Home » Dezbatere »Economie » Citesti:

False dezavantaje ale semnarii Tratatului fiscal de catre Romania

Aura Socol februarie 2, 2012 Dezbatere, Economie
15 comentarii 1,539 Vizualizari

O sa intru direct in subiect. S-ar parea ca lumea inclina sa fie mai degraba sceptica privind Tratatul fiscal propus de Uniunea Europeana, decat sa-i vada avantajele. Iata in continuare cateva dintre falsele dezavantaje in opinia mea referitoare la Tratatul fiscal.

  1. Tratatul fiscal induce prociclicitate. Fals. Dimpotriva. Si iata la ce ma refer cand afirm asta. Intregul set de reguli fiscale din zona euro se bazeaza pe ideea de functionare cat mai eficienta a stabilizatorilor fiscali automati. Astfel, se considera ca functia de stabilizare a politicii fiscale nationale (aflata sub constrangerea unei uniuni monetare) este eficienta atunci cand componenta discretionara (exprimata prin modificarile in soldul bugetar structural) este zero sau cat mai aproape de zero.

Cum functioneaza mecanismul. Daca soldul structural este zero, atunci soldul bugetar total este egal cu soldul ciclic. Altfel spus, componenta ciclica pozitiva din faza de expansiune ofera siguranta ca intr-o astfel de perioada se acumuleaza un excedent bugetar, politica fiscala devenind astfel anticiclica. Prociclicitatea apare (tocmai) daca nu exista o astfel de constragere pe soldul structural. Cum? Profitandu-se de expansiune, soldul structural creste (cheltuieli nefolositoare, discretionare) si excedentul se transforma in deficit. Asta nu face altceva decat sa supraincalzeasca economia in expansiune si sa forteze la a fi prociclic si in recesiune. Evident, daca ai inregistrat deficite mari atunci cand ar fi trebuit sa acumulezi nu mai poti creste deficitul atunci cand ai nevoie de el, adica in recesiune.

Cum procedezi in faza de recesiune. Asta e dilema, nu? Nimic mai simplu. Folosesti resursele acumulate in faza de expansiune. Asta e si ideea de functionare a stabilizatorilor fiscali automati. A acumula insa in faza de expansiune presupune sa-ti impui limite pe soldul structural. Fara astfel de limite, soldul structural elimina potentialele excedente in expansiune si contribuie la cresterea deficitelor totale in faza de recesiune. Or, tocmai asta se incearca a se evita – explozia deficitelor, apoi in lant cresterea datoriilor, etc cu toate externalitatile negative ce vor avea efect de contagiune in intreaga uniune monetara.

Cel mai bun exemplu de prociclicitate indusa de un deficit structural mare este tocmai Romania.  In perioada 2005-2008 daca am fi avut restrictie pe deficitul structural am fi putut avea excedent de 2,5% din PIB in 2007, sau 3,2% din PIB in 2008 (conform datelor oficiale). Excedent ce ar fi putut fi folosit acum pentru a iesi din recesiune. Romania a fost nevoita sa faca ajustarea fiscala pe care astazi o suportam cu totii tocmai pentru ca soldul structural nu a fost limitat, ceea ce a impiedicat acumularea.

In concluzie, Romania nu trebuie sa se “supuna” Uniunii Europene pentru ca nu are de ales, ci pentru ca este in interesul sau. Pentru ca regulile propuse sunt bune. Si da, avem nevoie de restrictii clare. De ce? Pentru ca, din pacate, economicul este supus politicului.

  1. Metodologia de calcul a soldului structural este neclara. Fals. Exista o metodologie foarte precisa de estimare a componentei bugetare structurale. Si inca de mult timp, nu de ieri. Sunt estimari econometrice, adevarat, insa acestea sunt realizate de specialisti, nu de amatori. Am estimat pentru Romania soldul bugetar structural ca reprezentant al Ministerului roman de Finante alaturi de experti ai Comisiei Europene ani la rand in cadrul grupului de lucru pentru Programul de Convergenta al Romaniei. De altfel, consultarile se fac cu experti din Banca Nationala a Romaniei, Banca Centralea Europeana, Fondul Monetar International sau, mai nou, Consiliul Fiscal. Bancile centrale sunt obligate sa realizeze in cadrul Diviziilor sale Fiscale proiectii bugetare independente, alaturi de cele realizate de Ministerul Finantelor. In plus, argumentul invocat ca ecuatia simpla “venituri minus cheltuieli” este mult mai clara este din nou fals. Din aceasta ecuatie simpla pot si “uitate” diverse cheltuieli pe care le vei plati ulterior, arierate, etc., Deci, daca vrei sa  “mistifici” deficitul o poti face oricum. Vezi cazul Greciei.
  1. Problema datoriei publice. Noi inca stam bine, avem pana in 60%. Fals. De la astfel de idei s-a ajuns la ceea ce se intampla astazi in zona euro, cu externalitatile negative pe care le traim si noi. Problema datoriei publice trebuie gandita in termeni de sustenabilitate a acesteia. Adica in termeni de capacitate de rambursare a ceea ce ai imprumutat. Aceasta capacitate este dependenta de propria rata de crestere economica, de nivelul dobanzilor la care pietele te imprumuta si de capacitatea de generare de surplusuri primare (engl. generating primary surplus capacity). Daca rata de crestere economica pe care esti capabil sa o realizezi este mai mica decat rata dobanzii pe care trebuie sa o platesti, atunci trebuie sa-ti iei masuri. Datoria publica a Romaniei a depasit nivelul de 37%, nivel considerat sustenabil pentru economia noastra. Conform calculelor, pentru a stabiliza datoria publica pe urmatorii doi ani la nivelul de 37% inregistrat in 2011 – nivel pe care economia romaneasca il poate sustine in momentul actual functie de diversi indicatori – este nevoie de un surplus primar constant de minim 0,3% din PIB. Altfel, datoria publica poate creste semnificativ cu repercursiuni directe asupra nivelului de trai din Romania. In plus, aceste simulari sunt realizate in conditiile scenariului oficial (indicatorilor oficiali) care se pare ca deja a devenit optimist. Daca am calcula conform noilor rectificari facute pe indicatori de institutiile internationale atunci am avea nevoie de 0,8% surplus primar pentru a stabiliza datoria.
  1. Tratatul nu clarifica problema si nu pune „presiuni” pe tipul de cheltuieli finanţate de la bugetul statului. Eeeei, cu asta cred ca ne-am intrecut pe noi insine. Daca ar fi facut asta, atunci probabil ca am fi spus ca am scapat de Ceausescu si am dat de Uniunea Europeana!  Noi nu suntem de acord nici cu reguli generale (care de altfel ne-ar face numai bine, dar de ce sa ne impuna noua Uniunea Europeana ceva, nu?). Dar sa ne impuna unde anume sa intervina statul si unde nu? Sau ce proiecte si ce nu?

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "15 comments" on this Article:

  1. Gabriel spune:

    Invatati-l pe Basescu ce inseamna stat social :
    Stat asistenţial – termen colectiv ce desemnează un ansamblu de politici sociale prin care se urmăreşte asigurarea unor servicii de bază, precum sănătatea şi învăţământul, dupa nevoi şi de regulă gratuit, prin fonduri de stat. Într-o accepţiune mai largă şi mai puţin precisă, desemnează uneori şi domenii precum asigurările sociale, la care indivizii au obligaţia legală de a cotiza în mod substanţial pentru a putea beneficia de ele. ( Enciclopedia Blackwell a gândirii politice, Editura Humanitas, Bucuresti, 2000).” – nu are nici o legatura cu imprumuturile !
    Desigur, nu pot fi de acord cu cele spuse de Presedinte referitoare la o mai puternică integrare in UE, adică la o şi mai mare pierdere de suveranitate către suzeranii economici occidentali, cât şi la cauza pentru care statele capitaliste nu mai pot fi sociale : nu mai pot fi aşa pentru că ele nu mai reprezintă pe oamenii simpli, ci pe capitalişti, care au acumulat averi atât în relaţia cu ceilalţi cât şi în relaţia cu statul, pe care ei îl promovează şi viceversa.

    • Evo spune:

      In practica exista o legatura foarte stransa intre imprumuturi si statul social (in cazul Romaniei ea este evidenta). Ideea de stat social este nobila, pentru ca pleaca de la principiul solidaritatii sociale: fiecare contribuie la un fond comun (sau mai multe) cu cat poate (in functie de cat castiga) si beneficiaza de servicii in functie de nevoi. Ca principiu suna bine, dar problema este la aplicarea practica a acestui principiu. Toate serviciile sociale costa si au nevoie de surse de finantare. Atat serviciile, cat si colectarea surselor de finantare ar trebui dimensionate astfel incat sa ele sa fie echilibrate. Este asemanator cazului asigurarilor de bunuri, cand beneficiezi sau nu de despagubiri in functie de manifestarea sau nu a riscului asigurat si de amploarea eventualelor pagube. Problema in cazul Romaniei, si nu numai, este ca multi beneficiaza intr-un fel sau altul de servicii sociale in sens larg (educatie, sanatate, ajutoare, indemnizatii etc.), iar fondurile colectate nu sunt suficiente. Cauzele sunt multiple: de la cheltuieli “aiurea” si fraude, pana la o baza redusa a contributorilor. Aici apare necesitatea echilibrarii resurselor cu cheltuielile si solutia cea mai facila pentru decidentii este… ghiciti care? Imprumutul. Asadar cred ca legatura este evidenta.
      In mai toate sistemele s-a dovedit ca statul este un manager foarte prost al resurselor si solutia privata este cea mai buna, chiar daca nu perfecta. Decidentii politici vor lua aproape intotdeauna decizii discretionare, cu efecte pozitive iluzorii si pe termen scurt, insa pe termen lung ele pot fi dezastruoase. Amintiti-va de veselia cu care s-a aprobat acel +50% populist pentru profesori, fara o fundamentare economica minima. Solutia este lipsirea statului (a decidentilor politici) de instrumentul deciziei in domeniul economico-social. Statul trebuie sa se preocupe de construirea si reglementarea unui sistem care sa permita functionarea libera a pietei (protectia concurentei si a consumatorilor, supravegherea si prudentialitatea bancara s.a.). Statul nu trebuie sa redistribuie resurse pentru ca, de cele mai multe ori, o face prost si nu cred ca cineva poate sa conteste cu argumente viabile acest lucru. Deci, cu cat statul se amesteca mai putin in viata noastra, cu atat mai bine.

      • Gabriel spune:

        Daca la legea morala ai renuntat, cred ca si legea statului, asa capitalist imoral cum este, te cam supara…….

  2. mmm spune:

    Tratatul acesta este exact ca si recomandarile medicilor a avea o dieta echilibrata ptr a nu-ti creste colesterolul sau glicemia . nu pre iti convine uneori meniul dar iti face bine (tie si familiei ca nu se chinuie cu tine)

  3. KingSnake spune:

    ///

    1. Cum ar fi actionat regula asta pe deficitul structural in 2009 ? Sau in orice alt caz in care vorbim de o perioada lunga de crestere economica urmata de o recesiune severa si neprevazuta ?

    2. Care este deficitul structural pentru Romania in anii 2008-2010, daca este totul atat de clar ?

    3. Tratatul permite un deficit structural de 1% pentru o datorie mai mica de 60% din PIB, asa ca toata demonstratia dumneavoastra este intr-adevar interesanta dar poate fi ignorata de catre guvern.

    4. Cine plateste “amenda” in cazul nerespectarii tratatului ? Primul ministru, presedintele sau oare tot Romania ? Deci la ce foloseste pana la urma ?

    • KingSnake spune:

      Pentru 2. am gasit date, ma intreb daca considerati ca este realizabila tinta de 0,5% fara a intra intr-un cerc vicios?

      • Aura Socol Aura Socol spune:

        da, consider ca este posibil. ba mai mult, cred ca am scapa cu ocazia asta si de cheltuieli facute aiurea. pentru ca, vrand nevrand vor trebui sa se limiteze strict la acele cheltuieli care trebuie facute.

  4. Ionel spune:

    Desi, in principiu, cred ca este un articol solid, exista o formulare cel putin ciudata, daca nu chiar ridicola: “Exista o metodologie foarte precisa de estimare” – sau este foarte precisa, sau este estimare. Din aceasta dilema nu putem iesi….

    • Aura Socol Aura Socol spune:

      ceea ce am vrut sa clarific este ca exista o metodologie clara si solida de calcul a acestui deja faimos sold bugetar structural. Puteti consulta documentele oficiale ale Comisiei Europene, IMF sau, daca sunteti pasionat chiar si studii stiintifice, pentru amanunte fine.

  5. kinn spune:

    Bun, bun.

  6. Euroskepticus spune:

    Estimarile econometrice nu pot fi estimari exacte. Se vede că habar nu aveți de econometrie. Calculele econometrice folosesc probabilități: ne spun cu probabilitate de 95% sau 99% că deficitul bugetar de anul acesta va fi de X% din PIB. Ori tocmai aici e inexactitatea: nu ne spun dacă anul acesta ne vom afla in cei 95% sau în cei 5%.

    De fapt ce fac cei care calculeaza aceste deficite structurale e o simpla desezonalizare a trendului. Ce ramane dupa scoaterea sezonalitatii ar fi deficitul structural. Problema e cu câte date introducem, sau cum introducem datele (le logaritmăm sau nu). Sunt o grămadă de șmecherii econometrice care pot fi folosite. Econometria are o infinitate de metode de a estima ceva. Un alt semn că nu prea vă pricepeți la econometrie e că nu ați precizat metoda econometrică pe care o folosesc cei care calculează deficite structurale. ”Estimări econometrice” e cam prea general. E vorba acolo de un AR, MA, ARMA, GARCH, ARCH, VAR, VAR-GARCH? Dacă e trend, de care e – liniar, exponențial, polinomial etc.? E întotdeauna polinomial? Sau pe o serie de date din 2005 – 2011 ne iese că e relevant cel polinomial și apoi dacă extindem seria la 2003 – 2011 apare că cel liniar e valabil. Cum facem în acest caz? Vedeți, așadar, cât de ”exactă” e estimarea econometrică.

    Mai ușor cu pianul pe scări! Publicul de pe Contributors nu sunt studenții dumneavoastră de la ASE. Cu ”fanatici” ca dumneavoastră care îi prostesc pe studenți cu modelele pe care le folosește statul să își ”echilibreze” bugetul nu e de mirare că antreprenoriatul din România e la pământ. Mai învățați-i acolo la ASE și ce înseamnă o afacere nu cum se modelează și se optimizează o afacere.

    • Aura Socol Aura Socol spune:

      regret sa va dezamagesc, dle euroskepticus. nu fac parte din categoria celor care aplica prietenosul filtru Hodrick Prescott pentru a calcua soldul structural.
      Inainte insa de a va da detalii, va fac o sugestie. sunteti in grava eroare. confundati operatiunea de desezonalizare cu cea de aplicare a filtrului HP. asa incat va dau prima lectie de econometrie: mai intai desezonalizezi si mai apoi aplici filtrul HP. sunt doua lucruri diferite. dar e firesc. una e doar sa auzi despre asa ceva si cu totul altceva este sa si aplici. cat despre logaritmare, nu cred ca are sens sa discutam, ca sa nu mai vb de AR MA, etc . insa va felicit. de ceea ce inseamna econometrie ati demonstrat ca ati auzit

      revenind. va invit sa lecturati (sau eventual sa audiati unul din cursurile mele, e cel mai bine, acolo puteti sa si primiti explicatii) macar urmatoarele 2 studii, dupa care cred ca putem avea un dialog:

      Girouard, N., André, C. (2005). Measuring Cyclically-adjusted Budget Balances for OECD Countries, Economics Department Working Papers, No. 434, OECD, Paris
      sau
      Hagemann, R. (1999). The Structural Budget Balance The IMF’s Methodology, IMF Working Paper nr. 55, International Monetary Fund (IMF); National Bureau of Economic Research (NBER), iulie

      Si inca un amanunt. PIB ul potential il estimez prin metoda functiei de productie. asta ca sa nu ma suspectati cumva de aplicarea vreunui filtru econometric…va dau cateva indicii:

      Denis, C., Grenouilleau, D., McMorrow, K., Roger, V. (2006). Calculating potential growth rates and output gaps – A revised production function approach, European Economy, European Commission Economic Papers, no. 247
      sau
      Giorno, C., Richardson, P., Roseveare D., Noord van den, P., (1995). Potential output, output gaps and structural budget balances, OECD Economic Studies 24

      Jignirile le las la o parte. Sunt convinsa ca nu va fac cinste. Mult succes

  7. Euroskepticus spune:

    Am vrut în final să spun:

    ”nu cum se modelează și se optimizează o taxă sau un buget al statului”…

    Durerea mare e că în România sunt foarte puțini profesori care iau partea ”privatului” – a celui care se chinuie ca specialiști ca dumneavoastră să aibă ce să optimizeze și să ”detrenduiască” cât mai ”exact”. Să știți că incertitudinea nu poate fi eliminată din nici un calcul, fie el făcut de stat și de profesioniștii (nu amatori cum spuneți) săi. Oricât de profesionist ai fi în optimizări de bugete și taxe nu vei elimina Lebăda Neagră….

  8. Matei spune:

    Chiar daca exista o metodologie exacta de calcul a deficitului structural, dupa cum au mentionant si alti comentatori, nu inseamna ca si rezultatul aplicarii metodologiei este exact. In fond, se bazeaza pe estimari ale outputului potential care nu sunt pana la urma nimic mai mult decat estimari.

    Iar asta nu e nici macar problema cea mai importanta. Spuneti ca masura nu ar introduce prociclitate. Ok, dar doar in sensul ca intr-adevar impactul bugetului de stat asupra economiei ar fi (in mare masura) neutralizat. Dar ce facem in situatiile in care economia se afla sub potential (ex: acum) si sunt necesare masuri de stimulare pentru a iesi dintr-o recesiune? Respectarea tratatului ar face imposibile orice masuri de stimuli fiscali. A invalidat cineva teoriile keynesiene? Mie mi se pare ca din contra, criza actuala arata cat de valide sunt. Doar liderii europeni refuza aceste idei si cer in schimb austeritate fiscala. Pe ce baza? Nu stim, nu pare sa existe vreuna… Chiar daca sa zicem ca am mai putea dezbate eficienta masurilor fiscale intr-o recesiune, astea sunt oricum decizii care trebuie sa ramana la latitudinea liderilor politici, alesi in mod democratic, nu la latitudinea unor functionari europeni. (stiu ca in acest caz acordul prevede exceptii in cazul “evenimentelor exceptionale”, dar iarasi, definirea acestor evenimente va fi la latitudinea unor juristi de la Bruxelles si e o chestiune pur subiectiva).

    In final, in ceea ce priveste problema datoriei publice, aveti perfecta dreptate, aceasta trebuie gandita de la caz la caz, in functie de capacitatea si situatia unica a fiecarui stat. Ori tratatul exact asta nu face! Impune tuturor statelor aceeasi limita de deficit, indiferent de nivelul de indatorare, de capacitatile de finantare si de potentialul de crestere economic. Iar faptul ca in momentul de fata, tinand cont de indicatorii pentru urmatorii doi ani, Romaniei i-ar fi greu sa-si mentina datoria publica stabila nu inseamna nimic. Nu e un argument pentru implementarea unei reguli care ne va afecta decenii de acum incolo.

    Mie imi place sa cred ca totusi, la un moment dat, criza economica va trece si Romania va reveni la ritmuri de crestere corespunzatoare unei economii emergente. De ce va trebui si atunci sa limitam deficitul structural? Daca tratatul dorea o stabilizare a datoriilor publice, de ce nu s-a stabilit o limita a deficitului structural dinamica, care sa satisfaca exact acest obiectiv? De ce s-a ales un prag arbitrar de 0.5% care inseamna una pentru o tara cu datorie 100% din PIB si 2% crestere economica si altceva pentru o tara cu datorie de 40% si crestere de 5%?

  9. Euroskeptikus spune:

    Cei mai mulți preferă filtrul Baxter-King care și el are probleme sale însă e mai bun decât filtrul H-P din cel puțin următoarele 2 motive:
    - o aproximare foarte slabă către punctul de final al predicției;
    - efectul de corelații între seriile de timp (the spurious crosscorrelation);

    Așa este, filtrul H-P se aplică pe serii de timp din care inițial a fost scos efectul de sezonalitate (seasonally adjusted time series) însă și de aici apar probleme cu acest filtru. Există în practică propus un filtru modificat H-P.

    În fapt (ca să nu stresăm publicul cu tehnicități), observăm că sunt mai multe filtre aplicate seriilor de timp, fiind destul de relativ atât procesul de eliminare a sezonalității, de a decide cum să fie datele (lunare, trimestriale, semestriale), oricum nu pot fi mai puțin de trimestriale pentru PIB (aici avem o altă problemă pentru că sezonalitatea este afectată de faptul că nu avem un PIB zilnic sau, cel puțin lunar).

    Concluzia e clară: deși încercați să dați impresia că știți ce spuneți lăsați-o mai ușor cu filtrele și cu predicțiile pe serii temporale că ar fi ceva FOARTE EXACT, PRECIS. Și cu impresia că statul, mai exact cei care lucrează în spatele său pentru a fundamenta politicile sale publice, ȘTIU EXACT CE FAC ACOLO. Nimeni nu poate prezice CU EXACTITATE VIITORUL. Suntem inexacți întotdeauna inclusiv când vorbim despre ”CÂT O SĂ FIE DEFICITUL STRUCTURAL ANUL ACESTA SAU ANUL VIITOR” pentru că vorbim despre ”VIITOR” iar probabilitățile pe care le asociem în acest caz (oricât de complexe ar fi filtrele cu care lucrăm) SUNT SUBIECTIVE NU OBIECTIVE sau mai altfel spus sunt PROBABILITĂȚI DE CAZ ȘI NU PROBABILITĂȚI DE CLASĂ. În fenomenele sociale, oricât de agregate ar fie ele macroeconomic, unicitatea acestora precum și imposibilitatea de a experimenta în laborator (cum se face în fizică sau chimie) ne ține departe de a fi EXACȚI în estimări.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Aura Socol


Aura Socol

Conferentiar universitar doctor, ASE Bucuresti cu specializari Macroeconomie, Macroeconomia Integrarii monetare europene. In prezent Consilier Vicepresedinte Autoritatea de Supr... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)