joi, martie 28, 2024

Dumnezeu revine dupa un calup publicitar…!

Discuția publică despre finanțarea statală a bisericii ortodoxe, cu argumentele pro și contra, este una importantă și valoroasă. Cel puțin la fel de interesant este momentul apariției ei – ani și ani de-a rândul, cu biserica cea mai de încredere entitate de pe scena publică, pare că nimeni nu și-a pus dileme privitoare la sponsorizarea ei de la bugetul de stat. Aceasta până deunăzi, când chestiunea a explodat cu o intensitate pe care rar am văzut-o în subiectele pe care societatea civilă le-a pus pe masa guvernanților. Și cu această ocazie, depășind sfera inițială a dezbaterii, un interogatoriu serios la adresa activității post-1989 a bisericii ortodoxe a ieșit la iveală, laolaltă cu o viziune negativă serios coagulată la adresa unei largi părți a preoțimii românești.

Nici n-a mai contat că suma vehiculată inițial ca alocată cultelor era, de fapt, de 10 ori mai mică – contextul a permis vocalizarea unor obiecții ce par acumulate de mult timp față de mersul bisericii ortodoxe. Or, în dezbaterile publice majore contextul merită întotdeauna așezat și analizat – aceasta este tema pe care şi-o propun rândurile de mai jos.

Un protest public de (oricâtă) amploare îndreptat direct împotriva bisericii ortodoxe a părut multă vreme de neimaginat, într-o țară în care 85% din populație se declară ortodoxă, iar sondajele aproape că au drept punct de referință simpatia românilor față de instituțiile religioase. Într-un interval de 22 de ani de la Revoluție, recunosc că nu am văzut niciun reflector mediatic îndreptat amplu asupra modului în care această biserică și-a derulat activitatea. Faptul că a contra-argumenta biserica în România e un subiect rămas mult timp tabu e dovedit chiar de unele dintre primele contra-reacții ale susținătorilor acesteia la propunerea de sistare a finanţării de stat – acuzații caraghioase de “anti-naționalism”, de “conspirații ateiste”, o agresivitate care trădează absența obișnuinței de a îți argumenta acțiunile. Biserica ortodoxă română nu a avut până acum nevoia de a da explicații nimănui, căci nimeni nu și-a permis să îi ceară așa ceva.

Ce s-a schimbat?

Dintru început spun că mi se pare greu de acceptat argumentul conform căruia conștiința publică a românilor a devenit dintr-o dată atât de accentuată, încât a început să genereze singură un scrutin atent asupra posibilelor nereguli din societate. Sunt atâtea exemple de abuzuri grave care trec necenzurate și nediscutate prin fața societății românești, încât aş exclude o asemenea ipoteză ab initio.

Ceva a zgândărit suficient de mult şi suficient de temeinic opinia publică încât să se ajungă la o astfel de reacție de ostilitate împotriva bisericii ortodoxe. Și acel ceva este chiar activitatea din ultimii ani a acestei biserici.

Îmbătată de capitalul de încredere pe care i l-a oferit generos și necondiționat poporul român, biserica ortodoxă s-a hotărât să îl comercializeze. Marile realizări ale Patriarhului României au devenit de ceva vreme bună cele legate de afacerile comerciale în care a intrat biserica. Aceasta și-a creat nici mai mult nici mai puțin decât un trust de presă (ziar, radio, televiziune), o agenție de turism “specializată în pelerinaje” (numită, comercial și anglofon, “Basilica Travel”), un salon de servicii funerare, ba chiar și o spălătorie eco.  Dacă ridicolul asocierii acestor activități cu biserica nu e încă suficient, anul trecut Patriarhia a decis să lanseze o “candelă oficială” pentru sărbătorile pascale – pare-se că prelații nu mai plac sărbătorirea Învierii cu orice fel de lumânare, ci doar cu cele alese de ei.

Iar afacerile au mers bine pentru biserică. Patriarhul Daniel este laudativ numit “managerul în sutană”; un cotidian chiar remarca că numele său ar trebui menționat în topul Forbes al celor mai bun afaceriști. Mai mult, anul trecut, BOR a avut un profit de peste 7 milioane de euro, anunțat prompt ca un motiv de maximă mândrie în presă.

“Ce e în neregulă aici?”, s-a întrebat mereu naiv BOR, “banii nu merg în buzunarele cuiva, ci sunt reinvestiți în restaurare și activități caritabile”.

Nereguli sunt, și încă semnificativ vătămătoare pentru percepția publicului asupra bisericii.

În primul (și cel mai grav) rând, comportându-se astfel, biserica l-a scos pe Dumnezeu pe tarabe. La fiecare oră din zi și din noapte, la posturile radio și tv “religioase”, Dumnezeu este invocat în fața românilor în diverse discuții, de multe ori mediocre și banale. Ceea ce ar trebuie să fie un tratament personal al sufletului se face acum în văzul întregului popor, cu 4 camere în față, dacă se poate, în prime time.

Chiar și televiziunea națională se lăuda la un moment dat cu inițierea unei emisiuni nocturne în care un preot prelua în direct apeluri de la telespectatori cu probleme, pentru a le oferi o soluție în acord cu Biblia și cu câteva puncte de rating. Scena mi se pare profund depărtată de orice coordonată a ortodoxiei: o spovedanie fast food, la minut, “hai să mai luăm și un alt ascultător”. Aș fi crezut că ortodoxia veritabilă presupune trăiri interioare asumate în mod discret, călătorii spirituale (ba chiar și împiedicări spirituale!) desfășurate în privat, nu sub ochii doamnei Geta din Berceni care nu are ce altceva să urmărească la TV.

Nu întâmplător, când vorbește de discuția dintre un credincios și un preot asupra problemelor primului, ortodoxia folosește noțiunea de “taină” – un spațiu retras, protejat de public, în bună măsura secret. Flecăreala entuziastă şi fugitivă a specialistului teolog cu un telespectator apăsat nu e taină, ci cancan, spectacol pentru ochii lumii, exhibare publică a unor chestiuni intime.

O astfel de religiozitate superficială și tablodizată nu este însă doar greșită, ea este și agasantă. Din dorința de a acapara arii de profit, BOR apare peste tot în viața credinciosului și a necredinciosului. Amândoi se simt, pe drept cuvânt, asaltați.

Primul, pentru că atunci când îngenunchează spre a se ruga în liniște într-un colț de biserică se lovește cu capul de o cameră TV. Dar și  pentru că ridicolul unor acțiuni girate de BOR îi expun și rănesc credința. Dacă biserica anunță triumfător că a scos o anume marcă de vin ce trebuie neapărat folosită la împărtășanie, batjocura publică care urmează rănește și legătură personală a credinciosului cu respectivul moment.

Al doilea, pentru că, văzând apetența BOR pentru afaceri în mediul privat, implicarea totală a preoțimii în comerț, profitul de 7 milioane de euro pe an, nu înțelege finalitatea taxelor pe care le plătește către stat pentru a fi redirecționate către această instituție. Pledoaria pentru finanțarea publică a cultelor religioase se poate face în mod coerent, dar nu atunci când te consideri un manager în sutană, și anunți aproape în exclusivitate proiecte cu iz comercial.

A doua neregulă majoră derivă din prima. Implicată adânc în viața comercială, disperată să obțină profit, biserica ortodoxă română și-a uitat menirea. Cu rare excepții, ea lipsește cu vreo luare de poziție convingătoare, revelatoare din scena publică a ultimilor ani. Poate că patriarhul este bun să fie trecut în topul Forbes al celor mai buni afaceriști, dar nu rețin nicio cuvântare de a sa, în niciun context, care să fi luminat gruparea credincioasă.  În goana sa după cantitate, BOR a trădat calitatea – biserica este acum peste tot, vorbește extrem de mult, dar transmite mult prea puțin.

Prioritate absolută pentru înalți prelații, construirea de cât mai multe biserici s-a făcut fără a-i păsa cuiva de calitatea predicilor din respectivele lăcășuri. Aprinde lumânarea, stinge lumânarea, ascultă câteva cuvinte, să fie acolo!, de la dom’ părinte, şi s-a terminat slujba.

Procedând în acest mod, ignorând totalmente conţinutul raportului său cu românul de rând, dar aşteptând tot mai mult de la acesta, biserica a început să piarda substanţa ataşamentului public. Ca orice relaţie, şi cea dintre biserică şi enoriaş poate trăi doar prin investiţii reciproce – lipsa de fond a mesajului primeia faţă de al doilea duce inevitabil la distanţare. Dublată de senzaţia tot mai puternică că biserica e vitalmente interesată de profit, cât mai mult profit, distanţarea s-a transformat în înstrăinare, ba chiar în indignare.

Indignare justificată, aş spune, atâta vreme cât înaltele feţe bisericeşti nu mai găsesc niciun confort în umilinţa şi sărăcia materială predicată pe vremuri de Scripturi. „Nu vă adunaţi comori pe pământ”, ce slogan biblic desuet!, având în vedere că principalul obiectiv asumat de mai-bine-ştiutorul BOR este pomposul, megalomanul şi incredibil de costisitorul proiect Catedrala Mântuirii Neamului. În teritoriu, lucrurile stau la fel: nu mai e o noutate pentru nimeni să vadă preacuvioşi părinţi în autoturisme ultimul răcnet, ori în frumoase vile în cartierele rezidenţiale de la marginea oraşului. Nu numai că etalarea aceasta de opulenţă contrastează puternic de tot cu sărăcia românului de rând, dar ea denotă şi ipocrizie: în a 30-a Duminică după Rusalii, preotul prezintă enoriaşilor pilda dregătorului bogat, după care se urcă în Mercedesul său şi demarează în trombă.

Însă bisericii ortodoxe române nu îi pasă prea mult de asemenea reproşuri. Noua sa traiectorie comercială este condamnată să aibă succes. La baza ei stă cea mai importantă resursă, cel mai nimicitor „asset” pe care îl poate avea un negustor: Dumnezeu. Divinitatea în percepţia de astăzi şi viziunea pentru mâine a BOR a ajuns un filon neobosit de profit. Constatarea nu poate însă reprezenta un motiv de îngrijorare pentru prea mult timp: deschide televizorul, aşază-te comod în fotoliu şi ai un pic de răbdare, Dumnezeu revine imediat lângă tine, după o scurtă pauză publicitară.

Distribuie acest articol

67 COMENTARII

  1. Excelent articol.
    Ceea ce nu vor impiedica „oamenii de bine,” pastoriti de BOR (recte turma ei) sa il huleasca in 3… 2… 1…

    • Mi-se pare aberant sa condamni biserica pentru ca vrea sa atraga credinciosi. Pentru ca asta este rostul Trinitas TV, si este cat se poate de firesc ca BOR sa doreasca sa intre in contact cu oamenii.
      Daca dvs va plac sau nu emisiunile respective, este o alta discutie.(va asigur ca puteti gasi si emisiuni de cultura)
      Cat despre agentia de turism, scopul este tocmai ca „profitul” sa fie directionat intergal catre acte de caritate sau religioase. Daca ar fi operat prin firma unui smecher, atunci ar fi fost probleme.
      Cat despre masinile preotilor, aici sunt de acord cu voi, dar sunt retinut cu generalizarile.

  2. Asadar, biserica ca institutie este corupta (de sus in jos si invers), si deviata de la misiunea sa, in general acelasi lucru fiind valabil si pentru suratele sale crestine sau necrestine, din Romania si din alta parte.
    Totusi, in cazul particular al BOR, se poate vorbi sigur de un substrat anticrestin, ascuns sub masca demascarii coruptiei, cu tot ce decurge de aici. Asta da problema.

  3. Sprijinul financiar acordat de stat institutiilor religioase, culturale si sportive din Romania reprezinta un model acceptat de societate pentru redistribuirea impozitelor, chiar daca activitatile acestor institutii implica, voluntar, numai o minoritate a contribuabilor. Din motive complexe, care ar trebui explorate in detaliu, aceste finantari nu au fost nici odata, semnificativ, rezultatul unor initiative caritabile in Romania. Statul este, ne place sau nu, agentul caritatii si filantropiei pe care nu o putem acorda singuri. Asadar, problema nu este de ce sprijina statul aceste institutii, ci de ce nu despartim atat de greu de banii nostri.

    • Marturisesc ca nu va inteleg rationamentul. Daca am inteles eu bine, deoarece in Romania cultura contributiei directe la sprijinirea unor activitati publice, si aici se face vorbire despre religie in special dar aria se poate exitinde la activitati culturale sau sportive, este foarte scazuta si fara traditie, dumneavoastra spuneti ca ceea ce avem acum, si anume ca statul se interpune intre contribuabil si respectiva activiate, trebuie sa ramana pe vecie. Afirmatia dumneavoastra mi se pare inacceptabila, oricum as rasuci-o.

      • Nu stiu de unde ati scos inferenta „pe vecie” din interpretarea mea. Reformuland, opinia mea este ca societatea romaneasca, in ansamblu, nu are probleme ca statul sa distribuie, din impozite, ceea ce in alte societati s-ar distribui prin donatii pentru intretinerea cultelor. Nici petitia ONG-urilor, nici discutia de pe acest forum nu pot schimba aceasta realitate. Cum nu stiu care este explicatia fenomenului, nu ii pot prognostica sfarsitul.

  4. Excelent. Nici macar eu nu as fi scris mai bine acest articol (glumesc), insa intr-adevar ati atins esentialul. Biserica aceea umila, discreta si apropiata sufletului uman nu mai exista. BOR e acum o afacere in stil mare, o S.A. condusa conform regulilor marketingului si atingerii cifrei de afaceri preconizate in adunarea generala. Preotii au devenit manageri, banul e supremul argument si orice altceva nu mai conteaza. Cred ca vina o poarta in primul rand repetatele sondaje de opinie care arata an de an ca Biserica e in topul increderii la romani. E foarte curios ca niciodata sondajele nu vizeaza increderea in slujitorii bisericii. Atunci ar fi intr-adevar ceva real, sa vada si preotii ce imagine au in societate. Desi cred ca putin le-ar pasa, ar fi foarte util ca anual sa fie realizate asemenea cercetari sociologice, de ce nu exit-poll-uri la iesirea din biserica a enoriasilor !

    • Inca un comentariu bun. Situatia uzuala din cazul sutelor de articole ale d-lui Vlaston (articol mai degraba modest, dar comentarii foarte bune) pare, iata, sa se repete.
      Sondaje care sa spuna ce cred oamenii si despre preoti, nu doar despre biserica, ar fi cat se poate de binevenite… dar rezultatele sunt lesne de intuit. Ca doar inca unul din multele paradoxuri romanesti, s-ar constata ca preotii se bucura de mult mai putina incredere si apreciere decat biserica.
      Altfel, sa stiti ca e foarte posibil sa aveti o imagine falsa asupra bisericii.
      Nu ca „Biserica aceea umila, discreta si apropiata sufletului uman nu mai exista” – de fapt n-a prea existat niciodata, cel putin nu dupa ce a devenit „oficiala” (adica de pe vremea imparatului Constantin, daca ne referim la crestinism). Ce spuneti dvs. poate sa fie/sa fi fost cazul vreunor preoti de tara sau calugari de prin cine stie ce pustietati, oricum putini. Altfel, bisericile crestine (mai ales cele occidentale – dar asta in principal datorita resurselor mai mari, nu a dogmei diferite) n-au fost decat accidental si involuntar umile si discrete.
      Si, daca va ganditi putin, acest lucru nu-i nici de mirare si nici de condamnat. Biserica crestina (putem lasa deoparte maruntisurile care le diferentiaza) si-a asumat ca menire transmiterea invataturilor lui Hristos pe pamant si implicit modelarea societatii intr-un anumit mod. Treaba greu de facut fara resurse majore dintre cele mai pamantesti, mai ales pe vremea cand lumea nu prea asculta decat de ghioaga.
      Asa ca nu va faceti iluzii; daca vreti un umar bland si umil si o ureche discreta careia sa-i spuneti necazurile, incercati la un psihoterapeut (desi ceva ma face sa cred ca o sa va coste inzecit fata de mult-hulitul popa).

  5. Aceste discutii raman doar in cercul inchis al celor putini si educati. Atata timp cat marea (vasta) masa a populatiei ramane intr-un stadiu de educatie in care biserica face ce vrea (a se citit manipuleaza cum vrea) nu ma astept ca lucrurile sa se schimbe. Priviti doar la cum se calca in picioare unii pe altii atunci cand se fac procesiuni la moaste si va va fi usor sa intelegeti la ce ma refer.

    Personal cred ca multe din temele abordate de excelentii scriitori de pe Contributors ar trebui sa graviteze in jurul unei singure intrebari: “cum facem sa ridicam nivelul de educatie si instruire a marii majoritatii a romanilor?” Cine are un raspuns fezabil la intrebare asta, are de fapt o rezolvare la multe din problemele tarii.

    Asa cum spunea un prieten de-al meu: „cand o sa incepi sa vezi tot mai putini barbati de 50 de ani sau peste fara sapca aia clasica de piele si femei fara batic atunci sa stii ca Romania va incepe sa aiba o sansa la europenism si occidentalizare”.

    • Simplista, chiar ciudata viziunea acelui prieten, despre basti si baticuri. Face parte din grupul celor putini si educati?

      • Nu, fireste. Pare mai degraba sa faca parte din grupul numeros al celor spalati pe creier, biete maimute care cred ca daca-si imita perfect stapanii inseamna ca sunt ca ei. De-aia am ajuns campioni la silicoane si „ai nostri tineri” sughit fara ipad si telefon mobil asortat la jeansii neaparat sfasiati, da’ nu-s in stare sa-ti spuna cat e ceasul si unde-i nordul (asta in cazul tot mai improbabil in care stiu ce-i ala nord).
        In treacat fie spus, baticuri mai vad pe strada, dar sepci de piele foarte putine. Dupa standardele amicului, inteleg ca suntem deja la mijlocul drumului spre europenism si ocidentalizare.
        Altfel, bun comentariul preopinentului. Pana la urma, educatia e totul, si nu atat pentru „noi” sau pentru „problemele tarii”, ca nu cred sa mai existe sanse pentru asa ceva, ci pentru fiecare in parte.

    • cum am putut constata zilele astea, un domn cu sapca de piele este si ambasadorul romaniei in marea britanie. chiar daca purta acolo un costum scump, personalitatea dansului purta tot sapca aia.

  6. Biserica gestionează mai bine banii săi decât statul.
    Ce urmăresc de fapt adversarii BOR, de fapt adversarii creștinismului, e să demanteleze cât mai mult acest pilon al ființei naționale, chiar să-l desființeze. Se încearcă eliminarea credinței și a simbolurilor religioase din spațiul public, tăierea surselor de finanțare, discreditarea bunului management drept arghirofilie, prezentarea respectului față de tradiție drept „gândire de Ev Mediu”, etc.
    Dar, Biserica s-a confruntat cu atacuri mult mai dure încă de la începuturile sale. Creștinismul s-a răspândit mai bine când a fost prigonit, nu în timpurile de acalmie, așă că cine contestă și atacă Biserica îi face un bine.

    • Biserica, prin faptul ca e finantata de stat, este statul. Cum eu (ateu) iti finantez elucubratiile ma simt fraierit. E simplu: eu vreau scoli, nu biserici.
      Si ha ha, nu vreau sa-ti mai dau acces la buzunarul meu. Ah, e o biserica de patrimoniu? sint de acord sa o finantez. Dar nu vreau sa-ti dau bani sa-ti faci inca 1000 de biserici de trei lei numai ca sa impui capul oamenilor cu timpenii. Simple as that.

      Daca BOR-ul are credinciosi, sa se auto-finanteze. Asta trebuie sa fie regula pentru orice entitate religioasa pe teritoriul Ro.

  7. E intr-adevar indreptatit sa ne intrebam daca Biserica utilizeaza bine resursele. Ale sale proprii, mai intii, care sunt mai importante si mai semnificative decit cele furnizate de stat. Si e indreptatit pentru ca unul dintre esecurile vizibile ale Bisericii este ca, in ciuda omniprezentei sale – denuntate si de autorul acestui material – gradul de incultura religioasa a romanilor pare sa nu scada. O dovada e chiar acest articol, unul din multele care, intr-o lume asezata (cum nu e lumea romaneasca), si-ar descalifica serios autorul. E lamentabil ca studiile teologice, dupa ce au hranit, la nascare, primele universitati europene, au cazut prada lautarismului celui mai rudimentar. O tempora…In fine, ca ortodox practicant, astept jubilator ziua in care Biserica va admite ca stradania de a face servicii (imperfecte) statului – prin educatie, asistenta etc – e curata pierdere de vreme, si cind, refuzind scirbita subventia publica, se va intoarce smerita la sine si la cei care ii sunt loiali din ratiuni mai adinci. Tout est pour le mieux, vorba unuia pe care, ca om evlavios, nu s-ar cuveni poate sa-l citez :-)…

  8. Stimate Dl. Cristea,

    Sint nevoit sa intervin pentru a clarifica un aspect. Cifrele la care ASUR a facut referire provin dinspre Patriarhie. In mod repetat, incepind cu 2010, Patriarhia BOR a deplins ca spre culte sint redirectionate fonduri in valoare de „doar 0,4% din PIB”. De abia saptamina trecuta, intr-o incercare neprofesionista de a linisti scandalul mediatic, cuvintul „PIB” a fost modificat de la o ora la alta in „buget” – aveti detalii mai jos.

    Chiar si asa, au cazut din lac in put: 0,4% din „buget” reprezinta oricum de trei ori mai mult decit afirma purtatorul de cuvint al BOR.

    Biserica primeste fonduri din foarte multe surse. Suma la care a facut referire recent purtatorul de cuvint al Patriarhiei, parintele Stoica (cca. 300 milioane de lei, adica cca. 70 milioane de euro ) reprezinta doar virful icebergului.

    Pentru o imagine corecta a finantarilor acordate cultelor de catre administratia centrala si locala, companiile cu capital majoritar de stat si institutile publice mai trebuie sa adaugam:
    • plata profesorilor de religie, mulţi dintre ei preoţi (sumele sint alocate din bugetul Ministerului Educatiei. Trebuie precizat ca, deşi sunt plătiţi de către Stat, profesorii de religie sunt direct subordonaţi ierarhiei religioase locale. De asemeni, cultele controlează atât programa de învăţământ cât şi conţinutul manualelor de religie.
    • plata preotilor din sistemul de sanatate, penitenciare, armata si interne (platiti din bugetele ministerelor respective)
    • plata „personalului neclerical” (se face din bugetele administratiei locale de stat)
    • „donatiile” administratiei locale de stat, cum ar fi sumele alocate de Primaria Capitalei si de Primariile de sector pentru asa numita Catedrala a Mintuirii Neamului sau celebrele deja clopote ale Catedralei din Mioveni, platite din bugetul primariei
    • „sponsorizarile” companiilor de stat, de exemplu reabilitarea in 2012 a Bisericii Mănăstirii Bisericani, in valoare de 100.000 de euro, finantata de Compania Nationala de Investitii s.a.m.d.

    Mai mult, asa cum se vede din datele privind executia bugetara , sumele puse la dispozitia cultelor prin intermediul Departamentului Cultelor sint in mod consitent marite prin rectificari bugetare – in 2011 capitolul „Sustinerea Cultelor” a fost marit de 6 (sase !) ori fata de ce prevedea bugetul initial! De altfel, raportul Curtii de Conturi spune explicit:

    „De remarcat faptul ca unitatile de cult beneficiaza de sprijin constant din partea statului prin sume alocate din Fondul de rezerva bugetara. Din Notele de fundamentare nu rezulta caracterul urgent sau neprevazut al cheltuielilor aferente acestui sprijin din partea statului care sa justifice finantarea din Fondul de rezerva bugetara”

    Tinind cont de diversitatea surselor de finantare din partea entitatilor de stat, Biserica este cea mai in masura sa ofere o cifra globala a sumelor primite. In acest sens, inca din 2010, Patriarhia BOR a sustinut, in repetate rinduri ca fondurile alocate cultelor reprezinta „doar 0,4% din PIB”. Chiar daca acesta valoare nu este auditata de un organism independent si, in consecinta, poate fi mult subevaluata, o putem totusi folosi ca punct de plecare.

    Biroul de presa al Patriarhiei creeaza confuzie prin modificarea propriilor declaratii. Concret:
    • intr-un comunicat al Patriarhiei din octombrie 2010 apare pentru prima data aceasta mentiune: cultele primesc „doar 0,4% din PIB” . Mai mult, se face referire directa la Sanatate (4% din PIB) si Educatie (6% din PIB). Ca o mentiune, in general, toate referirile care se fac la alocarile de fonduri bugetare se raporteaza la PIB nu la valoarea bugetului.
    • Comunicat Patriarhie 06 septembrie 2012: din nou 0,4% din PIB
    • Comunicat Patriarhie 25 septembrie 2012: 0,4% din PIB
    • Comunicat Patriarhie 05 februarie 2013 (preluat de Agerpres; ora 15:20): 0,4% din PIB
    • Acelasi comunicat Patriarhie 05 februarie 2013, preluat de site-ul http://www.CrestinOrtodox.ro: 0,4% din PIB

    In fine, dupa alte 30 de minute (la ora 15:51), comunicatul sus mentionat al biroului de presa al Patriarhiei apare postat pe Basilica cu un cuvint modificat „buget” in loc de „PIB”: 0,4% din BUGET ! Reamintim ca ponderea cheltuielilor bugetare in PIB este de cca. 35–37%.

    Mai mult, recentele declaratii ale Patriarhie privind fondurile primite de culte sint lipsite de orice coeerenta. Chiar daca, prin absurd, referinta s-ar face la buget, nu la PIB, 0,4% din cheltuielile bugetare ale administratiei centrale depasesc cu mult cele 70 milioane de euro anuntate de purtatorul de cuvint al BOR. Calculul arata astfel:

    Cheltuielile bugetare prognozate pt. 2013 sint de cca. 35,5% din PIB . La un PIB estimat de 139,8 miliarde euro , avem:
    139,8 miliarde x 35,5% x 0,4% = 198,5 milioane euro

    adica de 3 (trei) ori mai mult decit declara acum responsabilii BOR!

    Redau si calculul sumei totale primite de culte, conform declaratiilor repetate ale Patriarhiei:
    • 2012: la un PIB estimat de 132,6 miliarde euro (INS inca nu a dat datele finale) -> 530,4 milioane euro
    • 2013 la un PIB estimat de 139,8 miliarde -> 559,2 milioane euro

    Valoarea medie (2012 – 2013): 544,8 milioane euro

    • și un leu să fie, furtul rămâne furt. Iar „majoritatea ortodoxă” nu poate justifica un furt. O faptă imorală rămâne imorală indiferent câte persoane sunt de acord cu ea și indoferent din ce motive. Deci, 1 leu luat din buzunarul meu necredincios și intrat in buzunarele oricărei instituții religioase este furt. Punct.

    • Felicitari pentru clarificari si completari!
      Sumele percepute de institutia „Biserica Ortodoxa Romana” sunt incomparabil mai mari decat cele oficiale. In primul rand, trebuie amintit ca peste 90% din banii oferiti direct si numerar de catre romani „Bisericii” sunt fara niciun document oficial, fiscal, notarial sau de alta natura care sa-i ia in vreo evidenta reala si cinstita.
      Toata lumea se plange ca „trebuie” sa dea bani medicilor (si nu-i normal sa dai bani peste salariul medicului, asa cum nu-i nici salariul medicului normal ca valoare – crunta realitate cotidiana). Parintii se plang ca trebuie sa dea bani la scoala pentru diverse chestii.
      De fapt. toata tara SE PLANGE ca trebuie sa dea bani pentru lucruri care se traduc in: sanatate, invatamant, cultura, salubrizare, urbanizare, canalizare si alte *zare. Cand este vorba despre biserici, preoti, preotei si preotese, tot romanul este darnic si mai SI MULTUMESTE apoi preotului caruia ii baga bani in buzunar, cutia milei, attachment la pomelnic, lumanari acceptate strict din incinta bisericii si apa sfintita; toate acestea fara a primi vreo hartie in schimb, iar daca bunul nostru crestin are obraznicia sa ceara (asa cum am facut eu), primeste in final o chitanta pe mai putin de un sfert din suma platita in schimbul anumitor servicii bisericesti, nenecesare dar obligatorii.

      Ca sa nu mai lungesc discutia care deja a fost foarte bine prezentata in articol si comentariul de deasupra, pot spune urmatoarele:
      1. Credinta si frica de Dumnezeu (Tatal, Fiul si Sfantul Duh) nu trebuie sa se manifeste doar in incinta bisericii (cladire), ci in toata viata celui care se considera crestin.
      2. Modelul pentru crestini este Isus Hristos, dar din pacate, Isus nu este si model pentru preotii crestini; cel putin nu model moral, vestimentar sau financiar.
      3. Credinta in Dumnezeu nu se plateste, se asuma si se respecta individual.
      4. Credinta in Dumnezeu nu se impune si nu se cere unei persoane doar pentru ca s-a nascut intr-un anume loc pe Pamant si nu in altul.
      5. Religia de orice tip nu are ce cauta in sistemul scolar. Sunt alocati prea putini bani si prea putine ore de clasa pentru a ne permite luxul de a spune rugaciuni la scoala.
      6. Biserica Ortodoxa Romana TREBUIE sa se autofinanteze. S-au trimis in somaj destui oameni in tara aceasta pe motiv de neperformanta a companiilor de stat incat se ne permitem sa platim din bani publici un sistem religios care n-a produs decat PAGUBA oamenilor si AVERI reprezentantilor Bisericii si prietenilor acestora.
      7. Modernizati scolile si spitalele, platiti medicii si profesorii iar Romania va progresa prin cultura, munca, sanatate si respect.

      Eu nu medic sau profesor, insa (contrar sfaturilor Bisericii „moara si capra vecinului”) imi doresc profesori si medici care sa merite salarii de mii de euro lunar si care sa-i primeasca (pe merit).

      Un gand bun (fara rugaciune) de sanatate, noroc si prosperitate tuturor muncitorilor romani si straini din tara si de peste hotare!

  9. La munca cu sfintisorii interminabili ai Bisericii Burtodoxe! Miinile lenese sint atrase de lucrul diavolului. Cum vreti sa scapati de burtile alea de Piedone (nu Moise) in Egipt, cind nici nu postiti si asteptati sa va umfle superstitiosii cu placinte si caviar, de nici nu mai incapeti in Mercedesurile Patriarhiei?

    Ia uitati-va voi la icoane si cum arata personajele de pe icoane. Ca alea aratati voi, mai excesiv de divinilor? Sau ca modelele in reclame la produse-minune de slabit, stadiul “before”? La munca!!!

  10. Domnule Dan Cristea,

    Este grav ca intreprindeti un asemenea demers caricatura. Consider ca va dezonoreaza si pateaza reputatia acestei comunitati de intelectuali (Contributors).

    Un intelectual s-ar fi interesat de uriasele programe de asistenta sociala derulate de catre Biserica. Nu cunosc detalii, dar de cate ori am auzit fragmente din rapoartele de activitate am avut un sentiment de coplesire, data fiind numarul imens de actiuni de intrajutorare, de asistenta a saracilor, pensinarilor, de reparare a efectelor calamnitatilor naturale, de culturalizare etc.

    Este inadmisibil sa nu incercati cel putin o evaluare sumara a zecilor de mii de activitati desfasurate si, ca un bun organizator ce presupun ca sunteti, sa va imaginati teribilul efort financiar, uman, organizatoric si de timp intreprins in folosul natiunii al carui fiu sunteti si dvs. Numai asa veti putea compara sumele cheltuite fata de cele remise de catre statul roman. Dvs omitand datele concrete ce exista de multa vreme in spatiul public va descalificati profesional si tradati o dezonoranta activitate de manipulator al opiniei publice.

    In al doilea rand sunteti prea necopt pentru a va putea apropia de intelesurile spirituale ale oricarei religii. Toate religiile lumii au ca obiectiv central cresterea spirituala a omului, ridicarea nivelului de constiinta, deci orientarea omului catre sinele sau, catre interior. Dumneavoastra va expuneti dezaprobarii oricarui om inaltat spiritual intrucat va etalati intr-un mod fara echivoc intelegerea religiei ca fiin ceva orientat catre exteriorul omului, catre Dumnezeul din afara omului. Exhiband rationamentele din articol si incercand o comparatie cu ciclul scolar va dovediti a fi un copil de clasa I-a, fata de care nu se cuvine abordata problematica fizicii quantice, pentru ca handicapul este imens si trebuie timp pentru a fi depasit.

    In incheiere as indrazni sa va indemn sa incercati sa descoperiti singur intelesul cuvintelor rostite de catre omul batut si tarat catre locul executiei si care are puterea de a spune : :Iarta-i, Doamne, ca nu stiu ce fac !”.

    Stiu ca este dificila schimbarea de paradigma si ca nu veti urma indemnul. Eu, am incercat, totusi.

    Trend

    • Este grav sa dati un raspuns atit de neargumentat, atit de arogant, domnule Trend. BOR este deja compromisa destul, chiar si fara avocati atit de nepregatiti, jenanti chiar.

      Programe „uriase” de asistenta sociala? Glumiti. Pentru fiecare corn mucegait si adidas second-hand imputit „donat” de BOR in fata camerelor de luat vederi, inaltele (si mai ales latele) fetze bisericesti indeasa in buzunarele infinit incapatoare ale sutanei lor mii si milioane de euro. Diferenta dintre ce se cheltuie si ce se incaseaza se vede in fiecare Mercedes blindat in care se lafaie urmasii supraponderali ai ascetilor, in fiecare vila nesimtita in care nu mai incap sfintii nostri autohtoni si post-moderni in obezitatea lor desantata, in fiecare kilogram, ce kilogram, tona de grasime care se scurge inepuizabil din martirii clerului ortodox dupa Postul Mare, ca un fel de orgie cetaceu-baleniera de dimensiuni pantagruelice.

      Alte argumente nu aveti. Veniti cu pretentia ca dv. sinteti un om inaltat spiritual prin virtutea apartenentei la rusinosul, paginul, necrofilul cult cunoscut sub numele „ortodoxie”… si atit. Asta v-a predicat Isus? Aroganta? Spirit de gasca? Narcisism adolescentin? Nationalism stupid? Caci atit se demonstreaza, nimic altceva.

      Cit despre prea-inaltii mafioti ai BOR… de la ei nici nu ma astept la rusine, ca n-au saracii. Daca ii vedea Isus cum isi umplu nesatios burdihanele literale si virtuale confiscind fara mila banutul vaduvei si al orfanului, l-ar fi apucat greata si i-ar fi luat la goana din Templu. Bine ca n-a mai apucat, saracul.

      • Domnule Bocaccio,

        Exista in mesajul meu indemnul de a lua cunostinta cu programele social-culturale si de sanatate intreprinse de catre Biserica. Ai facut-o? Daca da, va rog sa comunicati comunitatii care este valoarea potrivit estimarilor dvs a efortului material, de timp, de munca, organizatoric, logistic, informational, chiar emotional si financiar al unui asemenea program de activitati mamut. Ar fi util sa ne comunicati la cate activitati sociale ati participat, care a fost contributia dvs, cat de frecvent si care a fost evaluarea efortului toatal si al dvs in particular.

        Cat timp nu am afirmat ca apartenenta la ortodoxie nimeni nu poate sa o afirme in locul meu. Este scapare a rationamentului logic. Nu-i nimic, se mai intampla si altora.

        Ridicandu-ma deasupra acestei uri viscerale fata de Biserica nu pot sa fac decat sa observ ca nicio componenta a societatii, nicio institutie si niciun colectiv de oameni ca dvs nu incearca sa faca efortul Bisericii, pe care sper ca dvs il veti evalua cat de curand si ni-l veti face cunoscut si noua (sunt sigur ca veti face aceasta pentru ca dvs sunteti un om curajos).

        Bineinteles ca nimeni nu-si propune sa depaseasca efortul intreprins de catre Biserica. In general nu sta in mintea nimanui sa se gandeasca la ajutorarea altor oameni, ci doar sa faca parada ca au observat aspecte criticabile. Trofeul acestei gandiri este acela ca mai bine sa piara toata lumea, dar sa se faca dreptate. Mai bine sa nu se faca nimic, dar sa avem dreptate in rationamentele noastre critice. Nu-mi pot imagina ca nu stiti ca pana astazi nici statul roman, nici scoala sau o alta institutie, nici vreo asociatie de oameni ca dvs nu a intreprins un program cat de cat comparabil ca amplitudine, ca efort si ca generozitate cu programul (criticabil prin unele aspecte, al Bisericii), desi oamenii nu au mancare (unii mananca de trei ori pe zi), incaltaminte in plina iarna, haine, etc. Oricum, in ultima instanta programele statului sau ale viitoarei dvs asociatii ar solicita multi bani si efort si chiar masini si alte mici beneficii pentru toti cei care participa. Sa vedeti atunci ce de articole cu critici veti primi. Poate ca ganditi ca nu a fost timp sa se intreprinda ceva intr-un sfert de secol de la revolutie, insa pe termen lung va fi posibil. Regret sa parafrazez pe Keynes ca spunea ca „pe termen lung toti vom fi morti” – inclusiv dvs :) Deci ajutorul la care va ganditi va sosi bineinteles, insa prea tarziu.

        Sigur ca si eu am o problema cu derapajele Bisericii, dar nu pana acolo unde mergeti dvs , adica in a distruge totul, si sa ne gandim ca poate cineva va inlocui efortul ce va disparea prin renuntarea Bisericii la a-l mai intreprinde.Speranta ca in viitor va apare ceva altruist si similar este un argument trufas al lasilor, ce isi dau seama ca nu exista niciun alt raspuns onorant.

        Trend

        • Dumneata nu intelegi, Trend. Cuantumul a cit de hrapareata este BOR-ul – nu „Biserica” ci un SRL mesimtit format din gangsteri si profitori – se cunoaste in luxul creat de afacerile „mintuirii’, comparat cu nimicnicia meschina a facerii de bine, care tinde spre zero. Nu e nevoie sa fac eu o asociatie ca sa contracareze asezamintele cu paduchi prin care BOR-ul isi acopera afacerile oneroase pentru a comenta asupra acestui scandal.

          In rest, cind mor nu am nevoie de „serviciile” acestei institutii-capusa, asa ca nu ma las santajat.

          BOR-ul este un anacronism de tip mafiot, necrofil, anti-spiritual si secatuitor de resurse. Era de mult timpul ca acestor lucruri sa li se spuna pe nume. Gargarele previzibile cu vocea poporulu’ nu vor mai tine multa vreme.

        • Stimata Doamna / Stimata Domnule,

          Sint din nou nevoit sa intervin. Va referiti in mod repetat la „programele social-culturale si de sanatate intreprinse de catre Biserica”, dar afirmati ca „Nu cunosc detalii, dar […] am avut un sentiment de coplesire, data fiind numarul imens de actiuni de intrajutorare, de asistenta a saracilor […] etc.”

          Ca lucrurile sa puse corect in context, in anul 2011, BOR a cheltuit pentru activitati „social-filantropice” suma de 54.322.124 lei (adica cca. 12.100.000 euro), valoare publicata de Patriarhie (http://www.patriarhia.ro/_layouts/images/File/CNB%20SocFil%202012.pdf).

          In acelasi timp, BOR primeste de la Stat anual cca. 87% din acea faimoasa suma de 540 de milioane de euro, aflata in discutie (echivalent cu 0,4% din PIB, cifra anuntata tot de Patriarhie inca din 2010 – http://www.basilica.ro/stiri/binterpretari_viclene_si_veninoase_la_adresa_bisericiib_1470.html )

          Un calcul simplu arata ca BOR foloseste pentru „filantropie” mai putin de 2,6% din cit primeste de la Stat…

          Daca ar fi sa mai aduc in discutie si ca mare parte din banii declarati ca folositi pentru „filantropie” se duc de fapt pe intretinerea propriilor programe BOR (lucru declarat tot de ei!) probabil ca ma veti acuza de rea-credinta…

          • Dvs chiar realizati ce inseamna sutele, miile de activitati ? Mai mult, cati adevarati oameni nu au cerut salarizare ?

            Realizati ce ar fi insemnat sa se ocupe cei de la autoritatile de management a fondurilor europene, in derularea a sutelor, miilor de activitati ?

            Sau levitati ?

            Eu personal am participat. Mi-a fost rusine sa pretind ceva, cand am vazut unde poate sa-i duca societatea intelectuala romana si statul roman pe acei oameni.

            As putea sa repet intrebarea adresata dlui Boccaccio si dvs, privind participrea voluntara, dar cred ca dvs sunteti doar un analist care nu se implica, ci doar este suveran pe bloguri.

            Scuze.

            Trend

        • Domnule Boccaccio,

          A fost o eroare de tastare, insa care poate fi interpretabila . Drept urmare public aceasta erata:

          „Exista in mesajul meu indemnul de a lua cunostinta cu programele social-culturale si de sanatate intreprinse de catre Biserica. Ati facut-o?”

          Imi cer scuze pentru neatentie.

          Trend

          • „Ca lucrurile sa puse corect in context, in anul 2011, BOR a cheltuit pentru activitati “social-filantropice” suma de 54.322.124 lei (adica cca. 12.100.000 euro), valoare publicata de Patriarhie”

            Altfel spus, chiar si in calculele umflate ale patriarhiei insesi, „imensele”, „coplesitoarele” actiuni sociale ale BOR SRL abia depasesc cu chiu cu vai jumatate de euro pe cap de fraier, pardon, mirean.

            Intre timp, asa cum arata cifrele citate de Alexandru Toma Patrascu, biserica delapideaza cu aproximatie jumatate de miliard de euro anual de la gura orfanului si a vaduvei, asta direct din bugetul de stat, pe linga toate averile pe care BOR SRL le obtine prin santajul cu mintuirea la adresa enoriasilor individuali.

            Ce hrapareti, ce ipocriti, cita nesimtire!

  11. Stiti despre taine si ortodoxie sau relatia bisericii cu omul de rand cam tot atat cat stie motanul meu despre struti. Dar asta nu trebuie sa va ingrijoreze, nici amicii dvs de la ASUR nu stau prea grozav, daca ati urmarit ce spun ei de ex despre manuale. Si sunt chiar mai indarjiti.
    Cica bisericii nu-i pasa de reprosurile omului de rand ca si cum dvs sunteti emisarul gandurilor lui. Va inchipuiti probabil ca daca veniti cu replici de film comunist de tip ‘stinge lumanarea, aprinde lumanarea’, ‘domn parinte’ etc aveti, gata, acces direct la el. Nici pomeneala, aveti mai curand impresiile unui extraterestru in materie coborat de cateva minute pe pamant, daca ma intrebati pe mine.
    Ca sa nu mai lungesc discutia, va recomand sa va imbogatiti perspectiva asupra erodarii credintei indiferent cum va situati in interiorul (ca acum)/afara bisericii. Vedeti ca e un fenomen general, nu doar la noi se intampla. Eu v-as sugera sa va uitati si prin textele unor teologi care s-au interesat de problematica, de ex Ratzinger. Iar ca material v-as sugera sa aveti in vedere a) istoria comunista (v-as sugera cartile lui Vladimir Zielinski, Dincolo de ecumenism si John Meyendorff, Biserica ieri si azi, pe langa astea de istorie comunista gen Delentant, Tismaneanu etc); b) mediile academice, adica solipsismul, enciclopedismul, materialismul, idealismul, ateismul, agnosticismul, evolutionismul, marxismul, hegelianismul, pozitivismul, existentialismul, structuralismul, psihanaliza etc, adica cam intreaga gandire intelectual-academica incepand cu sec XVIII si pana azi (aveti de furca, dar n-am ce sa va fac, dvs ati vrut-o). Intreaga educatie publica a fost imbibata de ele; le intalnesti azi in stiintele naturii, in filosofie, psihologie si literatura, adica in invatamant la toate nivelurile. Atentie, asta va ajuta nu sa explicati comportamentul sau gandurile credinciosului de rand pe care dvs le exprimati nu stiu de ce atat de prost (daca ati fi incercat sa fiti un pic mai onest, textul asta ar fi arat altfel), ci al unuia ca dvs sau ca dl Patrascu sau al altora ca dvs si ca el. Nu uitati va rog comunismul si traiectoria intelectual-academica din ultimii 200 de ani; ar mai fi evident si altele, de ex consumerismul, libertinajul etc, dar nu vreau sa va complicati prea rau. Ar insemna sa introduceti ipoteze de tip ‘daca Dumnezeu nu exista, atunci totul e permis’ si sa sugerati macar daca nu sa demonstrati ca chestiile astea de mai sus ca si intreaga atitudine antireligioasa de azi are ceva in comun cu asta. Or, asta e deja dificil, controversat etc
    Bun, asta era. Lasati credinciosul de rand, nu-l cunoastet iar lui nu-i sunteti de niciun folos (taman el pune mana pe tel sa sune la emisiunea aia, nu dvs), iar de bogatiile bisericii ar fi bine sa va legati cand va simtiti in stare sa traiti din salariul unui preot. Ar fi ridicol sa scrieti chestiile astea de la nivelul unui 4-500 de euro nu mai mult pe luna.

    • „Stiti despre taine si ortodoxie sau relatia bisericii cu omul de rand cam tot atat cat stie motanul meu despre struti”. Aceasta exprimare denota o aroganta care nu sta bine unui credincios.

      Dar daca Dumnezeu nu exista? Ce valoare mai au atunci „textele unor teologi care s-au interesat de problematica, de ex Ratzinger” … etc.?

      Un sondaj facut in anul 1998 printre membrii „Academiei Nationale de Stiinta” din SUA (tara cu cele mai multe premii Nobel pentru stiinta), publicat in revista „Nature”, arata ca marea lor majoritate nu crede in Dumnezeu. Ce este si mai important este evolutia credintei in Dumnezeu in randul oamenilor de stiinta, in secolul XX. Sondajul arata urmatoarea situatie:

      In anul 1914:

      – Necredinciosi – 52.7%
      – Agnostici – 20.9%
      – Credinciosi – 27,7%

      In anul 1933:

      – Necredinciosi – 68%
      – Agnostici – 17%
      – Credinciosi – 15%

      In anul 1998:

      – Necredinciosi – 72.2%
      – Agnostici – 20.8%
      – Credinciosi – 7%

      http://www.stephenjaygould.org/ctrl/news/file002.html

      http://www.nature.com/nature/journal/v394/n6691/full/394313a0_fs.html

      • Pai, si ce sa fac, cum sa-i spun? Daca ii spuneam direct ca nu stie nimic fara sa mai recurg la relatia motanului meu cu strutii –n-ati citit ce a scris de ex despre taine, nu recunoasteti stilul satirei comuniste cand ia in zeflemea biserica sau nu stiu ce practici?- ar fi fost din nou de rau. Poate imi dati dvs o idee, adica cum poti sa-i spui unui om ca e afon fara sa-l jignesti? Daca ma intrebati pe mine, nu exista o eufemistica buna pentru asta. Si nici nu cred ca ar fi indicata. Evident, la Oxford oamenii se poarta altfel, dar asta si pt ca sunt prea putini cei care isi dau cu parerea oricum despre orice.
        Bun, situatia dvs e situatia mediilor academice ale SUA la ora actuala din pct de vedere metafizic sau asa ceva. Dupa cum constatati singur, e cam schimbatoare –aviz amatorilor care vor sa faca din asta un criteriu sau altceva asemanator al adevarului. Sper ca dl Cristea a retinut importanta acestei scurte informari. Problematica dansului, oricat se ascunde dupa formulari (de ex nu erodarea credintei, ci cum se duce pe apa sambetei increderea in biserica trateaza el), are de-a face cu asa ceva.

        • Spuneti ca: „situatia mediilor academice ale SUA la ora actuala din pct de vedere metafizic sau asa ceva. Dupa cum constatati singur, e cam schimbatoare –aviz amatorilor care vor sa faca din asta un criteriu sau altceva asemanator al adevarului”.
          Si dvs. incercati „sa ne pacaliti” (dupa cum v-ati exprimat chiar dvs. intr-un alt comentariu: „pe cine crede el ca pacaleste”). „Situatia” este intr-adevar „schimbatoare”, insa este evident ca increderea in Dumnezeu in randul membrilor „Academiei Nationale de Stiinta” din SUA a scazut constant de-a lungul secolului XX (pana la un nesemnificativ 7%) si ca aceasta scadere este in stransa legatura cu dezvoltarea exploziva a stiintei si tehnologiei in acest secol. Asa ca sfatul: „aviz amatorilor care vor sa faca din asta un criteriu sau altceva asemanator al adevarului” s-ar putea sa aiba efecte contrare celor dorite de dvs.

          Problema existentei lui Dumnezeu este esentiala atunci cand vorbim despre rolul Bisericii in societate. Ca sa ma fac inteles, voi face o analogie: in Evul Mediu se investea mult timp si energie cu studiul alchimiei. Chiar si Newton a avut preocupari in aceasta directie. In zilele noastre, concepte precum „piatra filozofala” sunt ridicole pentru marea majoritate a oamenilor din societatile dezvoltate (de tip occidental). Daca Dumnezeu nu exista (asa cum crede majoritatea membrilor „Academiei Nationale de Stiinta” din SUA), atunci si conceptul de Divinitate si „textele unor teologi care s-au interesat de problematica” vor avea aceeasi soarta ca si „piatra filozofala” si studiile de alchimie.

          Problema existentei lui Dumnezeu este esentiala deoarece ea nu are doar consecinte teoretice. Consecintele ei practice pentru societate sunt mult mai importante. Un studiu condus de cercetatori de la Umiversitatea din Minnesota arata urmatoarele:
          – Acceptarea crescanda a diversitatii religioase de catre americani nu se aplica si cand este vorba de acceptarea ateilor.
          – Majoritatea americanii ii plaseaza pe atei sub musulmani, imigrantii recenti, homosexuali si alte grupuri minoritare in ceea ce priveste impartasirea viziunii lor asupra societatii americane.
          – Ateii reprezinta grupul minoritar cel mai putin acceptat de catre majoritatea americanilor atunci cand este vorba de casatoria copiilor lor.
          – Cu toate ca ateii sunt putini, nu sunt organizati si sunt putin vizibili social, ei sunt vazuti de catre o mare parte a populatiei ca o amenintare la modelul de viata american.
          – Majoritatea americanilor accepta diversitatea atata timp cat minoritarii impartasesc un „miez” comun de valori cu majoritatea (care sa ii faca „de incredere” pentru majoritate), iar in America, acest „miez” comun este Religia (oricare ar fi ea, insa nu negarea divinitatii).
          – Ateii reprezinta minoritatea in care se poate avea cea mai putina incredere.

          http://www1.umn.edu/news/news-releases/2006/UR_RELEASE_MIG_2816.html

          Acest studiu a fost facut in America dar se pare ca regasim aceiasi situatie si in Romania (vezi cum reactioneaza credinciosii la orice afirmatie care contesta existenta lui Dumnezeu). Avand in vedere aceasta situatie si faptul ca si in Romania credinciosii sunt majoritari, trebuie sa existe cat mai multe dezbateri publice despre credinta si ateism, cu argumente, fara dogme care nu pot fi puse la indoiala fara a risca reactii viscerale din partea credinciosilor.

          • Vi se pare ca crestinii sunt prea viscerali cu ateii? S-avem pardon. Reluati un stereotip foarte curent pe aici, adica chiar nu stiti ce le-a facut comunismul bisericii, oamenilor ei, lacasurilor ei, nu l-ati vazut pe Dawkins nicioadata nervos, rosu de furie (pai, sa va livrez eu niste material atunci)? Cand unuia ca mine ii sare mustarul ca tot omul din tara asta simte nevoia sa faca pe desteptul cu biserica sau cu oamenii ei, brusc explodeaza toata platforma de indignare. In acelasi timp, nimeni din toata suflarea asta ultraoccidentala, inclusiv dvs, n-are nimic de spus in legatura cu atrocitatile, obtuzitatile, nermeniciile, bataia de joc etc ale colegilor lor atei mai vechi. Ai zice, judecand dupa cat de ofensivi, persuasivi sau ironici sunt (dl Cristea de ex, educat dupa spusele lui la Oxford, reproduce cateva ceva din bascalia in care era luata biserica prin filmele comuniste), ca regreta vremurile alea. Si ca si cum nu e destul, tot astia sunt luati ca sunt ba prea dogmatici, ba prea viscerali etc. Ei bine, nu.

            • In doua raspunsuri succesive evitati cu „maiestrie” sa abordati ideea principala din comentariile mele: problema existentei lui Dumnezeu. Dogmele nu se discuta! (era sa continui cu: „se executa”).

              Manifestarea unei „reactii viscerale” nu trebuie neaparat sa fie una extrema („Dawkins … rosu de furie”), asa cum sugerati dvs. [din MDN (2000): visceral = 2. (despre sentimente) instinctiv si profund]. Poate sa fie chiar una ironica de tipul: „stiti despre taine si ortodoxie sau relatia bisericii cu omul de rand cam tot atat cat stie motanul meu despre struti”, „aveti mai curand impresiile unui extraterestru in materie coborat de cateva minute pe pamant” etc. Reactia viscerala este una care nu trece prin filtrul gandirii critice, ci este una instinctuala (care in cazul credintei are la baza niste premise neverificate, insa incontestabile «dogmele», care au un caracter „instinctiv si profund” datorita varstelor fragede la care au fost inculcate de catre Biserica si/sau parinti). Spre deosebire de credinciosi, care in marea lor majoritate „gandesc” dogmatic, ateii incearca sa isi argumenteze pozitia (fiecare la nivelul lui de cultura si inteligenta). Nu cred ca l-ati vazut vreodata pe Dawkins evitand subiecte :-) sau exprimand pareri fara a le argumenta (chiar daca „rosu de furie”). „Iesirile nervoase” nu sunt acelasi lucru cu „reactiile viscerale”.
              O argumentatie care nu are nimic „instinctiv” (visceral) in ea nu poate sa inceapa cu „stiti despre taine si ortodoxie sau relatia bisericii cu omul de rand cam tot atat cat stie motanul meu despre struti”.

              Iar daca vorbim despre „ce le-a facut comunismul bisericii, oamenilor ei, lacasurilor” ar trebui sa vorbim si ce le-a facut Inchizitia ereticilor sau oamenilor de stiinta (Giordano Bruno, Galileo Galilei). Tot istorie este.

            • @Adam: nu v-a evitat nimeni subiectele. Ati impins singur situatia metafizicii de pe teren in directia relatiei dintre atei si crestini (urmatoarea dvs statistica oricum asta facea). Cum la noi crestinii sunt majoritari, nu ca prin academiile SUA, ar trebui, opinati dvs, sa se poarte frumos cu ateii, sa-i invite la discutii si evident sa nu se mai dea dupa dogme sau asa ceva. Se pare ca nu prea stiti ce-ati scris. Oricum eu m-am conformat si v-am raspuns direct la concluzii, chiar daca tabloul dvs e unul stereotip si are de-a face cu vulgarizarea asta generala a religiei, basca ca o spuneti ca unul care habar n-are ce i-au facut ateii bisericii cu doar cateva decenii inainte. Acum cand mi-l serviti pe Giordano Bruno imi dau seama ca n-ati prea inteles mare lucru din ce v-am scris.
              Din nou, nu-mi serviti situatia metafizicii dvs de teren ca pe o probl de metafizica. Sa nu amestecam lucrurile. S-ar putea ca musulmanii care cred si se gasesc implicati cu adevarat in credinta lor sa fie mai multi decat crestinii. Ar fi sau nu o eroare sa concluzionez atunci ca acolo si nu la crestini e adevarul? Cu alte cuvinte, indiferent cu arata metafizica pe teren, e irelevant pentru metafizica insasi. Ca sa fiu si mai precis, n-ati ridicat inca nicio probl care priveste existenta lui Dumnezeu, nu cu datele astea.
              Cat il priveste pe dl Cristea, nu-l mai aparati: e mare, a fost la Oxford, in definitiv nu-i strica o mustruliala, daca asta e tot ce stie sau simte el in materie de religie cand pretinde sa fie ascultat. Si oricum nu eu sunt de vina. Satira, ironia etc sunt chestii pe care nu le-am inventat eu, si oricum uitati-va la el, n-are absolut nicio retinere sa apeleze la ele. El nu are o probl cu luatul in zeflemea, cum ii ia el pe aia de la tvr sau trinitas, probl apare cand se gasesc altii sa-l ia pe el in zeflemea. Ar trebui sa aveti ceva mai mult discernamant
              Bun, nu e rau ca ma trageti de maneca, dar n-am ce sa fac cu mustruliala dvs. Mai incercati. Si da, suntem instinctivi, inclusiv dvs acum cand simtiti nevoia sa ma informati asupra unor diferente cruciale intre cuvinte ca ‘iesiri nervoase’, ‘reactii viscerale’ etc. Nu asta e probl. Probl e cand ne folosim de politeturi preferabil cu staif pentru a ne ascunde nulitatea, prostia, impostura etc. Or asta e cazul dlui Cristea de sus si pana jos, n-am ce sa va fac.

    • Domnule Balasoiu, desi civilizat si intelectual, comentariul Dvs tot nu tinteste fondul problemei, ci doar il ataca putin pe autor. Nu gradul de induhovnicire al dlui Cristea este tema discutiei (desi, ca sa fiu sincer, dansul are un discurs de om dus pe la biserica, nu numai la Pasti si la Craciun, ci si in Duminica a 30-a dupa Rusalii). Intrebarile acestui text sunt importante si legitime, plecand de la niste constatari obiective. Asadar, de ce sa finanteze statul Biserica, cand ea este un holding profitabil? Desi cunosc exemple minunate de implicare ale unor (oameni ai) bisericii in viata comunitatilor, de reala comuniune, imaginea de la centru este cea expusa in articol: agentie de turism si trust de presa „de nisa”. Poate ca asa cum se prezinta ei acum, (intai) statatorii bisericii n-ar trece proba biciului de la intrarea in Templu.
      Mai mult decat atat, referindu-ma la articol (care mi se pare foarte bun!) as mentiona ca autorul nu mentioneaza decat tangential un alt aspect al acestei finantari, oarecum frauduloase, chiar daca nu ilegale. Prin aceasta practica se creaza o dependenta nesanataoasa intre Biserica si Stat (autodeclarat laic!), sau mai exact intre oameni bisericii si autoritati. Cat de neobisnuit vi se pare scenariul in care un primar, dupa ce a „donat” sume importante din bugetul local pentru constructia noii biserici (o asteptare, de altfel justificata a comunitatii) ii cere parohului sa vorbeasca in biserica despre necesitatea de a-i multumi „binefacatorulii nostru” la vitoarele alegeri? Din pacate, deloc neobisnuit. Iar acesta mi se pare a fi cel mai mare pericol. Biserica isi pierde libertatea, rolul de educator al mai marilor oraselor si satelor. Va imaginati vreun episcop mustrand public coruptia de la Consiliul Judetean, dupa ce tocmai s-a aprobat restaurarea din fonduri publice a picturii Catedralei? Daca acest model ar fi functionat n-am fi avut exemplele atator Patriarhi si Parinti ai Bisericii certand si corijand actiunile imparatilor. Iar acest model de legatura bolnavicioasa mi se pare cu atat mai periculos cu cat este unul premeditat: atat interesul meschin al omului politic, cat si comoditatea oamenilor bisericii speculeaza si exploateaza (buna)credinta a credinciosului cu frica lui Dumnezeu. A acelui credincios care poate ca pune mana pe telefonul duhovnicului de la miezul noptii, care investeste intr-o icoana kitch si care face se inscrie la un pelerinaj all-inclusive de la Basilica Travel, dar care este in acelasi timp si cetatean si elector, este interesat de nivelul de dotre din spitale si de soarta sistemului care ii educa copii. Pana la urma despre acest pact este vorba: eu biserica, te pun pe tine stat sa imi dai niste bani din ceea ce colectezi de la cetatenii tai (dintre care, o mare parte sunt si enoriasii mei) sa imi fie peste ceea ce eu oricum colectez sau „produc”; iar in schimb iti pun oricand ai nevoie o vorba buna la enoriasii mei (care sunt toti cetatenii tai). Curat murdar!

      • Pai, a stopa finantarea publica a bisericii nu inseamna mai putine probleme, ci mai multe. Nu stiu de unde aveti impresia asta. Si sunteti inexact in materie de istorie a bisericii. Imparatii s-au implicat in afacerile bisericii (cine credeti ca finanta biserica?), inclusiv in probl de teologie (de ex Constantin cel Mare –sunt destui care ii atribuie introducerea homousious). Asta nu i-a oprit pe unii ca Ioan Gura de Aur (Imparateasa Eudoxia), Capadocieni si in genere homousieni (sub Iulian Apostatul si Constantius II), Maxim Marturistorul (Constantin al II-lea) sa lupte sau sa protesteze. Curat-murdar, istoria sau experienta bisericii nu e domeniul dvs. Nici pactul ala nu reflecta prea multe despre legatura dvs cu subiectul. Acel ‘peste’ nu e nici pe departe ce va inchipuiti dvs, uitati-va putin pe asta, s-ar putea sa va imbunatateasca perspectiva: http://www.realitatea.net/cine-plateste-salariile-preotilor-din-romania_1016854.html
        Oricum, sa nu ne ascundem dupa deget. Finantarea publica a bisericii e o probl aproape peste tot in Europa, nu doar la noi. Or asta are legatura cu secularizarea vietii, gandirii etc la toate nivelurile . Asta e, oamenii nu mai cred, asa ca e tot mai dificil sa le ceri sa sustina ceva ce si-a pierdut relevanta pentru ei. In orice caz, nu rezolvati mai multe probleme suspendand sau izoland biserica de finantarea publica, e mai curand pe dos, oricum experienta bisericii sau a Sf Parinti nu va serveste argumentul. Si evident, chestiunea nu poate fi tratata nici cu intentiile, nici cu nivelul sau mijloacele dlui Cristea, care furnizeaza intregii discutii doar o doza de suplimentara de ignoranta (teologie, spiritualitate etc) si cabotinism (adica il intereseaza soarta increderii in biserica, dar si concluziile, si afirmatiile, si vocabularul, si persiflarile lui cand are de transat rapid ceva ce nu prea e pe gustul lui, toate merg nu stiu de ce in directia opusa). Ce sa faci tu, biserica, cu un asemenea text sau pe cine crede el ca pacaleste (oricum pe secularisti nu i-a pacalit deloc, sunt in verva, plini de optimism si invariabil la obiect)?

    • Stimate domnule Balasoiu,
      Mi se pare ciudat ca, între atatea comentarii la subiect, să răspund la singurul complet irelevant din punct de vedere al substanței. O fac pentru că agresivitatea dumneavoastră o cere.
      În peste 30 de rânduri, nu ați adus nici un argument referitor la tema discuției, ori un contra-argument la ideile pe care le-am expus. Am numărat 4 vreo atacuri la persoana, o paradă inutilă de cunoștințe (pe care prezumați, doar prezumați că alții nu le au) și multă supărare.
      Singura idee de conținut pe care am putut-o extrage (nu însă și un argument relevant temei) este cea conform căreia erodarea credinței ar avea cu totul alte cauze, mult mai ample. Din păcate, dacă ați fi citit textul, ați fi văzut că el nu tratează o erodare a credinței, ci a încrederii în instituția religioasă ortodoxă din România. O diferență de la cer la pământ – preocuparea dumneavoastră de a arunca cu argumente ad hominem v-a împiedicat să o vedeți.
      În încheiere, vă transmit că până nu vă însușiți regulile unei dezbateri efective și civilizate (vă recomand Regulile polemicii civilizate, Oxford University, 1890) nu găsesc niciun motiv de a vă răspunde scrierilor. Deocamdată, cu astfel de comentarii, pline de etichetări și atacuri la persoană, nu cred că ne vom mai conversa prea repede, oricâte remarci de răspuns îmi veți transmite. Ah, și de asemenea, atunci când comentați un text, rogu-vă, încercați să îl și citiți înainte…

      • Ajungeti prea usor la atacuri la persoana. Puteti incerca sa fiti mai flexibil, aratati vad destula flexibilitate cu cei care se declara incantati de biografia dvs personala. S-ar putea intelege evident altceva altminteri. Ca sa nu mai spun ca nu toata lumea e in intregime de parerea dvs.
        Altminteri n-am ce sa va fac, nu stiti nimic despre ortodoxie, taine etc, imi pare foarte rau sa v-o spun, iar despre omul/credinciosul de rand tot ce reusiti sa interiorizati dvs nu depaseste nici nivelul, nici imaginatia unor filme de tip BD la munte si la mare, cand satirizeaza ele biserica, preotii, vocabularul etc. Personal nu inteleg de ce trebuie sa pretindeti ca vorbiti in numele lui cand astea-s datele. Cand tot ce ati retinut dvs despre taina e asta, de ex ‘ortodoxia folosește noțiunea de “taină” – un spațiu retras, protejat de public, în bună măsura secret. Flecăreala entuziastă şi fugitivă a specialistului teolog cu un telespectator apăsat nu e taină, ci cancan, spectacol pentru ochii lumii, exhibare publică a unor chestiuni intime’, pur si simplu te-ai autodesfiintat. Nici macar nu sunteti in situatia de a lua un test de cl a IV-a la religie (e tare asta cu ‘spatiul retras’). Bun, indignati-va, dar doar dupa ce-ati transpirat putin inainte. Asa ar suna mai bine, cel putin supararea dvs ar avea mai multa substanta.
        Multumesc pt recomandari, sper ca dvs tineti cont de ale mele, doar nu va credeti scapat cu expedierea aia (e cusuta cu ata alba). O sa caut in cartea dvs in special capitolul ‘cum sa tratezi un articol naspa’, sper sa-l aiba.
        Acum, cand veti mai reveni sa ma lamuriti si pe mine la ce abuzuri grave care trec nediscutate prin fata societatii va referiti, ca din text sau exemplele cu care veniti dvs nu e clar, si evident cum va pozitionati fata de completarea veniturilor bisericesti, ca textul dvs e confuz, adica nici finantare publica, nici alte surse: finantarea publica va trezeste ironia si condescendenta dvs occidentala, finantarea din alte surse (de ex iconitele, cruciulitele, vederile etc care se vand prin manastiri de maici, si care din nou sunt subiectul hilaritatii si al criticii dvs religioase) intra in conflict cu pasajul despre bogatii si idiosincraziile omului de rand sau asa ceva. Sa faceti bine sa va hotarati.
        Asigurati-va totusi ca va situati undeva sub 400 de euro pe luna, daca deschideti subiectul despre bogatii in aceeasi termeni. Ar avea mai multa greutate afirmatiile dvs. Oxfordul nu va salveaza de responsabiltatea de a avea o legatura interna cat mai stransa cu subiectul. :)

        • Un avocat al BOR – tipic pentru marii „experti” intr-o ortodoxie a carei maxime realizari au fost tamiierea lui Ceausescu, afacerile oneroase, turnatoria incolonata a „sfintilor” duhovnici la Securitate si crimele gen Tanacu – comite urmatoarele:

          Mai intii:

          „Evident, chestiunea nu poate fi tratata nici cu intentiile, nici cu nivelul sau mijloacele dlui Cristea, care furnizeaza intregii discutii doar o doza de suplimentara de ignoranta (teologie, spiritualitate etc) si cabotinism (adica il intereseaza soarta increderii in biserica, dar si concluziile, si afirmatiile, si vocabularul, si persiflarile lui cand are de transat rapid ceva ce nu prea e pe gustul lui, toate merg nu stiu de ce in directia opusa). Ce sa faci tu, biserica, cu un asemenea text sau pe cine crede el ca pacaleste. . . ?”

          In mesajul imediat urmator:

          „Ajungeti prea usor la atacuri la persoana.”

          Aceasta comica discrepanta este tipica pentru rationalitatea si forta de argumentatoe ortodoxului roman, care intelege prin dialog injuratura, bagarea pumnului in gura, urmata de mirari prefacute la adresa „atacului la persoana”… al celui injurat.

          Citind astfel de avocati in favoarea BOR SRL, nu ne mai miram de acei preoti ortodocsi care incearca sa goneasca mortii din cimitire pentru ca nu le-au dat lor, sfintisorilor in viata pe care ii nevoieste Duhul Sfint la buzunare, obolul „cuvenit”. Multa mizerie, meschinarie si aroganta in acest cult al mortii si huzurului nemeritat… nimic altceva.

          • Judecand dupa ce scrieti pe aici, si un rahat pe care scrie ‘Dumnezeu nu exista’ sau ‘la dracu cu BOR, cu popii, au supt destul’ etc v-ar trezi admiratia; evident si furia, daca cineva ca mine si-ar permite sa calce in el. Nu stiu ce v-au facut oamenii astia sau cum ati reusit sa ajungeti aici, nici nu cred ca e prea mult treaba mea, dar am impresia ca le cam faceti un deserviciu colegilor dvs de lupta, mai ales dlui Cristea, care incearca sa abordeze treaba ceva mai subtil, mai occidental, in ciuda unor neajunsuri deloc neglijabile, in ciuda unor spiritualisme si retorici uzate deja de propaganda comunista, in sfarsit in ciuda a multe. Mai incercati dar evident aveti grija la cine va uitati. S-ar putea ca eu sa nu fiu chiar sursa dvs cea mai buna de inspiratie, chiar daca eu unul trebuie sa admit ca pur si simplu imi dati clasa in materie.

        • Draga domnule Balasoiu,

          Mie imi plac toti aia ca d-voastra care sint generosi dar intotdeauna pe banii altuia. Mizilicul ala de 0.4 % din PIB reprezinta o suma frumusica care poate fi folosita cu mai mult cap decit sa finantam BOR-ul. Punct.

          Lasind problema pecuniara la o parte, ma uimeste agresivitatea cu care va exprimati: se vede ca ati citit mult, problema este insa daca ati inteles ce-ati citit. Sa dam in stinga si dreapta cu truisme gen „cultura noastra e crestina” e usor. [ca exercitiu intelectual, v-as ruga sa vedeti ce elemente pagine din cultura noastra occidentala au promovat ideatica noua in istorie, nu de alta dar sinteti prea biased]

          Rationamentul prin analogie e foarte slab, ar fi trebuit sa stiti asta, la nivelul intelectual pe care il pretindeti. Faptul ca un imparat din vechime finanta biserica nu reprezinta un argument. Faptul ca nu-stiu-ce se facea intr-un anumit fel acum 1000 de ani, iar nu reprezinta un argument (ce facem? renuntam la modernitate?).
          Faptul ca Belgia (care e intr-o situatie financiara destul de proasta, apropos) isi finanteaza biserica ma lasa rece. Va pot da ca exemplu Elvetia. F*** off.

          De fapt, nu produceti argumente, ci doar dati dovada de lustruire a propriului ego. N-as sta cu d-voastra la o bere, ca m-ar lua durerea de cap (repede-repede, sa raspundeti ca nici d-voastra n-ati sta, ca sint prost etc).

          Pe scurt, patrimoniul de cult e patrimoniu, trebuie pretuit si ingrijit (fiindca reprezinta o mostenire culturala => prin fonduri de la ministerul Culturii – si includ aici biserici, moschei, …). E o parte asumata din identitatea mea (roman, turc, tatar sau whatever, ateu sau credincios).
          Partea operationala a BOR insa (si oricarei „biserici”), nici nu vreau sa aud: ii contest in primul rind definitia de „utilitate publica”. O fi fost la un moment dat, dar acum (slava Domnului, sa fac si eu o gluma), nu mai e.

          • V-am devenit drag. Imi place teribil. Si cand spuneti asta in ciuda a tot ce reprezint eu, adica a ambitiilor mele marunte, a tabuurilor si agresivitatii mele inascute, a egoului aflat intr-o permanenta nevoie de slefuire dar niciodata suficienta pentru un ochi atat de atent ca al dvs, sunt pur si simplu la picioare dvs. N-aveti idee cat ma intristeaza ca nu sunt suficient de inzestrat ca sa pot bea o bere cu dvs fara sa va periclitez confortul interior.
            Bun, sunt niste nereguli in ce spuneti dvs, de ex n-am spus nicaieri ca eu agreez modelul imparatilor romani, bizantini etc si nu e niciun argument prin analogie acolo sau altundeva (recititi; vedeti totusi ca argumentele analogice au valoarea lor, chiar daca nu apodictica), dar altceva ma intereseaza: a) va lasa rece Belgia sau Luxemburg (apropo, Luxemburg dadea bani mai putini la educatie decat dadeam noi intre 2005-7), dar n-ar trebui, cand dvs si altii ca dvs prezentati probl finantarii publice sau ca pe un abuz in termeni de drepturi religioase (ups, aici toate sunt finantate), sau ca pe un semn de inapoiere, sau ca pe un gest de imaturitate sociala cand cu banii astia s-ar putea face nu stiu ce (nu stiu de ce nu luati de la armata, sunt state care se descurca excelent si fara, oricum vor sa-i faca bugetul de 2% pana in 2016 –ar fi niste bani frumosi pentru treburile dvs, nu ca cifra asta de 0.4% cat primesc bisericile acum). Nu stiu cine e mai biased. Vedeti totusi ca comunistii au continuat sa finanteze biserica, chiar daca au scos-o din educatia publica, i-au interzis aparitiile publice, au desfiintat-o in textele pe care le-au scris (ea nu putea sa raspunda), si-au batut joc de ea si afirmatiile ei prin filme etc; si b) pai vedeti ca nu doar chestiunile de patrimoniu sunt importante. Daca as fi cineva cu mintea la cap, m-as uita si la spiritualitatea si/sau oferta intelectuala si etica care a produs acel patrimoniu. Eu asa zic ca asa ar fi mai destept. Cineva care a scris pe aici compara biserica cu opera, si bine facea: ambele privesc grupuri si cereri sociale specializate, dar ambele au implicatii importante dincolo de cererile astea. Privatizarea finantarii publice a acestor institutii le-ar pune pur si simplu in chestiune. Eu zic ca ar trebui sa mai reflectati
            Ceva imi spune ca vom ajunge si la bere odata fara riscuri majore pentru mintea dvs :)

    • @ Balasoiu
      Ca e de 40 de euro sau de 4000 de euro salarul unui preot, e irelevant. Faptul ca e platit din bani public e ffff relevant, si ne da exact ora exacta a situarii Rominiei pe scara istoriei…o pirloaga pravoslavnica condusa de politicieni, mafioti, securisti si popi ..

      • Pai, dati-mi voie sa va servesc o mica consolare: in Belgia si Luxemburg statul finanteaza biserica. Si deocamdata n-au nicio probl cu asta. Nici in Germania, modelul celor de la ASUR (al dlui Patrascu in special, daca l-am auzit eu bine la RFI), lucrurile nu sunt chiar asa de simple, de ex statul subventioneaza biserica intr-o serie de activitati sociale -cifra e de 232 mil de euro anual, asta pe langa faptul ca finanteaza restaurarea cladirilor de patrimoniu, sprijina organizatii patronate de biserica ca Misereor, Brot fur die Welt etc. Asa ca fruntea sus, nu finantarea publica a bisericii e ceea ce va trage pe dvs inapoi. Se practica fara prea mult scandal chiar in inima (institutionala a) Europei. :)

        • Si daca intr-un statulet hiper-prosper ca Luxemburg biserica primeste ceva de la stat asta inseamna ca BOR SRL trebuie incurajata sa continua sa suga fara mila tot ce poate de la ugerul vaduvei si sa smulga banutul din mina orfanului?

          Non sequitur.

  12. Uau! Unul dintre cele mai bune articole pe acest subiect. Toate tentativele de critica la adresa bisericii ortodoxe pe care le-am citit pana acum, aveau ca mesaj ascuns sau chiar direct, stim problemele dar sa-i iertam ca-s de-ai nostrii; treci cu vederea coruptia, treci cu vederea latura pur comerciala, treci cu vederea viziunea depasita despre femeie…

  13. Excelent articol. Interesante si comentariile, mai ales cele critice care, in loc sa demonteze punct cu punct cele scrise de autor, incearca doar sa deturneze discutia, in dulcele stil clasic cu care BOR si sustinatorii sai ne-au obisnuit deja.

  14. D-le Cristea, marturisesc ca nu v-as fi citit articolul daca nu v-as fi citit mai intai scurtul CV si nu mi-ar fi atras atentia premiile acelea pentru dezbateri, care spun ca sunteti un as al demonstratiei, al argumentatiei logice etc.
    Nu l-as fi citit pentru ca subiectul pur si simplu nu ma intereseaza. Nu sunt ateu (inclin sa cred ca si aici treaba merge cam ca-n zicerea aceea – a lui Tutea? – despre varsta, socialisti si idioti. Cand esti foarte tanar si, vorba aia, bullet-proof, tinzi sa fii ateu. Pe masura ce incepi sa scartai pe ici, pe colo, prin punctele esentiale, incepi si sa te intrebi „dar daca…” si sa-ti spui „just in case”), dar nici credincios de tip formal.
    Cu o exceptie, nu calc prin biserica decat atunci cand n-am incotro. Exceptia fiind o bisericuta modesta la care ma duc de 2-3-4 ori pe an pentru ca-mi place la nebunie locul, e cu adevarat magic ca asezare si priveliste, pentru ca in cimitirul aferent sunt ingropati parintii mei si pentru ca preotul cu pricina e unul exceptional, cu credinta, har si menire, cum n-am mai vazut altul… si prin urmare un om fericit, ceea ce-mi doresc si mie si dvs… desi am cumva impresia ca acest deziderat e tare greu de atins pentru atei. Inchei paranteza.
    Am citit eseul dvs. din curiozitate, zic, hai sa vad cum abordeaza un super-expert intr-ale dezbaterilor, care mai e si avocat (deja) de mare succes pe deasupra, un subiect atat de spinos.
    Marturisesc ca am fost foarte dezamagit (afirmatie care nu trebuie interpretata ca un sprijin in favoarea bisericii; repet, subiectul nu ma intereseaza) din punct de vedere tehnic, sa zic asa. Pur si simplu argumentatia dvs. este foarte, foarte subtire, aproape lamentabila.
    Sa spicuim cate stangacii, ca sa le numim in mod ingaduitor asa.
    Scrieti ca „Într-un interval de 22 de ani de la Revoluție, recunosc că nu am văzut niciun reflector mediatic îndreptat amplu asupra modului în care această biserică și-a derulat activitatea.”
    Lasand la o parte detaliul poate nesemnificativ (pentru un avocat) ca-s 23 de ani, nu 22, inteleg ca aveti maximum 29 de ani. Cu tot respectul pentru eventuala dvs. precocitate, e tare greu de crezut ca pe la 6-7 anisori erati chiar foarte preocupat de reflectoarele mediatice amplu indreptate (sau nu) asupra bisericii. Prin urmare, propozitiei nu i se poate stabili valoarea de adevar si trebuie ignorata in cursul discutiei.
    „Ceva a zgândărit suficient de mult şi suficient de temeinic opinia publică încât să se ajungă la o astfel de reacție de ostilitate împotriva bisericii ortodoxe. Și acel ceva este chiar activitatea din ultimii ani a acestei biserici.”
    Aici scaparea este mult mai grava decat aia dinainte, pentru ca se refera (si) la vremuri mai apropiate, cand s-ar presupune ca aveati varsta necesara pentru a face astfel de aprecieri cantitative. Parerea mea (putin mai relevanta decat a dvs., din cauza unei diferente de varsta – si implicit de memorie – semnificative) este ca actuala reactie de ostilitate n-are nimic in plus fata de nenumarate altele din trecut. Alti actori, aceleasi masti. Mai acum vreo cativa ani dl. Cernea, acum dl. Patrascu. Vreti exemple de ostilitate??? Mergeti in Evul Mediu, sau, mult mai aproape, in anii ’50, ba chiar si-n ultimii ani ai comunismului… aia ostilitate, cu sute si mii de preoti si teologi la Canal, sau biserici daramate, cimitire sub lamele buldozerelor samd. Aia dusmani, nu ca acum, niste doamne parfumate si domni cu obraze subtiri, multa plictiseala, ceva dorinta de-a iesi in fata si convingerea ca e de bonton… pardon, e cool sa fii impotriva bisericii. Ca element de neta diferentiere fata de prostimea care se inchina, ca sa vorbim in jargon de biznis.
    Pe scurt, asa cum a existat dintodeauna un nucleu dur de credinciosi, insi habotnici, capabili sa arunce cu piatra la propriu, tot la fel a existat si exista si-un nucleu dur de atei militanti. Ce-am vazut zilele trecute e o marunta inflamare a celor din urma, cu mai nimic deosebita de multe altele. Probabil ca e prima care v-a atras dvs. atentia si de-aia vi se pare evenimentul care va schimba soarta universului, sau macar a Romaniei. In realitate, un fleac.
    Diatriba care urmeaza (cu privire la activitatile comerciale si media ale bisericii) se inscrie perfect in categoria „damned if you do, damned if you don’t.” Ani de zile i s-a reprosat BOR ca e invechita si retrograda, ca nu tine seama de progresul societatii, ca nu se adapteaza bravei lumi noi etc., ect., etc. Cand in sfarsit o face, cum si de ce indrazneste sa faca asa ceva???
    Cat despre aia 7 milioane de euro, aici cadeti de-a dreptul in penibil, d-le Cristea. Faceti parte dintr-o organizatie de vreo suta-doua de oameni care fac un profit comparabil, daca nu mai mare ca aia 30 si ceva de mii de slujbasi ai bisericii; organizatie care, ca toate firmele de avocatura de succes, mananca nu o paine alba, ci cozonac cu rahat ajutand diversi clienti sa-si „optimizeze fiscal” afacerile. Perfect legal, desigur. Si taman dvs. va gasiti sa-i aratati pe popi cu degetul ca de ce fac doi creitari profit??? E jenant, zau asa… Propun sa ignoram si acest argument, ca fiind expresia unui conflict de interese al unui concurent la profit.
    Mai departe. Va simtiti agasat (dvs., sau credeti ca altii) de asaltul mediatic al bisericii asupra neprihanitelor constiinte ale cetatenilor romani, asalt venit de pe un post de radio, un ziar si un post TV si credeti ca asta e unul din motivele protestelor (care sunt sau nu sunt). Inteleg ca duzinele de posturi TV care colporteaza cele mai imunde „stiri”, cele mai mari porcarii, umplu ecranele 24 de ore pe zi cu mascari, tzatze (pardon, silicoane), cururi si ultimele jeguri imaginabile, inclusiv politice, alea nu va deranjeaza catusi de putin. Alora, intotdeauna, li se aplica – pe drept cuvant, daca ma intrebati pe mine – regula „nu-ti place, vezi ca ai acolo un buton pe telecomanda”.
    Chestia asta insa nu se poate aplica postului/posturilor bisericesti. Nu stim de ce, dar lor nu li se poate aplica. Sunteti, sper, de acord sa eliminam si acest argument din discutie, intrucat contravine in modul cel mai flagrant libertatii de exprimare (care, din pacate, trebuie acordata chiar si popilor). Celor care se sufoca de indignare, recomandati-le sa foloseasca, plini de incredere, telecomanda.
    „În teritoriu, lucrurile stau la fel: nu mai e o noutate pentru nimeni să vadă preacuvioşi părinţi în autoturisme ultimul răcnet, ori în frumoase vile în cartierele rezidenţiale de la marginea oraşului. Nu numai că etalarea aceasta de opulenţă contrastează puternic de tot cu sărăcia românului de rând, dar ea denotă şi ipocrizie: în a 30-a Duminică după Rusalii, preotul prezintă enoriaşilor pilda dregătorului bogat, după care se urcă în Mercedesul său şi demarează în trombă.”
    Serios??? Iata ca e o noutate pentru mine. Eu, bunaoara, cunosc personal vreo 10 preoti; niciunul n-are nici vila, nici Mercedes. Vi se pare relevant dpdv statistic?
    Asta e un argument aproape mistocaresc, de tip „category thinking”. Este ca si cum eu v-as judeca pe dvs. pe baza miilor de bancuri despre cat de imbecili, corupti, prosti si venali sunt avocatii.
    Dati dvs. macar cate 25 exemple de popi cu vile si Mertzane din fiecare judet (adica vreo mie de capete, sau sub 10 procente din total) si-atunci poate o sa fiu dispus sa va ascult. Pana atunci, va rog sa agreati ca si acest argument este invalid, fiind doar o generalizare, nepermisa intrucat nu e sustinuta de date concrete si credibile.
    „În goana sa după cantitate, BOR a trădat calitatea – biserica este acum peste tot, vorbește extrem de mult, dar transmite mult prea puțin.”
    D-le Cristea, asta e o afrimatie mult mai profunda decat toate cele de mai sus. O sa va spun un lucru, si va rog sa nu mi-o luati in nume de rau, ca n-are a face cu biserica; sunteti foarte tanar si poate mai exista sperante. Sa stiti ca pentru a exista comunicare, niciodata nu e suficient doar transmitatorul; trebuie sa mai existe si cineva care sa asculte si sa inteleaga, sau macar sa faca eforturi sa inteleaga, ceea ce constituie un bun inceput. Un surd, sau mai degraba cineva care sta cu castile pe urechi si muzica data la maximum, o sa se planga intotdeauna ca nimeni nu vorbeste cu el.
    In cazul nostru, ar trebui sa mai si demonstrati ca dvs. chiar ascultati, dar nimeni nu va spune nimic… ma tem ca lucrurile stau exact pe dos. Societatea moderna (si nu ma refer doar la Romania) a devenit una in care toata lumea vorbeste, dar nimeni n-asculta…
    Ca un fapt deloc divers, unul din canoanele monahale (sau cum se cheama, ca nu prea stiu) exact asa se numeste – ascultare…

    Iata insa ca am cazut si eu in acelasi pacat; am trancanit de doua ori mai mult decat dvs. Si tot fara rost.
    Pe scurt, mie mi se pare ca aproape nimic din ce-ati scris mai sus nu are valoare ca argument rational, logic, valabil. Va mai ganditi si la alte argumente, sau convenim ca, de fapt, n-aveati practic nimic de spus, ci doar asa, o chestie usurica, de tabloid, la misto, ca era seara, ploua afara, va plictiseati singur acasa si-ati crezut ca da bine sa trageti si dvs. un sut in capul (sau curul) vinovatilor de serviciu din seara aia, biserica si popii?
    Mie, cum v-am spus de la inceput, nu prea-mi pasa. Am doar asa, un usor regret ca nici macar Oxfordul si Britannia nu mai sunt ce erau odata…

    • Si dvs. stati „bine” cu LOGICA! Faceti analiza argumentelor aduse de dl. Dan Cristea („argumentatia dvs. este foarte, foarte subtire, aproape lamentabila”) si incepeti cu: „e tare greu de crezut ca pe la 6-7 anisori erati chiar foarte preocupat de reflectoarele mediatice amplu indreptate (sau nu) asupra bisericii”. E ca si cum i-ati reprosa unui istoric ca are argumente „subtiri” deoarece are „doar” 50 de ani si scrie despre evenimente petrecute acum 100 de ani!

      Ceea ce spuneti in continuare insa, este de-a dreptul halucinant: „Diatriba care urmeaza (cu privire la activitatile comerciale si media ale bisericii) se inscrie perfect in categoria “damned if you do, damned if you don’t.” Ani de zile i s-a reprosat BOR ca e invechita si retrograda, ca nu tine seama de progresul societatii, ca nu se adapteaza bravei lumi noi etc., ect., etc. Cand in sfarsit o face, cum si de ce indrazneste sa faca asa ceva???”
      Asta ati inteles dvs. ca trebuie sa faca BOR pentru ca sa „se adapteaza bravei lumi noi”. Trebuie sa va aduc aminte ca rolul Bisericii este acela de a fi o interfata intre Om si Divinitate, asa ca adaptarea trebuie sa se faca la nivelul MESAJULUI si METODELOR cu care ii abordeaza pe (potentialii) credinciosi ai „bravei lumi noi” si nu prin maximizarea profitului comercial.

      Mai departe spuneti: „Va simtiti agasat (dvs., sau credeti ca altii) de asaltul mediatic al bisericii asupra neprihanitelor constiinte ale cetatenilor romani, asalt venit de pe un post de radio, un ziar si un post TV si credeti ca asta e unul din motivele protestelor”.
      Aici ati ratat cu totul ideea pe care doreste sa o transmita dl. Dan Cristea. Nu este vorba despre telespectatori agasati (ex. dl. Crisrtea) ci despre (telespectatori) credinciosi umiliti: „Nu intamplator, cand vorbeste de discutia dintre un credincios si un preot asupra problemelor primului, ortodoxia foloseste notiunea de “taina” – un spatiu retras, protejat de public, in buna masura secret. Flecareala entuziasta si fugitiva a specialistului teolog cu un telespectator apasat nu e taina, ci cancan, spectacol pentru ochii lumii, exhibare publica a unor chestiuni intime.”

      Continuati cu: „Eu, bunaoara, cunosc personal vreo 10 preoti; niciunul n-are nici vila, nici Mercedes. Vi se pare relevant dpdv statistic?”.
      Parca ii spuneati dl. Cristea, la inceputul comentariului: „argumentatia dvs. este foarte, foarte subtire, aproape lamentabila”. Si acum ce faceti? Combateti afirmatia dl. Cristea argumentand cu PAREREA dvs., care se fundamenteaza pe situatia a „vreo 10 preoti”. Parerea nu tine loc de argument („dpdv statistic”). Pentru a ne convinge ca dl. Cristea greseste, trebuia sa prezentati dvs. datele statistice pe care dl. Cristea a omis sa le prezinte, altfel eu tind sa ii dau crezare dl. Cristea.

      In incheiere spuneti ca: „Societatea moderna (si nu ma refer doar la Romania) a devenit una in care toata lumea vorbeste, dar nimeni n-asculta”.
      Tocmai asta spunea si dl. Cristea, insa despre BOR: „biserica este acum peste tot, vorbeste extrem de mult, dar transmite mult prea putin”. Asta se intampla deoarece BOR refuza sa se conecteze la lumea moderna (refuza sa asculte, sa vada, sa se informeze), refuza sa se adapteze noilor realitati sociale si sa ia in calcul noul climat cultural modelat de dezvoltarea stiintei si tehnologiei.
      Cu toate ca este anacronica, BOR influenteaza vietile a milioane de romani asa ca afirmatia dvs. ca dl. Cristea nu are „practic nimic de spus” nu este doar falsa ci si periculoasa. Se impune o dezbatere publica mult mai serioasa (si mai prezenta in mass-media) despre rolul si metodele Bisericii in societatea moderna.

  15. Orientarea fatzis anti-crestina si, in consecinta, anti-romaneasca (deoarece si celalat pilon de baza al neamului romanesc – familia – este atacat din ce in ce mai des prin promovarea anormalitatii homosexuale) ma fac sa renunt sa mai frecventez site-ul contributors.ro Pacat de putinii intelectuali adevarati, adica de bun simt – cei care mai respecta valorile Crestine si Nationale – care se mai ratacesc pe-aici.

    • Este vorba de un articol anti-BOR, ca sa zicem asa, nu anti-crestin. Este chiar pro-crestin prin apelul pe care il face la adevaratele valori crestine, printre care modestia, smerenia, discretia, de care BOR a cam uitat. Cat priveste homosexualitatea, daca dumneavoastra o priviti ca o „anormalitate” care „ataca” ideea de familie si esenta romanismului, atunci indraznesc sa sugerez ca pierderea dumneavoastra ca cititor nu va fi in fapt nici o pierdere pentru aceasta platforma.

  16. Am o singura intrebare: sunteti crestin ortodox? Nu doar prin botez, ci prin credinta? Si va simtiti ca facand parte din comunitatea ortodoxa romana, adica din BOR?
    Va rog sa va raportati la intrebare in cel mai neutru mod posibil. Nu vreau decat sa va inteleg mai bine perspectiva din care faceti aceste aprecieri, din interior sau din exterior.

    • Realmente acest gen de intrebari este in cel mai rau caz tzatzesc, in cel mai bun caz irelevant: literalmente nu conteaza daca autorul e ortodox, ateu sau voodoo-ist. Este cetatean si in aceasta calitate isi exprima nemultumirile si nedumeririle.

      Ca sa critici Mafia nu trebui neaparat sa o critici din interior, ca membru platit al sindicatului crimei. La fel si cu sinistra excrescenta parazitica care raspunde la numele de BOR.

      • Eu vad lucrurile altfel. Inchipuiti-va o asociatie cu multi membrii care au diferite probleme intre ei legate de viziuni diferite asupra modului in care functioneaza organizatia. Pe de alta parte sunt cei din afara care interactionaza cu aceasta organizatie de care, fiind foarte mare, se lovesc vrand-nevrand. De aceea eu cred sincer, ca este relevant din ce pozitie critici acea organizatie. Daca, spre exemplu esti in exterior si te apuci sa-ti dai cu parerea despre cum ar trebui sa faca membrii ca sa-si indeplineasca scopul pentru care s-au asociat, as zice ca iti bagi nasul unde nu-ti fierbe oala! In schimb, daca, din aceeasi pozitie exterioara, iti exprimi opinia in legatura cu modul in care activitatea acestei organizatii afecteaza spatiul public sau te afecteaza in mod direct, este o alta discutie.
        Sa luam exemplul unui partid politic. Daca sunt membru sau sustinator al sau sunt preocupat de chestiunile interne, de cine ce functii primeste, de cum se organizeaza, etc. si gasesc justificat sa-mi dau cu parerea. Daca nu, cred ca trebuie sa ma limitez la a ma exprima in legatura cu ce face acel partid in spatiul public si cum ma afecteaza pe mine activitatile si deciziile sale.
        Mai concret, daca sunt PDL-ist am tot dreptul sa ma exprim in legatura cu problema legata de reasezarea conducerii partidului. Ca il vreau pe Blaga, pe Udrea sau pe Falca si sa ma bat, sa dau din gura. Daca nu sunt PDL-ist, ce-mi pasa pe cine isi aleg presedinte si cu ce drept m-as baga in treaba lor? In schimb sunt foarte interesat de modul lor de actiune si de deciziile luate care imi afecteaza viata mea sau a celor din jur.
        Acestea fiind zise, cred ca este relevata pozitia de pe care se exprima autorul pentru a putea fi mai bine inteles.
        Si ca sa fiu si mai direct, nu vad de ce o persoana care nu se considera ca apartinand de comunitatea ortodoxa romana si-ar da cu parerea in legatura de cat de adanca si de sincera este credinta membrilor acesteia. Avem libertate religioasa, fiecare isi alege credinta pe care si-o doreste si se asociaza oricarui organizatiei care ii place. Altceva este sa vorbesti despre credinta din interior, fiindca, aducand discutia intr-o matrice civila, acesta problema te priveste ca membru al acelei comunitati.
        A aborda in mod intentionat problemele interne ale unui cult, mai ales cele legate de credinta, cand de fapt nu impartasesti acea credinta, este mai mult decat nefiresc, iar scopul devine nelegitim.
        p.s. nu cred ca am jignit pe nimeni cu ceea ce am spus si nu vad ce va indreptateste sa va exprimati nu tocmai civilizat la adresa mea!

  17. E amuzant cum se suceste lumea, incoace si incolo. Acum vreo 20 de ani, societatea civila (numele pompos pe care il purtau GDS, APADOR-CH si alte cateva ONG-uri pioniere) acuza prin toate gurile de tun BOR ca nu este moderna, ca trage inapoi poporul, prin practici obscurantiste si medievale. Acum, asistam la un tir de acuzatii diametral opuse, din partea noilor reprezentanti ai societatii civile: BOR este prea moderna, prea comerciala, a pierdut sensul mantuirii, unde este puritatea primilor crestini s.a.m.d?! In spate stau, ca si in trecut, frustrarile tot mai agresive ale unor ONG-uri care nu primesc mai nimic sau nu suficient de la stat. Nimic nou sub soare.

    • Intr-adevar, „BOR … nu este moderna, … trage inapoi poporul, prin practici obscurantiste si medievale” si in ziua de azi (de ex. pupatul de moaste, ritual de exorcizare in loc de tratament medical etc.). Totusi, si-a modernizat managementul afacerilor, maximizandu-si profitul.
      Trebuie totusi sa va aduc aminte ca rolul Bisericii este acela de a fi o interfata intre Om si Divinitate, asa ca adaptarea la lumea moderna trebuie sa se faca la nivelul MESAJULUI si METODELOR cu care ii abordeaza pe (potentialii) credinciosi si nu prin maximizarea profitului comercial.
      Ca sa ma fac inteles voi folosi o analogie: nu folosesti aceleasi MESAJE si METODE pentru a corecta o abatere de la moralitate atunci cand este vorba de un copil sau de un adult. Esenta mesajului este aceeasi insa forma in care il comunici este complet diferita. La fel, „puritatea primilor crestini” se refera la esenta credintei si ar trebui sa se regaseasca si la preotii zilelor noastre. Totusi, datorita progreselor stiintei si tehnologiei, societatea zilelor noastre este una mult mai „matura” decat cea de pe vremea primilor crestini, si asta trebuie sa aiba in vedere BOR atunci cand vine vorba despre modernizare: sa isi adapteze MESAJUL si METODELOR noilor realitati sociale si culturale. Societatea civila a crticat „forma” („practici obscurantiste”) iar ROR a schimbat „fondul” („a pierdut sensul mantuirii” si a castigat „sensul afacerilor profitabile”).

      • In concluzie, inteleg ca dvs. cereti Bisericii sa fie deopotriva „ortodoxa”, pastrand valorile crestinismului primar, si moderna, in sensul de a-si adapta mesajul si metodele timpurilor noastre. S-ar spune ca asta incearca sa faca, folosind televiziunea, radioul si Internetul pentru a transmite mesaje religioase, insa tocmai aceasta modernizare este aspru criticata in articol.
        Ca BOR este profitabila, nu mi se pare neaparat un lucru rau, intr-o tara unde lipsa de profitabilitate este cronica, pentru majoritatea sectoarelor. Oricum, e putin probabil sa ajunga in bogatie Biserica catolica, de exemplu (pentru a nu mai vorbi de prosperele culte neo-protestante din SUA). Mai mult, inteleg ca aceasta profitabilitate se vede in constructiile bisericesti si in traiul slujitorilor Bisericii, ceea ce inseamna ca ea nu se scurge undeva, in niste buzunare private si sus-puse, ca in cazul Statului, de exemplu…
        In esenta, cred ca vedem prea mult paiul din ochiul altuia si deloc barna din cel propriu, ca sa parafrazez o spusa evanghelica. Oare noi, mirenii, suntem niste adevarati crestini, care imbina modestia si simplitatea cu modernitatea si tehnologia? Nu mi se pare, sa fiu sincer. Vom fi mantuiti daca ne vom autoperfectiona moral, nu daca vom impozita/subfinanta Biserica si pe preoti.

        • Imi pare rau sa va spun, faceti din nou o confuzie: televiziunea, radioul si Internetul sunt vectorii prin care se transmite informatia si nu au nimic de-a face cu CONTINUTUL informatiei. „A transmite mesaje religioase” cu ajutorul tehnologiei moderne este in regula insa dl. Cristea critica continutul emisiunilor TV: „ceea ce ar trebuie sa fie un tratament personal al sufletului se face acum in vazul intregului popor”, sau „un preot prelua in direct apeluri de la telespectatori cu probleme, pentru a le oferi o solutie in acord cu Biblia si cu cateva puncte de rating. Scena mi se pare profund departata de orice coordonata a ortodoxiei: o spovedanie fast food, la minut”.

          In continuare faceti alta confuzie: „ca BOR este profitabila, nu mi se pare neaparat un lucru rau, intr-o tara unde lipsa de profitabilitate este cronica”. Dl. Cristea nu punea in discutie „profitabilitetea” Bisericii ci finantarea ei de la bugetul de stat: „discutia publica despre finantarea statala a bisericii ortodoxe, cu argumentele pro si contra, este una importanta si valoroasa”.

          In final spuneti: „cred ca vedem prea mult paiul din ochiul altuia si deloc barna din cel propriu, ca sa parafrazez o spusa evanghelica. Oare noi, mirenii, suntem niste adevarati crestini, care imbina modestia si simplitatea cu modernitatea si tehnologia? Nu mi se pare, sa fiu sincer”. Dvs. puneti caruta inaintea cailor. Asa cum parintii trebuie sa fie niste exemple pentru copiii lor, tot asa clerul trebuie sa fie exemplu pentru mirean, si nu invers.

    • Vasăzică, în viziunea dumneavoastră, domnule Miulescu, precum şi a altui comentator care se semnează „Prostu’ satului”, există doar 2 variante: fie (i) biserica ortodoxă română își actualizează mesajul, dar atunci devine şi o instituţie pregnant comercială, fie (ii) nu îşi actualizează mesajul, dar atunci refuză să se comporte ca un negustor disperat după pricopseală. În viziunea mea, această argumentație reprezintă ceea ce se numește sofismul “falsei dileme”: două propoziții alternative sunt considerate a fi singurele opțiuni, când este evident că mai există și altele. Un individ poate argumenta fără teama de a fi inconsistent că o biserică trebuie să își modernizeze mesajul în anumite arii, însă să își înfrâneze apetența pentru profit.
      De altfel, planurile nu au nicio legătura. Mai mult, dacă veți reciti articolul, veți observa că nu el include vreo argumentare cu privire la nevoia ca BOR să își actualizeze mesajul de fond. Pur și simplu, nu asta era tema textului.

      • Domnule Cristea, la fel ca si comentatorul „Adam”, nu ati inteles mesajul meu. In articolul dvs., daca l-am citit bine (daca nu, imi cer scuze!), acuzati BOR de doua pacate: recursul la metode moderne pentru a atinge scopuri duhovnicesti (de unde o pierdere a Tainelor si a Harului) si inavutirea pamanteasca a institutiei si a prelatilor. Sa le luam pe rand.
        Recursul la „spovedanii televizate”. De acord, e deplasat. Insa e in pas cu vremurile desacralizate si vulgare, da sau nu? Si, daca da, nu am dreptate sa acuz inconsistenta acuzatorilor si acuzatiilor la adresa BOR, de-a lungul timpului?!
        Apoi, profitabile afaceri comerciale (o, nomine odiosa!) ale BOR. Intrevad aici o prejudecata larg raspandita, cu privire la preoti, care ar trebui sa fie niste sihastri cu totii, sa nu aiba nimic lumesc in ei, pe care o impartaseam si eu pe la 10 ani. Atunci, vazand cu uimire si cu hazul varstei un preot la volanul unui ARO (A4-urile de pe atunci…), m-am grabit sa-i impartasesc mamei mele aceste sentimente. Iar replica ei a fost amutitoare: „dar ce, mama, ei nu sunt oameni?!” Exact asta va raspund eu: nu-i considerati pe preoti oameni, ca si dvs.?! Daca dvs. aveti afaceri, de vreme ce practicati avocatura comerciala, ei de ce n-ar avea? Le interzice Sfantul Duh? Nu stiu sa fie cazul. Sunt oameni, au pacate ca si noi, nu sunt mai presus de noi. Si nici nu trebuie sa fie, cum crede „Adam”. Pentru ca rolul lor nu este de exemplu, acesta revenind numai lui Hristos, Mantuitorul. Ei fac un serviciu divin si atat, restul ne revine noua, celor care credem.

  18. sunt in echipa ta ,draga Danut ,asumindu-mi implicatiile si complicatiile
    cu atit mai mult,cu cit am crezut cindva,in slujitorii care pretindeau a fi…
    Pina i-am vazut batindu-se care si cit sa ia din cutia milei…
    Pina au pus tarif pe citit pomelnicul…
    Pina au pictat prin biserici pe toti imbogatitii acestor vremi…
    Pina am ajuns sa avem mai multe biserici decit scoli…
    Pina s-au organizat sa primeasca sute de hectare de padure
    Pina au uitat sensul cuvintului smerenie
    Cu dezamagire ii las sa predice in van,cu toti decibelii de care dispun,
    si prefer credinta de care vorbesti si tu,pe care nu trebuie s-o amplifici
    si sa-i dai reverberatie
    In ceea ce-i priveste pe cei care te acuza ,imi amintesc de vorba unui
    mare filozof”multa lume necajita”…

    .

  19. Institutia BOR

    BOR este o institutie bugetara. Ca orice institutie din aceasta zona – ma gandesc, in special, la invatamant si cultura –, este subfinantata din varii motive, cel mai important fiind starea economica a tarii. Aceste institutii sunt obligate sa caute surse suplimentare, iar raportarea lor la sfarsit de an intra in firescul procedurilor financiare. Pericolul nu este, deci, in faptul in sine, ci in modul in care aceste venituri se obtin si sunt apoi cheltuite. Domnul Dan Cristea ne da exemplul candelelor, eu adaug pentru a doua categorie, desfigurarea Manastirii Casin din Bucuresti prin renovare. Verdele otoman al cupolelor nerazuite inca, alaturi de albul de var al zidurilor, violenteaza privirile celor care trec pe Bulevardul Marasti. Doar cerdacul, ramas in albul patinat de dinainte, mai aminteste de splendoarea pierduta a acestui monument de cultura.

    BOR si multimedia

    Suntem intr-o tumultoasa revolutie a mijloacelor de comunicatie, iar BOR se adapteaza pentru ca cine nu o face dispare. Nu faptul ca BOR comunica acum prin propria ei televiziune, ziar sau post de radio este condamnabil, ci ceea ce comunica. Daca trivializeaza punand pe ecran simtirea credinciosilor mai naivi, ca in emisiuni de mare success, in care orice sentiment devine marfa, atunci este urat si nociv. Dar daca educa si face cultura, ceea ce este mai greu si putin profitabil pe termen scurt, atunci poate fi laudabil. Orice schimbare are partea ei buna si rea. Candela electrica este urata in nemiscarea ei , fata de palpairea vie a lumanarii, dar nu afuma picturile bisericilor. In privinta lui “Basilica Travel”, anglofonia este o boala nationala, dovada ca si noi acum scriem pe “contributors.ro” si nu pe “contributori.ro”.

    Relatia BOR cu credinciosii

    In goana dupa puterea de influenta, profit si vizibilitate a BOR, Domnul Dan Cristea se intreaba pe buna dreptate, unde mai este acea biserica a carei menire era sa fie un loc de reculegere. Intrebarea care se pune este daca este necesar un astfel de refugiu, credinta fiind un dialog cu sine insusi, cu divinitatea, care se poate purta oriunde si oricand. Personal, cred ca biserica-refugiu este necesara. Avem nevoie de materializari prin simboluri si ritualuri, ele amplifica starile de spirit.

    Cauzele

    Dupa 1989, era firesc ca BOR sa vrea sa treaca de la statutul de cenusareasa – sau tolerata, cum se spunea prin cartile de istorie – la unul mai avansat. Impresia lasata este ca acest lucru s-a facut nu prin reprezentantii ei cei mai piosi, ci prin cei mai inteprinzatori, ca peste tot in societate. Poate ca valul managerilor va fi urmat de cel al managerilor piosi si cultivati si atunci BOR va derapa mai putin. A propos de cultura, este uimitor ce simplitate de spirit vezi la slujitorii de jos ai bisericii, preoti care fac serviciul religios zilnic in cimitire sau biserici. Ii simti de cum deschid gura si din primitivismul discursului.

    Solutii generice

    In ascensiunea oamenilor care ajung sa ne conduca sau in evolutia institutiilor exista momente in care putem interveni printr-un vot, o reactie publica, o atitudine de refuz. Parafrazandu-l pe Goya, as spune ca si lipsa noastra de reactie naste monstri. O prima solutie ar fi, deci, reactivitatea, in orice imprejurare. Si pe contributors.ro acest lucru se face. O treapta mai sus este interventia. In loc sa strigam nemultumiti, privind de pe margine – ceea ce este deja bine -, cred ca ar trebui sa intram in joc la prima ocazie. Cum? Prin politica, prin asociatii civice, prin actiuni umanitare.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Dan Cristea
Dan Cristea
Dan Cristea este specializat ca avocat pledant în litigii şi arbitraje internaţionale în cadrul societăţii de avocatură Ţuca Zbârcea & Asociaţii. În 2012, revista Forbes România l-a nominalizat în topul “30 sub 30” al celor mai promiţătoare personalităţi sub 30 de ani de pe scena publică românească. Dan Cristea a fost campionul lumii la dezbateri universitare (debate), titlu pe care l-a câştigat în 2009 împreună cu colega sa Nicoleta Lupea, în cadrul Campionatelor Mondiale din Cork, Irlanda, la categoria English as a Second Language. În acelaşi an, şi la aceeaşi categorie, cei doi au stabilit un reper greu de atins în lumea dezbaterilor, devenind prima echipă care reuneşte titlurile de campioni mondiali, campioni europeni (Tallin, Estonia) şi deţinători ai trofeului Oxford IV.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro