vineri, martie 29, 2024

Despre secularism, cu calm și voie bună

Dezbaterea pe marginea secularismului cunoaște zilele acestea în România un nou puseu, însoțit de toată creșterea de temperatură oratorică devenită deja obișnuită în cazul confruntărilor publice între reprezentanții de frunte ai taberei ‘umaniștilor’ și cei ai partidei ‘tradiționaliștilor’ (folosesc ghilimelele pentru a marca o diferență cel puțin posibilă între aceste grupuri și auto-identificările lor). Cu ocazia dezbaterii bugetului de stat, un număr de organizații non-guvernamentale au emis un apel către Parlament în care cer încetarea finanțării cultelor de la bugetul de stat (http://www.asur.ro/noutati/apel-catre-parlament-3). Argumentul de bază este că ‘este anormal ca într-un stat laic sute de milioane de euro din bugetele autorităţilor de stat, centrale şi locale, să fie deturnate de la nevoile reale ale ţării spre beneficiul cultelor religioase. Acestea sunt organizații private și trebuie să se autofinanțeze din contribuțiile voluntare ale credincioșilor’. Răspunsul nu a întârziat să apară: o serie de organizații civice, în general cu caracter religios, au emis propriul lor apel către Parlament, denunțând inițiativa organizațiilor ‘umaniste’. Au adus în acest sens o serie întreagă de argumente, ce evoluează de la relația dintre Stat și Biserică în secolul al XIX-lea la identitatea adversarilor, neuitând să menționeze forța demografică a religiilor din România și rolul lor în istoria națională. Nici unul dintre apeluri nu se aventurează în vreo argumentare serioasă a propriei poziții și ambele lasă uneori impresia că vizează mai curând înscrierea de goluri retorice împotriva unui adversar detestat și mai puțin o contribuție valoroasă la ceea ce ar trebui să fie o dezbatere socială matură. Dar să le luăm pe rând.

Se poate observa ușor, dar nu cu mai puțină dezamăgire, că scrisoarea deschisă a ‘tradiționaliștilor’ nu dă dovadă de prea multă subtilitate în abordările sale. Deși aduce în discuție unele argumente de bun-simț privind rolul Bisericilor în viața publică românească de ieri și de azi, semnatarii se compromit printr-o retorică panicardă cu accente de ușoară isterie, în care apelul la încetarea finanțării cultelor are nici mai mult nici mai puțin decât ‘un caracter vădit anti-național’. Nu se dau în lături nici de la atacurile la persoană, prin care faptul că unii dintre ‘umaniști’ sunt implicați în organizarea Lunii istoriei minorităților sexuale devine un cap de acuzare împotriva lor, ca fiind contra ‘tradiției acestui neam’. Nu se ia act în nici un fel de faptul că demersul ‘umanist’ vizează tocmai liberalizarea raportării la tradiția religioasă, aceasta din urmă fiind considerată într-un stat laic modern o problemă de conștiință personală și nu un bun public. În general, nu se ia în discuție în nici un fel problema laicității. Singura încercare în acest sens eșuează rapid în derizoriul provocat de părăsirea logicii: ni se spune că în România ateii și non-religioșii formează mai puțin de 1% din populație și că nu este normal ca ei să decidă care sunt prioritățile financiare ale celorlalți 99%. Faptul că apelul ‘umaniștilor’ vizează alocările bugetare (deci banii din vistieria publică, la care contribuie în mod obligatoriu fiecare cetățean, fie el credincios sau nu) și promovează în mod explicit ‘contribuțiile voluntare ale credincioșilor’ trece neobservat. În abordarea semnatarilor scrisorii, nu se combat atât argumentele contondente avansate de adversar cât argumentele boante pe care oratorul și-ar fi dorit să le audă de la acesta.

De o cu totul altă factură este însă documentul înaintat de organizațiile ‘umaniste’, în frunte cu ASUR. E adevărat că centrul de greutate este caracterul de ‘organizații private’ al cultelor religioase, ceea ce este o evidentă inexactitate, dat fiind că art. 8 alin. (1) din Legea cultelor (489/2006) prevede că ele sunt ‘persoane juridice de drept public’. Este însă de imaginat că tocmai asemenea prevederi legale sunt obiectul visurilor reformatoare ale seculariștilor. Astfel, deși apelul este destul de succint, putem înțelege fundamentul intelectual al ‘umaniștilor’ prin studierea altor documente produse de ei. Deduc din afluența de materiale găsite pe site-ul ASUR (www.asur.ro) că prioritatea lor numărul 1 este separarea religiei de stat în numele libertății de conștiință religioasă. Cu alte cuvinte, diferențele filozofice fundamentale dintre diferite curente de gândire atât religioase cât și nereligioase ne arată că religia este o chestiune foarte subiectivă (spre deosebire de știință de exemplu, de unde și preocuparea adâncă și evident lăudabilă a ASUR pentru o mai temeinică educare științifică a populației). Fiind subiectivă, ea trebuie să rămână circumscrisă strict conștiinței personale, în orice caz nu trebuie ca autoritatea publică să favorizeze un mod de a gândi și simți (cel religios) față de un altul (cel nereligios). Nu este așadar normal ca în România cultele religioase să fie finanțate de la bugetul de stat, la care sunt obligați să contribuie și cetățenii nereligioși. Îmi permit să cred că aceasta este în mare viziunea la care ar subscrie oricare dintre ‘umaniști’. Trebuie însă să deducem că statul trebuie să se abțină de la sprijinirea financiară a oricăror activități ce nu sunt în mod evident folositoare tuturor cetățenilor ? Că orice domeniu bazat pe aprecieri subiective și nu pe nevoi obiective (sau, conform apelului, ‘nevoile reale ale țării’, o formulare ce din păcate depășește deja cu mult granițele obiectivității prin insinuarea că nevoia de religie resimțită de unii nu e reală ci imaginară) trebuie lăsat la mila adepților săi ? Este în mod cert o perspectivă de tip libertarian, una pentru care se pot găsi destule argumente și care poate ar trebui supusă unei dezbateri mai largi în societate. Face însă ea parte din viziunea ‘secular-umanistă’ ? Am zice mai degrabă că nu, în orice caz reprezentanții acestui curent nu dau semne că ar îmbrățișa-o. Spun asta pentru că, în România, autoritățile publice centrale și locale susțin cu ajutorul vistieriei publice o gamă foarte largă de activități a căror utilitate publică fără îndoială ne pare fiecăruia dintre noi mai mare sau mai mică, unora imensă, unora chiar inexistentă, după gust. Ministerul Culturii și Cultelor nu finanțează doar cultele religioase. Tot el întreține (în mod direct sau prin instituții subordonate, finanțate de la bugetul local) teatre, muzee, biblioteci, filarmonici, săli de spectacole, teatre de operă și balet, cinematografe etc. Cele mai multe dintre acestea vizează promovarea unor gusturi artistice sau intelectuale aparte, care nu sunt universale și țin eminamente de domeniul subiectivului. Se opune oare ASUR (sau oricine altcineva) finanțării lor ? Auzim astfel adesea revendicarea ‘Nu sunt credincios, nu vreau să întrețin cultele din banii mei’. Auzim vreodată revendicarea ‘Nu îmi place opera, nu vreau să se monteze Traviata pe banii mei’ ? Și totuși oamenii care nu suportă opera sunt mulți. Poate chiar o majoritate zdrobitoare. S-ar putea argumenta că opera e deschisă tuturor și că oricine ar avea numai de câștigat dacă ar frecventa cu asiduitate teatrele lirice, chiar dacă actualmente, din ignoranță, rămâne reticent. Dar nu sunt și bisericile deschise tuturor ? Oare nu pot și oamenii religioși să vorbească la fel de înălțător despre Sfânta Liturghie cum vorbesc împătimiții operei despre Aida ? Se va spune că religia are adesea un rol nociv și că beneficiile ei rămân obscure și neprobate. Este însă dovedit că ai deveni un om mai bun și mai bogat spiritual dacă ai merge la operă să asculți Carmen de Bizet ? Nu. Unii ar spune chiar că pare greu de crezut. Ceea ce nu înseamnă bineînțeles că nu poate fi adevărat pentru unii dintre noi, de la caz la caz. Mai mult, există oameni de mare inteligență, cu o educație deosebită și o cultură aleasă, care detestă opera. Au iubitorii de operă dreptate chiar și împotriva lor ? În domeniul sportului argumentele rămân aceleași. Cui îi folosesc practic performanțele sportivilor români la canotaj sau judo ? Se spune adesea că sunt importante pentru prestigiul țării. Dar care sunt consecințele pozitive pentru viața noastră de zi cu zi ? Banii pentru culte ar putea bineînțeles merge la Educație și Sănătate, spre beneficiul tuturor (deși nu știu dacă ar fi vreo diferență globală privind calitatea vieții pentru cei 99% dintre cetățeni care sunt credincioși, dat fiind că tot ar trebui să întrețină cultele religioase din care fac parte). Dar tot acolo ar putea merge și banii pentru sport. Prestigiu în lumea judo-ului are și Mongolia. Sunt oare mongolii un popor mai fericit din această cauză ? De ce trebuie contribuabilul român, care cel mai adesea nu are nimic în comun cu sportul, să întrețină din banii săi pasiunea unor concetățeni (în număr foarte redus) pentru activități sportive din cele mai originale, cum ar fi scrima sau halterele ? Nu țin neapărat să argumentez că finanțarea cultelor de la buget este în sine bună, nici că ar fi prin definiție nocivă și inacceptabilă. Însă dacă s-ar da curs demersului ASUR am ajunge în situația ridicolă de a elimina de la subvențiile bugetare bisericile care gem de lume în fiecare duminică, lăsând însă în continuare sub aripa protectoare a stăpânirii instituții de utilitate publică extraordinar de discutabilă precum Teatrul de Operetă Ion Dacian, Teatrul de Revistă Constantin Tănase, Regia Autonomă de Distribuție și Exploatare a Filmelor Româniafilm, Circul Globus (?!) sau Federația Română de Yachting (sic http://www.fry.ro/files/downloads/2012-01-20%20Contract%202012.pdf).

Libertatea de conștiință religioasă și egalitatea între cetățeni nu sunt neapărat vorbe în vânt și nici nu este bine să fie tratate drept o stratagemă perfidă de ucidere a ființei neamului. Încetarea finanțării cultelor de la buget nu e nici pe departe inimaginabilă și în mod cert nu trebuie să fie un tabu în societatea românească. Dar dacă într-adevăr dorim să o luăm în discuție, avem nevoie de puțină consecvență și onestitate. Stadioane, nu sinagogi ? Teatre de revistă, nu biserici ?

Distribuie acest articol

31 COMENTARII

  1. Vizitatorii de muzee, melomanii ce umplu salile de opera, teatrofilii, suporterii meciurilor de hochei sau fotbal….PLATESC BILET DE INTRARE!!!
    Doi la mina, un muezu, un teatru, un teren de tenis (subventionate din bani publici) ..nu sunt platforme de agregare electorala pentru nici un partid, pentru nici un mesaj electoral. Da, milioane de retarzi voteaza „cum le spune popa”…n-am auzit ca spectatorii Aidei sau ascultatorii unei simfonii sa voteze „cum le spune dirijorul/regizorul/directorul de teatru”.
    Da, din „grija statului” ar trebui scoase N-shpe sute de „kestii” in sensul de a fi lasate sa se autofinanteze. Da, teatre din localitati mici (stiati ca Zalaul!!! are teatru, finantat de stat??), chestii gen Yacht Club sau Circul Globus nu ar trebui finantate de stat, mai ales in situatia economica actuala.
    Prefer sa platesc un bilet mai scump la teatru/opera/stadion si sa vad o data pe an o piesa excelenta, decit sa dau 7 sau 10 lei pe o piesa jucata de actori famelici (bugetari) si cu decoruri slabe….
    Argumentul din finalul articolului e cumva lacrimos-emotional in favoarea finantarii cultelor, fiindca poate fi folosit si in sens invers > hai sa finanteze statul toate „zapacelile” ce ne trec prin cap. Eu sunt fumator, bautor de bere dar si skiez…..ce ziceti?? facem berea gratis (din fonduri publice), facem tigarile gratis (din fonduri publice) si facem urcarea cu telecabina 1 leu (restul costurilor le subventionam)??? Aaaaaa…e vb numai de numarul celor ce au aceleasi inclinatii/nevoi/asteptari?? hmm…democratia nu inseamna domnia majoritatii …:) nu?

  2. O comparatie mai inoportuna decat muzica – religie, cred ca nu puteai face. Incerci sa asimilezi religia, culturii, ca nu mi-e prea clar?

  3. Frumos argument. Putem in aceste conditii sa discutam despre faptul ca teatrele, operele si cinematografele platesc taxe statului roman si Biserica nu prea? Sa fiscalizam nuntile, botezurile si inmormantarile ar fi asa de nasol?

  4. Argumentatia data de ASUR solicitarii de nefinantare in continuare a bisericii o fi subtire si demontabila dupa cum ati si demonstrat dar tin sa ma repet (am mai raspuns si la alte articole la fel): nu trebuie sa reinventam noi roata. Exista tari din UE in care cetateanul hotaraste daca vrea sa merga banii aia din impozit la biserica sau nu. Cred ca revoltator aici e cuantumul care merge catre biserica si nu finantarea in sine. In rest argumentatia din articol tine dar la nivel strict teoretic, de dragul dezbaterii.

    • Problema e de principiu, nu de cantitate. Nu e corect din nici un punc de vedere ca un cetatean sa plateaca orice taxa pentru religia altuia, indiferent ce procent de persoane religioase exista. Si daca exista un singur cetatean nereligios in toata tara este o nedreptate – e doar o demonstratie ca daca suficienti voteaza dreptul individului nu mai exista.

      Dreptul in cauza al individului este cel de proprietate – veniturile si posesiunile lui nu sunt subiectul de impozitare arbitrara pentru religie sau orice altceva. E la fel de cetatean ca si pupatorii de moaște si are drepturi, scrie in Constitutie.

  5. E o abordare interesanta a situatiei. Mi-am pus si eu intrebarea de multe ori de ce statul sprijina sporturile violente (gen box), cand violenta e pedepsita de lege, sau de ce sprijina cluburile profesioniste ce nu au decat o contributie de imagine pentru practicarea sportului (discutabil), dar statul cheltuie discretionar pe orice doreste fara nici o posibilitate de a opri asta.. Daca se face o discutie serioasa pe tema asta atunci chiar ar trebui puse si intrebari despre teatre (eu merg la teatru, dar platesc bilet si stiu ca teatrele la care merg sigur nu sunt sprijinite de stat), opera, toate sectiile profesioniste ale cluburilor sportive (nu exista o separare clara intre sprijinirea sportului pentru amatori si a cluburilor in general), dar mergand mai departe se poate pune intrebarea cea mai importanta: ce servicii ofera statul si la care ar trebui sa se rezume sa le ofere si in continuare?

    In mod cert siguranta si ordinea publica (politie, jandarmerie, armata) si justitia sunt un monopol natural al statului. Nu cred ca cineva viseaza la justitie privata. In schimb sanatatea si invatamantul sunt domenii in care statul are cvasi-monopol o justificare reala (istoria nu e o justificare pentru viitor) si din care ar putea sa reduca prezenta la sub 50% cu consecinte pozitive: ar oferi in continuare o alternativa reala, dar costuri mai mici: competitia pe piata intotdeauna reduce costurile. Ar fi si alte domenii, dar mai mici si nu de prima linie.

  6. 1. Deliberat incalcit mi se pare articolul, cunoscatorii logicii pot spune multe, mai ales despre ultimul mare pasaj, cu Carmen din Bizet…
    2. Biserica ca institutie este corupta si binisor deviata de la misiunea sa, totusi, chiar si asa, secularism-umanismul are in continuare ceva de impartit cu Biserica si imi este imposibil sa nu le asociez cu anticrestinismul intr-o forma cat se poate de maligna. Inclusiv in acest caz, in care substratul anticrestin este evident. Adica nu are nici o legatura cu Circul Globus.

  7. Aceste discutii raman doar in cercul inchis al celor putini si educati. Atata timp cat marea (vasta) masa a populatiei ramane intr-un stadiu de educatie in care biserica face ce vrea (a se citit manipuleaza cum vrea) nu ma astept ca lucrurile sa se schimbe.

    Personal cred ca multe din temele abordate de excelentii scriitori de pe Contributors ar trebui sa graviteze in jurul unei singure intrebari: „cum facem sa ridicam nivelul de educatie si instruire a marii majoritatii a romanilor?” Cine are un raspuns fezabil la intrebare asta, are de fapt o rezolvare la multe din problemele tarii.

  8. Cu finantarea cultelor de la bugetul de stat s-a ajuns deja intr-o extrema: ca la nunta ! Fiecare politician din cine stie ce strafund de tara se simte indreptatit sa ceara bani publici pentru biserica/geamia/sinagoga din satul lui. Fara numar, la fel ca nasu’ mare cand numara si lipeste cu scuipat euroii pe fruntea lui Adi Minune. Atata pricepe limitatul politruc din misia lui in parlament/consiliu judetean/consiliu local. In loc sa rupa pisica si sa faca o lege a sponsorizarii care sa dea posibilitatea oricui sa dea bani oricarei entitati prin deducerea legala a acestor cheltuieli, politrucul nadusit in exercitiul functiei sale dispune cum crede el de cuviinta de banii publici. Asa stie el ca trebuie, statul sa dea, ca de aia e stat, vorba lui nenea Iancu.

  9. Cu calm si voie buna nu se poate vorbi despre banii furati SI de biserica din buzunarul meu.

    In primul rind, contest ca biserica ar fi o utilitate publica. Nu e. Asa ca restul articolului este de o lipsa de logica sfidatoare.
    In al doilea rind, va desfid sa socotiti toate bugetele institutiilor culturale din tara asta, apoi sa-l comparati cu bugetul bisericii. Ei, aici e buba, draga tantalaule.

  10. Cred ca articolul ridica o problema foarte importanta: care ar trebui principiile dupa care ar trebui sa se decida da o anume activitate se califica la finantare din bani publici sau nu.

    Daca finantam o biserica de ce sa nu le finantam pe toate ( musulmani , everei, budisti etc) ? de de finatam anumite teatre, dar nu pe toate? Si desigur spitale si scoli ( adica de ce doar unele da si altele in mod explicit si patimas, NU).

    Nu sunt intrebari simple, exista multe argumente intr-o directie sau alta , si ar fi bine pt noi toti daca societatea ar fi capabila de o dezbatere calma si matura, spre deosebire de ce se intmpla acum cand majoritatea argumentelor folosite sunt de natura emotionala.

    Cred ca e incurajator ca incepem totusi sa ne punem astfel de probleme.

    For the record: Nu sunt de acord cu finantarea bisericii din bani publici.

  11. Ultimul aspect este foarte corect sesizat: principiul invocat de ASUR poate ca este corect, dar el este discreditat de faptul ca ASUR nu are niciodata nimic cu nimeni altcineva decat cu Biserica.

    Prin urmare, corect ar fi fost ca daca ASUR era atat de preocupata de conformitatea dintre valorile fiecarui cetatean si alocarea bugetara, sa sprijine sustinerea unui referendum national, in care sa bifam cu totii ce anume vrem sa finantam din banii nostri: biserica, justitie, armata, politie, parlament, pompieri, teatru, opera, circ, arheologie etc. Sa avem 50 de variante si fiecare sa bifeze 20. Aia ar fi democratie! Ca nici sa finantam doar ce spune ASUR sa finantam nu mi se pare chiar in regula, ca nu tin minte ca ASUR sa fie vreo autoritate in materie de ceva anume…

  12. Germania este un stat foarte laic, si finanteaza o parte din biserici. Din aceasta cauza unele sunt numite „Stift”, iar altele „Kirche”.
    In Austria, toate bisericile sunt finantate de catre stat, drept pentru care toate sunt obligate sa arboreze drapelul Au la intrare.

    „Acestea sunt organizații private și trebuie să se autofinanțeze din contribuțiile voluntare ale credincioșilor” – Haida de! si daca vreau sa vand CD cu muzica si turism, bauturi, fine, vinuri, biscuiti si ciocolate, cravate, ace de cravata, ca in Germania si Au nu o sa am voie ca nu sunt laic?Daca vreau sa infiintez o crama cu degustari de vinuri si mancare traditionala, nu o sa am voie ca nu vrea Asur ?

    • Domnu’ Clopotaru, intelegi deosebirea intre o tranzactie privata – intre dumneata, vinzator de vinuri/muraturi si cumparator – si pretentiile Bisericii Burtodoxe ca platitorul de taxe sa-i asigure volens nolens lui si intregii armate de paraziti bisericesti traiul bun?

      La munca cu sfintisorii interminabili ai BOR! Miinile lenese sint atrase de lucrul diavolului. Cum vreti sa scapati de burtile alea de Piedone, cind nici nu postiti si asteptati sa va umfle superstitiosii cu placinte si caviar, de nici nu mai incapeti in Mercedesurile Patriarhiei?

      Ia uitati-va voi la icoane? Ca alea aratati voi, mai divinilor? Sau ca exemple de reclama la produse-minune de slabit, stagiul „before”? La munca!!!

      • Chiar vreau ca toate cultele sa traiasca numai din donatii, sponsorizari si mecenate.
        Chiar vreau ca nici un 1 ONG, nici o fundatie si nici o asociatie sa nu se mai alimnenteze de la buget, ca toate patrimoniile ONG urilor sa fie lichidate, sa reintre toate bunurile in patrimoniile fondatorilor , … care fara surpriza vom afla ca sunt cumplit de datori la buget si urmarirti de ANAF . Chiar vreau asa ceva !
        Chiar vreau sa nu mai existe observatori (chiar si veseli) care sa traisaca pe banii nostri.
        Chiar vreau sa nu mai existe pro democrati, … si alte ONG, fundatii si alte asociatii !
        Si mai vreau ca toate firmele care au bagat cate 2 % in aceste fundatii, ONG sa nu li se deduca fiscal aceste donatii/sponsorizari/mecenate, si sa se ingroase bugetul consolidat al statului. Uite asa ca sa traim noi poporul bine .

        Articolul si asur vorbesc de toate cultele – asa ca nu am decat sa ma bucur ca toti protestantii, toti neoprotestatntii si toti reformatii, toate ONG, fundatii si asociatii vor trai din mila – daca cei ce o vor face vor justifica si veniturile, dar ma ales cheltuielile .

        PS – 1 preot nu primeste mai mult de 40 % din salariu – ca si subventie, din care da inapoi 16 % . Oricum toate veniturile sale sunt impozitate. Nu prea inteleg ce sa mai impoziteze.

        Am auzit ca tu nu muncesti. Te plateste 1 ONG ce se alimenteaza de la buget (ai rupt-o! esti deja pe lista).

  13. Sa nu comparam Carmen sau Aida cu „contributia culturala” adusa de BOR. E ca si cum ai compara un telescop cu o ceapa degerata.

    Daca ar exista o politie estetica, cintaretii de strana si teroristii muzicali in strai preotesc ar fi printre primii arestati, cu mascati, si dusi intr-o dubita izolata sonor.

    Dincolo de uritenia obiceiurilor, dincolo de etica urii predicata de dracusorii in sutana, dincolo de pericolul de igiena publica pe care riturile de caverna ortodoxe le reprezinta, muzica din bisericile romanesti este atit de urita incit Codul Penal ar trebui imbogatit cu notiunea de violatori de urechi. Pedeapsa: sa nu mai cinte nici sub dus, darmite in public!

  14. Comparatia pe care o faceti este gresita. Opera, teatrul sunt fictiuni si sunt tratate ca atare. Fiecare are optiunea de a alege ce gen de arta prefera si de a intelege din ea ce crede de cuviinta. Faptul ca statul subventioneaza arta este un subiect separat, care are si el partile lui bune sau rele. Daca statul nu ar subventiona arta nu inseamna ca nu s-ar mai monta Traviata! Statul nu subventioneaza toata arta, exista spre exemplu concerte care se platesc si la care sigur nu ati participa pentru ca nu sunt in zona dumneavoastra de interes. Cultura nu incearca sa va modeleze personalitatea, sa va impuna un mod de viata ci va ofera posibilitatea de a alege arta dupa gustul si puterea dumneavoastra de intelegere.

    Biserica este un cult – o intreprindere privata cu principii si reguli fixe. In religie exista arta (si
    multe alte elemente pozitive) dar aceasta arta nu e scopul final ci doar un mijloc. Valoarea este folosita pentru a controla, pentru a distorsiona informatia, a induce culpabilitate, frica, frustrari.
    (Observati reactia agresiva a bisericii in situatiile abordate in articolul dvs. si lipsa de argumente logice – invocarea majoritatii, autoritatii, a unor posibile consecinte negative, etc.)

    Teatrul de Revista Constantin Tanase nu face profit, nu detine hoteluri, pamanturi, afaceri in diverse domenii. Nu insinueaza subtil in viata mea sau a copiilor idei cu care nu numai ca nu sunt de acord dar le consider daunatoare. Daca s-ar intampla asta, cu siguranta nu as fi de acord sa fie finantat din banii mei!

  15. problema in sine nu este sprijinul acordat de Stat catre Biserica ci imaginea si pozitia Bisericii care a decazut in ultima vreme.

    nu am nimic impotriva ca statul sa acorde finantare bisericii, insa ma deranjeaza ca face asta in conditiile in care Patriarhia se inhama la proiecte megalomanice si raporteaza cu mandrie profituri generoase in euro de pe urma afacerilor proprii.

    am vazut recent un reportaj in care Biserica (undeva in zona Moldovei daca nu ma insel) a infiintat o casa de ajutor economic reciproc de unde enoriasii puteau lua imprumuturi, insa contra unei dobanzi.

    atata timp cat imperiul financiar bisericesc va face profit si va solicita bani de la Stat fara sa se implice in viata sociala si fara sa isi adapteze invataturile si discursul la prezent exista o problema.

  16. Nu poti pune biserica in aceeasi categorie cu sportul si cultura si sa spui „ori le finantezi pe toate, ori nu finantezi nici una”. Este stupid. Trebuie luate separat, analizate, discutate, judecate, etc.

    Vad ca despre imaginea culturii expusa in articol deja s-au alertat altii. Eu vreau sa vorbesc despre sport – parerea expusa in acest articol vis-a-vis de rolul sportivului profesionist in societate este o ineptie de asemenea magnitudine incat nu stiu daca este spusa la modul serios, sau domnul autor face misto de mine si se tavaleste de ras in acest moment, citindu-mi comment-ul.

    ” De ce trebuie contribuabilul român, care cel mai adesea nu are nimic în comun cu sportul, să întrețină din banii săi pasiunea unor concetățeni (în număr foarte redus) pentru activități sportive din cele mai originale, cum ar fi scrima sau halterele”

    Pe scurt, in spatele acelor cativa concetateni care apar la televizor o data la 4 ani ar trebui (*) sa stea un mecanism de triere care sa antreneze o mare portiune a populatiei. Nu doar cei care ajung la Olimpiade sau Mondiale sau Europene de orice fel beneficiaza (*) de investitia statului in sport, ci toti cei care au slujbe in acest mecanism, toti cei care fac sport de performanta cu dorinta de a ajunge intr-o zi in locul concetatenilor de la televizor, toti elevii si studentii care se duc la ora de sport inspirati fiind de concetatenii de la televizor, toti adultii care fac miscare si prind microbul unui anume sport (indiferent de cat de „original” e), pastrandu-se in forma si evitand sa ajunga la batranete niste simple cifre luate in considerare cand se stabileste bugetul pe Sanatate, cumparand echipament de orice fel si deci, injectand bani in economie, s.a.m.d.

    „Sportul nu aduce niciun folos societatii” mi se pare o atitudine ignoranta spre extrem, demna de Evul Mediu.

    * oricine a practicat un sport la un anume nivel de performanta, sau care are macar o cunostinta care practica un astfel de sport, stie foarte bine cat de prost stam la capitolul sustinere a sportivilor si a sportului in general. Pentru multe sporturi „originale”, conditiile oferite de stat sunt mizere. Citind pareri de genul celei din articol, parca nu ma mai mira rezultatele de la Olimpiada, lipsa respectului (nu vorbim de infrastructura) fata de biciclistii din trafic, rata mare a problemelor de sanatate legate de sistemul cardio-vascular sau legate de obezitate, s.a.m.d.

  17. Bun. Deci aţi reuşit să puneţi un semn de egalitate între culte (nu religii) şi yachting, canotaj, operă ş.a. Ceea ce omiteţi este faptul că nu se evaluează cheltuielile acestea şi a utilităţii lor, la modul general, adică avem un stat prost manager. Că asta e menirea lui primară – de a asigura o ordine d.p.d.v. social, politic, economic.

    Dar nu şi spiritual! Când se vorbeşte de credinţă, se vorbeşte de un lucru personal, intim, ceea ce indică faptul că statul, prin Biserică, intervine în viaţa privată a cetăţeanului. Democratic? Nu!

    Şi încă un lucru: dacă tot aţi adus în discuţie cultura, patrimoniul şi asociaţiile nereligioase care sunt finanţate tot de stat, de ce nu aţi spus nimic de faptul că toţi funcţionarii lor sunt plătiţi de stat şi cu o menire foarte clară, care trebuie respectată – ridicarea românului prin cultură şi o instruire a elitei sau a viitoarei elite. Faptul că statul e prost manager deja am stabilit. Apoi, unde stă Biserica la capitolul ăsta? Păi, simplu! Are mesajul ei, dar care îl transmite cum vrea muşchii ei în DAUNA statului: adică încurajează netransparenţa, evaziunea, mita, monopolul şi, în nici un caz, democraţia, deşi ştim cu toţii că Biserica şi Armata nu vor fi niciodată democratice (ce coincidenţă că e tocmai perechea asta). Nu mai zic de bigotism, neîncredere (în raport cu „celălalt”) şi subminarea individului în raport cu colectivul într-o ţară în care ar respecta drepturile omului şi conceptul de proprietate privată.

    În final, dacă se fac majorităţi pentru a închide nu ştiu ce teatru sau operă, există căi prin care voinţa lor să se îndeplinească. Dar ce facem cu Biserica, atunci când funcţionarii ei o iau razna?

  18. Răspund câtorva comentarii care au fost la obiect și de bună credință.
    @dragos Sunt de acord cu tot ce spuneți.
    @Dan O Observ că singurul dumneavoastră argument ține de percepția eminamente negativă pe care o aveți despre religie. Nimic în neregulă, aveți argumente serioase. Dar cunosc mulți oameni care au o percepție eminamente pozitivă despre religie, de asemenea cu argumente serioase. Nu mi se pare că statul are vreo modalitate obiectivă de a determina cine are dreptate într’o asemenea dispută. Poate ar trebui să nu se bage. Dar e la fel și cu arta: unora le place opera, altora muzica house. Nu trebuie atunci subvenționată și muzica house ? Sau nici una nici alta ? Înțeleg că nu vi se pare același lucru, pentru că amatorii de religie nu ar face o alegere liberă, ci ar fi într’un fel spălați la creier. Poate e adevărat în unele cazuri, dar atunci principiul egalității dintre cetățeni dispare. Fiecare poate atunci să refuze să respecte dreptul celuilalt de a alege singur ce să facă cu viața lui, pe motiv că este de fapt manipulat.
    @Geos Costan Eu în articol am discutat numai principiul finanțării cultelor, cum cheltuie ele banii este o altă problemă. În general sunt perfect de acord că orice instituție care ia bani de la stat în mod regulat trebuie să se supună unui anumit control din partea acestuia. Ce spuneți însă despre ridicarea prin cultură e foarte exagerat, cum am arătat și în articol. Sigur că o parte a culturii organizate are un rol educativ, în special muzeele și chiar bibliotecile, nimic de zis. Dar opera ? Aici e vorba de o opțiune estetică încurajată și subvenționată de stat. Nu o să cred că oamenii se duc la Carmen de Bizet să se educe, decât poate într’un sens foarte tehnic și specializat. Sigur, dacă mergi des la operă înveți despre operă. Dar și dacă mergi des la biserică înveți despre Biserică. Dacă e așa importantă ridicarea nivelului intelectual al populației, de ce nu luăm banii de la Opera Română și de la Teatrul de Revistă și nu’i dăm Ministerului Educației ca să mai mărească salariile mizerabile ale cadrelor didactice ? Ar fi mult mai eficient. Răspuns: pentru că unora le place opera. De ce nu facem același lucru cu banii care merg la culte ? Răspuns: pentru că unora le plac cultele.
    @Gica Chiar credeți serios că sportul de performanță are vreun rol esențial în ce privește sănătatea populației ? Nu pot să cred că cine face haltere de performanță face asta în scopul îngrijirii sănătății ( la un moment dat poate chiar dăunează ). Dacă o face, o face pentru că e pasionat. Sunt foarte puțini asemenea pasionați, cum e și normal. Omul obișnuit, când se gândește la sănătatea lui, iese afară și face jogging sau merge la sală. Pun deci în privința sportului aceeași întrebare pe care am pus’o mai sus în privința culturii: de ce nu ia statul banii de la Federația Română de Yachting și alte sporturi de performanță și nu’i folosește ca să subvenționeze mici săli de fitness de cartier ? Răspuns: fiindcă unora le place sportul de performanță.

    • „Chiar credeți serios că sportul de performanță are vreun rol esențial în ce privește sănătatea populației ? ”

      Da. Poate este contra-intuitiv, dar asa functioneaza. De infrastructura pe baza careia sportivii ajung la performanta poate beneficia si „omul obisnuit”. In plus, sportul de performanta ajuta la popularizarea sportului si la crearea unei educatii sportive in randul populatiei (educatie care, in Romania, lipseste aproape cu desavarsire, la fel ca sportul de performanta; dar acesta e un alt subiect). In functie de ce alegeti jogging-ul sau sala ca fiind singurele sporturi care merita promovate? Si, mai important, aceleasi argumente nu pot fi folosite impotriva jogging-ului de catre Federatia Romana de Yachting?

      Sportivul profesionist nu face haltere/fotbal/scrima/yachting din pasiune sau de placere. El face asta asa cum eu ma duc la serviciu zilnic, doar ca munceste si sacrifica mult mai mult. Lasand la o parte problemele cu utilizarea fondurilor, sau coruptia din federatii, sau alte probleme care nu se rezolva prin taierea fondurilor, sportivul profesionist isi are rolul in societate.

      Pe ideea „eu consider ca treaba asta nu e importanta, deci Guvernul nu ar trebui sa o finanteze”, eu propun sa nu se mai dea bani sistemului public de sanatate; eu n-am mai calcat intr-un spital public de ~10 ani si oricum sistemul nu merge cum trebuie si toaca banii degeaba.

  19. Argumentul dvs ca pe bani publici se fac atatea cu care s-ar putea sa nu fim de acord are sens. Biserica poate fi comparata cu alte institutii ca opera. Si una si cealalta servesc grupuri si cereri sociale explicite, si una si alta au dincolo de asta implicatii sociale, morale, estetice etc adanci. Dar ce nu inteleg e ca in loc sa va duceti mai departe argumentul (in zona discutiei despre bunurile publice aveti o dezbatere extrem de interesanta), ati ales sa readuceti discutia pe terenul libertatii religioase (ca si cum va treziti in perioada lui Torquemada, Cromwell sau mai stiu eu care), in loc sa amendati aceasta viziunea asta pentru ingustimea si neoliberalismul inerent. Eu cred ca ati fi putut pune probl foarte bine in termeni ca ‘ce se pierde atunci cand se castiga ceva’. In Germania au adoptat dupa razboi vechea Constitutie de la Weimar in materie de drepturi/libertati religioase (acolo era oricum o probl cu adoptarea unei religii oficiale, ar fi insemnat sa fie doua nu una), dar s-au trezit confruntati cu probl care priveau si implicarea sociala, si elementele de patrimoniu ale bisericii (astea care tin de spiritualite sau de relevanta sociala cel putin). Ca sa nu mai lungesc vorba, analogia cu opera e foarte buna, dar nu inteleg de ce o abandonati in favoarea unei discutii in mod fals deschisa: biserica nu e o simpla afacere privata, asa cum nici opera nu e. Dincolo de faptul ca servesc grupuri sociale si cereri destul de specializate, ea/ele furnizeaza externalitati importante (patrimoniu, oferta intelectuala, spiritualitate, valori etice etc) care depasesc cu mult domeniul interesului privat. Asta e valabil pentru Opera, asta e valabil mai ales pentru biserica. :)

    • Patrimoniu biserica? Precum acele bisericute vechi demolate de Ceausesti cu sprijinul neprecupetit al Bisericii Securist-Ortodoxe anti-romane? Sau monstrii de prost-gust ridicati cu nemiluita intre blocuri, distrugind monumente reale si/sau pina si niste biete spatii de joaca pentru copii?

      Oferta intelectuala biserica? Glumiti? Cele mai celebre „intelecte” din BOR au un nivel de intelegere si cultura de care i-ar fi rusine si unui copil de clasa a patra mai istet.

      Spiritualitate? Din nou, glumiti? Care spiritualitate? Spiritualitatea urii, a rautatii, a intolerantei, a lacomiei patimase de putere mundana?

      Valori etice biserica? Asta e dincolo de gluma. E definitia oximoronului impecabil.

      • Sunteti un nivelator de meserie, un tip practic, clar, adica ce spiritualitate, ce valori etice etc. Sunteti cel mai potrivit, n-am niciun dubiu. Pacat ca nu v-au avut comunistii la vremea lor. Cu datele si nivelul de serenitate pe care l-ati atins in materie le-ati fi facut treaba pur si simplu impecabila. Dar nu e prea tarziu nici acum. Imi dau seama ca pana si IDul dvs e unul cu substrat.
        Succes dle, de oameni ca dvs are nevoie tara :)

        • A nu, nu de oameni ca mine, ci de inca o armata de popi „spirituali” de nu-i mai incap sutanele de atita huzur are nevoie tara.

          Pai, daca cu vreo suta de mii de paraziti divini RO e pe culmile fericirii, imaginati-va unde-am ajunge cu de trei ori mai multi… mai ceva ca Belgia, domnule, parol!

          PS Comunistii nu aveau nevoie de mine. Aveau multimi peste multimi de informatori la Securitate cu sutana, care de indata ce se spovedea fraierul, fugeau rapid la sediu sa isi dea cu subsemnatul in informari pline de un duh nu tocmai sfint.

          Valori etice exista, nu e nevoie de preoti analfabeti sa le propage, dar nu in sinul celei mai corupte institutii – Bisericuta Burtodoxa anti-Romana.

    • Eu am vrut doar să prezint miza adevărată a dezbaterii, așa cum o văd eu. Nu am vrut să mă înscriu în vreuna din cele două tabere. Dacă dumneavoastră mă găsiți prea libertarian și alți comentatori de mai sus mă găsesc prea tradiționalist, înseamnă că probabil am reușit.

      • PAi, daca asta ati urmarit, ar fi trebuit sa o duceti mai departe, sa comparati de ex un pct de vedere libertarian, unde credinta e cu tot ce inseamna ea in domeniul valorilor, spiritualitatii etc o simpla afacere privata, cu un altul unde credinta interfereaza din motive estetice, morale, spirituale, sociologice etc cu problematica commons, si impune evident un tratament mai complex. Or, dvs faceti din asta o probl de tip ‘daca unii au voie, de ce n-ar avea si ceilalti?’. Nu e rau, dar nu e destul. De fapt, la nivelul asta e problematic :)

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Radu Razvan Stanciu
Radu Razvan Stanciu
'A studiat Științele Politice și Istoria la Universitatea din București, cu o licență în Istorie (2008). S-a îndreptat spre Universitatea din Cambridge (Marea Britanie) pentru o a doua diplomă de licență (2010) și apoi pentru un master în Studii Medievale (2011). În prezent pregăteste o lucrare de doctorat la Cambridge privind păgânismul în texte medievale despre Războiul Troian

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro