti prin votul si apoi prin munca voastra de rezultatele careia sunteti furati in fiecare secunda aceeasi mizerie ce de mult ar fi trebuit spalata de pe fata pamintului,
            Cu cit va fi mai tirziu, cu atit va fi mai violenta soarta politrucilor

        • Alte intrebari pe care le lasati fara raspuns :-) Imi dadeati o imagine foarte agresiva, incendiara chiar. Acum, va retrageti in munti… Nici macar analogiile nu mai sunt coerente. Poate ne trebuie analogii la analogii.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Miron Damian
Miron Damian
Miron Damian scrie analize politice pe forumuri începând cu 2002, sub pseudonimul Doc. A colaborat cu ziarul Cotidianul si cu revistele Dilema Veche si Revista 22. Din 2006 are blogul propriu în cadrul Hotnews, "Inventarul Stricăciunilor Politice"

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro