joi, martie 28, 2024

I’d always support my country, whether it was right or wrong

De vreun an acum, îmi recaut identitatea politică. Încerc să mă pun pe o hartă să-mi fie și mie mai clar ce sunt și în ce cred. Greu! Adică știu în ce cred dar îmi e greu să spun ce sunt. Am revenit chiar la literatura din facultate, i-am recitit selectiv și printre rânduri (deh, timpul nu mai e la fel de generos) pe clasicii și pe neoclasicii doctrinelor principale. Aveam asta de mai mult timp în cap, simțeam nevoia unei redefiniri a sinelui politic dar procesul a plecat chiar de la un cititor de pe contributors.ro care mi-a zis că eu nu-s ceea ce cred ca sunt și m-a trimis la http://www.politicalcompass.org. Și de atunci, de vreun an, l-am completat de vreo 10 ori, atent la fiecare detaliu.

Sunt mulți care declară că sunt de stânga sau dreapa, dar sunt o grămadă de noanțe și pot avea surpriza că nu sunt compatibili cu oameni care se declară în aceeași parte a politicii. Emai bine să știm în ce credem și să vedem de ce credem în ceea ce credem și după aceea să ne autoetichetăm și să spunem că suntem într-un fel sau altul. Avem nevoie de categorii mai bine definite și să vedem care este compatibilitatea dintre ele.

Am o problemă cu acest instrument (dar altul mai bun nu am găsit), mai ales cu modul în care sunt formulate unele întrebări. O primă critică e că este prea americanizat. O alta că întrebările nu lasă loc de detalii. E albă asu neagră. Și așa mi-a venit ideea să întorc provocarea cititorilor și contributorilor de pe contributors. Ce-ar fi dacă am discuta noi direct pe câte una sau mai multe din întrebările de acolo? Și să-mi și spuneți cum v-a ieșt testul și să discutăm ce înțelegem dintr-o întrebare sau alta.

Vă propun deci un mic experiment: valorile politice ale comunității contributors.ro. Sunt o comunitate on-line aici? Eu cred că da, deja avem comentatori consacrați. Este un experiment și voi continua acest exercițiu doar dacă văd că există interes din partea dumneavostră, și cât va fi menținut acest interes.

Încep deci dezbaterea cu o întrebare grea, a doua din test:

I’d always support my country, whether it was right or wrong.

x Strongly Disagree


Deci nu vă jenați, aștept răspunsurile dumneavostră. Și vă voi răspunde și eu, evident.

Distribuie acest articol

92 COMENTARII

  1. Strongly disagree.

    Sprijinul pentru o idee / pozitie / cauza etc. trebuie stabilit pe baza unei analize a contextului si a ideii respective in context. Adeziunea oarba la o idee sau concept, fara o analiza rationala si obiectiva nu face decat sa produca gloate. Gloatele sunt materia prima a politicianului. Nivelul de sanatate mentala a unui popor e mentinut de indivizi. Prea putini indivizi si un popor degenereaza in gloata (nu e de la mine, cred ca in Dune am citit).

  2. 1. ‘my country’ – asta mi se pare foarte vag… la ce anume se refera? La constitutie, la steag, la relief, la faptul ca are patru anotimpuri, la co-nationali (care dintre ei? includem femeile si romii?)? Trebuie sa se refere la ceva static, ceva care nu se schimba, care nu e fluid, ori totul este schimbator, volatil. Chiar si statul, idea de tara – tot o inventie a secolului XIX.
    2. nu stiu ce e ‘right or wrong’, depinde de context. De fapt, nimic nu e right or wrong, totul are nuante iar eu sunt datoare sa-mi folosesc creierul si sa dezbat.
    3. Care este ‘my country’? Asta ma tot intreb de ceva timp….
    4. Cine si cand din ‘my country’ vorbeste/ actioneaza? In ce context?
    Asta imi aduce aminte de o ciudatenie de pe Facebook – ceva de genul Centrul de combatere a anti-romanismului…..
    Deci, daca ar fi sa bifez, eu as bifa ‘Disagree’.

    • @ Alina

      Cu „my country” nu poți avea un raport… intelectual : nu cîntărești argumente pentru a opta apoi, boreal, că îți convine sau că te incomodează patria. Dl. Ciucu știe că Țara e o nebuloasă, că vocabula asta are un „ceˮ inefabil, un conținut greu de aproximat. De aceea, cu Țara e ca-n amor : o iubești, te inflamezi, îți palpită cămașa, te înfurii, o cerți patetic, îi mai dai o șansă, două, nouă, o părăsești înjurînd… Îndată ce-i fixezi cuvîntului ingredientele semantice, îi scoți din joc nimbul. Or, cine mai poate pretinde că încearcă sentimente copleșitoare în marginea unei intrări de dicționar?

      • Bun, dar tara nu e ceva dat de la natura – e ceva imaginat, creat, si apoi impus. Asta nu face ca o tara sa fie ‘a mea’. Unii sunt inclusi, altii lasati in afara din diferite motive sau capricii.

  3. Imposibil să mă încadrez la vreun punct. Tot ce pot să spun sînt două citate:

    MONTESQUIEU – „Să fii drept în toate, chiar şi în privinţa patriei tale. Tot cetăţeanul e dator să moară pentru patria lui, nimeni nu-i silit să mintă de dragul ei.”

    MONTAIGNE – „Dacă aş cunoaşte un lucru care serveşte ţării mele dar ar face rău omenirii, nu l-aş da în vileag niciodată; asta deoarece sînt, în primul rînd şi prin necesitate, cetăţean al omenirii, iar cetăţean al Franţei abia în al doilea, şi doar prin accident.”

    În fine, ambele sînt subsumate afirmației lui Schiller: „„Tocmai acesta este blestemul FAPTEI RELE – o datǎ săvîrşitǎ, ea induce şi pretinde mereu mai mult RǍU !”

    Așadar sînt dispus să fac multe pentru țara mea DAR NU SĂ MINT (și să mă mint). Fiindcă asta – minciuna – ne otrăvește SUFLETELE de peste un secol (mult înainte de comunism). RĂUL CERE ȘI MAI MULT RĂU !

  4. O intrebare naiva. O tara nu poate fi „right or wrong”. Poate un guvern, o stapanire, etc. Si atunci raspunsul ar trebui sa fie simplu, cel putin in ceea ce ma priveste. Disagree.

    • VPG – intrebarea este scrisa intr-o engleza aproximativa. N-are nimic de–a face cu americanizarea ci cu educatia indoielnica a celui care o scrie.

      „Were” si nu „was” se foloseste intr-o situatie ipotetica. Cu toate ca azi, bizonii nu sunt sensibili la nuante si pun „was” in orice situatie. De unde ambiguitatea formularii

      „I’d always support my country, whether it was right or wrong”
      s-ar rescrie –
      „I’d always support my country whether (un” If” mai pretios ) it were right or wrong,”

      care s-ar traduce la o prima lectura:
      Chiar daca e bine sau nu, eu imi apar/sustin tara.

      „Support my country” ar putea fi o metafora pentru „imi platesc taxele” .
      In care caz traducerea ar fi:

      „Eu imi platesc taxele intotdeauna chiar daca banii sunt aspirati in conturile kleptocratiei sau sunt folositi pentru cumpararea unor vaccinuri care nu se fabrica in Romania ”

      ___________

      „noante” si „alba asu neagra” „cum v-a ieșt testul” – ortografia domnului Ciucu e la nivelul englezei folosite in intrebare.

      • Ma bucur ca a aparut in fine un “nazist grammatical” si cand e vorba de texte in limbi straine. Propozitia este o “if clause” dar datorita prezentei a doua alternative de valoare egala – “right or wrong”, trebuie folosit “whether”. Asa ca “whether” nu este doar un “if” mai “pretios” ci este o cerinta a frazei – cel putin pentru cei ce vor sa se exprime corect .

        Variantele de raspuns denota lipsa de cunostinte de statistica matematica necesare pentru alcatuirea unui chestionar care chiar functioneaza. Probabil ca la facultatea Dlui Ciucu subiectul a fost omis. Paleta completa de raspunsuri este:

        1. Strongly agree
        2. Somewhat agree
        3. Neither agree nor disagree
        4. Somewhat disagree
        5. Strongly disagree
        6. Don’t know / won’t say

        Aleg ultimul raspuns “don’t know” pentru ca nu inteleg semnificatia cuvantului “country” in acest context. Tara ca parte a identitatii mele, tara ca summum de actiuni al guvernarii actuale? In cazul primei variante as raspunde cu “strongly agree”, in cazul ultimei cu “strongly disagree”. Asa ca … nu stiu.

        Nu inteleg de ce autorul a preferat sa intrebe romanii in engleza, dar ca sa raman in spiritual articolului day copy/paste mai jos replicii care mi-a venit in minte cand am citit pentru prima oara intrebarea si am cugetat asupra semnificatiei cuvantului “tara” in acest context. Replica este din filmul “Gladiatorul” si apartine lui Marcus Aurelius in ultima sa conversatie cu generalul Maximus.

        “There was once a dream that was Rome. You could only whisper it. Anything more than a whisper and it would vanish… it was so fragile.”

        • Daca ati fi citit cu atentie macar primul paragraf al articolului, nu doar intrebarea din titlu, nu ati mai fi facut supozitii cu privire la cunostintele mele de scalare. Si ati fi aflat și de ce intrebarea este in limba engleza.

      • Sa nu criticam ortografia d-lui Ciucu prea mult, banuiesc in scrisul d-lui graba si lipsa de revizuire pentru corectura.
        Formularea in engleza, ca sa parafrazam un prim ministru post-decembrist, „suna ca dracu’ „, de acord, dar nu ii apartine, ci este originalul din site-ul mentionat, asa ca indicatia de a citi/reciti articolul, asa cum spune autorul, este pertinenta, iar elementara informare ar cere sa intrati un minut pe pagina indicata. Scuzati-ma, nu polemizez, nici nu critic, doar remarc cinismul fara rost.
        Testul e simplist, naiv si a fost facut probabil pentru uzul cu persoane care au oarece dificultati in a-si aminti complicatul poem „catelus cu parul cret”, – varianta in engleza daca o fi asa ceva, sau echivalent – in intregime; oricine altcineva s-ar simti cam inghesuit de ingustimea optiunilor-raspuns, parerea mea. Dar, dat fiind ca e un test si trebuie marcata o optiune, a mea este categoric DISAGREE, si din cauza intrebarii superconfuze.

  5. intrebarea nu este suficient de clara, lasa prea mult loc interpretarilor de orice fel, si mai ales, lasa loc de manevra celor pasionati de conspiratii si bushitlerisme.

    trebuie definite inainte „right” si „wrong”. de exemplu, daca as fi german, germania ar fi tara mea, dar daca ma inrolez in ss si pornesc la casapit polonezi si evrei pentru hitler, nu inseamna ca lupt pentru tara mea, ci pentru un dement. la fel in cazul rusiei. folosesc aceste doua exemple pentru ca sunt foarte clare.

    cred ca „right” or „wrong” trebuie inlocuit in acest caz cu „stat de drept” sau „unrechtsstaat”. intr-un stat de drept ma simt reprezentat, nu si intr-o tiranie. chiar daca romania e tara mea, cand la conducere e ceausescu, daca nebunul declara razboi ungariei, eu as dezerta, pentru ca nu as lupta pentru tara mea, ci pentru nebunia lui ceausescu. exista si situatia mai delicata a romaniei antonesciene in lupta cu urss, in care elegerile nu sunt atat de clare. nu stiu daca la ele te gandeai.

    cat despre sinele politic, economic esti capitalist, sau cu simpatii capitaliste – partea dreapta, social esti progresist – partea stanga. asta, parerea mea, se traduce prin liberal.

    (renunta la political compass. e inutil pentru ca e extrem de partinitor si induce in eroare. de exemplu, conform ps, chavez e mai democratic decat nethanyahu, hollande, ala cu taxe 100%+, e mai libertarian decat romney, papa benedict era mai totalitar decat un islamist ca mahmoud abbas)

  6. Intr-adevar grea intrebare, prin simplitatea ei. Personal, nu as sprijini tara (de fapt, guvernantii, sau populatia, caci tara in sine nu poate fi vinovata de nimic, niciodata) in orice actiune iresponsabila, dar cred as incerca sa gasesc eventuale circumstante atenuante si sa justific in fata altora aceste actiuni discutabile.

    Per total insa…

    Disagree

  7. Să ne gândim un pic la cum e formulată întrebarea şi apoi, la istoria ţărişoarei. Când folosim „always”, absolutizăm discuţia, deci nu e loc de „probabil”, „poate”, ci doar de „da” sau „nu”. Prima oară când am completat chestionarul nu am fost atent la formulările tuturor întrebărilor, tocmai datorită formulărilor capcană şi am ales să las deoparte emoţiile, impulsurile şi falsa moralitate de care se înconjoară mulţi „naţionalişti”, tocmai pentru a furniza un răspuns gândit raţional. În final, m-am gândit la perioada comunistă, care a vrăjit mulţi oameni, dar care s-a dovedit falimentar economic, politic, ideologic, moral şi social. Poate fi sprijinit un stat în care oamenii sunt omorâţi sau închişi dacă au opinii diferite? Care îi supune la condiţii vitrege de trai, deşi are potenţialul să facă viceversa? Care promovează linguşeala şi neîncrederea în cei din jur drept condiţie de promovare? Egalitatea în bunăstare, dar inegalitatea de şanse?

    Răspunsul meu a fost „nu categoric”! Îmi iubesc ţara, dar nu pot fi de acord cu tot ce se întâmplă în ea sau cu direcţia în care o ia.

    • Mie mi se pare relativ simpla asta în esența ei – strongly disagree.

      Dar, rememorând o groază de literatură despre istorie și/sau beletristică despre persoane puse în situații istorice concrete (război, de exemplu), mă simt nevoit să modific în – disagree. Nu ”cedez” mai mult pentru că principiul rămâne valabil.

      • Pentru tara lor (nu doar pt. Romania) unii au murit din idealism, unii c-au nimerit intr-un context nefericit altii au stiut exact ce fac si de ce mor.

        Dar multi, prea multi, au murit degeaba.

  8. Laszlo are dreptate, si raspunsurile urmatoare dovedesc asta.
    Dupa mine are dreptate pentru ca intrebarea (aici ai avut tu dreptate) este deosebit de prost formulata.
    Daca era „I will always support my country when it’s right” ar fi existat o recolta bogata de agree/strongly agree.
    Asa cum e formulata aici, raspunsurile disagree/strongly disagree se refera de fapt la versiunea „negativa” a intrebarii, „I’d always support my country, whether… it was wrong.”
    Un reality check – cati dintre cei care au raspuns disagree/strongly disagree si-ar mentine raspunsul daca intrebarea era „I will always support my country when it’s right”?
    QED.
    Deci intrebarea aproape ca n-are sens in aceasta formulare. Aminteste de celebrul referendum al d–nei Udrea, sau ce-a fost ala in Bucuresti, acum vreo 2-3 ani.

  9. „disagree” de doua ori, atat pentru tara de origine cat si pentru tara de adoptie.
    Dar intr-adevar marea problema consta in a defini ce-i „right/wrong”.

  10. Aș sprijini întotdeauna parintii /copiii mei, dacă fac bine sau rău.
    x Strongly Disagree
    x Disagree
    x Agree
    x Strongly Agree

    Cine poate fi sincer sau poate aplica sincer ce afirma?
    Si apoi, cine hotaraste care raspuns este de dreapta/stinga?

    Pe Voxpublica este ceva aste ceva asemanator:
    http://voxpublica.realitatea.net/politica-societate/cetatenie-romana-a-la-russe-93597.html
    Niciun roman care raspunde nu rezulta ca ar fi roman, oricit s-ar stradui ;)

    • CARE RASPUNS E DREAPTA SI STANGA

      Multumesc pentru intrebare. Nu hoatarasc eu, dar istori se stie: Dreapta este natională iar stânga este internațională.

      Stanga a organizat mai multe Internaționale din sec IX pana azi si au facut mare caz de acesta deoasebire.
      Dar vedem că astazi si nationaliștii se internaționalizează.

      Presupun că autorii testului ne-a pus la stanga pe axa stanga dreapta dacă am bifat disagree…

      • În versiunile lor radicale, stînga și dreapta pot fi ambele axate pe elementul național, respectiv pe o construcție transnațională. Ne putem închipui lesne o dreaptă a cărei dogmatică pleacă de la legendarizarea unui trib, a unei seminții, a unui fel de a sluji cutare zeu. Sau de la o teorie rasială. Poate apărea, astfel, un „fascism” nordic (a cărui utopie să-i includă pe danezi, suedezi, norvegieni, islandezi, feroezi…), sau unul al rasei galbene, sau al popoarelor slave. Apoi, comunismul a început cu idealuri internaționaliste, dar s-a convertit mai tîrziu, strategic, într-un soi de delir naționalist, umplîndu-și vitrina cu lozinci autohtoniste, voievozi ajustați ideologic și un letopiseț pe gustul elitei conducătoare.

  11. Răspunsul meu e ” Strongly Disagree” – întrebarea e confuză pentru că pune egalitate între ţara şi guvern.
    Există multiple exemple în istorie: mulţi ruşi s-au întors în ţară după revoluţia din decembrie să ajute la refacerea ţării şi au ajuns în Siberia la reeducare pentru 20 de ani…

    • Chestiunea cu tara si guvernul…

      Pai decizile pentru tara le ia Guvernul (cand nu sunt impuse de altii, dar și atunci sunt consfințite de guvern) deci nu cred că putem face distincția.

      ȘI mai cred că Guvernul se folosește de dragostea de țară a noastă pentru a-și urmări și interese politicianiste, personale.

  12. STRONGLY AGREE.
    Sprijinul pentru propria tara nu are nici o legatura cu performantele sau contraperformantele celor ce vremelnic o reprezinta. Sprijinul pentru propria tara este neconditionat, sau ar trebui sa fie pentru un om cu o gandire moderna.
    Dezacordul cu Ponta sau Basescu, Antonescu sau Becali nu inseamna dezacordul cu Romania. In fond ei sunt doar rezultatul unor batalii politice.
    Romania este si Cartarescu sau Liiceanu, nu doar Sorin Rosca Stanescu.
    Romania este si Coposu, nu doar Iliescu.

    • Daca ai fi cetatean in Germania nazista, sa-ti sustii tara ar insemna pentru tine:

      a) sa-i sustii lagarele de exterminare si tendintele expansioniste care vor duce la cel mai mare macel al secolului XX

      sau

      b) sa incerci sa faci populatia sa inteleaga ca ideologia si traiectul pe care s-a inscris sunt total gresite, sa incerci sa salvezi oameni de la moarte, etc?

      Ce faci cand moralitatea deciziilor politice din tara ta e contrara moralitatii tale?

      • Poate de asta sunt germanii in topul topurilor, ca si-au sustinut tara oricand. Si japonezii, alti nenorociti care mureau pentru tara aia a lor aliata cu Germania.
        Dar am inteles, tu vorbesti de pacatele celor de la putere ca scuza pentru lipsa de sentiment national. Si sunt de acord cu tine, este o atitudine aproape generala printre romani, am discutat cu multa lume inclusiv cu cei ce incercau sa imi demonstreze ca a-ti sustine tara e o tampenie. Aveau o sumedenie de explicatii ca sa isi justifice lipsa acestui sentiment.

        Poate te gandesti totusi la o ciudatenie, astia cu sentimentele astea nationale puternice sunt aia care ies cu capul sus in lume si tocmai noi astia care respingem astfel de notiuni suntem priviti cu dispret, pe oriunde ne ducem.

        • Nu ai raspuns la intrebarea ultima: Ce faci cand moralitatea deciziilor politice din tara ta e contrara moralitatii tale?

          Cine a vorbit de lipsa de sentiment national? E mai mult sentiment si zbucium in cei care incearca sa-si intoarca tara de pe drumul distrugerii decat in cei care o imping inconstient dar cu mandrie nationala spre buza prapastiei! Sa-ti iubesti tara cu patriotism inseamna sa-i arati greselile, cum altfel sa si le indrepte vreodata? Numai un dusman i le-ar acoperi! Si cel mai perfid instrument de care se folosesc dusmanii unei tari este nationalismul. Este factor cheie in manipularea din interior (si exterior!) a unui popor.

          Cati dintre germani mai sustin azi politica Germaniei naziste din anii 30-40 sau pe Hitler? Crezi ca sunt mandri de faptele lor de atunci? Vorbesc de generatiile actuale, cele care au dus Germania in topul topurilor, dupa ce generatia contemporana cu Hitler o dusese in abisul abisurilor pana la sfarsitul razboiului. Gandeste-te ce ruptura ideologica este astazi intre cele doua generatii! Cat de mult isi renega germanii astia conemporani si plini de succes vederile parintilor! Nu de fatada, ipocrit, ci in mod real si in esenta.

          Uite cum a fost posibil de fapt succesul! Ca sa progresezi, asa cum au facut-o ei, trebuie sa-ti recunosti greselile (repet, asta e adevaratul patriotism!) si sa-ti temperezi nationalismul care te orbeste. Exact asta au facut dupa razboi germanii si japonezii, iar asta a fost o cale naturala spre vindecare si progres.

          Intr-o tara cu multe probleme de ordin moral poti sa iesi cu capul sus fara sa fii fudul (ca in proverb) doar daca stii ca te-ai implicat in educarea oamenilor.

    • Hmmmm! Cine a depasit limita?
      Daca vorbesti de guvern poti sa ii retragi sustinerea si sa ceri demisia. Daca sunt foarte multi care fac asta, se poate chiar realiza.
      Daca vorbesti de un partid poti sa ii retragi sprijinul si sa nu ii mai dai votul.
      La fel daca vorbesti de un presedinte.
      Si Parlamentul poate fi dizolvat in anumite conditii.
      Iar in final poti chiar iesi la arme si sa faci o revolutie. In acest caz, impotriva cui o faci? Ai mai auzit tu de vreun popor care sa se ridice impotriva… tarii care a depasit limita?

  13. „Right or wrong, Our Contry” a fost la origine un toast al unui comandant din marina americană, îmi scapă numele lui acum, pe la 1800, şi, din câte ţin minte, tot toastul avea şi ceva din a se convinge pe sine şi pe ceilalţi de justeţea acţiunilor lor în numele ţării. Simplul fapt că a luat în calcul chestia cu wrong arată că nu era chiar aşa de convins nici el.
    Strongly disagree.

  14. Strongly Disagree

    ***

    Mai interesanta ar fi intrebarea daca i se pune unui solicitant de cetatenie romana (sau alta). Putem banui raspunsul acestuia, daca isi doreste sa fie sigur de obtinerea cetateniei.

    Si mai interesant ar fi sa reformulam intrebarea pentru noi, cei care sintem deja cetateni cu drepturi depline:

    Ce ar trebui sa raspunda un solicitant de cetatenie la intrebarea „Imi voi ajuta intotdeauna tara, indiferent daca e bine sau rau”?

    x Strongly Disagree
    x Disagree
    x Agree
    x Strongly Agree

    Sper ca v-am de lucru. Din punctul meu de vedere, un viitor cetatean roman de incredere ar trebui sa bifeze ultimul raspuns. Stiu ca probabil ar minti, dar nu conteaza. Vreau sa verific daca isi doreste suficient de mult cetatenia romana incit sa spuna o minciuna pentru viitoarea sa tara. Si daca detine un minim de inteligenta.

  15. Asa, si? Cum se defineste identitatea politica in functie de raspuns? Care raspuns e de dreapta si care de stanga, agree sau disagree ?

    • Stanga e internațională, dreapta e națională, cel putin d.p.d.v. istoric.

      Deci dacă ne pasă de și de alți oameni care nu-s cetățeni români și tara noastră le greșește (sau le greșește guvernelor lor) atunci ar trebui să fim de stânga…

      Dacă ne pasă mai puțin de alții și mai mult de țara noastră, ar cam trebui să fim de dreapta.

      Și nu știu de ce mi-a venit acum în minte momentul 1999, când pe timpul mandatului lui Emil Constantinescu NATO a atacat Serbia și a folosit și baze aeriene din RO. Atunci noi nu eram in NATO.

  16. Strongly Disagree

    Tara, guvernul, parlamentul subt creatii umane subiective si supuse greselii. Nu am cum sa-mi reprim convingerile si valorile doar din patriotism.

    Sau poate ca la mine patriotismul e destul de la coada in lista valorilor personale. Posibil, nu neg.

    • Sa critici constructiv tara ta pentru greselile pe care le face (si sa o sustii in deciziile bune) inseamna patriotism. A o sustine orbeste chiar daca greseste nu e patriotism, e nationalism.

  17. Multumesc pentru reminder, am dat testul prin februarie anul trecut si am si salvat rezultatul. Am ramas socat sa vad acum aproape acelasi rezultat, dar pe un trend pe care il recunosc in ceea ce simt de la venirea la putere a USL.
    http://www.politicalcompass.org/printablegraph?ec=-2.50&soc=-0.62
    http://www.politicalcompass.org/printablegraph?ec=-2.12&soc=-0.36

    „Am o problemă cu acest instrument (dar altul mai bun nu am găsit), mai ales cu modul în care sunt formulate unele întrebări. O primă critică e că este prea americanizat. O alta că întrebările nu lasă loc de detalii. E albă asu neagră.”
    – Bineinteles ca formularea si lipsa de „detalii” pun probleme unui stangist irecuperabil invatat sa alunece printre alb si negru!

    „l-am completat de vreo 10 ori, atent la fiecare detaliu.”
    – You are doing it wrong! Set it and forget it. Incercare patetica de a trisa, sau un strigat de neputinta? In ambele situatii, vezi mai sus, „irecuperabil”.

    x Strongly Disagree – Evident. Intrebare grea doar pentru serpi, sociopati si oi. Totul pe lumea asta se poate reduce la alb si negru, folosind compasul moral din dotare. Cine-l are.

      • V-a inflamat eticheta de „stangist” sau cea de „irecuperabil”?
        Replica „ba tu” made-my-day. In curand o sa fiu atat de zen (zazen) incat nu o sa mai reactionez la internet trolling „www.blablabla.org. Discuss”. Daca v-ati fi pronuntat initial pe FONDUL subiectului si nu numai pe FORMA, poate as fi trecut cu vederea pescuitul pe internet.

        Sigur ca va simtiti bine in aceasta comunitate de oameni MODERATI. Ia incercati sa faceti pui la politeia, blogary, noua republica si de ce nu, si noua dreapta…

        • Replica mea avea, speram eu, un dram de umor. Se pare ca limbajul scris nu ajuta prea mult. E prea simpla si stupida ca sa fie luată de bună…

          Ma simt excelent in acesta comunitate de oameni moderați și nu vreu sa fac pui pe la niciunul din site-urile indicate de dumneavostră. Au incercat-o altii inaintea mea, dar le-a lipsit comunitatea de aici si s-au intors.

          Or fi aceasta o comunitate de oameni moderati dar e si foarte critică și exigentă.

  18. Întrebarea nu este greșită, te lasă pe tine să te caracterizezi. Firește că „țara” nu ia decizii, ci oamenii care o conduc. Deci mai pe șleau, „ești ușor manipulabil pe teme de naționalism, patriotism și interes național” ? Strongly dissagree.

    Nu prea sunt de acord cu eticheta de „libertarian” pe axa verticală a autoritarismului. Au evitat „liberal” pentru că acest cuvânt are o conotație unică în US, anume „socialist”. Dar „liberal” este termenul corect, cel puțin în limba română.

    Pe axa economică întrebările sunt puține, slab alese și interpretate, m-au plasat mult mai la stânga decât sunt în realitate.

    • Si eu cred ca in partea asta de lume cuvantul corect ar fi liberal. Cel putin la nivel de secol 19.

      Liberalii de secol 20 s-au conservatorizat cam rău. Peneliștii sunt conservatori de-a binelea azi.

  19. STRONGLY AGREE

    Tara mea – Romania – este o entitate deasupra sistemelor politice, a politicienilor de moment, a politicilor bune sau rele ce tin circa o secunda istorica.

  20. Mi-am pus intrebarea mai de mult, dar am plecat de la un alt punct de vedere – where is my homeland – my country?
    Mi-am gasit raspunsul si raspund „agree”.

    Mi-am pus intrebarea de mai sus numai dupa ce nu ma regaseam, eram mereu in contradictie cu vecinii mei – oare de ce?- cu ceea ce se intampla in jurul meu si dupa ce am avut sansa sa traiesc altfel, in alte locuri.

    Cineva spunea ca „vrea o tara ca afara!”
    „Just do it!” poate sa fie un raspuns posibil!

    RO is not my country – sad, but true!
    RO is a country, temporary living there, and this is all for me!”Disagree” with RO!
    Lupt cat pot pentru a aduce schimbarea in RO!

    Dar nu pot respinge total RO pentru motivul simplu ca m-am nascut, am crescut si am fost educat aici, o parte din ea este in sangele meu, dar valorile comunitatii din aceasta tara nu ma reprezinta – sad, again, but true!.

    Sunt mai bun decat vecinul de langa mine?
    Incerc sa demonstrez ca DA, si sincer nu imi iese intotdeauna. Incerc in fiecare zi, cum ii spuneam unui cunoscut, sa fiu mai bun decat ieri. Papa i-a recomandat Presedintelui ” Be good!”, deci este ceva care merita sa fie incercat – parerea mea. Este o lupta de transformare care incepe din mine, ajunge la tine si mi-as dori sa ne cuprinda pe noi, care inca nu sunt voi.

    Sa nu credeti ca este un fel de a fugi de raspundere – dar resping tot asa cum o majoritate respinge o minoritate care isi doreste altceva.

    Este bine? Este conflictul acesta bun?
    Nu cred, dar nici nu pot accepta ceea ce mi se arata, nu pot accepta pactul cu „The Devil”!
    Daca am fi in epoca Vestului Salbatic atunci unii isi faceau singuri dreptate, dar acele vremuri au trecut de mult, dar din pacate mentalitatea comunitatii noastre a ramas intepenita in acele vremuri.

    Nu este „the rule of law” este inca domnia muschiul!
    „Disagree” – again!

    Nu vreau perfectiune – vreau numai un „mai bine”, cu tendinta relativ constanta de crestere!

    Trist tare!

  21. STRONGLY AGREE
    Nici nu văd alt răspuns valabil/posibil. O țară nu „face” bine sau rău. O țară nu are voință și nu acționează. În schimb, vremelnicii ei conducători pot face lucruri bune sau rele.

    Întrebare idioată, iar interpretarea dată răspunsurilor posibile, la fel.

  22. tzara e un concept.statul ;un grup de indivizi cu interese convergente.
    curentul natzionalist a provocat doua mari razboaie mondiale.
    soarele,vintul,riul nu se impiedica de false frontiere.
    doar ca aci,cum zice un rumin iubitor de unguri, la inceput,e in voga sa spui strongly disagree,dar sa gindeshti multilateral etnic si istoric

  23. Am o realizare – m-am schimbat in 4 ani.

    Am ajuns sa imi controlez nivelul de autoritate – uneori si cand dau buna ziua parca cer sa se intample ceva acum, right now! – si m-am apropiat de Milton Friedman.

    Oricum omul este intr-un proces permanent de transformare si cea mai interesanta mutatie, verificata printr-un alt test, este cea cauzata de job – nu degeaba se spune ca unii care ajung sefi isi pierd mintile!

  24. Domnule Ciucu, dupa cum vedeti majoritatea raspunsurilor sunt „strongly disagree”. Ma alatur si eu acestei optiuni. Dar demonstreaza asta ceva? Imi pare rau dar nu inseamna chiar nimic. Tipul acesta de intrebari face apel la un om onest. Onest, in principal, fata de el insusi. Vreti sa recunoasca oamenii ca sustin ceva „wrong”? Dar nu vor face asta, nu in mod reprezentativ statistic. Pur si simplu, fanii dacilor, nationalistii de sec. XIX, conspirationistii si toti cei asemenea lor vor sustine ca, de fapt, dreptatea este de partea lor (oricum, in mintea lor, tara sunt ei, ei nu pot gresi deci tara nu poate gresi). In plus, asa cum am vazut comentat si mai sus sofismul de serviciu este „tara nu poate gresi”. Poate gresi un conducator dar nu si tara. Va dati seama ca, avand acest instrument de rationalizare la indemana, oamenii pot sustine orice, de exemplu ca albul este negru si noaptea este zi. In consecinta, da, citind raspunsurile detaliate intelegi ceva dar rezultatele agregate statistic ale testului nu au nicio relevanta. Si inca ceva, pentru adeptii teoriei „tara nu poate gresi”:
    Ce reprezinta pana la urma tara? Poporul poate gresi? O tara paralizata de un sfert de veac, incapabila de evolutie, manelizata si vulgara poate gresi? Sau ceea ce vedem in jurul nostru este fals si, undeva in lumea ideilor, exista o Romanie ideala? Referitor la un alt comentariu: poporul care l-a ales pe Hitler si l-a urmat in aventura lui nebuneasca poate gresi? Poporul respectiv era incantat cand Franta a fost infranta. Era de bine? Sau, iarasi, a dat cineva o definitie si a fixat o data pentru totdeauna ca poporul german se identifica doar cu Goethe nu si cu Goebbels? Poate ar trebui sa ne recunoastem greselile, fara patima si fara pus cenusa in cap dar cu realism si, astfel, am reusi sa le eliminam mai repede.

    • @Alexandru: bine punctat. Exemplul cu Hitler e momentul de fractură logică al taberei naționaliste:
      1. Daca nu subscriu la politicile de razboi rasial, spațiu vital, conspirație evreiască, predestinare istorică a rasei ariene etc., atunci nu țara îmi cere să ucid în numele ei, ci niște dictatori nebuni pe care nu-i vor urma, nici chiar dacă conving 70% din restul poporului.
      2. Dacă în schimb eu cred în aceste idei, atunci mă voi înrola în SS și voi beli polonezi și belaruși cu milioanele, pentru că țara mi-o cere. Acești oameni sunt dușmanii noștri nativi și e doar o chestiune de timp până când ne vor distruge deci e patriotic să ne apăram.

      Ori întrebarea se referă tocmai la punctul 1: știu că „țara” greșește, prin liderii ei și prin majoritatea cetățenilor. Îi susțin din naționalism sau mă solidarizez cu niște principii care ar trebui să guverneze orice țară ? Am un cod etic personal sau sunt masă de manevră a populiștilor naționaliști ?

    • Cum sa nu demonstreze. Cititorii site-ului sunt bine informati si deci capabili sa gandeasca si sa ia decizii. In razboaiele din trecut cei care au pus mana pe arma, garantat nu erau cititi si bine informati – 99% din ei. Poate erau partial informati, dar au cazut prada manipularii si indoctrinarii.

      Numarul doi, contextul international de azi e total diferit. Cine mai e „fraier” (vorbim de oameni care au inteles de jocurile de putere care se fac) sa moara pentru tara „lui” cand stim cu totii ca e vorba de interese economice si de multe ori nici macar nationale ci doar pentru companii privilegiate (coruptie). De ce il evocam pe Hiter? Dar USA ce face in zilele noastre? Da, sunt mai spalati mai atenti la imagine dar la fel de bine ii doare in cot de drepturile omului, de comunitatea internationala si chiar de proprii cetateni…

  25. In primul rand va multumesc tuturor pentru raspunsuri. Depate de mine gandul de captatio benevolentiae dar ma simt bine in acesta comunitate.

    Apreciez raspunsurile dumneavostra, si cum eram dator si eu cu al meu, il ofer fara retinere: Strongly Disagree, cam din aceleasi motive exprimate de Ciupri.

    Intrebarea din titlu m-a facut sa ma gandesc la momentele in care România a greșit in istorie si daca suntem pregatiti pentru a fi sinceri. Lucrurile sunt extrem de complicate, mai ales daca judecam istoria in termeni de bine si rau, dar nici nu putem evita sa o facem.

    Cred ca majoritatea dintre dvs., cei care ati raspuns, veti fi de acord cu ideea ca ceea ce le-am facut Bulgarilor la Pacea de la Bucuresti in 1913 cand am luat Cadrilaterul, a fost o măgărie.
    Pe de altă parte, colonizarea Dobrogei după 1878 mi se pare OK. Deci contextul contează enorm.

  26. Majoritatea celor care dau testul asta vor afla ca sunt liberali de stanga… chiar daca nu vor s-o recunoasca. Deh, a devenit o rusine sa fii de stanga, zice lumea ca esti „comunist.” De parca daca ai fi de dreapta automat ai fi fascist. :)

    • E un test simplut si prost conceput.

      Eu am iesit fix in punctul din centru, ceea ce la ideile mele este incorect si imposibil. :-D

    • Și eu am aflat că sunt liberal, ceea ce știam deja, și de stânga, ceea ce ma surprins profund. Întrebările sunt astfel formulate încât fie ești un fundamentalist al pieței și o consideri un scop în sine („the freer the market, the freer the people”), fie ești un intervenționist de stânga dacă consideri de exemplu că piața liberă doar un instrument.

      În schimb, întreaga Europă este spre extrema dreapta economică deși vasta majoritate au impozite progresive și asigurări medicale universale !
      http://www.politicalcompass.org/euchart
      Țări ca Suedia și Germania au cică viziuni economice similare cu Milton Friedman… Nimeni care a studiat fie și în treacăt problema economiei politice nu poate să ia în serios asemenea rezultate.

      NB: toți marii călăi, dictatori criminali și dezaxați ai istoriei se află în jumătatea de sus, pe latura autoritaristă, indiferent de aroma economică. Aviz amatorilor cărora le dă cu plus. Chiar și zero acolo trebuie să vă pună semne de întrebare.

  27. salut, Ciprian. am vrut de ieri sa raspund si eu dar abia acum apuc. mi-am pus in plan sa nu citesc comentariile celelalte decat dupa dupa ce inregistrez comentariul. si eu cred ca e o intrebare grea si ca sensul este in intelesul cuvantului „support”. incep cu o mica povestire: aveam ieri o discutie cu cativa copii de scoala generala despre dilema „sa-i spun prietenului meu atunci cand greseste riscand sa-l pierd? sau sa il menajez, asteptand un moment mai potrivit?” discutiile s-au dus de la tonul cu care spui ceva neplacut (care poate fi un tipat sau unul mai claculat) pana la cum pregatesti pe cineva care-ti e prieten sa asculte criticile/si sa inteleaga ceva din ele. cu o tara e mai complicat decat cu o persoana, macar ca a) nu ai reactie si b) nu poti influenta decat foarte rar si in circumstante speciale atunci cand intrevezi o corectare. asta mai ales cand ne referim la lucruri care sunt deja trecute/clasate. una peste alta, raspunsul meu la intrebare este „disagree”. simt insa ca lipseste ceva in grila de raspunsuri pentru ca toate cele patru au in subtext faptul ca iti pasa. cu alte cuvinte, pastrand analogia cu povestea, nu esti indiferent fata de prietenul care o ia razna, incerci sa faci ceva si nu zici „nu-mi pasa deloc”. intrebarea contine practic in subtext presupunerea ca iti pasa (de tara ta), in sensul in care esti deja in situatia in care ai discernamantul/pozitia in care sa spui „it was right” sau „wrong”.

    • Intrebarea din test era pusa in contextul de bine/rau si mai ales – cred – intr-un context democratic unde exista libertatea de a alege. Hai sa nu o transformam intr-o tiranie, OK?

      Eurovision nu este o dilema. Eurovision este un concurs muzical. Nu exista melodii bune/rele decat in sens artistic, nu in sens etic. E adevarat ca s-a politizat, dar chiar si asa exista – pentru spectatori – libertatea de a alege. Daca fiecare ar vota cu tara lui n-ar mai fi nevoie de concurs, fiindca ar castiga intotdeauna tara cea mai populata, indiferent de melodie. Mai bagam si votul obligatoriu pentru toti posesorii de telefon mobil si ne trezim in plina dictatura, nu credeti?

  28. x Disagree
    E simplu : cand un personaj sa il luam pe hitler ca „tip ideal” ajnge in mod democratic sa conduca o tara; un german nu se mai regaseste in valorile propovaduite de acesta.

  29. Strongly Disagree clar. Eu nu sunt tara mea. Eu sunt eu. Nici un om nu poate fi responsabil pentru alte fapte decat ale sale. Tara nu are o minte a ei, nu este cineva;e doar o colectivitate de indivizi fiecare cu ideile si dorintele sale. Eu pe political compass nici nu intru fiind un anarho-capitalist/libertarian. Aalegerea dintre stanga si dreapta este falsa alegere. Adevaratul compas politic este o dreapta cu 2 capete. Intr-un capat este libertatea si in celalalt tirania. Mie falsa dihotomie de stanga si dreapta nu-mi spune nimic. Comunismul de exemplu a fost catalogat extrema stanga iar nazismul extrema dreapta, insa eu, cetateanul care iubeste libertatea imi dau seama ca ambele ma transforma intr-o drona loiala partidului sau viziunii celui mai iubit fiu al poporului si ca dreapta si stanga este o poveste de adormit copii de scoala generala. Va las cu niste fragmente din Anatomia Statului de Murray N. Rothbard:

    ” With the rise of democracy, the identification of the State with society has been redoubled, until it is common to hear sentiments expressed which violate virtually every tenet of reason and common sense such as, „we are the government.” The useful collective term „we” has enabled an ideological camouflage to be thrown over the reality of political life. If „we are the government,” then anything a government does to an individual is not only just and untyrannical but also „voluntary” on the part of the individual concerned. If the government has incurred a huge public debt which must be paid by taxing one group for the benefit of another, this reality of burden is obscured by saying that „we owe it to ourselves”; if the government conscripts a man, or throws him into jail for dissident opinion, then he is „doing it to himself” and, therefore, nothing untoward has occurred. Under this reasoning, any Jews murdered by the Nazi government were not murdered; instead, they must have „committed suicide,” since they were the government (which was democratically chosen), and, therefore, anything the government did to them was voluntary on their part. One would not think it necessary to belabor this point, and yet the overwhelming bulk of the people hold this fallacy to a greater or lesser degree.

    We must, therefore, emphasize that „we” are not the government; the government is not „us.” The government does not in any accurate sense „represent” the majority of the people. But, even if it did, even if 70 percent of the people decided to murder the remaining 30 percent, this would still be murder and would not be voluntary suicide on the part of the slaughtered minority. No organicist metaphor, no irrelevant bromide that „we are all part of one another,” must be permitted to obscure this basic fact.

    If, then, the State is not „us,” if it is not „the human family” getting together to decide mutual problems, if it is not a lodge meeting or country club, what is it? Briefly, the State is that organization in society which attempts to maintain a monopoly of the use of force and violence in a given territorial area; in particular, it is the only organization in society that obtains its revenue not by voluntary contribution or payment for services rendered but by coercion. While other individuals or institutions obtain their income by production of goods and services and by the peaceful and voluntary sale of these goods and services to others, the State obtains its revenue by the use of compulsion; that is, by the use and the threat of the jailhouse and the bayonet. Having used force and violence to obtain its revenue, the State generally goes on to regulate and dictate the other actions of its individual subjects. One would think that simple observation of all States through history and over the globe would be proof enough of this assertion; but the miasma of myth has lain so long over State activity that elaboration is necessary.

  30. strongly disagree, data viitoare foloseste un site pentru poll-uri ca de ex, doodle sau survey monkey ca e stupid poll prin comentarii

  31. Incep cu raspunsul la intrebare : I agree
    Argumente: Pentru mine, tara mea a fost la inceput tara Maramuresului; plecand din Maramures (la studii) am luat cu mine o parte din tara mea. Apoi tara mea a fost Romania. Plecand din Romania am dus cu mine o parte din tara mea. Acum, ceea ca simpt este ca tara mea este Europa.
    Fiecare tara are bune si rele. Personal ma simpt atasat de lucrurile care eu le consider bune (compatibile cu valorile mele). Am inmagazinata in mine dorinta sa fac ceva bun pentru tara mea. Sufar pentru ceea ce vad ca se intampla astazi pe plan politic, social, economic in Romania. Am impresia ca Romania este o tara ocupata de pradatori.
    Ma deranjeaza faptul ca, desi stiu ca daca m-as angaja mai mult decat o fac acum si ca as putea sa fac mult bine tarii mele, fac mult prea putin. Asta pentru ca sunt obligat sa aleg intre mai multe prioritati; care, toate, cer un consum mare de enerie.
    Oricum, eu nu sunt dintre aceea care asimileaza tara cu cei care o guvrneaza si nici macar cu populatia ei.
    Ma simpt apropiat de raspunsul lui adro din 23/05/2013 la 17:13.

    Am doua intrebari pentru Dl Ciucu:
    1. De unde vine aceasta pasiune (mai precis fr engoument) pentru a pune pe fruntea fiecarui om o etichata (stanga sau dreapta) ? Mi se pare stupid sa accepti acest lucru. Si eu, ca de altfel orice om normal am valori considerate atat de stanga cat si de dreapta. In fapt, toata aceasta despartire a apelor este pur artificiala. Ea nu aduce nici un serviciu cetateanului lambda. In schimb, ea este o mina de aur pentru cei care trag profit din divizarea cetatenilor si din manipularea maselor.

    2. Am citit intr-un alt articol ca va declarati libertarian. Este exact termenul folosit de Hayek cand a incercat sa se autodefineasca („Constitutia Libertatii”, capitolul „De ce nu sunt conservator:)
    Hayek a fost un aprig adversar a stangii, fie ea si moderata (socialismul sau liberalismul) si un critic al dreptei (conservatorismul). Am senzatia ca, in operele lui, Hayec a deschis fereastra inspre o noua cale de organizare sociala; diferita de socialism si diferita de capitalism; cale care preia anumite valori din fiecare parte. Se pare ca acesta ar fi drumul pe care vrea sa mearga Europa. Sunteti cumva adeptul acestei cai ?

    PS
    Mie mi se pare ca dihotomia stanga versus dreapta a devenit un mobil de teatralizare a politicii, un element destul de toxic pentru comunitatile care accepte acest mod de „a face politica” si ar fi mult mai bine sa pretindem on nou mod de a face politica.

    • 1. N-am pasiunea pe care credeti ca o am. Da, si eu consider axa stanga-dreapta extrem de neclara si limitativa. De aceea am pornit dezbaterea pentru a lumuri lucruri, nu pentru a pune etichete.

      2. Da.

  32. Oare Platon ce raspuns ar fi dat?

    ‘Has it escaped you that, in the eyes of gods and good men, your native land deserves from you more honour, worship, and reverence than your mother and father and all your ancestors? That you should give a softer answer to its anger than to a father’s anger? That if you cannot persuade it to alter its mind you must obey it in all quietness, whether it binds you or beats you or sends you to a war where you may get wounds or death?’ (Greek. Plato, Crito, 51, a, b)

  33. Eu nu pot da un raspuns categoric referitor la tara fiindca sunt intr-un limb pe care mi l-am construit singura, un limb al dublei cetatenii. Exista o tara in care m-am nascut si o tara in care locuiesc. Prima mi-a configurat personalitatea, mi-a dat primele amintiri, a doua m-a invatat cu adevarat ce este patriotismul lipsit lozinci sforaitoare (culmea, m-a invatat ce inseamna si patriotismul pentru prima tara), m-a invatat normalitatea in care chiar nu conteaza cine castiga alegerile fiindca nicio parte nu poate fi atat de devianta incat sa le influenteze viata indivizilor / cetatenilor. Si cred ca asta se apropie cel mai mult de ceea ce as numi libertate.

    Tara mea noua este mult injurata pe forumurile din prima mea tara. Deunazi, aparand-o, am fost insultata de persoane care se autointitulau patrioti si care ii acuzau pe toti cei ca mine, care am emigrat, ca nu ne intoarcem sa salvam tara. Ca nu ne implicam. Ceea ce nu spun niciodata aceste persoane este care ar fi felul in care ar trebui noi sa o salvam. Si nu explica niciodata de ce nu reusesc ei sa „opereze” salvarea, desi eu cand citesc ziarele si site-urile despre prima tara, ma simt cuprinsa de teama, o teama care creste pe zi ce trece legata de felul in care par a se comporta cei de acolo. Si nu ma refer doar la politica. Asa ca, daca ar fi sa raspund numai pentru prima mea tara, as raspunde zilele acestea cu un ” strongly disagree”. Sper ca macar unul dintre cei doi termeni sa se mai estompeze atunci cand voi calatori din nou spre prima mea tara, insa ma indoiesc.

    Cat despre comunitatea „Contributors”, eu ma regasesc in unele dintre articolele de aici. Este de altfel, alaturi de 22, Hotnews, Politeia si B1 unul dintre foarte putinele site-uri pe care le frecventez. Exista persoane din toate zonele politicului aici, ii apreciez mai ales pe cei mai putin leftisti ca domnul Tismaneanu (+ cativa comentatori constanti pe marginea articolelor sale), pe domnul Aligica, si pe domnul Naumescu. Exista si cineva pe care evit sa-l comentez din cauza ca este extrem de lipsit de politete, un tip din UK, Clej cred. Si da, am senzatia ca acest loc este o comunitate. Cand lecturez articolele ma simt mai optimista in ceea ce priveste Romania. Dar apoi citesc si celelalte site-uri si incepe sa imi fie din nou teama :(
    Numai bine.

    • Draga Amanda13,

      Hehe nu aveam de gand sa revin asupra acestui forum fiindca mi se parea ca tot ce era de spus s-a spus ieri. Dar am revenit si ma bucur ca am gasit comentariul Dvs.

      Si eu sunt in aceeasi situatie. Traiesc de mult in alta tara, am devenit fana inflacarata a culturii adoptive, si ca si Dvs apar cu infocare valorile culturii romanesti care din pacate sunt practic nedescoperite in strainatate pentru ca sunt ignorate si nepropagate in tara.

      De fapt ceea ce m-a deranjat cel mai mult la acest subiect a fost chiar faptul ca intrebarea si raspunsurile au fost in engleza. A trebuit sa traiesc afara, intr-o tara mandra, sa-mi dau seama cat de jignitor este faptul de a te adresa romanilor pe un site romanesc in alta limba decat romana. Romanii din strainatate ori isi uita limba imediat ce au trecut granita, ori stau intre ei intr-un ghetou romanesc. Putini dezvolta o atitudine echilibrata fata de trecutul lor si de limba nationala.

      Din pacate, de cate ori am incercat sa explic romanilor din Romania ca e o chestiune de mandrie nationala sa vorbesti romana acasa la tine – inclusiv pe paginile de web – si sa lasi strainul sa se straduiasca sa-ti vorbeasca limba, nu am fost inteleasa, asa ca nu mai insist. Dar ma bucur sa vad ca si altcineva simte ca mine. O zi frumoasa!

      • Asa este, aveti perfecta dreptate! Si ma bucur la randul meu sa descopar pe cineva cu experiente similare. O zi frumoasa si dumneavoastra!

  34. Un test care de bine de rău, chiar dacă american în prezumții, este „albă sau neagră” (pe aceeași schemă de încadrare politică) este acesta: http://www.theadvocates.org/quiz. Busola politică are multe afirmații pe calapodul: „trebuie să îmi bat în continuare nevasta”, inclusiv cea cu susținerea țării.

    Pentru mine țara este locul unde mă simt acasă ori, prin abuz terminologic, statul cetățeniei mele. În măsura în care țara este într-adevăr A MEA – mă regăsesc în acest mediu sau mă simt cetățean cu drepturi depline al statului – evident că răspunsul este că o susțin în bine șî în depășirea greșelilor sale.

    De unde „țara” nu mai este a mea și rămîne doar un loc, respectiv un stat în care îmi duc veacul, evident că moral nu mai am obligații (de pildă de a nu polua ori de a-mi plăti impozitele) și nu o susțin cînd e cum trebuie/are dreptate și cu atît mai puțin cînd e greșită/acționează greșit).

  35. Omul & Sistemul

    Postulatul de baza in acest domeniu si prezentat intr-o intrebare considerata grea de catre domnul Ciucu :

    a) „I’d always support my country, whether it was right or wrong” ,

    este acela ca raporturile dintre om si sistem ( = stat & institutii ) si raporturile dintre oameni si tara in care traiesc, ar fi oarecum similare.

    Acelasi postulat este formulat explicit de catre domnul Ciucu in comentariile de la acest articol :

    b) Ciprian Ciucu spune:
    23/05/2013 la 12:35
    „Cum spuneam mai sus… Nu cred ca putem separa tara de guvernanți (?! s.n.)… Ei iau decizii în numele ei si ii mobilizează resursele.”

    Oare ? Dimpotriva , nu cred ca tara se confunda numai cu guvernantii ei temporari cu atat mai mult cu cat unii din ei au ajuns acolo prin frauda morala sau legala cum a fost de pilda in 1946.

    In realitate , acestea raporturi sunt extrem de diferite pentru ca este vorba de planuri complet divergente . Raporturile omului cu istoria, neamul , traditia ,etc. sunt intr-un plan distinct ( este de bun simt sa prespunem ca romanii isi iubesc istoria, tara, traditiile, valorile, etc. si si au mandria de a fi romani ) . Pe de alta parte, raporturile omului cu sistemul , statul, institutiile lui etc. sunt intr-un plan complet diferit. Ca sa simplificam, detinutii politici din timpul comunismului sunt cel mai bun exemplu : au fost patrioti, si-au iubit tara, dar in acelasi timp au fost in conflict major cu sistemul politic, statul si institutiile lui , sau mai exact invers. La aceasta intrebare, ei ar fi raspuns cel mai probabil prin separarea planurilor.
    Ajungem acum la complicata problema a optiunilor si valorilor politice pentru ca orice persoana are si un sistem de valori politice marturisite sau nu . Aici intalnim cele mai mari probleme, dar si explicatia cea mai plauzibila pentru situatia in care se afla acum societatea romaneasca.

    Postulatul de baza este formulat tot de catre domnul Ciucu :

    c) „De vreun an acum, îmi recaut identitatea politică”.

    Raspunsul sec ar fi urmatorul . In alte conditii sau in alt sistem , optiunea dvs politica ar fi trebuit sa fie foarte clara si cristalizata de foarte multa vreme ( intr-o formulare standard, sistemul de valori , inclusiv politice , al unei persoane nu se configureaza la pensie , ci in tinerete ) dar la noi pur si simplu e foarte greu sa o gasiti ( poate chiar imposibil ) si nu din vina dvs. Sa exemplificam putin .

    Totul a inceput ( sau ar fi trebuit sa inceapa ) , in 1990 . Daca taranistii ar fi ramas taranisti, liberalii ar fi ramas liberali , fesenisti ar fi ramas fesenisti, etc. atunci orice roman stia unde sunt cele patru puncte cardinale din politica ( adica reperele politice si sociale ) , respectiv ce doreste , unde vrea sa ajunga, pe unde trebuie sa mearga si daca a ajuns sau nu la destinatie.

    Daca. In realitate s-a intamplat cu totul altceva si doua exemple punctuale de strategii politice si sociale in uz la noi sunt edificatoare. Mai intai avem un traseism al persoanelor si explicatia lui este (auto) resetarea sistemului personal de valori indiferent cat este aceasta de credibila sau nu. Domnul Petre Roman de exemplu era fesenist in anii `90 dar a devenit ( nu conteaza aici cum, de ce ,etc. ) printr-o revelatie…liberal prin anii 2000. Apoi avem un prim simptom straniu dintr-un sir de simptome stranii ale societatii romanesti, respectiv o abandonare in trepte a identitatii partinice( „ părăsirea poziţiei strategice (a docrinei), părăsirea poziţiei tactice (a programului) şi părăsirea criteriilor morale de selecţie (a cadrelor partidului şi, implicit, a publicului ţintă)”.
    In acest caz nu mai vorbim de clasica capusare comunista partidului prin „infiltrati” ( pentru ca atunci identitatea partinica se mentine inca ) ci de invalidarea, discreditarea si parazitarea identitatii politice a unui grup social , cu alte cuvinte o forma nemaintalnita pana acum de razboi informational. Vorbim despre ceva de neimaginat in Occident, respectiv de traseismul partidelor politice de la noi (http://www.contributors.ro/editorial/traseismul-partidelor-miscarea-prin-care-partidele-o-iau-razna/).
    Rezultatul este disparitia reperelor politice si sociale care poate explica ceva din strania configuratie a actualei societati romanesti.

    Ca sa reluam exemplul anterior , un taranist ramas taranis din anii `90, se putea trezi mai intai cu domnul Ioan Talpes drept coleg (!) , iar in final constata uluit ca i-a disparut de fapt chiar si partidul pentru care a stat in inchisoare !
    In aceste conditii nimeni nu-si mai poate regasi de fapt o reala identitate politica ( chiar daca a avut-o odata ! ) deoarece chiar si identitatile partidelor au devenit forme fara fond, cu atat mai mult uniunile lor electorale care sunt pur si simplu obiecte imposibile ( „struto-camile”) din jungla lui Meining ( „social-liberal”; „democrat-liberal” ,etc.) sau un fel de „bla-bla-bla” , cum ar spune adolescentii …).
    In mod logic, cetatenii obisnuiti nu pot deveni nici ei altceva decat niste cameleoni care iau culoarea unui mediu incert , dar chiar si asa sunt in mare dificultate, deoarece nu stiu exact ce culoare sa mai aleaga dupa ce unii le-au incercat cam pe toate.

    Pe cale de consecinta poate ca cea mai buna strategie nu este aceea de a raporta omul la tara si tara la om, ci de a face ca omul sa se raporteze la propriile lui convingeri ceea ce poate deveni interesant.

    Cu alte cuvinte , si independent de „partide politice „, fiecare isi poate completa singur un profil al convingerilor ( figura de mai jos ) ca sa vada cat de comunist ( anti-occidental ) sau cat de democrat ( pro-occidental ) este
    (http://1.bp.blogspot.com/_KBSGhx5rS7w/TIoCD4xBerI/AAAAAAAAACY/OD38YX2ZjCU/s1600/Profilul+convingerilor2.JPG) :

    Un asemenea profil se poate obtine prin raspunsul la 50 de intrebari (http://forum.romportal.com/forums/thread/79906.aspx )

    N.B. Comentariul dvs despre comunitatea existenta pe Contributors.ro :

    ” Vă propun deci un mic experiment: valorile politice ale comunității contributors.ro. Sunt o comunitate on-line aici? Eu cred că da, deja avem comentatori consacrați. Este un experiment și voi continua acest exercițiu doar dacă văd că există interes din partea dumneavostră, și cât va fi menținut acest interes.”

    il consider chiar mai important si necesita un comentariu separat :))

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Ciprian Ciucu
Ciprian Ciucuhttp://www.crpe.ro
Consilier in Consiliul General al Municipiului București / Fost președinte al Consiliului Național de Integritate (2015-2016) / Membru fondator al Centrului Roman de Politici Europene

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro