joi, martie 28, 2024

Eşecul POS-DRU era previzibil de la început

După modul cum a fost conceput, POS-DRU n-ar fi dat rezultate nici dacă era administrat de suedezi.

Parcă niciunul dintre cele şapte programe operaţionale sectoriale (POS) pe care a fost organizată asistenţa UE la noi în ţară nu e atât de contestabil precum cel pentru Dezvoltarea Resurselor Umane (POS-DRU, gestionat de Ministerul Muncii). Nu e bine să te citezi singur cu texte din trecut ca să arăţi câtă dreptate ai avut şi cum nu te-a ascultat lumea, că aşa dai în megalomanie. Deci n-am să reiau avertismentele incluse în rapoarte de evaluare sau texte mai academice, care spuneau în esenţă un lucru fundamental: după modul cum a fost gândit şi construit, POS-DRU nu avea cum să funcţioneze bine, indiferent ce zmei supercompetenţi ar fi fost la conducerea sa (n-a fost cazul, oricum).

Spre deosebire de celelalte cinci programe majore (şi la fel cu al şaptelea, dar care este mititel şi neglijabil), POS-DRU este o sorcovă de obiective nobile, dar vagi, puse sub eticheta înşelătoare de „investiţie în resursa umană“. Asta acoperă orice: training, recalificări, conştientizări, campanii de tipărit fluturaşi cu pălăvrăgeală despre grupurile defavorizate etc. Dacă la Transport, Mediu sau POR se fac nişte chestii tangibile – drum, pod, groapă de gunoi, telegondole –, încet, prost sau deloc, dar în tot cazul există un produs final care poate fi pipăit, măsurat şi eventual înjurat, cu POS-DRU se intră în domeniul alunecos al intangibilului. E uşor să aduni treizeci de oameni într-o sală, să scrii pe ei şomeri, ucenici sau profesionişti romi şi să bifezi că s-a făcut acţiunea, dar mult mai greu să măsori dacă s-a atins cu adevărat obiectivul final: mai buna integrare socială, angajabilitatea etc.

Ca atare, după cum era perfect previzibil, POS-DRU a devenit o maşinărie de rent-seeking lejer, pentru că aici n-ai nevoie nici măcar de investiţiile de milioane de euro în maşini şi echipamente ale asfaltangiilor. Programul a puit în jurul său o întreagă ciupercărie de consultanţi, fundaţii fantomă şi şmecheri judeţeni bine conectaţi la reţeaua ministerului, cu capacitate zero de a face ceva relevant, dar cu dosare pline de acreditări şi ştampile. Strategia lor de supersucces în toţi aceşti ani a fost să se folosească de influenţă pentru a obţine proiectele, bine căptuşite cu mii de euro pe lună pentru poziţiile de „experţi în resurse umane“ care se pricep la ce îngroapă pisica şi apoi să angajeze doi-trei contabili dezgheţaţi care să execute plăţile procedural corect şi să pună ştampila pe colţul care trebuie al zecilor de kilograme de rapoarte administrative, acesta fiind singurul element verificabil de autorităţi.

Credeţi că familia Botiş de la Bistriţa a fost o excepţie? Vă înşelaţi: ei sunt mai curând regula, excepţia fiind organizaţiile onorabile şi cu adevărat prestatoare de servicii utile. Aceştia se luptă să supravieţuiască exact ca profesorii de gimnaziu buni şi performanţi – nu ajutaţi sau premiaţi de sistem, ci mai curând în pofida acestuia. Ca să nu mai vorbesc de centralele sindicale, mari susţinători ai acestor proiecte în toată Europa, deoarece prin cutumă au o felie importantă de fonduri pusă deoparte, pe care şi-o adjudecă de drept.
În partea cealaltă, birocraţia ministerială speriată, văzând ce se întâmplă şi că e imposibil să obţii vreun efect real cu asemenea maşinărie gândită prost din principiu şi bătută în cuie în perioada de dinainte de aderare la UE, caută să compenseze şi să se acopere prin exces de proceduri şi hipercorectitudine (înţeleasă ca formalism orbesc preocupat de proceduri complicate complet în dauna fondului proiectelor). Ar fi câte ceva de făcut pentru a remedia situaţia, dar, din păcate, lucrul cel mai raţional şi eficient – renunţarea completă la POS-DRU aşa cum arată el acum şi startul de la zero – nu este posibil după regulile rigide ale UE.

Ne vom târî prin urmare înainte, cheltuind cât vom putea din suma imensă de 3,7 miliarde de euro, cu care se puteau face lucruri mult mai utile într-o ţară ca România (pentru comparaţie, tot programul Transport, cu autostrăzile, căile ferate şi amenajările scumpe de pe Dunăre, se ridică la 4,5 miliarde de euro). Şi ne vom iluziona că din cauza corupţiei sau a „birocraţiei“ nu ajungem să vedem efectele proiectelor din POS-DRU, când, de fapt, după modul cum a fost conceput, el n-ar fi dat rezultate nici dacă era administrat de suedezi. //

Articol preluat din Revista 22

Distribuie acest articol

34 COMENTARII

  1. Cu exceptia directorului, in POS-DRU nu se va schimba nimic.

    Cauza e mult mai adinca decat coruptia samd. E vorba despre dispretul cultural al romanilor fata de orice inseamna instruire. Toti ne nastem destepti, grozavi, nu ne trebuie nici o scoala.

    Nici 1% din marile carti ale lumii in materie de pregatire profesionala nu sunt traduse si mai indoiesc ca mai mult de 5-6 carti de specialitate pe an sunt citite in Romania (din cele cu adevarat relevante vreau sa spun).

    Observati ca spun „citite”, nu vandute. Probabil vandute sunt mai multe, dar nu cu mult.

    Cand sistemul de invatamant este aberant, plin ochi cu prostii prezentate drept „adevaruri stiintifice”, cand elevul invata sa memoreze pana la tampire, fara a intelege mai nimic, cam ce credibilitate ar avea un program precum POS-DRU?

    Nu are cum sa fie un program european de invatamant (e adevaratr, pentru adulti) mai bun decat dezastruosul nostru „invatamant”. Pun ghilimele pentru ca de fapt nu avem invatamant, cu o multime de cladiri in care se adapostesc de ploaie niste oameni.

    Ce sa facem ca se revitalizam POS-DRU?

    Adevarul cinic e ca ar trebui sa-l desfiintam. Nu avem nevoie de el. Suntem prea destepti.

    • ” E vorba despre dispretul cultural al romanilor fata de orice inseamna instruire.” – iarasi remarci din categoria „Romanii sunt cei mai prosti, cei mai … ” cu care ne improasca mass-media zi de zi si cu care dupa un timp ne obisnum (din pacate). Te rog fa doi pasi in spate si analizeaza de exemplu, cat de instruiti sunt oamenii din sectorul IT romanesc, daca citesc ei carti de specialitate sau nu etc.

      • Doar in firma noastra se citesc cel putin 10 carti pe an; fara asta nu am putea rezista pe piata.

        Adevarul este ca se citesc in engleza; ce rost are sa le mai traduci ?! cine nu poate invata engleza, oricum nu pricepe mare lucru din cartile de specialitate, si asta este valabil in majoritatea domeniilor.

    • Dedalus Nu sint de acord ca romanii dispretuiesc cultural tot ce inseamna instruire sau ca sistemul de invatamint este dezastru.. este jignitor. Pot spune din experienta ca baza educatiei pe care am primit o (in vremurile comuniste) a fost tot atit sau chiar mai solida decit a colegilor mei din tari vestice.. si m a ajutat. Cei din breasla mea de mult citim regulat, daca nu carti , cel putin guidelines, protocoale, studii in engleza sau franceza – pe care le gasesti pe situri de specialitate.. si nu am remarcat lipsa de interes. Si bineinteles, un program care nu are indicatori specifici, relevanti si masurabili ai eficientei si impactului cu efect direct asupra finantarii are sa fie o porcarie.. Ma intreb, aia din UE care au aprobat modul cum a fost conceput programul in Romania nu au remarcat? Sau sint asa de incompetenti ca au semnat fara sa isi dea sema? Sau poate la fel de indiferenti si corupti ca guvernantii in Romania (inclin sa cred ca UE este o organizatie corupta). Usor sa criticam mai greu de gasit solutii constructive pt remediere.. Si in nici un caz, nu oprirea programului este solutia

  2. Asa, si…?
    Cum trebuia facut? Ce indicatori ar fi trebuit sa masoare succesul acestuia?
    Dupa cum bine stiti, este finantat din Fondul Social European, care din start exclude investitiile sau componenta materiala si promoveaza masurile soft, cum sunt cursurile de perfectionare, egalitatea de sanse, incluziunea sociala etc.
    Deci de la inceput un astfel de program trebuie elaborat si implementat altfel decat un program care vizeza investitii in infrastructura.
    Problema cred ca este tenta romaneasca pe care a primit-o, cu tone de proceduri si hartii, neglijarea componentei de salarizare ca factor tentant de asigurare a castigurilor si, nu in ultimul rand, analiza necesitatilor care stau la baza interventiilor (realitatea pe care trebuie sa o abordeze), dar asta si din lipsa datelor.

  3. Dar irlandezii de ce reusesc?
    http://www.esf.ie/en/hci-overview.aspx

    Pentru ca sunt mai seriosi si au dat importanta pregatirii programului si controleaza aplicarea lui in mod continuu. Au acreditat „pe bune” furnizorii de servicii in domeniu, au controlat, au selectat bine grupurile de beneficiari-tinta.
    Ei chiar dau importanta oamenilor, sanselor lor pe piata muncii. La noi, guvernul ar fi fericit daca nu i-ar cere nimeni sa dea socoteala pentru pregatirea fortei de munca si sa se laude mereu ca forta de munca este ieftina. Doar la acest criteriu sunt experti guvernantii nostri. Cum sa schimbam structura economiei in bine, prin dezvoltarea industriilor care aduc valoare adaugata mare fara a avea forta de munca bine pregatita profesional? Cat timp sa mai traiasca tara aceasta din exporturi de materie prima si de produse slab manufacturate?
    Chiar ar fi eroarea finala sa ne gandim macar la „desfiintarea” programului. Bine ca nu se poate! Chiar crede dl. Ionita ca Romania o va duce mai bine daca nu da importanta nivelului de pregatire a fortei de munca, formarii continue?
    Trebuie sa se controleze mai bine eficacitatea programelor selectate, impreuna cu actorii relevanti din economie. Sa se „despaducheze” programul de toti profitorii si clientii politici, asta trebuie!

  4. A se vedea si milioanele de euro sifonati in programele post-doctorale din Ro !!
    Pe proiecte fara competitie, fara rezultate, si in care profesorii „savanti de renume mondial” de la catedre iau ca post-doctoranzi pe lectori si confi, doar pentru a-si rotunji impreuna veniturile in activitati „de specializare si cercetare”.
    O cale faina de a sunta programele adevarate de cercetare prin competitie administrate de MEC, pentru ca „s-a taiat macaroana”.

  5. Total de acord, dle Ioniţă. POSDRU este o gaură neagră, 4 miliarde de euro care s-au risipit din 2008 încoace fără să vedem un impact concret, măsurabil, pe piaţa muncii, în economia ţării şi locală, în creşterea nivelului real de calificare şi specializare al forţei de muncă.

    Mai toate proiectele POSDRU cunoscute mie propun cursuri de cameriste, îngrijitori (ce şanse de dezvoltare şi avansare li se oferă acestor oameni), „creşterea conştientizării”, consiliere pentru casnice, formare de formatori (care apoi să formeze cameriste), îndrumare şi inserţie profesională pentru şomeri (culmea, proiecte care căpuşează AJOFM-urile, care subcontractează activităţile de consiliere-formare tot la „privaţi” pe contracte serioase în POSDRU etc.), iar la final targeturile sunt timide, de fapt penibile (gen, 2 persoane angajate la finalul proiectului, 240 femei consiliate cu privire la riscurile traficului de fiinţe umane, 1 platformă – gen wikipedia – etc, asta în proiecte de sute de mii şi milioane de euro).

    Însă cele mai de succes activităţi în proiectele POSDRU (unele chiar esenţiale la raportare) sunt achiziţiile. E siderant să vezi frenezia din primele luni după primirea prefinanţării şi a primelor rambursări: se cumpără maşini pe proiect, camere foto profesionale, cocktailuri la hoteluri, laptopuri pentru echipa de implementare (culmea e că avem ONG-uri, universităţi şi firme private care au câte 5 proiecte în paralel dar fiecare trebuie laptopuri noi).
    Nici nu mai contează pentru ei, OIR-uri etc. că fondurile europene sunt de fapt constituite din impozitele plătite de contribuabilii români, germani, irlandezi sau olandezi. Cât despre şomerii din proiect, măcar pozele şi pliantele să pare cât mai profesionale.

  6. Eu pot sa relatez fapte legate de POS-DRU pe care le cunosc in mod direct si care sper ca arunca o alta lumina asupra acestui program, decat aceasta negura care rezulta din articolul domnului Ionita. Printre altele, din acest program se finanteaza doctoranzi din universitati din Romania care au primit finantare in urma cererilor facute. Iar finantare au primit programele viabile, atat ca valoare stiintifica precum si ca posibilitati ligistice. Poate ca nu este mult, nu rezolvam marile probleme ale omenirii prin acest program, dar mie mi se pare chiar ca este un pas inainte, si facut in directia buna. Poate ca printre aceste programe doctorale finantate vor fi fiind si cateva de calitate mai slaba (nu cunosc decat cateva dintre acestea, in special in stiinte fundamentale), dar cred ca marea lor majoritate chiar sunt programe bune, competitive, care vor conduce la rezultate bune, daca vor reusi sa supravietuiasca.

    Bursa pe care o primesc doctoranzii nu este mare, ceva in jur de 400 de euro pe luna, dar care face ca foarte multi, care ar fi plecat in alte zari pentru a-si continua studiile postuniversitare prin doctorat, sa ramana in tara, in cele cateva universitati unde aceasta se poate face la un nivel bun. Blocarea acestor burse, si nu este deloc clar cat va dura blocarea, i-a pus pe marea mojoritate a acestor doctoranzi bursieri intr-o situatie aproape disperata, fiindca cei mai multi chiar se intretin din acesti bani si nu au alte surse.

    • Ce „doctoranzi” sunt aceia?
      Cum adica „se intretin din bursa” aia?
      Pai, ca sa iti pregatesti doctoratul, trebuie sa fi CERCETAT, ceva, sa ADUNI DATE, sa stii sa le filtrezi in prelucrarea lor – asta inseamna sa LUCREZI pentru ele, sa ai o experienta samd… Adica UNDE si cum capata aceia „experienta”, daca nu lucreaza nicaieri si traiesc din bursa?

      • Ca sa iti pregatesti doctoratul nu trebuie sa fi cercetat, pregatirea doctoratului inseamna insusi procesul de cercetare, adunare de date, filtrare etc.

        Haideti ca n-am inventat noi primii doctoratele si bursele doctorale.

  7. Articolul se bazeaza pe premisa ca singurele rezultate demne de a fi finantate sunt cele tangibile, masurabile in kg, m3 etc. E o premisa fizicalista, excesiva.

    In domeniul resurselor umane se practica masurarea, cu succes, de zeci de ani, sub forma testelor psihometrice, de exemplu. In educatie, la fel, exista masurare, evaluare, teste standardizate. Exista rezultate masurabile, chiar daca nu masuram cu unitati fizice.

    Daca POS-DRU e prost, nu e din cauza faptului ca nu admite masurare in kg si m3, ci pentru ca a fost prost conceput in termeni de prioritati si, apoi, prost gestionat.

  8. nu poti sa dezvolti o tara la voia intamplarii. ue era foarte bun pentru romania daca ar fi venit prin anii 90. acum n-au venit sa ajute ci au venit ca sa se ajute.

    de cand a cazut ceausescu pana acum sunt 20 de ani si mai bine.
    trebuia sa fie toata tara strabatuta de autostrazi. fara autostrazi cine a vazut occidentul stie ce-i acolo ..fara ele. .pur si simplu suntem cu foarte multi ani in urma.
    si le pot face in exclusivitate firme romanesti.
    poate ar trebui o conditie ca banii de la ue sa poata fi accesati in exclusivitate de firmele romanesti. e greu sa ne revenim dupa atatia ani de comunism..nu putem avea intreprinzatori peste noapte ..dupa 50 de ani de indoctrinare comunista.
    poporul nostru are rani adanci sufletesti pe care banii de la UE niciodata n-o sa le vindece .
    parerea mea ..

  9. Poate ca ar fi util sa aratam aici Programele Operationale ale Romaniei (aprobat in 2007) si Frantei pentru a intelege diferenta de calitate a celor doua programe, dar si modul in care asemenea programe se pun in aplicare la nivelul statelor membre UE.

    http://www.fonduri-structurale.ro/Document_Files//resurseumane/00000030/1bjbd_pos_dru_romana.pdf
    http://www.fse.gouv.fr/IMG/pdf/Le_Programme_Operationnel.pdf

    De urmarit cu atentie din programul francez modul de implementare (de la pagina 78 incepand) si de comparat cu modul de implementare din progrmaul romanesc (incepe la pag. 135 din e-document).

  10. Dupa o mai veche vorba „dupa razboi, multi viteji se arata” s-a descoperit alta „Eşecul POS-DRU era previzibil de la început”.
    Dar dece acum constatati?
    Asupra argumentelor nu „combat” ;)

  11. Din păcate, de la început POSDRU a fost hărăzit de ursitoarele Pd-Liste cu niște oameni nu numai grei de cap- dar și totalmente incapabili de un raționament logic și constructiv- mai ales atunci când era vorba de bani care li se întorceau în buzunare. Pentru un comision între 10…20%- și mai există încă în Ministerul Muncii oamenii care luau un astfel de comision- era preferată ”Asociația pentru Libertate Sexuală” față de ”Institutul de Științe ale Educației”, etc. Call-urile- aveau încă din ghiduri suficient de muștă ASIE pentru ca să nu se poată face nimic concret- în schimb să fie acceptate și plătite proiecte referitoare la flexicuritate și alte minorități sexuale și religioase. O citire- a listei de proiecte acceptate de către POSDRU pe http://www.fseromania. ro este perfect lămuritoare. Dacă nu ne-am transformat într-o țară de manageri- este evident vina celor care n-au vrut. Pentru că intențiile bune POSDRU- după ce trec prin buzunar- intră direct în iad.

  12. Stimate domn Ionita, matale te-ai nascut destept de la inceput. Sa spui despre POSDRU ca n-ar da rezultate nici daca ar fi administrat de suedezi e ca si cum as spune eu ca matale ai incercat sa plantezi porumb pe luna dar n-ai putut ca nu ai avut cu ce sa te duci pana acolo.
    In primul rand chiar si prin aceste erori care s-au facut la nivel de management al programului se pun problema. Educatia incepe sa apara in prime time ca stire. Oameni ca matale incep sa isi dea cu parerea. Unele pareri sunt pertinente, altii bat campii.
    Coruptia tine de oameni in primul rand si nu de sistem. A generaliza la sistem inseamna sa muti vina de la oamenii care o practica, atat dand cat si luand.
    Ti-as putea spune ca, intr-un mod mascat, POSDRU alimenteaza bugetele statului care ne dor pe toti (asigurarile sociale, CAS-uri etc) cu peste 1.5 miliarde euro. Banii aia nu-i obtii din programele cu rezultate „tangibile”.
    Generalizand lovesti intr-o gramada de proiecte al caror rol, chiar si infim in viziunea matale, a fost, pe langa instruire, sa acorde oamenilor si variante. In multe proiecte s-au cunoscut oameni, unii au capatat instruire, altii au inceput un antreprenoriat etc. Au fost sanse. Vrei rezultatele ieri, nu se poate!
    Putem vedea si evalua in timp. Se stie ca proiectele sociale nu se masoara in elemente tangibile, dar la nivel economic se stie la fel de bine ca oameni bine instruiti, sau macar „mai instruiti” devin mai eficienti. Per total rezultatul se amortizeaza.
    Spuneai de cameriste dar poate e nevoie ca si ele sa fie profesioniste, la fel ca toti cei care presteaza o munca. M-am saturat de mestesugari care fac meserie dupa ureche, de ziaristi care scriu fara sa stie a scrie, de profesori care predau fara sa stie sa predea etc …
    Pe de alta parte acuzi prin generalizatati. E ca si cum as spune eu despre dumneata ca am auzit ca esti hotz si corupt si ca ti-ai tras bani de la buget pe activitati fictive cu ONG-urile matale.
    Unde au fost cei 30 someri ucenici romi si nu s-a desfasurat actiunea? Te rog sa precizezi. Cu date certe astfel incat cei care trebuie sa monitorizeze sa isi faca treaba. Altfel te pot considera un papagal de joasa speta ca multi din cei care opineaza la televiziuni.

    Deci domnule Ionitia, poti proba afirmatiile? (si te rog, nu cu texte de timpul ” a scris in presa ca …”.

    Multumesc

  13. Nici eu nu sint de acord cu tonul articolului. De ce ar fi din start gresit un program ce investeste in oameni si nu in masini si drumuri? Sigur ca pot fi multe esecuri insa e complet gresit sa te astepti doar la rezultate pozitive si o cheltuiala 100% eficienta. De undeva trebuie inceput de investit in resursa umana, chiar daca la inceput nu are o eficienta foarte mare sau rezultate imediate. In timp politicile acestea se vor ajusta, acei experti vor evolua incet-incet si este posibil sa vedem rezultate bune.
    In plus citest ce spune Consonant, iar daca acel lucru e adevarat e un lucru deosebit ca burse ale unor doctoranzi sint platite fix din acei bani. Adica ajuta in mod direct si imediat pe unii. Poate mai trebuie cheltuiti niste bani cind platile se vor relua pt. a populariza mai bine activitatea finantata prin acest program despre care multi poate nu stiu cu ce se maninca.

  14. Si totusi, exista indicatori prin care sa se masoare „daca s-a atins cu adevarat obiectivul final”. Ei sunt prevazuti in Documentul Cadru de Implementare si sunt obligatorii, pe fiecare axa si domeniu major de interventie, in functie de specificul acestora. Dincolo de indicatorii de genul „numar de persoane participante la programele de formare” (care, intr-adevar, nu indica faptul ca se produce vreo schimbare), exista si indicatori care se refera la numarul de persoane care se angajeaza (dintre cele care participa la programele de formare), numarul de initiative antreprenoriale inregistrate (de catre cei care urmeaza cursuri), numarul de intreprinderi sociale infiintate (tot de participantii la cursuri) si numarul de locuri de munca create in cadrul acestora si multi altii (la fel de tangibili precum drumurile, podurile si caile ferate).

  15. Generalizarea este total gresita. De instruire si educatie avem cu totii nevoie. Romania sta foarte prost la invatare pe parcursul intregii vieti.
    Din intamplare, cunosc oameni care au muncit in cateva proiecte, in nici un caz „fictive”. Si stiti ce-i coplesea cel mai mult? Birocratia. Nu alergatura prin toata tara sau cursurile si seminariile sustinute (nu lejer, cum cred unii si altii, ci concentrat; nu in deplasari cu masina achizitionata prin proiect, ci in deplasari cu trenul) pentru niste oameni care aveau nevoie de asta! Cineva spunea ca a fost socat de impactul pe care acest gen de activitati l-a avut asupra unui mare numar de oameni cu care a intrat in contact.

  16. Aoleu, ce au mai sarit unii in sus…

    Cica „rezultatele muncii nu sunt masurabile, dar se vor vedea in timp”

    Auzi, am ajuns sa ne aburim intre noi? Ce se intampla in (aproape) orice situatie cand rezultatul muncii tale nu e masurabil in niciun fel? Iti spun eu, tragi targa pe uscat, freci menta, te acoperi de hartii ca sa arati ca au venit aia 30 de indivizi si i-ai pregatit tu meserias in cresterea melcului de nuc cu cochilia pe partea stanga. Sa zice ca e adevarat, chiar au venit. Pai si mai departe? Trebuie sa fie cineva care chiar stie ce face acolo. Trebuie ca aia sa fie instruiti chiar cu ceva util, din punct de vedere al pietii. Trebuie ca apoi sa se vada daca acele cursuri au folosit cat de putin, de exemplu sa se vada la 6-12 luni ce Dumnezeu s-a intamplat cu oamenii aia? Au folosit vreun pic ce au invatat ei acolo? S-au angajat, castiga paine cu ce au invatat? Cati din ei au facut asta?

    E cam nasol sa te apuci sa faci masuratori, nu? „Noi discutam de oameni si unii fara de suflet vorbesc de cifre”

    Una peste alta, sunt multi, mult prea multi „daca”. Tinand cont ca banii sunt ai „UE” si ca cei care aplica nu sunt chiar nemti, apoi e destul de clar ce se intampla. Exceptiile sunt putine, acolo unde chiar se nimeresc oameni dedicati muncii lor. Statistic vorbind, chestia asta nu are cum sa mearga: grosul banilor or sa fie „supti” de cei care au „intrari” si au invatat cum sa abureasca birocratia UE cu hartii. Si e normal sa fie asa: daca poti sa faci banii usor, de ce te-ai apuca sa ii faci greu?

    Poate ca autorul ingroasa cam mult tusele, dar pe fond are dreptate.

    • Singurl indicator posibil in acest caz rezida in interesul angajatorilor sau in spiritul antrepenorial.

      Din pacate, asemena indicatori nu sunt de tipul celor vehiculati prin documentatiile programului.

      Programul nu a fost construit pe baza cererii reale de instruire. Nici sa fi vrut nu se putea face asa, pentru ca nu instruirea este cea care sustine competitia. Iar acest lucru este datorat dezvoltarii insuficiente a economiei romanesti.

      Hai sa o spunem si mai pe sleau: cand am dobandit statutul de Stat membru UE, nu indeplineam criteriile de aderare, cel putin nu pe cel de „administratie publica eficienta” si nici pe cele de „economie capabila sa faca fata concurentei”.

      Am devenit Stat Membru prin fortarea politica a acestor criterii, dar aceasta fortare s-a intors impotriva noastra.

      Programele astea sunt pentru State Membre care indeplinesc criteriile amintitie.

      Din pacate POS DRU este printre cele mai sensibil la indeplinirea acestor criterii.

      Altfel spus, solutia nu poate fi (doar) in perfectionarea programului (POSDRU), ci in avansul pe calea indeplinirii celor 2 criterii de mai sus.

  17. Ba rezultatele s-ar putea măsura dacă s-ar dori.

    Se iau CNP-urile celor treizeci, o sută, cinci mii de „instruiţi” şi se verifică în baza de date a ITM-ului sau la registrul comerţului dacă s-au angajat / şi-au deschis o afacere în domeniul în care au fost instruiţi. Şi în ce proporţie. Dacă în termen de – să zicem – trei ani nu se vede vreun rezultat atunci ar trebui admis că programul e un eşec.

    Dar am aşa o impresie, că nu se prea vrea …..

    Mă refer la mediul privat.
    La universităţi e mai simplu, sunt articolele cotate după pe unde le publici.

    În rest, am avut un pic tangenţă cu fondurile europene şi subscriu la ce spune autorul.
    Pare un fel de căpuşare legală. Unii au pârghiile şi ştiu ce documente trebuiesc produse. Rezultă firme de consultanţă care umflă nişte sume, „traineri” care umflă şi ei nişte sume. Rezultatul palpabil nu se prea vede, dacă amărâţii care au frecventat cursurile au prins un salariu mai bun sau e ca şi cum s-ar fi instruit vizavi de ceramica egipteană din timpul Regatului de Mijloc.

    O fază faină – vizavi de ceva fonduri europene de acum câţiva ani – prin universitate, apoi printr-un institut de cercetare care ne făcuse o comandă şi ne plătea din fondurile respective.
    Treaba mea era să produc tabele, tabelaşe şi tot soiul de chestii tabeloase pentru cei ce ne dădeau fondurile. Vizavi de alocarea banilor pentru cheltuieli, habar n-am cum s-a cuantificat rezultatul cercetării.
    Partea faină era că toată comunicarea se realiza prin telefon şi fax. Faxul era sfânt. Mă tot rugam să accepte naibii să le trimit nenorocitele de tabele prin e-mail, măcar aşa m-aş fi prins mai repede cum voiau să le arate cifrele. Dar părea că au alergie la e-mail … A trebuit să mergem la Bucureşti – pe banii ăia bineînţeles – pentru ceva ce putea fi rezolvat prin e-mail.

  18. Da’ cu Societatile Academice cum e? P-asta cum o evaluam? Dar puzderia de ongeuri, asociatii, comitete,…..Cine le evalueaza ? Unde se vede rezultatul banilor cheltuiti? De doua sute de ani facem reforme si tot in coada suntem

  19. Deci am asa o repulsie fata de nihilisti pedanti cu doctorate ..

    Totul e rau, vedeti, v-am spus eu ca o sa apara firme capusa (ce tare sunt, hm, da’ sunt modest, nuu, nu ma laud), consultanti de slaba calitate, uite am si 3-4 exemple, gata, sistemul e prost, ideea e romaneasca, sortita esecului, romanii fura, inseala, multe pramatii etc. s.c.l.

    Stereotipii stimate autor.

    Cand o sa vad pareri constructive o sa apreciez.

    De opinii daramatoare si aratatoare cu degetul sunt satul. Astept cu nerabdare opinia unui fost participant la 3-4 proiecte europene, cu consortii internationale, fie ele STREP-uri sau IP-uri. Overview al procesului ambelor, comparatii, disfunctionalitati, pros/cons, idei de imbunatatire. De-astea. Chestii din care sa mai invat cate ceva, ca frustrari avem toti.

  20. stati putin. google zice asa din presa romaneasca: din 2007 pana in 2012: 11 ministri ai muncii (G. Barbu PD, Pacuraru PNL, doamna de la pensii care acum e la Antena 3 PNL, Sarbu PSD, Pogea interimar PD, Seitan, Botis PDL, Boc interimar, Lazaroiu, S. Barbu PDL, Boghievici PDL). in medie, cam 2 ministri pe an. consilieri ai ministrilor si secretarilor de stat – fara numar. directori general la AM: nr 1 (-> februarie 2009); nr. 2 (martie 2009); nr. 3 (aprilie 2009 – aprilie 2011); nr. 4 (mai 2011 – ianuarie 2012). in ultima perioada, cam 1 pe an. directori si sefi serviciu la AM: altii la fiecare 6 luni. pai oamenii aia ce sa mai inteleaga pe acolo? ca nu fac pureci multi si pleaca mancand pamantul… in plus, sorcova dumneavoastra a fost aprobata de UE si curtea de conturi, cu tot cu sistemul de implementare, din 2008 respectiv 2009. sorcova a fost creata incepand cu 2005-2006, prin consultare publica. stiti mai multe, dar nu vreti sa spuneti. din pacate, incepem sa nu mai avem decat memorie pe termen scurt. va salut.

  21. Eu nu contest ca programul este prost, capushat, chiar ‘prost conceput”, ca favorizeaza „clientela”, incompetenta (culmea! da, chiar incompetenta!!!) samd… dar de aici si pana la a sustine ca nu trebuiesc bagati bani in „lucruri intangibile” e o distanta f. mare! Cu atat mai mult cu cat aparentul „intangibil” se refera la educatie permanenta samd… Daca tot e vorba de ‘finantarea intangibilului” mai bine v-ati lega de BOR, d.ex., ca si in aia se baga bani la greu! iar cu „tangibilu’…” >:

    Cat despre ‘evaluare”… daca s-ar fi VRUT, n-ar fi fost chiar asa grea! Era de ajuns sa se solicite prin contract returnarea sumelor investite per participant, daca la 6 luni de la incheierea proiectului participantii nu sunt angajati de cel putin 3 luni! Sau, la fel, returnarea dupa 1 an, daca participantul nu si-a deschis o firma care sa fi functionat minimum 6 luni. Sau… criterii concrete EXSTA, daca se vrea! si nici macar nu era nevoie sa „inventam roata” noi, era de ajuns daca s-ar fi beneficiat de experienta altor tzari!

    Iau ca exemplu… o PIIGS: Grecia. In Grecia s-a facut (si asta orice prost care lucreaza in sistem o stia demult) marea tampenie pe care am preluat-o SI noi (tampenia e veche de cel putin 10 ani): sa li se dea participantilor la cursuri o suma lunara („indemnizatie” sau cum i-o zice, „costuri subzistentza” sau ce-or fi)!
    Pai, aici e rost de shpaga (chiar „electorala” ar putea fi!) la greu! Grecii primeau vreo 1500 euro, romanii primesc 500 RON.

    Constatarea grecilor: lumea semna de prezentza la cursuri, ca sa-si primeasca banii, si dupa aia se uitau pe pereti sau se scobeau in nas! Nici in 14 nu li se rupea sa ramana cu ceva in cap de pe urma cursului!
    (aici au fost cazuri la noi in care oamenii au „cotizat” ca sa figureze ca „prezenti” la cursuri, chit ca ei erau la crashma sau chiar… pe la capsuni, prin Spania >:)
    Bineinteles, perioada aia a fost un imens esec in termeni de „proiecte finantate din FSE”!

    Si uite si un exepmlu BUN, de la greci: exista firme de training / consultanta pentru reinsertie, care functioneaza cu bani de la Min. Muncii de la ei, in urmatorul sistem: suma alocata per participant DAR, pe baza de „punctaj”! Daca din participantii instruiti NU se angajeaza in nu-stiu-cat-timp, li se scade firmelor punctajul! In consecinta li sa SCAD BANII de la Guvern si… n-au decat sa faca instruiri „pe banii lor”, daca le convine!

    Evident, NU le convine! Astfel incat urmaresc „la sange” reinsertia in munca a absolventilor acelor cursuri!

    Exista atat idei cat si experiente care pot fi folosite! Dar vorba aia: „daca nu se vrea…”… ce sa zic? „degeaba putirintzã… >:

  22. Eu l-as intreba pe dl Ionita daca vreunul dintre proiectele in care a fost implicat la SAR sau in alta parte a avut ca rezultat drumuri, poduri si alte investitii?

    Am observat ca foarte usor dispretuim conferintele, simpozioanele si instruirile. Fara a ignora calitatea indoielnica a unora dintre ele, trebuie spus ca Europa se bazeaza pe o cultura a dialogului, ca schimbam mai mult idei, ca sa nu schimbam pumni si bombe cum se intampla prin alte parti ale lumii.

  23. POSDRU reprezinta tone de bani aruncati de UE !! Nu stiu de ce fac asta, in afara explicatiei ca si ei sunt foarte corupti, ceea ce eu cred.

    Cursurile organizate de POSDRU sunt de proasta calitate, se fac in fusereala. Am nenumarate cunostinte bune care nu au invatat nimic la aceste cursuri, cum ar fi la informatica sau economice, decat prostii predate de universitari care-si faceau in bataie de joc treaba. Multi din ei nu au nici o legatura cu viata reala, doar locuri caldute in universitati. In Timisoara din cauza a doua gagicute ale PDL a fost suspendata finantarea la un Posdru de informatica, html se preda, ca nu au vrut sa le bage si pe ele in Posdru.

    Este o coruptie si o ineficienta totala cu aceste Posdru, foarte bine ca le-a suspendat si ar trebui pusi cei care au primit banii astia sa-i dea inapoi!!

    • Perfect de acord! Mai ales cu prima fraza!

      O precizare totutusi – POS DRU a fost intrerupt, nu suspendat (suspendare ar insemna minim 6 luni).

      Si – extrem de interesant! – intreruperea a fost generata de controlul Curtii de Conturi din Romania!

      O intrebare paranoica imi strabate creierul: nu cumva de fapt e vorba despre faptul ca banii nu au ajuns la cine trebuia??

      Adica, intr-o societate corupta, totul e corupt, nu poate fi „putin gravida”.

  24. coruptia, managementul catrastofal si „smecheria romaneasca” nu au nimic de a face cu conceptul POSDRU. ele sunt cele care au esuat programul. esenta articolului cu care nu sunt deloc de acord este: in loc sa citim o carte, mai bine hai la shopping. aiurea!!!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Sorin Ionita
Sorin Ionitahttp://www.expertforum.ro
Paleo-liberal (adica din soiul cel vechi) Partener fondator la EFOR (www.expertforum.ro) think tank independent Citeste si preda teorii ale dezvoltarii si sectorului public Consultant pe reforma institutionala si descentralizare in Europa de Est si Balcani

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro