Home » Dezbatere »Justitie/Ordine publica » Citesti:

Deciziile CCR și abuzurile USL

Camil Golub iulie 10, 2012 Dezbatere, Justitie/Ordine publica
13 comentarii 2,137 Vizualizari

Liderii USL afirmă în aceste zile că deciziile Curții Constituționale le-au dat dreptate: suspendarea președintelui s-ar fi făcut cu respectarea procedurilor constituționale. Semnalele de alarmă venite din străinătate și din partea societății civile ar fi fost deci nejustificate: statul de drept nu a fost în pericol. Voi arăta că deciziile CCR nu susțin aceste concluzii.

Decizia CCR privind revocarea șefilor Camerelor Parlamentului, în măsura în care vizează constituționalitatea actului în sine al revocării, contrazice o decizie din 2005. (Rămâne de văzut însă dacă nu cumva Curtea și-a declinat competența pe acest subiect, constatând că luni, 9 iulie, era în vigoare ordonanța de urgență care le răpea dreptul de a se pronunța pe hotărârile Parlamentului, implicit pe deciziile de revocare.) Dar poate că este o idee bună răsturnarea precedentului din 2005. Pare în spiritul Constituției, daca nu chiar în litera ei, ca șefia Camerelor să reflecte majoritatea parlamentară.

Decizia privind suspendarea Președintelui confirmă precedentul din 2007, mai exact interpretarea Constituției în sensul că judecarea existenței și a gravității abaterilor de la Constituție ale președintelui ar fi prerogativa Parlamentului și a alegătorilor. Ideea că o majoritate parlamentară, sau chiar și o majoritate populară, are ultimul cuvânt în privința încălcării legii de către o anumită persoană le poate da fiori unora dintre noi, dar nu avem ce face. Asta spune Constituția, potrivit arbitrului constituțional. Dar nu suspendarea ca atare a președintelui a făcut obiectul acuzațiilor că USL a atacat statul de drept.

Decizia privind legea care scotea hotărârile Parlamentului din sfera de control a CCR este foarte importantă. Ea arată că ordonanța de urgență dată pe 4 iulie de Guvern este neconstituțională nu doar în formă – articolul 115 din Constituție spune că ordonanțele de urgență nu pot afecta regimul instituțiilor fundamentale ale statului – ci și în conținut, ea având același conținut cu această lege declarată neconstituțională.

Decizia privind legea referendumului arată și ea că o altă ordonanță de urgență de săptămâna trecută este neconstituțională. Dar să spunem că Guvernul nu putea anticipa decizia CCR în privința conținutului legii referendumului. Până la urmă, multe legi considerate constituționale de către Parlament se dovedesc apoi a fi împotriva Constituției. Abuzul Guvernului nu a constat în susținerea acestei legi, ci în emiterea unei ordonanțe de urgență cu același conținut, ce viza regimul instituției prezidențiale și drepturile electorale. Unul dintre motivele pentru care Constituția prevede că ordonanțele de urgență nu pot viza astfel de chestiuni este tocmai acela că ordonanțele de urgență nu se supun controlului constituțional obișnuit – ele își produc efectele pe termen scurt, înainte de a fi aprobate ca legi și de a putea fi contestate la CCR. În mod evident, Guvernul a emis ordonanța de urgență privind referendumul cu scopul de a evita pe termen scurt controlul constituțional asupra condițiilor de demitere a președintelui dorite de USL. Această ordonanță ar fi fost neconstituțională în formă chiar și dacă CCR ar fi hotărât că legea cu același conținut este constituțională.

Mai mult, potrivit declarațiilor de astăzi, 10 iulie, ale ministrului pentru Relația cu Parlamentul, Guvernul intenționează să organizeze referendumul de demitere potrivit ordonanței de urgență aflate acum în vigoare. Altfel spus, Guvernul nu va retrage această ordonanță de urgență, deși CCR a hotărât că legea cu același conținut este neconstituțională. Guvernul alege în mod deliberat să ignore hotărârile CCR, profitând de faptul că ordonanțele de urgență se sustrag pe termen scurt controlului constituțional.

Sa ne amintim motivele pentru care au reacționat atât de dur Comisia Europeana, statele UE și SUA, precum și societatea civilă din România: cele două ordonanțe menționate mai sus prin care Guvernul încearcă să eludeze controlul constituțional asupra măsurilor dorite de ei, preluarea și folosirea discreționară a Monitorului Oficial de către Guvern (prin care statul de drept riscă să devină ostaticul unor decizii birocratice arbitrare), sfidarea de către primul ministru a deciziei CCR privind reprezentarea României la Consiliul European și, în fine, intenția între timp abandonată de revocare a unora dintre judecătorii CCR. (Crin Antonescu spunea pe 2 iulie, la Antena 3: „Parlamentul, Guvernul împreună pot să îi revoce pe judecătorii CCR. Daca nu, această țară nu poate fi guvernată. În actuala ei componență, Curtea Constituțională este o rușine.”) Toate acestea sunt încălcări sau amenințări la adresa statului de drept, iar existența lor nu este infirmată de deciziile CCR de ieri și astăzi. Aceste decizii nu arată deci că reacțiile externe privind derapajele democratice din România ar fi fost nejustificate, sau că aceia dintre noi care s-au plâns de atacul USL împotriva statului de drept ar fi exagerat sau dezinformat.

Oarecum amuzant în toată această poveste este faptul că USL ar fi putut să-l suspende pe președintele Băsescu fără probleme dacă nu s-ar fi temut de CCR. Mai precis, dacă judecătorii CCR nu ar fi fost amenințați cu revocarea și dacă Guvernul nu ar fi dat ordonanțele de urgență cu probleme, USL ar fi putut foarte bine sa îi schimbe pe șefii Camerelor și să îl suspende pe președinte fără a putea fi acuzați că au încălcat Constituția și au atentat la statul de drept. CCR nu i-ar fi împiedicat (asta în ipoteza că decizia privind revocarea șefilor Camerelor a fost dată pe fond). De asemenea, condiția participării la vot de peste 50% nu ar trebui să fie o mare problemă pentru ei, ținând cont de participarea la vot la alegerile locale din iunie și de polarizarea accentuată a societății românești.

Așadar, USL s-a temut degeaba de CCR și, din frică, a comis abuzuri. Din păcate, pentru aceste abuzuri vom plăti noi toți: România și-a pierdut în aceste zile mare parte din credibilitatea, și așa firavă, pe care și-a construit-o în ultimii 20 de ani ca țară democratică, iar această pierdere de credibilitate va avea efecte dezastruoase pentru statutul României în UE – să ne așteptăm la o amânare sine die a amânării la Schengen și chiar la punerea în discuție a dreptului de vot al României în Consiliul European – și consecințe economice cel puțin la fel de proaste.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "13 comments" on this Article:

  1. Miron Damian Miron Damian spune:

    Clar și concis. Excelent. Aș mai adăuga doar un comentariu la asta:

    ”Decizia CCR privind revocarea șefilor Camerelor Parlamentului, în măsura în care vizează constituționalitatea actului în sine al revocării, contrazice o decizie din 2005. (Rămâne de văzut însă dacă nu cumva Curtea și-a declinat competența pe acest subiect, constatând că luni, 9 iulie, era în vigoare ordonanța de urgență care le răpea dreptul de a se pronunța pe hotărârile Parlamentului, implicit pe deciziile de revocare.)”

    Răspunsul la prima întrebare e destul de clar încă din comunicatul Curții: sesizările au fost respinse nu pentru că judecătorii le-ar fi găsit *netemeinice*, în schimb judecătorii le-au respins ca *inadmisibile*. Nu văd alt motiv pentru refuzul de a judeca temeiul acestor sesizări decât în faptul că, OUG-ul fiind în vigoare și inatacabil pe cale directă, Curtea a decis că nu mai are posibilitatea legală de a se pronunța asupra hotărârilor parlamentului.

    • Marian spune:

      Si inca ceva, CCR insasi si-a incalcat legea organica de functionare cand a dat avizul de vineri in 24h (un termen de altfel ilegal, ar fi trebuit sa declare toata procedura neconstiutionala de atunci). La art. 47 din legea 42/1992 de organizare a Curtii, exista obligatia de a-l convoca si asculta pe presedintele acuzat inainte de a da avizul. Deci asta e problema cu statul de drept, nici macar CCR nu poate sa respecte legea cand incepe buldozerul politic.

      • Miron Damian spune:

        Marian,

        nu există cerința legală a audierii președintelui, pentru că rolul Curții în procedura de suspendare e formal. Dă un aviz consultativ, respectiv înregistrează votul din parlament și declară funcția vacantă. Chiar având posibilitatea judecării hotărârilor parlamentului, Curtea n-ar fi avut în continuare dreptul constituțional să blocheze suspendarea pe motive de fond. Constituția e foarte clară: suspendarea e o prerogativă (putere exclusivă) politică a parlamentului.

        • Marian spune:

          Rol formal inseamna rol procedural, cand dimpotriva, Parlamentul este obligat sa consulte Curtea pe fond, ceea ce inseamna ca doreste o pozitie de specialitate. E ca la instanta, instanta poate sa inlature concluziile unei expertize, dar expertiza nu e un pas formal, ci de regula este autoritatea in materie, care trebuie sa fie lasata sa lucreze.

          USL prefera sa ia tot ce e consultativ ca optional si sa-l ignore, dar de fapt, avizul consultativ era obligatoriu.

          Si indiferent daca opinia CCR este obligatorie sau optionala, punctul meu ramane: nicio instanta din tara nu ar trebui sa elibereze vreun act incalcandu-si legea de functionare, cu atat mai putin CCR. Cum puteti scrie ca “nu există cerința legală a audierii președintelui”? Ba exista, vedeti art. 43 din Legea 47/1992

          • Miron Damian Miron Damian spune:

            Marian,

            ai dreptate, dar nu ne contrazicem, nu știu de ce spui ”dimpotrivă” când asta ziceam și eu: avizul Curții (și, ulterior suspendării, constatarea interimatului) sunt pași procedurali pe care Curtea trebuie să-i facă, respectând forma. Aceasta cerea avizul consultativ al Curții – care, fiind explicit desemnat drept consultativ, înseamnă că nu poate fi transformat nici explicit nici implicit în vreunul obligatoriu… În fine, legea spune că președintele poate să dea explicații, acesta nu e un pas formal. Președintele trebuie să aibă prilejul să dea explicații, dacă dorește. Nu e o cerință legală asta, e o posiblitate legală dată președintelui – acesta poate alege să nu dea explicații, iar procedura de avizare a suspendării nu are nimic de suferit din cauza asta.

    • Monica spune:

      Deciziile CCR arata clar ca pucistii au 5 judecatori corupti infiltrati si la CCR. Se stia din momentul in care NU au spus clar ca Presedintele NU a incalcat deloc constitutia, deci parlamentul NU poate vota suspendarea Presedintelui. Tergiversarea proceselor tuturor infractorilor din usl (si din spatele usl) arata clar ca pucistii au oameni infiltrati peste tot. Pina cind toti infractorii din usl (si din spatele usl) nu vor fi arestati, iar averile nu le vor fi integral confiscate, pina cind toti infractorii din justitie nu vor fi arestati, nu va fi nici dreptate, nici liniste, nici democratie, nici stat de drept. Ordonanta de urgenta nu le-a taiat lumina celor de la CCR, astfel ca nu au mai vazut ce trebuie sa judece. Ordonanta de urgenta nu i-a impiedicat in niciun fel pe cei cinci infractori de la CCR sa spuna clar ca toate Hotaririle si Ordonantele date de parlament si de guvernul Derbedeului plagiator incompetent si impertinent sunt neconstitutionale, ca sunt invalidate si anulate. Pentru incercarea de lovitura de stat, pucistii (inclusiv cei 5 de la CCR) trebuie sa fie arestati de parchet si de judecatorii cinstiti. Toata lumea poate vedea ca a fost incalcata constitutia. Parlamentul nu poate vota suspendarea Presedintelui decit daca ar fi incalcat grav constitutia. Presedintele nu a incalcat in niciun fel constitutia. Aberatiile scrise de pucisti, nu pot pacali pe nimeni. Acelea nu sunt incalcari grave ale constitutiei. Sunt aberatii, sunt gogomanii.

    • a spune:

      Eu stiu ca “ceilalti” sunt fara scrupule, dar asta nu justifica minciuna care se propaga peste tot (nu si in articol, e vorba doar de unele comentarii) ca Curtea ar fi declarat inadmisibila pentru ca i s-a luat jurisdictia asupra hoarârilor Parlamentului, pe care si- o va recapata dupa decizia de neconstitutionalitate. Isi va recpata doar jurisdictia asupra “hotararilor ce afectează valori şi principii constituţionale”, nu asupra celor individuale. Sa fim sinceri, nu asta a vrut PDL-ul sa spuna si nu prea ii interesa valorile si principiile. Nu cred ca CCR a vrut vreodata jurisdictia asupra hotararilor individuale ale Parlamentului (uitati-va in senssul asta la decizia in cazul Geoana – singura de felul aassta de cand s-a completat legea – si mai ales la opinia separata). Introducerea deciziilor individuale in jurisdictia Curtii ar ridica probleme de separatia puterilor si nu numai. Cred ca CCR va spune foarte clar ca de acum gata cu hotararile individuale. Orice posibila revocare poate fi neconstitutionala dc e bazata pe un Regulament neconstitutional (atat si numai atat), iar controlul asupra Regulamentului il aveau deja. Poate cei care au introdus hotararile sub controlul Curtii fara sa aiba nicio idee de drept constitutional, ar fi trebuit sa intrebe pe cineva.

  2. andrei spune:

    Ne jucam cu toii de-a constitutionalistii. De multe ori, cred eu, deciziile Curtii au fost aberante. Dar asta si pentru ca, de multe ori, i se cere Curtii sa se pronunte in chestiuni unde, cel putin teoretic, nu ar avea atributii. Si Curtea o face, pentru ca, nu-i asa, e bine sa intaresti institutia. De exemplu, nu vad de ce s-ar pronunta Curtea Constitutionala asupra constitutionalitatii revocarii din functie a presedintilor celor doua Camere. Din punctul meu de vedere, este o decizie evident ilegala, pentru ca incalca regulamentele camerelor. Pe de alta parte, nu este neconstituionala iar CCR nu ar avea competena de a se pronunata pentru ca, in ceea ce priveste atributiile, se poate pronunta doar pe legi adoptate de Parlament sau Regulamentele celor doua Camere ale acestuia (aici putem include si hotararile Parlamentului, desi aici este vorba despre o extindere prin lege a atributiilor Curtii, deci nu are nicio legatura o eventuala resprangere a atributiilor CCR in sensul eliminarii posibilitatii de a se pronunta asupra hotararilor Parlamentului cu statul de drept – e o chestiune doar de forma, nu se poare, si pe buna dreptate, face acest lucru prin OUG).
    Pe de alta parte, la niste abuzuri evidente ale Guvernului, noi raspundem prosteste strigand ca din gura de sarpe acolo unde nu este cazul. Ca exemplu, OUG-ul privind Monitorul Oficial, atat de blamata, nu are nicio legaura cu subminarea statului de drept. Pe de o parte, nu scrie nicaieri ca Monitorul Oficial ar trebui sa tina de Parlament ( sa vezi si sa nu crezi dar sunt tari cat se poate de democratice unde Monitorul Oficial tine de Guvern atat direct cat si indrect, printr-un minister). Pe de alta parte, Monitorul Oficial ar fi putut foarte bine sa fie folosit la fel ca si acum si daca ramanea la Parlament. O urma de decenta ne-ar face sa observam ca lucrul acesta s-a petrecut si in trecut, Monitorul Oficial fiind, practic, folosit de conducerea Camerei Deputatilor la fel cum este folosit acum de catre Guvern (o simpla cautare pe Google si gasim destule semanlari de legi publicate in Monitor sub alta forma decat cea in care au fost adoptate, acte nomative publicate cu intaziere samd).
    Apoi, se face caz de idiotenia Guvernului care o tine una si buna ca va organiza referendumul dupa Ordonanta data acum cateva zile. Las la o parte faptul ca referendumul va fi organizat conform prevederilor legii referendumului aflate oricum in vigoare pentru ca ce au modificat ei (art. 10) nu are nicio legatura cu organizarea ci cu validarea. Dar nu pot sa nu observ ca, orice ar zice Guvernul, validarea referendumului de realizeaza de catre CCR. Si daca nu vin suficient oameni la referendum CCR va invalida rezultatele (asta daca chiar considera neconstitutional un referendum la care s-au prezentat mai putin de jumatate din cei cu drept de vot). Dar, da-i si lupta ca asa-i la razboiu, te razboiesti cu tot si cu toate, cu raul, ramul, daca trebuie. Ce nu inteleg eu e altceva, daca USL se dovedeste prost, de ce trebuie sa dovedim ca si noi putem fi la fel?

  3. Monica spune:

    Ce face CSM-ul cind vede ca la Curtea Constitutionala sunt cinci judecatori corupti, infiltrati de pucistii din usl ?
    Constitutia spune clar ca Presedintele nu poate fi suspendat decit daca a incalcat grav constitutia. Presedintele nu a incalcat deloc constitutia, deci parlamentul nu il poate suspenda. Parlamentul nu poate hotari ca Presedintele a incalcat constitutia. Nu se poate invoca intoarcerea la popor, pentru a vedea daca Presedintele se mai bucura de sustinerea majoritatii electoratului. Presedintele a cistigat un mandat de cinci ani, indiferent daca se bucura sau nu de sustinerea majoritatii electoratului pe toata durata mandatului.
    Ce a facut CSM-ul cind a vazut ca procesele marilor corupti si marilor infractori din usl sunt tergiversate de ani de zile ?
    Ce a facut CSM-ul cind a vazut ca judecatorii corupti amina, achita sau condamna simbolic, cu suspendare, pe marii corupti si marii infractori din usl si din spatele usl ?
    Ce a facut CSM-ul cind a vazut ca de ani de zile infractorii din usl (si din spatele usl) acuza procurorii ca fac dosare politice ?
    Ce a facut CSM-ul cind a vazut ca de ani de zile infractorii din usl il acuza pe Presedinte a subordonat justitia, ca a comandat dosare politice ?
    Adica electoratul este mintiti, dezinformat, intoxicat si manipulat ani de zile de infractorii din usl, iar apoi ne intoarcem la popor sa vedem ce sprijin mai are Presedintele ?

  4. nadia spune:

    Nu cu mult pe langa subiect vreau sa va expun si eu, ca cetatean umil parerea mea. Aceasta groteasca inscenare la care asistam, lovitura in statul de drept, puci sau oricum s-ar numi imi da si mie dreptul sa spun: Nu vreau sa legitimez prin votul meu aceasta manevra a clasei politice. NU VREAU SA VOTEZ ! Vreau sa sabotez prin lipsa votului meu toate actiunile USL care ma obliga sa ma exprim pe o cerere a lor care-mi tulbura prezentul si probabil si viitorul meu si al copilului meu.

    Vreau si eu sa am dreptul la liniste, vreau si eu sa traiesc si va cer imperativ: Daca nu puteti sa-mi oferiti nimic, voi politicienilor nu mai indrazniti sa–mi cereti un vot pe o actiune a voastra prin care imi amanetati viitorul. Sa va fie rusine.

    P.S. Am citit articolul dv. Vedeti cate minti luminate incearca acum sa scoata piatra aruncata de niste prosti? Poate o astfel de revolta a mea pe care nu prea am unde sa o strig va mai fi citita si de altii care simt ca mine

  5. Grammaticus spune:

    Un alt articol excelent pe contributors… Am copiat si eu un fragment (cel in care explicati intentia de a evita controlul de constitutionalitate) si l-am postat pe facebook. Am pus ghilimele!

  6. teodor g. spune:

    Este interesanta ipoteza acestui articol, si anume ca daca usl nu s-ar fi temut de ccr, ar fi putut fi evitate unele dintre problemele externe asociate suspendarii dlui Basescu. Apreciez tonul moderat al articolului, foarte atipic pentru acest site.
    Din cate mi-am dat eu seama, totusi, institutiile europene nu au mers atat de adanc in examinarea legalitatii masurilor care au condus la suspendarea presedintelui, ci au fost alarmate mai ales de rapiditatea cu care s-au produs. Prin urmare, exista posibilitatea ca ele sa fi reactionat la fel si daca Guvernul nu ar fi dat cele doua ordonante de urgenta. In plus, exista ipoteza ca o buna parte din acest scandal este produs de atitudinile politicienilor sau apropiatilor pdl de pe langa aceste institutii, ipoteza care nu este deloc luata in considerare in acest articol.
    Intr-un cuvant, deplina legalitate nu ar fi garantat evitarea neajunsurilor economice si de politica externa.
    Pe de alta parte, nu orice masura politica poate fi respinsa cu argumente consecintioniste. “Daca nu faceai asa, nu se produceau aceste consecinte.” Daca acceptam ca guvernarea Basescu a fost plina de abuzuri grave (ascultarea telefoanelor membrilor opozitiei etc.), ma indoiesc ca oricine ar fi dispus sa cumpere in continuare aceste abuzuri cu pretul unui euro mai mic, a unor imprumuturi externe mai ieftine si a unei “imagini mai bune” a Romaniei pe plan extern.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Camil Golub


Camil Golub

Camil Golub este doctorand in filosofie la New York University Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)