Home » Dezbatere »Politica & Doctrine » Citesti:

Generatia Zero a politicii româneşti îşi face Partid

Articol preluat de pe Criticatac.ro februarie 21, 2011 Dezbatere, Politica & Doctrine
44 comentarii 5,006 Vizualizari

O Fantomă bîntuie Generaţia Zero a României! Însă cine e Generaţia Zero şi ce Fantomă o bîntuie? Am numit Generaţia Zero a politicii româneşti, generaţia care a devenit activă, a început să intre în pîine în anii 2000, anii Zero (00) ai acestui secol. Adică, cea care la Revoluţie avea aproximativ între 10 şi 25 de ani (plus, minus cîţiva ani în cîteva cazuri de excepţie). Fantoma care o bîntuie este una legată de Putere.

I-a venit şi acestei generaţii vremea să răspundă la întrebările esenţiale de tip rusesc: „Cine-i vinovat?” şi „Ce-i de făcut?”. Prima întrebare s-a născut dintr-o nemulţumire generalizată cum nu s-a mai întîlnit de pe vremea dictaturii ceauşiste; a doua decurge firesc din prima. Întrebarea politică românescă: „noi cu cine votăm?” nu mai este de actualitate pentru Generaţia Zero, căci aproape unanim s-a ajuns la concluzia tragică: nu mai ai cu cine vota, fiindcă toţi sînt o apă şi un pămînt. Deci, s-a închis un ciclu.

Generaţia Zero, fie că e de stînga, fie că e de dreapta, nu se mai regăseşte în partidele care pretind că o reprezintă. În ultima perioadă tot mai multe voci ale ei pun în discuţie necesitatea creării unui nou Partid. I-am auzit vorbind despre acest subiect şi pe Dan Tapalagă, şi pe Daniel Funeriu, şi pe Cristian Ghinea. Problema este discutată şi de  oameni mai tineri din sfera dreptei conservatoare, dar şi de tineri din zona stîngii intelectuale. Mă voi opri însă asupra textului lui Cristian Ghinea apărut pe Contributors căci mi se pare simptomatic asupra modului în care se pune problema.

Să fie clar de la început: salut punerea problemei.Cred că este foarte necesară. Însă după ce am citit cu atenţie textul şi comentariile, am o mare problemă cu acest mod de a pune problema. Fantoma care îl bîntuie pe Cristian Ghinea nu este o fantomă politică sau ideologică, ci una pur tehnică. Cum ar spune cineva: e un pas înainte într-o direcţie total greşită. În construcţia acestui angrenaj, Cristian Ghinea nu are o problemă politică sau ideologică, ci o problemă tehnică şi managerială. Pe Ghinea nu-l interesează ideologia, adică care sînt ideile şi valorile care unesc acel grup politic, ce îl ţine împreună. Nu îl interesează nici pe cine reprezintă acel grup, pentru cine şi ce luptă. Se pare că pentru autorul textului, politicul nu este o problemă de conţinut, ci una de gramaj. Pentru Cristian Ghinea, Partidul este un simplu SRL. Adunăm nişte membri, care devin acţionari prin cotizaţii, iar din cotizaţii plătim un grup managerial care conduce Partidul. Ca să nu facă ce fac şi celelalte partide (să nu ia mită, să nu dea mită electorală, etc), facem nişte reguli clare şi severe şi constituim o Comisie de Etică, independentă, care va urmări vigilent activitatea membrilor Partidului.

Pentru mine este foarte greu să înţeleg acest discurs de tip tehnocrat şi managerial, unde politicul nu este un spaţiu al polemicii şi dezbaterilor, al negocierilor şi argumentelor, şi mai ales al ideologiilor şi luptelor, ci o banală problemă tehnicistă, acompaniată cu puţină tactică şi strategie. Adică facem o maşină-politică şi un ghid cu instrucţiuni de folosire. S-a defectat maşina-politică, scoatem instrucţiunile tehnice, o reparăm şi mergem mai departe. Aproape ca la Bruxelles.
Facem un partid, ca să ce? Ca să preia puterea, fireşte. Cînd îţi pui însă problema creării unui Partid, atunci trebuie să gîndeşti pe spaţii foarte mari şi de lungă durată. Preluăm puterea. Problema, însă, e ce faci cu ea? Cum te legitimezi şi prin ce te legitimezi? Pe cine reprezinţi de fapt? Care este proiectul de societate pe care-l propui? Încă un partid care să predice mantra FMI sau Bruxelles? Pînă şi vechii noştri boieri mai renunţau să se închine la Înalta Poartă şi o mai luau pe cont propriu din cînd în cînd. Am avut cîteva generaţii care chiar au fost capabile să gîndească şi să realizeze nişte proiecte proprii (paşoptiştii şi generaţia Unirii sîmt poate cele mai reuşite). Prin urmare, dincolo de instrucţiuni tehnice, noi ce propunem?
Un partid managerial marca Cristian Ghinea, care nu reprezintă decît pe cei care cotizează, care nu are o ideologie ci doar instrucţiuni tehnice, nu mi se pare nici serios şi nici solid. Un astfel de partid poate fi, în cel mai bun caz, absorbit de alte partide care au experienţă în lupta politică. Iar în cel mai rău caz, cumpărat cu foarte puţini bani, cu tot cu Comisia etică şi instrucţiunile tehnice la pachet. Partidele nu pot fi conduse de manageri salariaţi, ci de oameni politici care se impun într-un lung proces de luptă şi negociere politică. În momentul în care politicul este trecut în sfera managerilor şi tehnocraţilor, politicul dispare. E cam ceea ce au încercat şi comuniştii să facă. Despre dispariţia sensului de politic am mai scris recent (De la Gulag la stenograme sau cum am devenit radical): cred că este cel mai mare pericol care ne pîndeşte acum.

Generaţia noastră intelectuală, cred eu, trebuie să pornească nu de la crearea unui partid sau înregimentarea într-un partid. Avem deja pentru ambele cazuri exemple de eşecuri răsunătoare.

Apariţia (lăudabilă, dealtfel) şi dizolvarea partidului Uniunea pentru Reconstrucţia României este un exemplu perfect a ceea ce înseamnă acest model de construcţie. Aşa se va întîmpla cu orice partid care se produce pe model managerial sau bovaric. În ce priveşte înregimentarea in corpore a unor grupuri de intelectuali în partid este la fel de neproductiv în acest moment. Cazul PDL cu incorporarea lui TRU, Voinescu, Baconschi, Preda&co este exemplar. Un eşec aproape total, cu un final tragic care încă nu s-a încheiat. Deasemenea, este foarte riscantă apropierea prea mare de Putere. A se vedea ce s-a ales din acţiunile şi eficienţa aşa numitului grup „intelectualii lui Băsescu” (unii, numiţi aşa poate pe nedrept), care au fost utilizaţi şi folosiţi pe post de decor. Apropierea prea mare duce la incapacitatea de luptă pentru că dispare cîmpul, spaţiul de luptă. Însă nici depărtarea prea mare de Putere nu e eficientă. Depărtarea sau apropierea prea mare fac lupta imposibilă. Pentru a putea lupta, trebuie să fii la o distanţă care să facă posibilă lupta. Adversarul (sau inamicul) trebuie să se afle în aria cîmpului de lovituri.


Din punctul meu de vedere, ceea ce trebuie să facă urgent, dar programatic Generaţia Zero ar fi:

1.Redefinirea şi asumarea ideologică a diverselor grupuri. Un grup se solidarizează politic pe termen mediu şi lung, în primul rînd pe bază ideologică. Trebuie să uităm fantasma stării apolitice, nonideologice. Nu există aşa ceva, iar a trăi într-o astfel de fantasmă duce la apariţia unor mutanţi politici greu de controlat. Asumarea unei ideologii trebuie să fie foarte clară şi poate e timpul să mai aerisim puţin centrul care a devenit locul preferat al oportunismului care are mare tradiţie în România. E timpul să renunţăm la vechile forme de rezistenţă individuală sau de grup şi să trecem la ofensivă ideologică şi practică politică. E foarte importantă asumarea ideologică într-o ţară în care pentru partidele politice ideologia ţine de populism sau oportunism. La noi, partidele intitulate de stînga fac mereu dreapta, iar cele de dreapta o iau în toate direcţiile. De exemplu, cazul PDL este absolut hilar: trece de la stînga (Internaţionala Socialistă) la dreapta (PPE) fără ca vreun membru al său să manifeste public vreo îndoială ideologică. Iar mai nou, ideologii aceluiaşi PDL ne predică discursurile neoconservatorilor americani în traducere românească fără niciun scrupul. Ce va predica mîine, nici Dumnezeu nu ştie.
2.Crearea unor grupuri care să facă politică în afara politicii de partid. Astăzi, politica reală este în afara partidelor. (Asta nu înseamnă că acest tip de politică înlocuieşte politica de partid.) Însă politica făcută în afara partidelor trebuie să facă presiune mai ales asupra partidelor şi grupurilor centrale ale puterii. Este nevoie de o presiune constantă şi tot mai puternică: de la o presiune discursivă, la proteste de stradă. Respectul şi deschiderea la dialog a Puterii cu cetăţeanul se cîştigă numai prin presiune constantă şi coerentă.
3.Noile grupuri nu trebuie să fie dependente de grupurile centrale de putere politică, economică şi culturală. Pentru a putea face o reflecţie independentă, nouă, şi care să aibă cu adevărat efecte semnificative, grupurile noi nu trebuie să meargă pe tehnici de conectare la grupurile centrale de putere politică, culturală şi financiară, ci de deconectare. Aceasta nu înseamnă că nu trebuie să interacţioneze cu ele.\
4.Crearea unor grupuri (platforme, instituţii) diverse care să pună public în discuţie şi să dezbată probleme majore ale societăţii şi politicii, dincolo de obsesia comentariului politicii imediate. Societatea românească duce o lipsă acută de astfel de grupuri de reflecţie şi, mai ales, de idei şi acţiuni politice. Mă minunez cum în loc de proiecte politice se discută despre „proiecte” de tip pro, anti, post „Băsescu”. Acest tip de proiecţii, mărci politice, dar şi reacţiile la adresa lor, au ieşit deja din cîmpul politic şi au intrat în cel al patologicului.
5.Aceste grupuri trebuie să arunce pe piaţă idei şi mai ales proiecte mari. Nu proiecte de tipul celor servite pînă acum: integrare în NATO & UE. Putem discuta depre ele, negocia, însă nu sînt proiectele noastre, ci doar colaterale. Noi, ca societate, trebuie să ne producem propriile proiecte politice, economice şi sociale. Nu e vorba de a inventa roata. Însă nimeni nu poate gîndi şi răspunde în locul nostru la întrebările noastre. Nimeni nu poate trăi viaţa noastră. Sîntem condamnaţi să o facem noi, dacă vrem să trăim şi nu doar să funcţionăm. Trebuie să ne frămîntăm şi să ne batem capul să răspundem la întrebări precum: ce fel de societate vrem să construim? În ce societate vrem să trăim noi şi copiii noştri?
Acesta ar fi un început de drum. Pînă la punerea problemei întemeierii unui Partid mai este cale lungă. Generaţia Zero trebuie însă să-şi asume urgent riscurile luptei politice şi să renunţe la comodităţi. O generaţie care nu-şi asumă riscuri, care luptă doar pentru bani şi funcţii, merită să dispară cît mai repede.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro

Citeste mai multe despre: , ,



Currently there are "44 comments" on this Article:

  1. P. Istrati spune:

    O mostră de gândire sovietică. Nu intru în detalii, nu stau să fac exegeza unui text submediocru. Frapează modul în care textul reuşeşte să fie în acelaşi timp de rea credinţă şi gol de idei: modul sovietic.

    Cu toate păcatele noastre, noi românii ne dovedim totuşi superiori ex-sovieticilor în materie de cultură, gândire şi acţiune politică.

    Brr, ce frig vine din stepă !

    • LOL spune:

      Bine ales numele de “generatia zero” pentru a evidentia nulitatile ce o alcatuiesc.

    • Prius spune:

      Ca sa functioneze trebuie facute 2 partide noi … unul de dreapta de ex…”Fat Frumos ” iar al doilea sa fie de stanga de ex … “Alba ca Zapada “…. care asa cum ati zis mai sus sa se afilieze unor principii…daca apare doar unul nu va disparea toata mizeria ptr ca oamenii au anumite afinitati nu ii poti pune buluc in aceeasi oala …..Oamenii din actuala politica trebuie uitati cu unele mici exceptii …Nu putem sa ii uitam daca nu avem ce pune in schimb …Faceti o lista de 500 de persoane care se pot imparti in de stanga si de dreapta …inregistati – o la Judecatorie ca si partide noi …faceti 2 pagini de net cu cele 2 partide si sa vedem ce iese …cred ca ar putea fi primul pas … bineinteles adaugand ceea ce ati scris voi si mai sus :)

      • Skalid spune:

        Politica nu mai tine de mult timp de doctrina. E ca un simplu business, care merge mai departe sau unde dai chix daca ai management defectuos. Din pacate in Romania nu exista asa ceva si oricum Romanii nu si-ar da seama nici daca i-ar musca de chiloti pentur simplul fapt ca nu au avut parte de altceva mai bun decat circul ultimilor 20 de ani.

        Pe majoritatea oamenilor din Romania sau de aiurea nici macar nu ii intereseaza culoarea politica, exceptand minoritatea pentru care ideologia asumata de un partid conteaza. Pentru majoritatea bazinului electoral conteaza un nivel de trai decent care daca le este asigurat ii face nepasatori la pozitionarea ideologiei respective mai la dreapta sau mai la stanga.

        • Prius spune:

          Cred ca ar merita incercat . Cineva ar trebui sa invete si oamenii din Romania ca mai exista si oameni care au caracter , coloana vertebrala si principii … altfel , vai de mama noastra daca fiecare partid devine un SRL in goana dupa profit .

  2. Tio spune:

    Subscriu si salut sugestiile dvs. Am citeva comentarii:
    -aproape totul trebuie definit, redefinit. Toti trebuie sa participe. Dialogul e obligatoriu
    (motivul ca nu exista nimic pina acum e “bolsevismul” (dupa Adam Michnik) care domina stinga si dreapta romaneasca).
    -partidele politice sint confiscate de oportunisti si in asa caz trebuie incercat orice chiar si un nou partid
    -in final tot cineva cu aptitudini manageriale si organizatorice poate pune in practica sugestiile dv.
    -supravegherea Puterii e necesara si in democratii sanatoase

  3. kinn spune:

    Cred ca va grabiti in a-l critica pe dl Ghinea. Este necesar un hardware functional pentru a rula un software oarecare, fie el de stanga sau de dreapta. In acest sens, cred eu, trebuie inteles articolul dlui Ghinea. Dumnealui tinteste dincolo de ideologie, la mecanismul primar de functionare al unui partid. Ca altfel, slava Domnului, avem multe “ideologii” de la noi au pornit bine si au esuat lamentabil.

    In rest, numai de bine.

    • Osterhase spune:

      Ghinea are dreptate in a astepta transparenta si responsabilitate din partea unui partid, insa ceea ce propune este numai un model prin care aceasta se poate asigura. Modelul lui nu este nici un fel de partid. Ce este aia “partid”? Un partid nu este o simpla organizatie, ci este o organizatie in slujba unor principii si a promovarii unor solutii. Asta este lucrul care lipseste din “modelul” Ghinea: principiile si solutiile. De aceea ceea ce propune el nu se poate considera “partid”. Asteptarile pe care le are de la aceste noi structuri sunt insa, o spun inca o data, intru totul indreptatite si tot ceea ce pot sa sper este ca vor fi fie implementate de noi partide, fie adoptate de cele vechi, macar in parte.

      • Asta am inteles si eu din articolul lui Ghinea, ca trebuie inventat macar un partid organizat de jos in sus, care sa aiba ca motor activismul civic si ca principala sursa de finantare cotizatia…
        El nu spune nicaieri acolo ca nu pot fi macar doua (unul de dreapta si unul de stanga), Aligica face misto si spune sa facem macar doua, dar ideea e buna si cred ca Aligica face misto doar pe jumatate gandindu-se ca trebuiesc macar doua pentru orientari idiologice diferite.

  4. Viorel Florea spune:

    Avem nevoie de o politie a partidelor,care sa poata aresta pe orice politician care nu traieste din salariu care trebuie sa fie decent.Interzicerea oricarei afaceri pt membrii de partid.Astfel banii vor circula in industrie si afaceri si iar nu in politica.Daca nu se poate castiga din agricultura si industrie si numai din politica falimentul economic e garantat.

  5. phane spune:

    Mda, in cel mai pur stil romanesc, cand cineva zice “Hai sa facem aia!”, se gasesc vreo zece sa zica “Nu-i bine – ar trebui SA FACI altfel !”. La discutii nu ne intrece nimeni …

    In ce priveste componenta si ideologia noului partid: pai hai sa vedem, cam cine nu se simte reprezentat de actualele partide politice ? Pai as zice ca actuala clasa de mijloc: angajatii din mediul privat, micii intreprinzatori, liber profesionistii … In aceste conditii, ideologia noului partid nu poate fi decat de dreapta.

  6. da, asa ar trebui sa fie, asa ar fi putut sa fie; daca nu s-ar fi ratat momentul în care cei care au in general ceva de spus puteau sa confere si o tușa politică discursului lor.

    tocmai de aia, punctele 2,3 si 4 sunt pure utopii – realist vorbind: nu mai are nimeni rabdare și timp, dezbaterile si reflectiile sunt considerate simple palavre (si de cele mai multe ori asta si sunt) – solutiile vor fi lapidare, supeficiale – dar macar ar putea scoate politica din arivismul și ipocrizia rudimentara de pana acum.
    la punctul 5: proiecte mari, in afara de nato, ue etc, etc. nu exista nici macar proiecte mici pana si un banal program de guvernare (adica un desen pe termen scurt si mediu) a fost sub toate guvernele o lista de conditii impusa pentru integrare, pentru obtinerea unui imprumut, pentru vreo aderare. iar de acum incolo, ma tem ca presiunea timpului va fi si mai mare decat pana acum.

  7. Radu spune:

    te ca propunerea facuta de domnul Ghinea nu e, totusi, gresita. Intrebarea e, de fapt, daca in ziua de azi mai e atat de importanta delimitarea stanga-dreapta, daca un partid mai poate functiona strict pe linii prestabilite de catre o elita oarecare si pe care membrii de rand nu le cunosc si/sau nu le inteleg. Mai e posibil ca un partid sa fie strict de stanga sau strict de dreapta?
    Genul de partid propus de domnul Ghinea pare a fi mai degraba genul de organizatie a carei doctrina poate fi schimbata, aproape in real-time, pe baza deciziei tuturor membrilor. Practic o ultra-democratie. Sa nu uitam care e electoratul tinta al acestui partid, sa nu uitam ca internetul si calculatoarele fac realmente posibila o constructie in care deciziile majore se iau prin votul tuturor membrilor.
    Nu zic ca propunerea e perfecta, zic doar ca modelul traditional de partid e, poate, perimat, ca poate aceasta “generatie zero” e pregatita pentru urmatorul pas.

  8. Ciprian Ciucu Ciprian Ciucu spune:

    Nu inteleg de unde deduceti ca dl. Ghinea nu are consistenta ideologica. Asa cum il stiu eu are. Si inca una dintre cele mai solide in spatiul public de la noi. A eticheta pe baza unei analize tematice a unui singur articol este irelevant.

    Pe de alta parte gurvernarea de la noi nu de ideologii duce lipsa ci de forta tehnocratica. De solutii eficiente si cu impact pentru guvernare, capabile sa sigure politici relevante si durabile.

    Iar ca o parere presonala, disputa stanga – dreapta este face parte dintr-o dezbatere de tip secol IX, inceput secol XX. Cand aud de ideologii de partid astazi parca asist la discutii intre liderii internationalei a 2-a versus restul lumii. Sunt evidente deciziile majore in societatea in care traim: economie de piata, legislatie a muncii care protejeje si angajatii dar nu aberanta, democratie etc. Restul sta in detalii, acolo unde se ascunde si diavolul. Reglaje fine care fac diferenta intre stiinta guvernarii moderne (politici publice, planificare strategica, evaluare impact, planificare bugetara) si dezbateri ideologice sterile.

    Asemanarea cu SRL-ul este simplista si jignitoare. Dar instrumentele noului management public sunt in mare imprumutate de acolo unde exista performanta: din mediul privat.

    Optiunile majore sunt deja luate. Optiunile de tip politica publica raman de dezbatut. Sunt momente in care piata trebuie sa se autoreglementeze si sunt momente in care interventia statului este necesara. Inseamna asta stanga versus dreapta sau inseamna realism si performanta in guvernare?

    • Osterhase spune:

      Imi permit sa consider ca peisajul politic romanesc duce lipsa acuta de ideologii.

      Nu ma gandesc cand spun asta la vreo lipsa de idei, ci la lipsa de materializare a acestor ideologii, la lipsa de programe care sa incerce sa implementeze aceste ideologii, si lipsa de rezultate concrete ale acestor ideologii. Faptul ca X sau Y trambiteaza anumite principii de o oarecare orientare politica nu inseamna din pacate pentru mine ca membru a societatii nimic altceva decat o trambitare, un titlu senzational de ziar, o galceava gaunoasa si fara nici un rost.

      In momentul in care voi vedea si vreo forma de concretizare a acestor ideologii atunci da, voi putea sa fiu de acord. Pana atunci insa voi considera in continuare ca nu exista nimic ideologic dincolo de perdelele de fum politic.

    • DanBruma spune:

      Vorbesti de performanta care exista in mediul privat. Performanta fata de cine?

      • Alex spune:

        Performanta este bine sa fie fata de ceea ce facem versus ceea ce suntem in stare sa facem. Comparatia fata de o alta persoana, societate, companie.. nu este corecta. Pentru ca nu au aceeasi experienta, conditii de formare, relatii, parteneriate,…etc.
        Ceea ce lipseste sunt principiile de baza, corecte, care s-au verificat in mii de ani, disciplina… si din cate am auzit de la un roman plecat in Olanda, aceste lucruri se invata in gradinita. Poate de aceea cand vi in romania ti se pare ca aterizezi intr-o …comuna.
        Pentru ca m-as putea considera in “Generatia zero” mi-a lipsit un lucru pe care am inceput sa-l recuperez, si este educatia continua.
        Experienta in companii, firme proprii, corporatii.. consultanta, ma oblig de multe ori, si multi ma considera excentric, sa citesc (pdf-uri), sa ascult carti, sa ma informez.
        Am pierdut “romanii au talent” si multe (aproape toate) distractiile de la tv. Platesc abonamentul ca sa fiu prostit, ma rog, “distrat”.
        Deci consider ca e o lipsa de principii sanatoase, de mediu sanatos, disciplina, si teluri.

      • Ciprian Ciucu Ciprian Ciucu spune:

        Fata de stat. Companiile pivate sunt mai viabile si mai performate fata de companiile de stat.
        Productivitatea este mai mare, munca este organizata mai bine. Cel putin in partea asta de lume.

        • DanBruma spune:

          Pai eu credeam ca v-ati luat totusi niste tinte mai inalte cum ar fi firmele straine :) Daca e doar performanta fata de stat, atunci slabe sperante :)

    • R.A.Muresan spune:

      Demersul inceput de Cristian Ghinea mi se pare cel mai curat capitalist posibil. Capitalismul functioneaza ca uns cu minim de ideologie si chiar in lipsa ideologiei. Mi se pare evident, criticile articolului sint facute de pe pozitiile stingii.
      Asadar, sa nu ne ambalam: la ideologie nu se raspunde cu ideologie, ci cu reguli si rationamente.
      Fireste ca Cristian Ghinea n-a sustinut nicaieri lipsa ideologiei: din articolul sau reiese cel mult ca ideologia tine de frisca, nu de blat, adica reiese clar faptul ca ideolgia nu trebuie sa stea la baza constructiei unui nou partid. In comentarii s-a mai vorbit despre aminarea clarificarilor doctrinare si, e-adevarat, eu sint cel care a ingrosat, aratind defectele grave ale ideologiilor. Si am facut asta fiindca mi se pare pilduitor esecul PNL care nu a inteles ca ideologizarea accentuata nu-i va intari orientarea de dreapta ci i-o va slabi. Cred ca ideologia face blatul in orientarile de stinga care nici nu se pot impune altfel decit prin ideologie. Ideologizarea este o trasatura definitorie a stingii iar Cristian Ghinea pare sa stie asta cind propune un altfel de fundament (blat). De aceea mi se pare inteligent proiectul lui Cristian Ghinea.

  9. Daniel spune:

    Mi-as dori ca in purul stil romanesc, din pacate, sa nu sarim cu bata si sa nu uitam ca, in faza de brainstorming, doar se aduna idei. Bune, proaste, ridicole, geniale, cum sunt.
    In general, cand discuti de concepte nu critici individul ci ideea.
    Or articolul de fata mi se pare ca il dezavantajeaza clar si in mod gratuit pe Dl Ghinea.

    Ar trebui sa invatam sa ascultam inainte de a desfiinta pe cineva.

    • Tio spune:

      Pai cum Daniel, nu are si Vasile Ernu dreptul la o opinei?
      Uneori citeva opinii contra fac cit 100 pentru. Eu nu am considerat serios propunera lui C. Ghinea pina la articolui lui Vasile Ernu ;-)

  10. Alex spune:

    Orice sistem social de pana acum, ca numim monarhie (desi a avut cea mai mare perioada de viata), regat, socialism, comunism sau democratie (ceea ce a fost sau, ma rog, exista acum) are un defect care pana la urma este exploatat la maxim de .. oportunisti sau de cei care reusesc sa … deturneze sensul idealist al sistemului. Astfel se ajunge cam in aceeasi situatie, ca un grup foarte mic sa controleze si sa domine un grup foarte mare si asta deranjeaza. Ca au fost faraoni, regi, imparati (astia parca au fost mai inteligenti .. sau asa mi s-a parut mie), domnitori, presedinti, pana si sistemul papal .. in aceste vremuri marile banci .. au influentat in mod dramatic sociatatea. De altfel si societatea romaneasca reactioneaza, cu intarziere, la schimbarile radicale din lume: de ex cursul valutar, aurul si argintul, revolutiile create de crizele speculative, boomurile (ale petrolului, aurului, energiei, alimentelor..) si asta sperie pe cei care s-au lasat “manipulati” de .. politicieni, tv, ziare (de toate culorile: rosii, verzi, portocalii, galbene, etc.). O societate stabila, am putea privi inspre tarile nordice: Olanda, Danemarca, Norvegia, Suedia, isi pune bazele pe educatie chiar de la varste mici ale tuturor cetatenilor care doresc sa traiasca in aceste tari.
    Nu stiu daca de un partid am avea nevoie, schimbarile vor veni chiar daca le vrem sau nu, chiar daca le facem noi sau nu, tot ceea ce este necesar este sa stim unde mergem, ce si cum ne dorim sa traim.

  11. Bogdan spune:

    Critica articolului lui Ghinea e pe langa obiect. Domnul Ghinea a zis din start in acel articol ca analizeaza cum se poate cladi un mecanism de functionare a unui partid care sa evite esuarea lui in practicile partidelor actuale (mita electorala, politizarea administratiei). Vorbea de “blatul” partidului peste care vine “frisca” ideologica ce poate fi de dreapta sau de stanga.

    Pe de alta parte, domnul Ernu are dreptate ca exista prea putina politica in afara partidelor in societatea noastra: sunt aproape inexistente grupurile de presiune eficiente organizate ca ONG-uri, sau cultura dialogului pe politici/ideologii si nu pe persoane. Iar asta chiar ca poate fi un impediment in aparitia unui nou partid. Atata timp cat esti expus non-stop la politica si media romaneasca din ultimii ani e greu sa faci pasul direct la o viata de partid unde va fi tot timpul ceva de negociat (politici, lideri interni pe care poate nu i-ai votat, etc).

  12. obs spune:

    Idei bune dar irealizabile!

  13. cocosila spune:

    Cred ca Ernu nu este impotriva tehnocratilor ci doar avertizeaza ca un partid nu se poate funda doar pe “know-how” fara a avea in spate un puternic “know-why”, adica principii relevante pentru (un anumit) electorat.

    Si mai avertizeaza ca deocamdata nu putem renunta la ideologie fara a stimula crearea vreunei monstruozitati orwelliene.

  14. raulcat spune:

    cred ca generatia zero pana a ajunge un partid, trebuie sa constituie o noua societate civila, care sa treaca de la activitatea de pe net, la activitatea de pe strada,care sa constituie o forta de presiune asupra puterii.
    dupa ce ideile se vor aplica in practica si se vor verifica..raspunsul rezultat se poate reflecta in diferitele factiuni care vor apare inerent.

    • R.A.Muresan spune:

      Vorbiti ca unul preocupat de inginerii sociale cu viziuni epocale. Chiar daca societatea noastra civila a murit, e mai usor si mai indicat sa fie resuscitata. Nu trebuie sa ne grabim sa o inmormintam caci nici o societate civila nu se naste peste noapte: ceva imi spune ca, desi demersul e unul dificil, e totusi mai natural decit cel al primenirii la virf a unui partid politic corupt din Romania.
      In rest, ma mir sa vad la d-voastra, un om care-si zice de dreapta, indemnuri de stinga. In strada se fac revolutii si se rastoarna puteri in vreme ce pentru a face un nou partid e nevoie doar de o pagina de internet bine gindita. Economia de mijloace tine direct de capitalism: daca te agiti sa scoti lumea in strada si lucrurile nu ies cum trebuie, s-ar putea sa te alegi cu capul spart, daca faci un site si lucrurile nu ies cum trebuie, iti poti spune ca ai mai invatat ceva.

      • raulcat spune:

        -nu am inmormantat eu societatea civila.doar am constatat ca nu mai este functionala.
        -revolutiile sunt de toate culorile.de exemplu aia din 89, cred ca a fost de dreapta, ptr ca s-a schimbat un regim politic de stanga, cu unul de dreapta,judecand dupa efecte.( nu vorbesc de iliescu).
        -a iesi in strada e transpunerea in practica a ideilor de pe site,char si cu riscul de a avea capul spart.nu poti face omleta, daca nu spargi ouale..
        o pagina de internet ..e ideea perfecta ptr a vorbi fara a pune in practica.nu exclud pagina de internet,dar ea trebuie urmata de fapte.

  15. Frapol spune:

    1.Refuzul abordarilor tehnicist-manageriste a politicii este intemeiat, ceea ce nu inseamna ca va trebui sa intoarcem spatele teoriilor de management si leadership, pentru ca intotdeauna va exista o componenta a conducerii care tine de manual, care se invata. 2.Discursul degaja o furie aproape macabeica impotriva tuturor constructiilor politice postdecembriste. Momentele de ruptura nu au fost insa productive, istoric, si nu intrevad ca in viitor ar putea fi altfel. Efectele negarii metafizice, o stim prea bine, sunt dizarmonia si dezechilibrul.
    3.Nu cred ca mai putem identifica un “agent”, precum altadata cel clasial, al transformarilor politice. Nici macar generational. In termenii de contrapunere pe care-i sugerati, generatiei “Zero” i s-ar putea opune foarte bine generatia ‘Plus”, dar cred ca mult mai benefica ar fi conjugarea acestora. Acesti lideri “Zero”, fara o istorie in spate, nu vor putea insemna prea mult in politica, unde vitalitatea trebuie sa se insumeze cu intelepciunea. Si, apropo de Filosofie, exista opinia ca adevarata filosofie incepe la varsta senectutii (cineva spunea chiar ca pana la saizeci de ani nu sunt filosofi, ci doar profesori de filosofie!). Ma gandesc ca si in Politica, adevarul ar putea fi pe undeva pe aproape…
    4.Mi se pare ca propuneti o politica retractila, facand abstractie de constructia europeana, din care facem parte si care ne-a dat o noua identitate. Din nou as observa ca echilibrul intre national, regional si european ar trebui sa prevaleze.
    5.Cred, deasemenea, ca n-ar trebui sa repornim cruciade impotriva apolitismului, de politizare fortata. Zone neutrale sau de centru exista nu numai in fizica, ci si in politica. Desigur, faptul ca suntem apolitici nu ar trebui sa insemne si lipsa spiritului civic, care este insa cu totul altceva.
    5.Veniti foarte bine cu argumentul ideologic in constructia politica, dar nu ar trebui ignorate marile familii doctrinar-ideologice europene.

  16. rg spune:

    Aiurea!

  17. jj spune:

    Mie imi cam miroase a ipocrizie ca atunci cand Neamtu l-a intrebat pe Ghinea despre doctrina viitorului partid (stanga/dreapta, ca sa fie si mai clar), nu i-a sarit nimeni in cap, pe cand acum cand Ernu intreaba acelasi lucru, apar unii cu inventii despre “ideologizare ca trasatura definitorie a stangii” si resping discutia despre ideologie vorbind de “proiectul care se face pe masura ce se face”. Nu mai vorbesc de grobianisme goale, ca la primul comentator.
    Si la inceputul FSN era o tipa care tipa ca trebuie sa facem ceva nou, original, care sa nu semene cu nimic, dincolo de ideea obisnuita de partid si democratie cu partide. Foarte bine, sa spunem ca n-avem ideologie. In practica, exista grupuri de cotizanti la noul partid care ar vrea rapid stat minimal in varianta libertariana, altii cer statului subventii si facilitati pentru afacerile lor, altii s-ar tine de programul FMI si eventual chiar ar mari taxele ca ne incadram in deficit. Ce face partidul? Inteleg de mai sus ca ia deciziile prin votul majoritatii, dar chiar exista partide atat de lipsite de orizont incat sa se reduca doar la functia de tonomat? (fara legatura cu “tonomatele”, ma refer la principiul cu melodiile care canta in functie de cine baga pe moment banii). Ernu intreaba ce PROIECT ar avea partidul pentru Romania, ce scop national va propune el. Ciucu raspunde ca nu e nevoie, ca e de ajuns ca suntem economie de piata si ca avem democratie. Nu e adevarat. Orice management de companie privata, daca tot luam modelul asta, nu are ca “proiect” doar ca respectiva companie sa aiba un buget corect, sa concureze pe piata cu alte companii si sa-si plateasca taxele; astea sunt lucruri elementare, de la sine intelese; intrebarea e ce propune specific compania respectiva si ce viziune are managementul.

    • R.A.Muresan spune:

      Una dintre cele mai mari probleme ale lumii moderne nu este atit ideologia goala, cit faptul ca oamenii nu sint instruiti sa recunoasca ideologia, fie ea goala sau “plina”. Situatia e grava fiindca nerecunoasterea unei ideologii face ca inclusiv ideologia consistenta sa se transforme, in timp, in ideologie goala. Ideologia este un instrument de lucru, o schema temporara necesara unui demers de gindire: politicienii utilizeaza schemele astea temporare ca si cind ar fi definitive, ca si cind ar fi niste legi bine stabilite.
      Termenul de capitalism a aparut in contextul dezvoltarii ideologiilor marxiste, mai precis, a aparut pe un trend accelerat de ideologizare. Iar pe vremea cind ideologii marxisti ii dadeau tare cu mijloacele de productie si inventau lupta de clasa, capitalistii faceau bani asa cum se pricepeau ei mai bine, asa cum au facut-o dintotdeauna, fara a avea in minte vreo ideologie, si cu atit mai putin ideea marxista ca ei insisi sint niste asupritori. Politicile capitalistilor erau minimale, ideologic vorbind. Mai mult, dupa caderea comunismului oamenii s-au intors in mod natural la ceea ce stiau sa faca dintotdeauna, adica la acumularea de capital, culmea, fara a fi nevoie de o noua ideologizare: dimpotriva, pentru a fi eficienti ei au fost nevoiti sa lase deoparte ideologiile si sa se apuce de treaba. Istoria nu e o inventie.
      Asadar, capitalismul nu doar ca rezista si azi, dar infloreste pur si simplu din cauza deficitului de ideologie. Ideologia este instrumentul ginditorilor de anvergura, al filozofilor: politicienii insa s-au dovedit incapabili de a manipula corect ideologiile.
      Cind vii si spui ca nu ai nevoie de nici o ideologie pentru a lasa piata libera, sustinind ca cererea si oferta se vor regla singure in ceea ce numim pret, inseamna, fireste, sa desfiintezi ideologia ca organisme centrale cu armate de politicieni sau economisti mai pot face asta, indiferent de cit de bine ar fi pregatiti.

      • raulcat spune:

        lipsa unei ideologii nu este tot o ideologie?

        “Politicile capitalistilor erau minimale, ideologic vorbind”..??

        • R.A.Muresan spune:

          Lipsa ideologiei e tot ideologie, cam tot asa cum lipsa ideilor e tot o idee…

          Daca definim prin frig lipsa caldurii, ce ziceti, lipsa caldurii e tot caldura? Sau poate ca lipsa hranei e tot hrana… Dar lipsa democratiei, o fi oare tot democratie?

          • raulcat spune:

            depinde de unde pleci.
            daca cresti de la 0 absolut orice grad kelvin peste acesta, este mai cald..la fel si la restul.
            deci depinde de directia in care se deplaseaza evenimentul.
            dupa mine intoarcerea la capitalismul salbatic, este o involutie nu o evolutie.
            daca suntem atenti la capitalismul de inceputuri, pe care il descrie theodore dreiser in trilogia sa despre capitalismul american..nu cred ca ati fi de acord cu societatea existenta acolo.si cred ca nici ..cu lipsa ideologiilor .

  18. Scippio spune:

    Poate ca ideologia politica este un concept depasit. Mai ales in termenii clasici de stanga , dreapta. Poate. Dar in mod cert un nou partid, miscare, forum cetatenesc sau cum s-o chema are nevoie de un set de valori si principii bine definit. Altfel ar fi ca o gaina fara cap. Ca se cheama ideologie sau nu, who cares? Chiar nu vad niciun rost sa ne zdrobim in dispute intelectualiste pe tema definitiilor acestui sistem de valori. Acest eventual nou partid trebuie sa creada in ceva, trebuie sa aiba o viziune bine inchegata in legatura cu obiectivele de atins, trebuie sa propuna ceva. Ceva concret si palpabil. Nu poate veni doar cu un set de enunturi generale gen “cinste”, “competenta”, “sa fie bine pentru toti”, etc. Tehnocratia, managementul de tip corporatist sunt minunate, sunt mirobolante dar sunt doar mijloace. Nu pot fi scopuri in sine. Asa ca, ne place sau nu, intrebarea – Dorim puterea dar pentru ce? – ramane una cruciala. Si mai amintiti-va ceva. Singurul lucru pentru care s-a auzit pana acum ca mase de oameni sa vibreze si sa fie dispuse la anumite actiuni si chiar sacrificii a fost credinta in ceva. Si acel ceva in niciun caz n-a fost o metoda de conducere.

    • R.A.Muresan spune:

      In esenta, diferenta dintre un ideolog si un capitalist e aceasta:
      - ideologul spune: incearca reteta asta, e sigur buna, o voi incerca si eu, dar numai dupa ce ai incercat-o tu;
      - capitalistul spune: voi incerca reteta asta pe mine, iar daca da rezultate, ti-o voi vinde si tie.

      La sfirsitul perioadei comuniste, oamenii nu mai erau dispusi la sacrificii, desi multi mai credeau in Ceausescu si in comunism. Ei bine, dupa mai bine de douazeci de ani, dupa dusul rece al democratiei si incercarile dure ale capitalismului, mai bine de jumatate dintre romani sustin ca comunismul a fost o idee buna de guvernare, dar prost aplicata. Oamenii vibreaza in continuare la discursul de stinga, cu alte cuvinte credinta lor e fidela stingii. Sa fi devenit oamenii dispusi la sacrificii pentru reinstaurarea comunismului? Inclin sa cred ca nu.
      Credinta este importanta atit pentru omul obisnuit cit si pentru lider. Dar liderul nu trebuie sa sugereze necesitatea sacrificiului in numele credintei din partea celui guvernat, ci, daca e necesar si numai daca e necesar, ar trebui ca el insusi sa se sacrifice. In modernitate insa nu mai sint necesare sacrificii, cel putin nu sacrificii in sens generic. Asadar, de ce am cere determinare sau credinte care sa mearga pina la sacrificiu? Nu sacrificiul intareste credinta, iar credinta in sine nu justifica sacrificiul: credinta e intarita doar daca se verifica sistematic. Cine altcineva, daca nu un ideolog cere altora sa se sacrifice?
      Sigur ca sistemul de credinte primare ale oricarui om, fie ele unele mai degraba seculare sau panteiste, fie religioase in sens clasic pot fi inchegate intr-o ideologie. Daca este asa, si fiindca ideologia e intotdeauna nedemonstrabila, cel mai rau lucru cu putinta este sa-ti impui ideologia altora, si asta chiar inainte de a fi dus la rezultate remarcabile in cazul tau: in democratie, singurul demers de conceput pentru promovarea unei ideologii este constructia numita partid.

      Si exista doua posibilitati. Daca vorbim de un demers natural si liber de asociere, atunci se string mai multi oameni cu credinte/ideologii asemanatoare si care vor gindi reguli de functionare si obiective menite sa verifice — nu sa impuna — ideologia comuna. Ce sa verifice? Sa verifice ipoteza lor privitoare la obtinerea binelui comun. Daca insa constructia e una abstracta si nenaturala, atunci se ia o ideologie, se preda intensiv unei multimi, dupa care sint chemati cei care au asimilat doctrina. Cerinta este sa aplice ce-au invatat. Ce vor face ei? Ceea ce-au invatat: ii vor indoctrina pe altii.
      Cele doua situatii difera substantial: in prima, desi pare ca doctrina s-a conturat ulterior, sustinatorii ei o respirau deja la constituire — cel putin in parte –, in a doua, ideologia, chiar fiind una clasica, ramine cumva exterioara celor mai multi membri, chiar daca acestia o predau mai departe. Mai mult, in cazul asocierii libere demersul traditional care da rezultate e preluat din mers de catre fiecare dintre participanti, in cazul asocierii nenaturale traditia va fi transmisa ca atare, necritic, mai departe.

  19. [...] de titlu, care mi s-a parut promitator, am citit un articol semnat Vasile Ernu in http://www.contributors.ro/dezbatere/generatia-zero-a-politicii-romanesti-isi-face-partid/. Continutul dezamagitor m-a condus catre postarea urmatoarelor [...]

  20. RazvanM spune:

    Sintagma “generatie zero” da o senzatie de nou inceput, dar pare mai degraba o desconsiderare a acestei generatii, prea seamana a “nulitate”, ceea ce-i foarte trist.

    Pentru a vorbi despre generatia ajunsa la maturitate dupa 1989 trebuie sa vedem putin cine sunt acei oameni care aveau intre 10 si 25 de ani la acel moment. Fara a ne gandi la fantome care ne bantuie.
    - noi suntem cei care am trait pe viu ultima parte din drama Romaniei sub comunism
    - noi am vazut cum tot sistemul nostru de valori a fost invalidat de o realitate creata si mereu distrusa de catre fostii comunisti transformati in clepto-kapitalisti
    - noi am fost martorii transformarilor prin care au trecut parintii nostri, incapabili sa se mai adapteze la noile realitati
    - noi suntem acum cei care prin munca noastra platim nota de plata a unui trecut dezastruos si a unui prezent haotic; suntem tot mai constienti de cat de schimbatori sunt politicienii momentului si cat de mult ne influenteaza ei viitorul – nu doar pe cel imediat, ci pe cel de peste 20-30 de ani
    - suntem tot mai constienti de o realitate trista: generatia de dinainte de noi a gandit si gandeste in termeni de “dupa mine Potopul”; acestia sunt politicienii aflati la putere azi, iar ce ne pregatesc ei nu este un transfer de putere si stabilitate – ci o continuare a situatiei din ultimii 20 de ani
    - noi avem copii acum si, dupa ce am urmarit cu rabdare cum ne este risipit efortul de catre niste falsi lideri, am inceput sa ne pierdem rabdarea si suntem gata sa reactionam nu doar prin vorbe goale; nu mai vrem sa fugim din tara din cauza unor oameni iresponsabili, nu mai vrem nici sa ne opunem pasiv celor care au Puterea
    - Traian Basescu si miscarea pe care a pornit-o sunt un inceput, cu bune si rele. “Esecul” este vazut doar de oameni care au fost obisnuiti sa se complaca in indiferenta sau de cei care vor ca haosul sa continue. Eu nu am inteles niciodata de ce “opozitia” este “contra lui Traian Basescu” si de ce nu este “pentru” ceva concret. Prin asta s-a creat un gol politic imens, pentru ca “opozitia” de azi nu se reprezinta decat pe sine. Nu mi s-ar fi parut o idee proasta, de exemplu, ca asa-zisa opozitie sa faca un sacrificiu de imagine si sa sprijine deciziile absolut necesare economic – precum reducerea cheltuielilor din bugetul de pensii – si sa-si joace rolul de opozitie opunandu-se reducerii bugetelor pentru Educatie, Sanatate, investitii in infrastructura…

    Ideologia este importanta pentru orice partid, dar ce lipseste in Romania sunt metodele, stabilitatea, previzibilitatea si punerea in practica a ideilor. Ideologii politice avem, putem sa le imbunatatim aruncand un ochi peste lucruri care functioneaza de zeci sau sute de ani in alte tari, dar avem nevoie de a pune in practica aceste ideologii si aici ne cam gripam pentru ca descoperim cu surprindere ca nu poti pune un hot director de spital, nu poti pune un ticalos Ministru al Justitiei sau Prim-Ministru, nu poti pune infractori sa conduca Ministerul de Interne, Politia, Jandarmeria sau Vamile sau incapabili buni de gura pe post de Primar.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Articol preluat de pe Criticatac.ro


Articol preluat de pe Criticatac.ro

Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)