joi, martie 28, 2024

Generaţia fără însuşiri

Într-un comentariu despre polemicile generate de violenţele de la Londra, Dragoş Paul Aligică lansează, într-un text publicat de Contributors.ro şi revista22.ro, intitulat Despre stânga şi dreapta, fără menajamente, o provocare majoră pentru presa din România: cum se poziţionează ea ideologic? Ce valori apără sau promovează: de stânga sau de dreapta? Cine are curajul să-şi asume, deschis, orientarea politică generală, nu simpatia pentru un anume partid sau anume persoane? De pe ce poziţii servesc toţi aceşti oameni interesul public? Să presupunem că miracolul se va întâmpla. La ce ne-ar ajuta, în fond, acest tip de clarificări?

Aligică observă că există comentatori care îşi asumă deschis valori de dreapta şi „nu pretind că sunt altceva decât sunt“.
„Contrastaţi asta cu practica comună, până mai ieri, atât în Occident, dar mai ales la noi. Anume de a prezenta publicistul sau analistul ca fiind «neutru» doctrinar. Această ficţiune, omul fără valori, principii şi partipriuri, care iesă în faţa naţiunii să-i spună Adevărul Obiectiv, este o invenţie pe care stânga mediatică, intelectuală şi oligarhică a exploatat-o şi o exploatează sistematic. Ridicaţi masca oricărui «analist obiectiv» şi probabilitatea că veţi da de un stângist-oportunist este de aproape 100%“, scrie Aligică.

Constatarea este corectă, iar tema merită să fie aprofundată. Modelul de comentator / gazetar răspândit în presa românească copiază profilul C.T.P.: aparent neutru, pendulând isteţ între stânga şi dreapta, policalificat, doctor în păreristica răcnită.
Într-un interviu pentru HotNews.ro, din ianuarie 2010, Cristian Tudor Popescu îşi schiţa sumar portretul ideologic: „Ca atitudine, poziţia mea este liberală, chiar dură. N-am fost niciodată pentru măsuri de tip socialist, de tip social-democrat. Am riscat uneori, pe vremea Adevărului, poziţia de centru stânga a ziarului, cu comentarii în favoarea guvernelor reformiste de dreapta. Din punct de vedere uman, cultural, intelectual sunt de stânga. În ce sens? Nu am cultul elitei“.

Cohorte de comentatori şi jurnalişti au pastişat acest profil ambiguu şi perfect contradictoriu. Jucând cu dibăcie comedia „imparţialităţii“, jurnalistul fără convingeri se adaptează rapid, în funcţie de conjuctură, întrucât şi-a lăsat spaţii largi de manevră. Dacă azi se taie pensii şi salarii, vor fraterniza unsuros cu poporul, deoarece „uman, cultural şi intelectual“ se declară, după cum am aflat, de stânga. Empatizează cu suferinţa celor mulţi, se luptă în numele lor cu puterea şi cu tagma jefuitorilor.
Dacă mâine discutăm despre efectele crizei, vor plânge abundent şi uleios pe umerii oamenilor de afaceri terorizaţi de incompetenţa guvernului. Doar îi ştiţi.

Şi-au mărturisit mereu vocaţia de ultraliberali şi apostoli ai capitalismului dur.

O idee merită încă o dată subliniată: nu discutăm despre necesitatea adoptării unor opţiuni vulgare de tip pro sau contra Băsescu, pro sau anti-PDL, PNL sau PSD, ci despre nevoia unui set de valori expus la vedere de către cei care judecă lumea şi pe semenii lor. La ce se raportează ei atunci când o fac? Care le sunt reperele, bornele fixe? Jurnaliştii şi formatorii de opinie determină dezbaterea publică şi ulterior decizia, controlează, aşadar, fluxul de idei din societate, ceea ce, să admitem, nu e puţin lucru.

În consecinţă, clarificările ideologice ar ajuta la asanarea spaţiului public prin îngustarea marjelor de minciună şi manipulare, ar introduce o minimă coerenţă în discursul jurnalistic subordonat, în prezent, intereselor netransparente şi transpartinice ale mogulilor. Dragoş Aligică este optimist şi crede că asistăm la debutul unui fenomen: „Un nou tip de comentariat jurnalistic – onest, cu valorile pe masă, la vedere – se degajă sub ochii noştri. Ajutat de apariţia Internetului, acesta va dizolva monopolul mediatic pus (sub acoperire) asupra dezbaterii publice de către elitele stângiste occidentale sau de către oligarhiile plutocratice postcomuniste. Autoafirmarea dreptei publicistice induce deci o dinamică pozitivă. Ea obligă la reacţie de pe stânga. Treptat-treptat, vom vedea şi în România, ca peste tot în lume, cum comentatorii ce până mai ieri se declarau «imparţiali» îşi recunosc propensiunile stângiste. Înţeleg că deja fenomenul s-a pus în mişcare prin studiourile de televiziune din Bucureşti. E un câştig enorm pentru asanarea dezbaterii publice. Fenomenul trebuie încurajat“.

N-aş fi atât de convins şi de optimist ca Aligică. Vorbim de o generaţie întreagă de jurnalişti crescuţi în spiritul dublului discurs pomenit mai sus, impregnaţi de populism şi antioccidentalism latent. Această generaţie, angajată vinovat de interese strict particulare, este pierdută pentru cauza binelui comun. Nu este nici de stânga, nici de dreapta, ci a internalizat reguli specifice organizaţiilor de tip mafiot, învăţate de la stăpânii lor.

Soluţia este încurajarea noii generaţii de jurnalişti / scriitori / comentatori şi analişti să-şi asume lejer identitatea, să-şi expună credinţele fără teamă, complexe sau calcule meschine.

În formele sale extreme, presa tinde să se substituie autorităţii, să controleze resursele şi decizia politică. Vântu, Voiculescu, Patriciu, Ghiţă şi orice mogul aflat în competiţie cu puterea vor profita din plin de „jurnaliştii imparţiali“ (a se citi oportunişti), de experţii în trucaje ideologice. Numai cu ajutorul lor îşi pot realiza lesne interesele transpartinice, fără să întâmpine rezistenţa tipică indivizilor cu opinii ferme şi convingeri puternice. Doar zeloşii obiectivităţii făţarnice sunt capabili de viraje bruşte la comandă, de treceri abrupte de la atacul furibund la tămâierile cele mai greţoase. Ei se pricep să angajeze eficient, sub masca neutralităţii, cele mai primitive partizanate.

Absenţa convingerilor merge, de regulă, la braţ cu lipsa de etică şi abdicarea de la elementare reguli profesionale. Când vidul etic şi moral este total, puterea politică tinde să-l umple, în forţă, cu propriile reguli.

Altfel spus, când presa abdică de la orice regulă, politicienii caută să le impună pe ale lor. Asta se întâmplă în Marea Britanie după scandalul News of the World, tabloidul închis recent, fostă proprietate a mogulului media Rupert Murdoch, acuzat că a făcut din interceptările telefonice arma letală împotriva politicienilor. Se presupune că erau şantajaţi, controlaţi sau distruşi în funcţie de interesele sale. Vă sună cunoscut ca tehnică de operare?

Liderul Partidului Laburist, Ed Milliband, declarase, pe 18 iulie, în plin scandal Murdoch, că actualele reglementări referitoare la proprietatea media sunt depăşite. „Cred că trebuie să ne atragă atenţia situaţia în care o persoană poate deţine peste 20% din piaţa ziarelor, platforma Sky şi Sky News“, a declarat Milliband.

„Cred că o astfel de situaţie nu este sănătoasă, pentru că puterea prea mare aflată în mâinile unei singure persoane a dus clar la abuzuri în cadrul organizaţiei lui Murdoch“, a declarat Milliband. Excesul de libertate, abuzul şi, în fond, crima nu pot fi tolerate nici măcar de stânga, cum, din păcate, se întâmplă încă în România.

Recitiţi Toţi Oamenii Preşedintelui, cartea celebrilor Bob Woodward şi Carl Berstein, cei care au declanşat, în urmă cu 40 de ani, scandalul Watergate. Tot de la nişte interceptări ilegale s-a prăbuşit atunci preşedintele Richard Nixon, numai că în culpă era puterea politică. Presa a reuşit să strângă, cu minuţiozitate, probe care s-o incrimineze.

Deşi Washington Post era ziar cu vederi democrate, cum este şi azi, anchetele publicate se plasau dincolo de orice suspiciune de partizanat. Jurnaliştii respectau cu sfinţenie etica profesională: verificau informaţiile din mai multe surse, îşi documentau investigaţiile luni de zile, astfel încât fiecare cuvânt din articol să poată fi susţinut cu declaraţii, probe, documente. Şi-au câştigat astfel respectul adversarilor.

Trusturilor din România le lipseşte forţa, deoarce şi-au pierdut de mult credibilitatea, servind.

Câtă vreme nu respecţi o etică minimală în interiorul propriei tale credinţe, n-ai cum să supravieţuieşti pe termen lung. Viaţa are regulile ei fixe: societatea reacţionează alergic la anarhie, manifestă oroare faţă de schizofrenie şi haos, inventează mereu norme, funcţionează cu reguli – de stânga sau de dreapta – menite să-i ordoneze cursul. //

Articol aparut si in Revista 22

Distribuie acest articol

28 COMENTARII

  1. @Dan Tapalaga

    Cu stima va atrag atentia ca lui Milliband ii convine de minune sa distruga imperiul lui Murdoch, periculos la 20%, si sa ramanem cu BBC-ul cel de 70% audienta dar, sigur, finantat din banul public extras cu forta (prin taxa tv de 160 lire/an), puternic sindicalizat, trup si suflet de stanga si deci social benefic.

  2. Excelent portretul lui CTP. Din pacate individul este si corupt desi, probabil, nu se vor gasi niciodata probe in acest sens. Despre el m-am lamurit imediat dupa atentatele de la New York: intr-o zi a scris un fulminant editorial despre teroristi, democratie etc.; EXACT DUPA 24 DE ORE a emis un mini-editorial (tot pe prima pagina sub cel principal) unde facea America in fel si chip (ceva cu justa indignare a lui Bin Laden fiindca bocancii soldatilor americani au pingarit solul sfint al Arabiei Saudite – chestia cu bocancii am retinut-o foarte bine). Dupa opinia mea aici nu-i vorba nici de stinga nici de dreapta ci de oportunism chior si, tinind cont de o volta atit de rapida care inevitabil genereaza suspiciuni, „stipendiata” . Personajul este prea inteligent ca sa nu calculeze consecintele unui astfel de gest, de unde cvasi-certitudinea ca scrupulele profesionale i-au fost imblinzite printr-o suma groasa. Mai ales ca si pe vremea bombardamentelor din Iugoslavia a zbierat din greu impotriva barbarilor USA.

    • CTP si-a facut singur portretul! Asa ca ar putea exista si un alt motiv: sa fie placut de toata lumea, sa para intransigent cu cel tare, dar si moale cu cel slab, echilibrat, pragmatic cand e vb de afaceri si inimos cand e vorba de intrajutorare.

      Din pacate individul este si corupt desi, probabil, nu se vor gasi niciodata probe in acest sens.
      Din pacate si Patriciu este si corupt desi, probabil, nu se vor gasi niciodata probe in acest sens.
      Din pacate si Vantu este si corupt desi, probabil, nu se vor gasi niciodata probe in acest sens.
      Din pacate si Blejnar este si corupt desi, probabil, nu se vor gasi niciodata probe in acest sens.
      Din pacate si Nastase este si corupt desi, probabil, nu se vor gasi niciodata probe in acest sens.
      Din pacate si Anastase este si corupta desi, probabil, nu se vor gasi niciodata probe in acest sens.
      Din pacate si Videanu este si corupt desi, probabil, nu se vor gasi niciodata probe in acest sens.
      Din pacate si Hrebengiuc este si corupt desi, probabil, nu se vor gasi niciodata probe in acest sens.

      Mai spune si tu!

  3. Articolul d.-voastra dl. Dan Tapalaga, cred ca reuseste sa deschida calea unor clarificari, necesare de multa vreme. Cred de asemenea, ca deja este cristalizat, la nivelul opiniei publice, ce doreste sa fie informata, un set obiectiv de valori, cu care opereaza in lumea presei. Si prin faptul ca exemplificati, doresc sa stiu opinia d.-voastra privind pe dl. Turcescu si Cristoiu. Si ptr. echilibru sa trecem si la politicieni nostri, sa putem vedea, daca exzista o dreapta politica autentica, sau dreapta ro. se rezuma la cativa oameni de presa. Multumesc anticipat, cornel.

    • indraznesc sa vorbesc neintrebat, imi cer scuze, dar, nu ma pot abtine..
      turcescu si cristoiu sunt oportunisti de stiri. nu au ideologie, desi cristoiu se vinde de…comunist.
      orientarea lor este spre stanga. nu scapa o ocazie sa dea…bombe.
      si se compromit cu aducerea lui guse si chireac…
      altfel, mai comestibili decat vuvuzelel, latrinele si alte fabrici de zvonuri.
      cuplul marian si lupea dela tvr info, este mult mai obiectiv, nu cauta bombe. ba, e de laudat ca aduc in fata publicului adevarati specialisti, oameni din esalonul tehnocrat, cu picioarele pe pamant si in cunostinta de cauza.

  4. „Deşi Washington Post era ziar cu vederi democrate, cum este şi azi, anchetele publicate se plasau dincolo de orice suspiciune de partizanat”

    ha-ha-ha! daca nixon ar fi fost democrat ar mai fi publicat washington post (poreclit si daily worker prin anii ’70, foarte de stanga) articolele din parti.. uite presa republicana cum musca din Obama cu orice ocazie cu sau fara motiv, dovada clara de o inalta deontologie jurnalistica.. mai spuneti asta si presei lui berlusconi, poate’si mai aduc aminte si ei de ce inseamna deontologia..

    mi se pare cumva hilar cum un ziar cu puternica orientare de stanga (la vremea watergate) a putut primi atatea premii pulitzer, iar jurnalistilor sai li s-a aplaudat agresivitatea si corectitudinea reportajelor.. sustineti dreapta neconditionat, zeflemizand orice posibilitate de discurs corect venind din partea stangii, dar dati exemplu simbolul presei de stanga americane la un moment dat.. ce nu miroase foarte logic aici?

    iar dualismul poate fi practicat fara probleme, nu vad ce mare scofala. poti oscila, daca esti centrist si ai propria viziune asupra lucrurilor, intre a sari la gatul stangii sau dreptei in functie de imprejurari – atat timp cat dovezile sunt clare, deontologia profesionala VA OBLIGA sa nu tineti cont de indoctrinarea politica si sa informati corect lumea. Intrebarea care va o pun e urmatoarea: sunteti suficient de etic incat sa nu muscati exagerat din adversarul politic si nici comenta atenuat porcarii ale partidului care va reprezinta orientarile cat de cat? din tot ce am citit in presa romaneasca pana acum, nu am identificat pana acum pe nimeni.. aveti cu totii un stil clar plin de bias, de un partizanat transparent. si atunci intrebarea: ce rost un asemenea articol ? daca credeti ca nu vi se vede bias’ul, credeti in continuare… ce-am comentat se aplica si ptr d’l aligica..

  5. Dle Tăpălagă, vă rog să nu-l mai daţi exemplu pe c.t.p, de niciun fel – în 90 eram student şi ţin minte şi-acum cum ne cataloga în „adevărul”, nesimţitul. Măcar dacă ar fi dat dovadă de-o minimă „coloană vertebrală” de-a lungul timpului, păstrându-şi opinia de-atunci, aş fi fost în stare să-i apreciez măcar consecvenţa.

  6. Va inteleg demersul, dar sunt multe daruri…

    Unde poate sa se retraga un jurnalist care incearca sa isi faca corect meseria in Romania?

    Cum se recupereaza dupa imensul consum nervos la care este supus zi de zi, de catre colegi, de catre patroni, si mai ales de catre cei carora li se adreseaza?

    Cine ii da ragazul absolut necesar pentru reincarcarea bateriilor?

    Mediul este prea acid in Romania si ucide, cu stiinta sau fara stiinta, orice ce ii apare in cale.

    DPA s-a retras dupa ce a dialogat mai mult de 24 de ore cu cei de stanga si cu cei de drepta si cu unii fara … si fara… Acum se reface in liniste.

  7. D-le Tapalaga, as vrea sa stiu de ce credeti ca trebuie neaparat sa fii de stanga sau de dreapta? Nu se poate oare sa fii pe centru? Adica sa ai convingeri personale care sa sa faca dintr-un intelectual (sau chiar jurnalist) adevarat, un fel de… „lighthouse” care sa semnaleze, atat derapajele celor „de dreapta” cat si a celor „de stanga”. In alta ordine de idei, cum se explica faptul ca f. multi jurnalisti formati in perioada comunista (cei care au varsta de peste 45 de ani) au ajuns acum „de dreapta” iar multi dintre cei care au intrat in jurnalism dupa 1990 sunt mai degraba de stanga? In speranta ca veti reflecta asupra celor scrise de mine, va multzumesc si va asigur de fidelitatea mea de cititor atata timp cat nu ve veti deveni un propagandist politic ca cei mai multzi dintre cei care scriu de pe „partea dreapta”.

  8. Domnule Tapalaga,v-as ruga si eu sa nu mai pomeniti numele acestui mare pupincurist al lui a.nastase-ctp-una dintre cele mai abjecte figuri din massmedia romaneasca(si sunt enorm de multe…).
    Cred ca glumiti vorbind despre ideologia presei.Ea se numeste de fapt-partizanat impus.Cum va explicati faptul ca intre 2000-2004 maxim 5 la suta dintre jurnalisti aveau curajul sa scrie contra puterii de atunci -psd-iar in ultimii ani peste 95 la suta dintre ”curajosii”presei romanesti scriu contra puterii,de mult6e ori intr-un mod absolut inacceptabil din punct de vedere al bunului simt.Nu am prea auzit jurnalisti care sa-si declare o ideologie,oricare ar fi ea,iar numarul de jurnalisti cu adevarat obiectivi se poare scrie cu o singura cifra-Tia Serbanescu,Cr.Patrasconiu,D.Tapalaga si ,poate ,inca 2-3.In rest ar fi cel mult 5-10 la suta de partizani ai puterii si circa 90 la suta de ..”truditori”-ca sa fiu elegant..-in haznalele tv ale lui voiculescu si vantu-doua dintre cele mai mari jigodii din aceata tara.

  9. „cum se poziţionează ea ideologic?” (presa) … Depinde de unde vin banii ! Acum sunteti preponderent de dreapta, dar daca vine stanga la putere o sa fiti de stanga. De altfel care este diferenta dintre o mafie si alta? Astia de dreapta iau masuri de stanga cum ar fi marirea impozitelor si a taxelor de tot felul. Atunci? Ce inseamna stanga sau dreapta la ora asta? In tarile din vest se va face rotatia la putere, adica unde este la putere dreapta va veni stanga (Franta, Germania, Italia) si unde este la putere stanga va veni dreapta (Spania). Dar de ce ar fi Sarkozi de dreapta? Este acuzat ca a dat-o cu stanga… In Germania la putere este stanga-dreapta !!! Pentru ca Merkel provine dintr-un partid de dreapta? Berlusconi… E de dreapta ? A dus o politica populista de stanga in realitate iar acum se vede ca a dat-o in bara. Ideologiile au ajuns o bataie de joc. Este vorba numai de mafii care se lupta pentru ciolan.

  10. Presa buna rea macar s-a infiripat in Romania. Coagularea unui discurs in jurul unei dogme fie ea de dreapta este religie sau ideologie politica. Atacurile existe impotriva presei sunt manifestarea unui circ al discursului liberal al unei puteri mai putin liberale indreptate impotriva unor purtatori ai democratiei. Indraznesc sa le consider ca sunt chiar reactii disperate de control al incontrolabilului atat timp cat exista liberatatea de exprimare.

    Presa e ieftina, de proasta calitate, de cartier dar e sociala. Ce sunt ei?

  11. Ma alatur colegului de mai sus si va rog sa caracterizati amplasarea „stanga” sau „dreapta” a urmatorilor jurnalisti sau comentatori: Ion Cristoiu, Robert Turcescu, Andreea Pora, Stefan Vlaston si , evident, Dan Tapalaga!

  12. Nu inteleg de ce ne cramponam in impartirea asta ideologica monocolora stanga-dreapta. Sunt multe caracteristici ideologice care nu au legatura cu stanga si cu dreapta, sunt pur si simplu ortogonale acestei clasificari.
    De exemplu, nu inteleg unde e contradictia in auto-caracterizarea lui CT Popescu. Omul a descris pe scurt doctrina social liberalismului, despre care cu siguranta ca ati mai auzit. De ce ar fi o contradictie intre libertate individuala si drepturi egale pe de o parte si echitate sociala? Aparenta contradictie vine doar din incercarea de a plasa toate acestea in spatiul unidimensional stanga-dreapta, cand de fapt ideologiile politice se misca intr-un spatiu cu mai multe culori.
    Cel mai simplu exemplu concret este crezul legat de libertatea individuala: au existat dictaturi (unde libertatea individuala este minima) de stanga, dar si de dreapta. Au existat si exista democratii in care respectarea drepturilor individuale este foarte avansata, atat cu politica social-econimica de stanga, cat si de dreapta. (Dar si asta este o simplificare, lumea ideilor nu e un spatiu vectorial).

  13. Raportarile la normalitatea occidentala din partea opinentului roman, oricare ar fi el, pentru chestii de argumentatie, este suspecta, cata vreme tot individul roman dovedeste zi de zi si minut de minut ca traitul pe meleaguri occidentale nu-l face mai civilizat, cata vreme la intoarcerea acasa este acelasi netrebnic, cateodata mai nemernic cu „fraierii ” ramasi acasa! Pe urma, discutia pe orice tema, cu notiuni si concepte elaborate in afara realitatii romanesti, pentru a analiza lumea noastra este falsa si neproductiva din start. Consideratiile intelectuale ale catorva smecheri titrati despre „stanga”, „dreapta”,”deontologie”, etc. sunt absolut inutile inainte de inzestrarea fiecarui cetatean cu instrumentele care-l fac un jucator eficient al vietii sociale si politice, prin posibilitatea sustinerii oiniilor sale. Dreptul de a alege direct pe seful politiei, pe judecator, asemenea alesilor politici si dreptul de a-i controla prin posibilitatea demiterii lor. Sa vezi atunci societate civila! Aia pe care o plang ipocrit politicieni si tutarii lor jurnalistici! Ce-ati zice de interzicerea mandatelor succesive, cu posibilitatea oricaror mandate in schimb! Cati s-ar mai alege a doua oara in viata lor dupa o pauza de patru ani?

    • Intradevar, nu exista nimic mai deprimant decit un roman care a fost afara, uneori si 20-30 de ani, si nu a invatat nimic. Dimpotriva, odata reconfirmat profesional de un sistem meritocratic, devine si mai insuportabil, si mai lipsit de empatie, si mai arogant.

      Reconfirmarea prin alegeri la 4 ani nu ajunge si e nevoie de un control permanent (neutral watchdogs). din partea cetatenilor/soc civile

      Jurnalistii au in prezent un asa rol dar cit de reprezentativ sau legitimi sint ei?
      Si ce intentii au?

      Cit de reprezentativ sau legitimim esti tu Dan Tapalaga?

  14. @Tapalaga: “Absenţa convingerilor merge, de regulă, la braţ cu lipsa de etică şi abdicarea de la elementare reguli profesionale”

    … iar “prezenta convingerilor” merge, de regula, la brat cu acel “crede (ca doar esti convins!) si nu cerceta”, “insusire” confortabila pentru orice jurnalist transformat intr-un propagandist valoros, plin de etica, calauzit de elementare reguli profesionale etc. etc.. Evident, o eroare in “logica convingerilor” lui Tapalaga. Tot asa cum o eroare este sa suprapui / echivalezi mimarea-impartialitatii peste / cu impartialitatea-pur-si-simplu.

    Nu se stie de ce, din “listele negre” ale d-lui. Tapalaga, populate constant de Voiculescu, Vantu, CTP samd, lipsesc – iarasi si la fel de constant – Paunescu, Prigoana, Cristoiu, Turcescu, Mircea Marian, Silviu Sergiu, Radu Moraru-Nasu, “jurnalistii de casa” ai Puterii transferati rapid de la B1TV la TVR, imediat dupa instalarea unei conduceri “prietenoase” la televiziunea nationala (pentru a asigura “o mai buna propaganda in randul maselor largi populare”). Dar ne-am obisnuit, deja, cu aceste absente care se datoreaza, desigur, convingerilor de nezdruncinat ale d-lui. Tapalaga.

  15. Dati un exemplu de normalitate, verticalitate si asumarea argumentata a convingerilor in presa, radioul si televiziunea romaneasca. Ca sa stim despre ce vorbim. parerea mea este ca si jurnalistii sint oameni. Si intelectualii sint, si nimic din ce este omenesc nu le este strain.

    • Un exemplu rapid de (va citez:) „verticalitate si asumarea argumentata a convingerilor” este chiar dl. Tapalaga, care si-a dat demisia de la Cotidianul in momentul in care dl. SOV a preluat trustul din care facea parte publicatia – daca imi amintesc corect. Asta dupa ce, inainte, isi mai daduse niste demisii de onoare, de la alte publicatii. Nu imi amintesc sa mai fi auzit de alti jurnalisti care si-au dat demisii de onoare in momentul in care dl. SOV cumpara trusturi media (din contra, majoritatea tocmai fusesera pe insula Creta, invitati speciali ai dlui SOV la un fel de team-building).
      Demisia dlui. Tapalaga e o astfel de dovada de „asumare a convingerilor” , iar articolul dumnealui de atunci – „Starea Vremii in Presa” – e aproape profetic pentru ceea ce s-a intamplat, apoi, in breasla. (il puteti reciti aici: http://www.infonews.ro/node/37870)
      Exemple de „verticalitate” sunt multe, din fericire pentru noi, nu doar in jurnalism, ci mai ales printre ceea ce numim „intelectuali”. De „asumare” – mai putine.
      Cat despre „jurnalistii sunt si ei oameni”, clar ca sunt, dar nu stiu ce intelegeti prin „omenesc”. Tot asa ati putea spune si despre infractori, ca si ei sunt oameni, nu?….

  16. Care ca sa zica, lumea trebuie sa aiba niste borne valorice la care sa se refere mereu si sa nu le lase sa se schimbe indiferent de circumstante. Asta suna foarte mult a adoptarea unei ideologii oarecare si cu mersul alaturi de ea pina in pinzele albe. Cam asa cum faceau cei care nutreau convingeri comuniste – nu cred ca lor li se poate reprosa absenta „bornelor” valorice. Dar, pentru ca sintem in Romania, s-ar mai chema nu neaparat ca aderam la o ideologie oarecare – e o chestie mult prea serioasa pentru noi – ci ca avem „printipuri”. Cum ma plictiseste foarte mult subiectul, mai ales daca am in vedere aberatiile vehiculate pe aceasta tema in ultima vreme – intre acestea, la loc de cinste stau cele debitate de dl. Aligica, ce pare ca traieste intr-un univers cu totul paralel cu realitatea – ma voi limita sa fac trimitere la cele spuse despre principii de un guru al „intelighentiei” de dreapta de la noi – intimplator, mult mai nuantat si mai complex decit imensa majoritate a reprezentantilor acestei „intelighentii” militante – Andrei Plesu. Ce este mai amuzant, este faptul ca celor afirmate de A. Plesu in aceasta privinta chiar Hotnews le-a acordat un spatiu foarte larg, asa ca poftiti de cititi:
    http://life.hotnews.ro/stiri-prin_oras-8341617-andrei-plesu-despre-principii-surogate-pentru-lipsa-imaginatie-omului.htm
    Nu pot sa spun ca sint intru totul de acord cu cele afirmate acolo, dar aprecierile lui Andrei Plesu dovedesc mult mai mult bun simt decit urletele de indemn la o inrolare ideologica, de care e plina presa romaneasca a vremii. Daca lipsa de principii cred dl. Tapalaga si altii ca el ca ar fi problema principala a presei romanesti, nu ne asteapta vremuri prea bune. Eu cred ca ar trebui pornit de la lipsa de creier, de la prostia pura care abunda in media romaneasca. Lipsa de principii este doar partea buna a lucrurilor, pt ca, daca le dai decerebratilor astora niscaiva „printipuri”, se costumeaza cu „camasa verde” cit ai clipi, si atunci sa te tii distractie. Dar, de fapt, a inceput deja, iar asa zisii intelectuali de dreapta bat la o usa deja deschisa, dincolo de care se afla un ocean de prostie dornica sa se afirme. Sayonara, traiti voi in tara asta si in ceea ce ea va deveni, ca eu o sa fug de o sa-mi sfaraie calcaiele!

  17. Remarc la comentatori reactii irascibile la invitatia de a te pozitiona ideologic de stanga sau de dreapta, ceea ce denota, pe de o parte, necunoasterea reperelor si , pe de alta parte, inconsecventa logica si ideologica. Felicitari Dan Tapalaga, articolele tale sunt din ce in ce mai bune!

    Eu sunt de dreapta pentru ca: nu depind de nimeni, decat de puterea mea de munca, nu primesc nimic de la stat, dimpotriva dau impozite , mi-am pastrat liberul arbitru, sunt un om liber, nu datorez nimic, nimanui, decat familiei mele, imi pasa de proprietatea mea dobandita prin munca, iubesc pamantul din curtea casei mele si imi platesc datoriile fata de societate.

    Daca as fi de stanga, prin antinomie, as depinde de cel care m-a angajat si as avea mentalitate de sluga – fata de patron sau fata de stat, m-ar durea la basca de cat muncesc dar as vrea salariu pt simplu fapt ca sunt salariat ,m-ar durea la basca de impozite – alea sa le plateasca patronul ca e obligat de codul fiscal, familia mea ar trebui sa traiasca din alocatii – ca este treaba statului sa raspunda pentru toti, proprietatea mea nu ar exista ca e a tuturor, la fel ca si datoriile .

    Zau ca nu imi imaginez cum ar fi sa fii de centru.

  18. Personal, nu sunt entuziasmat de articolul lui Tapalaga. Imi pare ca foloseste mai mult conjunctura emotionala, oferita de articolul lui Aligica, pentru diluarea unui neajuns personal. Departe de a gasi substanta in compunerea dumnealui, dau de o pseudoargumentatie, generatoare de verdicte la gramada si etichete atribuite generos unei intregi „generatii”. Pe scurt, exemplul CTP este mai intai disecat si prezentat negativ, iar apoi extrapolat generatiei, in baza unei dualitati culpabile in optica unui maniheist cronicizat. Este oare chiar atat de incompatbila fraternizarea unsuroasa cu cei multi cu postura de capitalist dur cu plansetul uleios?! Pirueta asta logica pare mai degraba a fi desprinsa din tezele unei permanente si inevitabile lupte de clasa, dintr-un fel de proletcultism intors pe dos, dar la fel de dezagreabil. Si totusi, chiar Tapalaga descopera un element comun al celor doua ipostaze, atat de diferite, ale pareristului racnitor: tagma jefuitorilor sau guvernul incompetent reprezentand, in context, unul si acelasi lucru. O fi asta, in pofida sublinierii in alineatul imediat urmator ca nu e vorba de partide, ceea ce-l doare pe domnul Tapalaga? Tocmai alaturarea ideilor repective ar sugera contrariul si ar dovedi ca gheata pe care se misca jurnalistul cu optiuni asumate e extrem de subtire.
    Iar daca tot vorbesc de optiuni asumate, imi pare ca exista si ceva in neregula cu succesiunea logica a acestei obligatorii asumari, fara de care dezbaterea si dialogul n-ar fi posibile. Asumarea n-o vad ca pe un limitator ideologic al argumentelor pe care ar avea dreptul un jurnalist a le aduce in discutie. Ca si cum binele celui plasat la dreapta ar fi raul impartialului de stanga si invers. Ori binele si raul au universalitate, situandu-se deasupra ideologiilor politice. Doar drumurile ce duc intr-acolo sunt diferite: daca unii sustin prioritatile angajatorilor, capabili sa creeze locuri de munca, altii mizeaza pe nevoile celor multi in vederea motivarii lor profesionale, insa obtinerea plusvalorii ramane conditia obiectiva in ambele cazuri. Astfel ca fiecare isi asuma calea in functie de criteriile proprii, dintr-o senzorialitate instinctiva. Asumarea survine ca urmare a argumentelor, iar nu invers. Sub acest aspect, rezulta ca ar putea exista si cei care danseaza la mijloc. Daca o fac cu buna credinta, penduland intre cele doua parti, crezand cu adevarat ca in jaful si incompetenta amintite de domnul Tapalaga, nu vad nici o problema. E suficient sa le demonstrezi ca nu exista jaf sau incompetenta si-si vor reconsidera pozitia. Exista, desigur, si multi, poate prea multi, jurnalisti a caror deontologie le impune un joc dublu, prin mimarea neutralitatii. CTP o fi unul dintre ei. N-am flerul lui Tapalaga sa-l identific. (Personal, l-am cunoscut ca autor de proza SF, citindu-i „Planetarium” si „Imperiul oglinzilor strambe” care mi-au placut, pentru ca dovedeau mult spirit tehnic.) Si-or fi altii! Toti de stanga. Dar schimba asta faptul daca au sau nu dreptate? Argumentele aduse in discutie sunt relevatoare, nu optiunea poltica a emitentilor. Ii putem privi cu neincredere si, sub aspectul controlului fluxului ideatic, achiesez ideii lui Tapalaga de a da cartile pe fata. Tocmai pentru eliminarea neincrederii in partenerul de dezbatere.
    Insa nu pricep ce l-ar determina pe oportunistul de stanga sa-si ascunda optiunile?! Disperarea, de care vorbeste DPA, ca ar apartine unei minoritati covarsitoare sau unei majoritati pe cale de extinctie?! Sau e doar uncool , perimat sa apartii unui curent sau altul?! Sau e doar convingerea celor de dreapta ca numai dreapta e buna si, implicit, cei de stanga, aparent constienti de postura ingrata in care se regasesc, isi ascund orientarea?! Pana la urma atat osteneala in a avea mai mult decat vecinul cat si nevoia de intrajutorare sunt, desi in mixturi diferite, insusiri umane. Inclusiv ale generatiilor fara insusiri.

  19. Fara insusiri? Ba cu de toate!

    Jurnalistii, analistii politici si o parte din cititorii dumneavoastra si ai domnului Aligica nu-si ascund principiile si partipriurile: ei sunt, pur si simplu, buni la toate!

    Ca si in cazul CTP, pentru romanul mediu e obositor sa-si asume un partizanat. E posibil sa nu iasa nimic din asta si-l deranjeaza la oportunism. El este peste vremuri, peste istorie si peste geografie. Este pro-american cand e vorba de vize si filo-rus cand e vorba de pretul gazelor. Vrea Suhoi si scut american. E cu Europa cand pleaca cu buletinul in Germania si mizeaza pe China daca e vorba de credite pentru pensii si salarii pentru bugetari.

    Sa te angajezi de-o parte, fie si numai declarativ, inseamna sa trebuiasca sa dai socoteala altora, sa “te explici”, sa justifici o alegere. De ce o parte si nu cealalta?

    CTP-ul este pe stadion si-i un pic de suporter al ambelor echipe. O sa vada el, din evolutia meciului, cu cine o sa tina, nu? E o situatie castig-castig. Daca ar alege o parte, risca sa piarda un contract oferit de cealalta parte. Risca sa fie intrebat de ce tine cu perdantii.

    Frustratii, prostanacii, mintile subtiri ce nu pot razbate, rad ce toti cei care-si asuma o parte si-i urasc pentru ca-i roade lasitatea si teama de a pierde. Nu pot castiga nimic fara riscuri, asa ca se intreaba pana la moarte cum de n-au avut succes fara sa greasca macar o data.

    Am lucrat, acum multi ani, cu un om destept care m-a invatat un lucru simplu: mai multa treaba faci cu un prost moral decat cu un om destept fara morala.

    Daca cel langa care traiesti are doar pareri si nicio convingere, e bine sa-l lasi in plata Domnului!

    • @Luk: „… pentru romanul mediu e obositor sa-si asume un partizanat. E posibil sa nu iasa nimic din asta…”

      Dimpotriva. Iata cateva exemple de „asumari” cu profit incontestabil: Traian Ungureanu (TRU), Server(!) Voinescu-Cotoi, Monica Macovei, Ioan T. Morar, incalificabilul C.Patrasconiu si ar mai fi, dar trebuie sa… „treaca” mesajul asta. Cat despre „partizanatul” respectivilor, acesta era vizibil de la distanta de mai mult timp, dar personajele in cauza nu si l-au asumat decat tarziu, pe criterii de „oportunitate”, pentru ca latratul lor, din postura de „independenti”, sa fie mai eficace – altminteri nici cei mai naivi nu ar fi luat in seama discursul unor propagandisti de partid.

      @Luk: „Am lucrat, acum multi ani, cu un om destept care m-a invatat un lucru simplu: mai multa treaba faci cu un prost moral decat cu un om destept fara morala.
      Daca cel langa care traiesti are doar pareri si nicio convingere, e bine sa-l lasi in plata Domnului!”

      Adevarat, „prostii morali” (discutabila moralitate), cu „convingeri”, sunt ideali ca slujitori. Sunt mult mai ieftini, disponibili pentru misiuni kamikaze si devin ultima speranta pentru stapanul lor atunci cand situatia este disperata.

      • Iaca-ta ca mesajul a trecut. Intrebarea mea este: va simtiti mai bine? In ceea ce priveste asertiunea potrivit careia „prostii morali sunt slujitorii ideali”, va marturisesc ca m-ati pierdut pe drum?! Eu sustineam doar faptul ca n-ai ce sa faci cu un om fara morala, INDIFERENT cat de destept este, asta era tot… Daca puteti sa ma contraziceti, va rog sa o faceti!

        P.S. Cel putin, inteleg eu, va asumati o pozitie: accea de sustinator al USL, gresesc? Din aceasta unica perspectiva, nu pot decat sa va felicit si sa va multumesc…

  20. Domnule Dan Tapalaga, aveti perfecta dreptate in cea ce scrieti. Cameleonismul asa zisilor „comentatori politici” precum si a unor jurnalisti care au, totusi, o valoare in presa romaneasca si transformati peste noapte in „combatanti” este deplorabila. Cazul prezentat mai sus reprezinta o „mostra” a ce NU trebuie sa faca un jurnalist. Dar ce sa-i faci, obisninta de a fi la stapan nu de dezminte. Pana cand clasa politica nu incerca sa se schimbe nu se va intampla nimic bun in tara noastra.

  21. Stimate domnule Tapalaga, incercarea Dumneavoastra este laudabila, dar nu lipsita de erori. In opinia mea, faceti abstractie de realitatea secolului 21, care nu mai poate fi inghesuita in sertarele de „stanga” si „dreapta” ale secolului trecut. Generatia tanara sustine fara rezerve principiile de baza ale capitalismului si economiei de piata (concurenta libera si transparenta, rolul esential al initiativei si proprietatii private, amestecul minim al statului in economie). In acelasi timp insa, principiile umaniste (sanse egale pentru toti, neacceptarea structurilor sociale elitiste daca nu sunt bazate exclusiv pe merit), iar mai nou ecologia ni se par noua la fel de importante.
    De altfel, orientarea majoritatii gruparilor politice spre centru in ultimele decenii este rezultatul mai putin al oportunismului politic, ci al dilemei ideologice in care se gasesc: realitatea contemporana este complexa si nu se mai poate subordona unor ideologii rigide.
    Aceeasi dilema preocupa si caracterizeaza si societatea in general. De aceea, apelul Dumneavoastra ca fiecare dintre noi sa isi asume si respecte propriilor principii si convingeri este foarte corect. Si amar de necesar. Mai ales in Romania de astazi, aflata in deriva si in care atat familia cat si educatia publica primita nu asigura un set ferm de valori (lucru care este extrem de evident si in breasla jurnalistica in Romania).
    Insa dupa parerea mea este fals sa-i criticam pe acei care nu se pot subordona nici „stangii”, nici „dreptei”. Vremea ideologiilor a apus odata cu secolul 20! Deriva si dezoriontarea de astazi isi are cauza in absenta unui „inlocuitor”, respectiv in faptul ca mai noi toti actionam si gandim in baza reflexelor si categoriilor formate in secolul trecut.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Dan Tapalaga
Dan Tapalaga
Dan Tapalaga a debutat ca jurnalist la Radio Romania Actualitati in 1997, fiind apoi redactor la Radio Europa Libera si BBC (1998 - 2002). A condus departamentul politic la Evenimentul Zilei (2002 - 2004), a fost redactor sef-ajunct la Cotidianul (2004 - 2006) si seful sectiei politice la Romania Libera. Din 2007 este editor coordonator la site-ul HotNews.ro I

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro