joi, martie 28, 2024

Iluzii deșarte: statul social, statul bunastarii sau statul asistential

Statul “asistenţial”  sau “social” îşi are originile în iniţiativele propuse în Germania pe vremea lui Bismark. Ideea de asistenţă şi protecţie socială s-a rafinat apoi în Marea Britanie în timpul celui de-al Doilea Război Mondial ca reacţie sau alternativă la statul în război (“warfare state”). În prezent se cunosc trei tipuri majore de abordări în această privinţă: (1) statul asistenţial bazat pe stabilirea unor reguli clare de acordare a ajutoarelor sociale şi pe o birocraţie foarte mare menită să controleze şi să coordoneze un astfel de sistem; (2) statul asistenţial în care regulile sunt mai generale şi birocraţia mai mică (modelul nordic european), fiind suficient să îndeplineşti nişte criterii minimale pentru a te încadra într-o anumită clasă de ajutor primit de la stat şi (3) statul asistenţial care asigură un minim garantat de avantaje sociale ca o componentă a cetăţeniei şi a drepturilor derivate din aceasta (modelul anglo-saxon).

Neosocialiştii nu mai ştiu ce să facă pentru a da o justificare virtuţiilor intervenţiei statului, fără prea mare succes, în mijlocul turmei “ticăloase” de oameni. Conform definiţiei furnizate de nişte academici socialişti de origine germană (Arne Heise ar fi unul dintre ei) din a căror “opere” răzbate un intervenţionism mai ceva ca cel pe care l-a cunoscut economia planificată sovietică, statul social este acel stat care ne oferă protecţie împotriva a 5 riscuri: bătrânețea, boala, șomajul, accidentarea și sărăcia. Statul bunăstării, în opinia acestor socialişti, ar fi acel stat care, pe lângă cele cinci riscuri de mai sus, instaurează “acțiunea legitimată democratic la nivel macro- și microsocietal pentru realizarea unei societăți incluzive și participative” (citat din această sursă). Evident că neosocialiştii nici nu vor să mai audă de statul asistenţial care este perimat ca şi concept (continuă să inventeze noi concepte care în fond înseamnă acelaşi lucru).

Toate aceste concepte sunt praf în ochi şi lipsite de cel mai elementar fundament economic, juridic, social din următoarele motive:

  1. Atât definiţia statului social cât şi definiţia statului bunăstării se bazează pe o listă de “riscuri” scoase absolut arbitrar dintr-o pălărie mare de riscuri cu care se confruntă un om pe parcursul vieţii sale. Nu există nici un argument solid la aceşti socialişti care să ne justifice nouă de ce în listă nu mai pot intra şi alte riscuri la fel de grave pentru noi: riscul de a nu-ţi găsi perechea potrivită în viaţă, riscul de a nu avea copii etc. Mai mult, nu prea e clară distincţia faţă de statul asistenţial care se ocupă şi el de aceleaşi probleme. Nu se înţelege prea clar din aceste definiţii nici rolul statului în materie de educaţie.
  2. Statul bunăstării suferă de o problemă în plus pentru că introduce în discuţie ideea de “societate incluzivă” şi “participativă”. Cei doi termeni sunt la fel de subiectivi şi arbitrari. Ceea ce ar fi incluziv şi participativ pentru România s-ar putea să nu fie la fel şi pentru Groenlanda (unde izolarea naturală e mai mare). În plus, nu toţi indivizii sunt la fel de incluzivi şi participativi într-o societate (poate unii chiar nu doresc să facă acest lucru).
  3. Problema gravă este că statul bunăstării înseamnă intervenţie cu forţa pe proprietatea noastră, agresiune fără oprelişti din partea unora în favoarea altora. Atunci când poate ai doar o pâine pe masă şi de această pâine depinde fundamental existenţa ta şi a familiei tale (obţinută cu trudă personală), statul bunăstării poate intra cu forţa peste tine în casă şi îţi poate lua această pâine din faţă obligându-te să fii “incluziv” şi “participativ” (ferească Sfântul să ridicaţi tonul sau pumnul);
  4. Incluziunea şi participaţiunea acţionează întotdeauna într-un singur sens, de cele mai multe ori cel dorit de stat. Socialiştii nu mai prididesc să ne vorbească despre nevoia de a fi solidar social însă trec cu vederea faptul că ea ar trebui să acţioneze în dublu sens (ce mult ne dorim ca atunci când trudim din greu pentru nişte bănuţi cel cu care suntem forţaţi să fim solidari social să vină să ne aducă măcar un pahar cu apă).
  5. Problema fundamentală a statului social / bunăstării / asistenţial rămâne aceea că nu există nici o garanţie că riscurile de care ne vorbesc toate aceste “concepte” ar fi mai bine acoperite de către stat şi nu de fiecare dintre noi în parte. Când ne promovează binefacerile acestor sisteme etatiste, socialiştii nu prea au argumente să răspundă de ce nu ar fi mai bine să îl lăsăm pe individ să se ocupe singur de bătrâneţea sa, bunăstarea sa, sănătatea sa. În fapt, întotdeauna interpunerea statului în relaţiile inter-umane s-a transformat natural într-o birocraţie sufocantă (nevoia de a-l controla pe celălat birocrat pentru a vedea că face lucrurile bine) şi într-o corupţie de necontrolat. Serviciile sociale administrate de stat au fost şi vor rămâne întotdeauna mai greoaie, mai scumpe şi mai proaste din punct de vedere calitativ. Încetul cu încetul, statul ne-a demonstrat că este incapabil să se ocupe corespunzător de copii, de bătrâni, de sănătate, de educaţie. Iar dacă o face, o face cu costuri imense care au ridicat datoria publică la maxime istorice. Istoria modernă demonstrează fără putinţă de tăgadă cât de ineficiente sunt intervenţiile statului inclusiv în zona serviciilor sociale. Atâta timp cât serviciile sociale de stat sunt percepute cu forţa din bunăstarea noastră cel care le administrează va avea un imens hazard moral. De aceea este fals să credem că statul se comportă ca un asigurator privat pe care voluntar îl caut în piaţă (iar dacă nu îl caut dă faliment). Lipsa de faliment al statului social a făcut ca proiectele acestuia să devină lipsite de orice noimă economică şi să nu mai ţină cont de resursele existente.
  6. Statul social / statul bunăstării produc modificări esenţiale în societate care sunt mult mai haotice decât ar fi lipsa lor din viaţa noastră. Pentru că foarte mulţi credem în ce poate şi cât poate face statul pentru noi, ajungem să nu mai facem copii (doar are grijă statul la bătrâneţe de noi), ajungem să nu ne mai întemeiem familii, să trăim clipa şi momentul fără a acumula prea mult şi consumând totul într-o manieră egoistă. Prezenţa statului social în viaţa noastră ne alterează complet responsabilitatea individuală pentru tot ceea ce întreprindem. Ajungem să vânăm stimulentele statului, să trăim pentru ele şi să uităm de unde poate veni cu adevărat bunăstarea noastră. Ajungem să iubim traiul pe spinarea altuia şi să ne dăm unii în cap altora pentru a ne apăra dreptul de a fi asistaţi de stat.
  7. O altă inepţie a socialiştilor ar fi că “statul bunăstării este favorabil economiei de piață, nu și societății de piață, adică a aplicării regulii profitului economic în toate ariile care produc bunuri publice” (citat de aici). Trebuie obligatoriu să existe astfel de calcule pentru că altfel scoţi intervenţia statului în afara resurselor existente. Tocmai acest gen de abordare a adus în stare de faliment majoritatea ţărilor dezvoltate. Serviciile publice au ajuns să fie produse fără ca cineva să facă un calcul şi să vadă dacă nu cumva ele ar putea fi produse cu costuri mult mai mici de piaţa liberă. Dacă nu folosim un criteriu economic într-o lume în care resursele SUNT LIMITATE vom ajunge foarte curând (deja se întâmplă) ca intervenţia statului să ne coste aproape totul (nu e întâmplător faptul că românii plătesc cam 80% din veniturile lor unui stat care îi tratează cu spatele).

Pentru a argumenta de ce este falimentară ideea de stat asistenţial am să  pornesc de la următorul exemplu simplu şi clar: să presupunem că într-un sat (regiune sau ţară) există doar 4 categorii de familii – cele care obţin anual 1 sac de grâu, cele care obţin anual 2 saci de grâu, cele care obţin anual 3 saci de grâu şi cele care obţin anual 4 saci de grâu. Din cauza unor ani de secetă cei mai mulţi intră în primele două categorii. Fiind majoritari cei cu 1 sac şi 2 saci / familie vor vota o lege de protecţie socială prin care să fie taxate familiile cu mai mult de 2 saci / familie şi din taxare să se transfere aceşti saci către cei cu mai puţin de 2 saci care sunt încadraţi în categoria de săraci şi “trebuie” protejaţi.

Efectele pe care le are o astfel de măsură sunt:

  1. În primul rând măsura este complet imorală, injustă şi este un FURT din proprietatea celor cu 3 saci sau 4 saci pe familie care astfel se văd OBLIGAŢI de stat (comunitate) să cedeze forţat o parte din bunăstarea lor. Această haiducie a statului asistenţial bine apărată de cei care o practică nu este cu nimic mai prejos de cel mai ordinar furt.
  2. Cei care acum au 2 saci / familie vor primi 1 sac de la cei care au 3 saci / familie. Cei cu 3 saci vor deveni “săraci” şi cei cu 2 saci vor deveni “bogaţi”. În acest caz, IMEDIAT va trebui realizată o operaţiune de sens contrar care poate să fie rulată la infinit (un sac plimbat permanent între cei cu 2 saci şi cei cu 3 saci). Statul asistenţial înseamnă HAOS total în economie prin această redistribuire de bunăstare procedată absolut arbitrar. Argumentul socialiştilor ar fi că niciodată statul nu ne va lua atât de mult din bunăstarea noastră pentru protecţia socială. Complet greşit dacă stăm să ne uităm la cât ne costă cu adevărat factura statului social (80% din veniturile noastre lunare se duc pe taxe şi impozite către stat din care sunt plătite toate serviciile sociale şi costurile cu administrarea, controlul şi apărarea sistemului). Sideraţi şi vrăjiţi complet de imaginea idilică a statului care ne oferă protecţie, nu mai avem ochi pentru a vedea această factură a unora care mimează protecţia socială.
  3. În momentul în care se pune la punct un astfel de sistem de asistenţă socială vor trebui create structuri ale comunităţii (statului) care să meargă la cei cu mai mult de 2 saci / familie, să ia cu japca aceşti saci, să îi depoziteze şi apoi să îi distribuie “echitabil” în baza regulilor. Tot aceste structuri vor trebui să rezolve eventuale litigii şi certuri generate de redistribuţie. Aceste structuri nu vor lucra pe gratis şi vor lua din sacii atât a celor asistaţi cât şi a celor care plătesc pentru asistenţa socială. Deoarece cei care lucrează pentru aceste structuri nu au nici un interes direct la nivel de asistaţi şi contribuabili vor deveni foarte rapid coruptibili şi vor încerca să expandeze cât mai mult “serviciile de asistenţă socială” pentru a câştiga cât mai mulţi saci din poziţia de administratori ai sistemului. Această corupţie (sau prezumţia existentă) va alimenta birocraţia sistemului prin introducerea de noi nivele de control (cei care distribuie sacii trebuie controlaţi, apoi cei care controlează trebuie şi el la rândul lor controlaţi ş.a.m.d.). Se ajunge foarte rapid la un sistem sufocant pentru cei care sunt “bogaţi” şi care au puterea şi înzestrarea necesară pentru a fi “bogaţi” (creativitate mai multă, energie şi determinare mai mare pentru a performa).
  4. În momentul în care cel asistat va primi gratuit, fără un efort prea mare şi prin forţă un sac de familie va observa cât de uşor poate face acest lucru şi va refuza pe viitor orice oportunitate de a produce prin eforturile sale un sac în plus. Asistaţii sociali vor refuza în masă prosperitatea pe care le-o oferă piaţa liberă şi vor căuta să fugă de responsabilitate şi de efort. Vor deveni apărători înverşunaţi ai unui sistem nedrept pentru cei de la care se iau cu japca aceşti saci şi nu se vor da înapoi de la a minţi, înşela şi propovădui virtuţiile sistemului public de asistenţă şi protecţie socială.
  5. Asistenţa socială devine foarte profitabilă pentru unii (administratorii sistemului, asistaţii) şi foarte costisitoare pentru alţii creând stimulentele necesare ca unii (cei de la care se ia) să sară în barca altora (cei care administrează sau primesc aceste ajutoare). Cu fiecare nou serviciu de asistenţă socială şi fiecare cost suplimentar introdus, o parte din economia reală devine amorfă şi lipsită de viaţă. Economia va fi incapabilă să mai susţină cu resursele sale limitate fanteziile celor din spatele statului social. În loc să redistribuie bunăstare (aşa cum lasă să se înţeleagă), statul asistenţial distribuie sărăcie şi uniformizează veniturile pe criterii care nu au nici o legătură cu performanţa, competitivitatea sau valoarea. Statul asistenţial inversează nedrept valorile în societate, premiind pe cei care nu merită şi falimentând pe cei care încă mai au curajul să rişte.

Neosocialistul nu ezită să promoveze un sistem social bazat pe control şi imixtiune în proprietatea şi intimitatea noastră pretinzând că ştie el mai bine ce e mai bine pentru noi. Acest lucru este complet împotriva firii şi anulează ceea ce ne defineşte ca fiinţe umane inteligente mai presus de animale şi plante: liberul arbitru şi conştiinţa de sine. Neosocialiştii evită sistematic să clarifice în dezbaterile lor rolul de agresor al statului în această alocare de resurse care atentează fără vreo logică la bunăstarea noastră pentru a crea o “bunăstare medie” şi o “egalitate de şansă înţeleasă greşit drept egalitate de rezultate între indivizi dotaţi inegal de la natură”. În final, în loc să avem bunăstare de pe urma intervenţiei statului (de orice tip ar fi el), ajungem să fim la fel de săraci cu toţii şi datori vânduţi pe durata a câtorva generaţii. (In)Conştienţi că pot produce cantităţi infinite de bani (aparent fără costuri de producție prea mari și niciodată plătite de producătorii de bani), guvernanţii moderni au trecut la protecţie socială pe scară largă care în final va duce tot spre sărăcie datorită inflaţiei şi haosului monetar creat. Rezultatul acţiunii “statului protector” este cât se poate de clar: o lume mai tristă, mai nesigură, mai săracă şi mai plină de minciună. O lume în care tot timpul unii câştigă şi alţii pierd pe nedrept. O lume divizată între îmbogăţiţii prin forţa legii şi puterea statului şi una tot mai sărăcită şi tot mai lipsită de motivaţia de a acţiona pentru a se salva. O lume în care socialiştii, etatiştii, intervenţioniştii de tot felul nu mai prididesc să înfiereze pe “ticăloşii” care încă se mai încăpăţânează să mai producă ceva dar de care nu se sfiesc să se agaţe ciorchine pentru a ieşi la liman.

____________________________

Citeste si articolul: A murit statul bunăstării sau e doar puţin răcit?

Distribuie acest articol

90 COMENTARII

  1. Sunt curios ce parere ai avea daca ai avea 60 de ani, fara loc de munca, fara o proprietate valorificabila, far apaman, bolnav afara partener de viata eventual cu minim o boala cronica.
    Altfel ai perfecta dreptate. majoritate tinerilor nu au locuri de munca din cauza batrailor care tin cu dintii de scaune ca sa nu se pensioneze

    • Si cu ce justifica varsta, boala si somajul furtul? Noua moda este ca Jean Valjean fura ca ii trebuie, deci e nu doar justificat, ci politica de stat?

    • Ar fi intr-adevar greu. In primul rand cred ca mi-ar fi atat de rusine de mine insumi ca m-as muta undeva intr-un sat din nordul tarii unde nu ma stie nimeni. 60 de ani si n-am realizat NIMIC? pfff… Am trait o viata intreaga de pomana!

      Dar ai dreptate, pentru astfel de cazuri ar trebui sa existe o solutie. Fara bani. Omul ala are nevoie de un pat, un dus fierbinte si o masa calda pe zi. O cantina sociala si o solutie de cazare tip hostel. BOR ar putea face asta (ca tot primeste bani de la stat si se lauda cu proiectele sale sociale), dar e ocupata momentan sa faca profit, iar catolicii sunt inca prea putini. Statul pe cealalta parte nu are decat cantinele de ajutor social si nu construieste nimic, nici macar prin ANL, pt ca il ‘impiedica’ lobby-ul sustinut din partea dezvoltatorilor privati.

      Si totusi, 60 de ani, singur, fara job, fara pensie, fara casa. Ce viata fara griji trebuie sa fi avut pana acum!…

  2. ‘Pe termen lung suntem morti’. Plecati de la acest lucru dle Paun, si toata retorica asta anarhist-ultraliberala se va modifica drastic. Situatia Romaniei e destul de sumbra, de ex: peste 1.5 mil de romani traiesc cu 3USD/zi, regiunile Romaniei sunt integrate in cele mai sarace regiuni ale Europei, cu exceptia BUcuresti-Ilfov, si peste 15% dintre romanii din mediul rural traiesc sub pragul saraciei. Tabloul e departe de a fi complet. In orice caz, piata singura nu rezolva lucrurile astea, nu pe termen mediu sau scurt. Cum pe termen lung suntem morti, nu avem de unde sa stim daca merita sacrficiul sau, ceea ce e totuna, daca predicile dvs ultraliberale se verifica. :)

  3. Dle Paun,
    Statele sociale, ca si cele asistentiale au aparut si s-au dezvoltat, ca recompensa ori pedeapsa, in contexte istorice preocupate de limitarea libertatii individuale. Da, oamenii voiau, educatie, sanatate, pensii, cum spuneti, gratis daca se poate, in dispretul oricarei morale derivate din functionarea nealterata a pietei: da-mi sa-ti dau, fa-mi sa-ti fac . In fapt, pretul a fost platit cu varf si indesat prin degradarea conditiei umane individuale in lipsa sentimentului de libertate apt sa umfle panzele existentei. Adevarat ca existenta omului liber este greu de suportat; odata de el insusi cata vreme nu stie incotro il poarta vantul libertatii si, in plus de catre stat care-si vede criteriile de stabilitate puse in sah perpetuu de un om prea zglobiu.
    Ajunse tarcuri supertehnologizate in care picura permanent hrana, apa, medicamente sub control riguros statele intampina bolile marilor aglomeratii. O pana de curent, cine stie ce virus sau capriciu climatic fac desavirsirea catastrofica la nivel de pandemie. Mai mult plictisiti de conditia de asistati de lux, cetatenii exerseaza cu nitrati de amoniu, cu pusti mitraliera, cu masini sau avioane tot soiul de aventuri sinucigase cu consecinte sociale catastrofice. Nu stim ce se va intampla cand se vor intilni cererile de mobile si imobile insolvabile cu cele militare nedezirabile.
    Sa traim noi acum sfirsitul fictiunii bunului salbatic, al contractului social al progresului nesmintit? Cine poate ca sa stie? Dumnezeul Vechiului sau Noului Testament?

  4. Normal ca neavand la dispozitie imaginea societatii in totalitate, ci doar lucruri scoase din context, simplificate la maxim astfel incat sa obtinem raspunsurile logice favorabile directiei in care se doreste sa se indrepte lumea, putem spune orice. [vezi exemplu cu satu’ sacilor de grau]

    Situatia este mult mai complexa de atat si nu am sa ma apuc sa elaborez. Dar tine cont ca nu ne nastem egali.

    Educatia este cel mai de pret lucru al omenirii, prin educatie vom putea lasa mostenire o societate mai buna urmasilor urmasilor nostri.
    .

  5. Domnule Paun, tot ce ati scris dvs in acest articol se poate rezuma la un singur cuvant: REALITATE!
    Dar asa cum citirea articolului dvs este facultativa, asa cum oricine este liber sa aiba convingeri socialiste profunde, asa cum asa cum in societatea asistentiala munca este facultativa, ei bine realitatea NU este facultativa!
    Iar REALITATEA nu tine cont de absolut nimic in afara de ea insasi! INDIFERENT de consecinte! Asa ca, stimati connationali si con-continentali (daca pot sa ma exprim asa), urmeaza o perioada istorica foarte, foarte interesanta! Enjoy the party!

  6. Astazi Plebea, teoretic are nenumarate libertati; cea de exprimare, cea de miscare, libertatea de a fi presupus nevinovat pana la proba juridica contrarie, libertatea la o judecata impartiala, libertatea de a allege, de a desfasura activitati economice si politice, de a te angaja sau de a iti da demisia, libertatea de a nu fi maltratat fizic sau inchis fara judecata, dreptul la proprietate privata etc. (aceste libertati nominale sunt si ele uneori discutabile in functie de tara si organizarea politica statala). Toate acestea sunt incluse in asa numita CARTA A DREPTURILOR OMULUI.

    Din pacate libertatea Plebei actuale este este doar partiala, o veritabila fata morgana in lipsa libertatii principale, cea materiala. Totul de fapt se rezuma aici. In organizarea statala primitiva, elitele vroiau cat mai mult in detrimentul plebei. Ori ce libertate de expresie, de miscare, de organizare, era vazuta ca o amenintare directa la adresa bunastarii elitelor si ca atare strict reprimata. Cu timpul, elitele au dezvoltat mijloace mai eficeinte de control al Plebei fiind posibila libertatea iluzorie nu si cea materiala. Azi, un membru al plebei, are asa cum am enumerat mai sus nelimitate drepturi tangentiale insa dreptul principal cel material lipseste aproape cu desavrsire. Ca atare, degaba ai libertate de exprimare, de proprietate, de organizare, de miscare, daca existenta ta materiala e complet la cheremul si intru bunastarea elitelor. aflate la putere

    Mai multe la:
    http://abciconomics.blogspot.com/2010/11/suntem-saraci-din-cauza-suprataxarii.html

    http://abciconomics.blogspot.com/2010/11/suntem-saraci-din-cauza-suprataxarii-ii.html

  7. 1)Domnule Paun, sunteti conferentiar si nu stiti ca sunt deosebiri intre asistenta sociala data de un stat asistential si asigurari sociale, bazate pe contributii sociale, in care statul nu are un rol asistential?
    2) un stat care are un sistem de contributii sociale bazat in exclusivitate pe repartitia contributiilor sociale sinu este deloc subventionat de stat, nu este un stat asistential.;poate fi un wellfare state, dar asta uneori nu inseamna direct stat asistential; ce bani cheltuie statul in acest caz? acest sistem poate fi redistributiv pe orizontala, cum este cazul sistemul asigurarilor de sanatate din Romania sau neredistributiv intre participanti cum este sistemul public de pensii prin repartitie, pe puncte, din Romania.;in tara noastra are caracter de asistenta numai acoperirea deficitului public de pensii, pensia sociala si pensiile agricultorilor care sunt din ce in ce mai mici, pensiile IOVR, dar aceasta mai degraba datorita nesustenabilitatii sistemului generat de factorii demografici.
    3) vreti sa va aratati utilitatea? Atunci ganditi la cum s-ar putea schimba trendul scaderii natalitatii, cum am putea avea peste 2,1 copii nascuti de o femeie in cursul vietii, astfel incat, in timp, sistemele de asigurari sociale( prin repartitie si chiar prin capitalizare) sa devina sustenabile, deoarece exista un singur adevar : pensiile sunt copii nostri, indiferent de tehnica de asigurare a pensiilor;
    4) ma uimiti; riscurile de care vorbea lord Beveridge in raportul sau nu sunt deloc arbitrar alese; e adevarat incluziunea si participarea sunt intr-un fel arbitrare, dar putem renunta la ele ori putem sa le adaptam ca si conditii pentru acoperirea riscurilor beveridgiene(ori numai a unei parti din aceste riscuri), tocmai pentru a elimina acel moral hazard- riscul ca cetatenii sa nu munceasca, sa nu caute sa munceasca daca stiu ca vor primi un ajutor de la stat(asistenta) ori de la asigurarile sociale.

    • @ Ion fără țară

      incluziunea si participarea sunt intr-un fel arbitrare, dar putem renunta la ele ori putem sa le adaptam ca si conditii pentru acoperirea riscurilor beveridgiene

      Pe bune putem renuná la incluziune și participațiune… Aș fi curios din ce și-ar mai plăti statul cheltuielile fără acest lucru.

      Atunci ganditi la cum s-ar putea schimba trendul scaderii natalitatii, cum am putea avea peste 2,1 copii nascuti de o femeie in cursul vietii

      Aici sunteți într-o mare eroare. Nu are nevoie pensia nimănui de natalitate. Ce legătură are numărul de nașteri cu pensia mea. Chiar e nociv având în vedere că stimulăm natalitatea taman la nivelul celor mai sărace persoane din societate care nu vor avea resurse pentru a susține educația lor. Cu cât credem mai mult în legătura dintre natalitate și stabilitatea sistemului de pensii, cu atât suntem mai departe de rezolvarea problemei.

      un stat care are un sistem de contributii sociale bazat in exclusivitate pe repartitia contributiilor sociale sinu este deloc subventionat de stat, nu este un stat asistential.;poate fi un wellfare state, dar asta uneori nu inseamna direct stat asistential; ce bani cheltuie statul in acest caz?

      Distincțiile astea pe care le faceți fără argumente concrete între statul asistențial, statul bunăstării, statul social sunt pure invenții fără NICI O VALOARE pentru știința economică. Toate tipurile de stat funcționează pe același principiu: un grup de șmecheri care își cumpără puterea politică decid pe resursele luate cu forța de la unii în favoarea altora. Acest grup de șmecheri nu se va gândi deloc la SOLIDARITATE SOCIALĂ, ASISTENȚĂ pentru cei în nevoie. Vor căuta să deturneze cât mai mult din banii de cartofi ai azilului de bătrâni. Și asta nu doar în România. Peste tot în lume se întâmplă la fel. Dovada este o iresponsabilitate generală în acumularea de resurse…

      si nu stiti ca sunt deosebiri intre asistenta sociala data de un stat asistential si asigurari sociale, bazate pe contributii sociale, in care statul nu are un rol asistential?

      Conform calculelor făcute de mine statul ne fură cam 2/3 din pensia pe care o acumulăm de-a lungul timpului prin contribuția socială. Unde credeți că se duc acei bani? În buget… bugetul statului e o imensă ”găleată” din care se iau resurse pentru TOATE SERVICIILE PUBLICE, incluziv asistența socială. Dați un ochi la cum se face bugetul statului pe venituri și cheltuieli. Mai mult, o sursă importantă de finanțare e TIPĂRIREA DE BANI, adică inflația care rade puterea de cumpărare a tuturor. E cel mai ”eficient” impozit încasabil 100% inclusiv din economia subterană. Și inflația finanțează pe alocuri acest STAT SOCIAL / ASISTENȚIAL / AL BUNĂSTĂRII.

      • Aveţi dreptate cu găleata aia. Timp de vreo 17 ani (aici s-ar putea să greşesc, la perioadă mă refer, nu la idee) bugetul pensiilor a fost excedentar (nu discutăm aici de ce şi cum a fost excedentar) iar statul şi-a băgat mâna în el şi a făcut cu acel excedent ce a vrut muşchiu’ lui. Un exemplu din acest film prost este CNH, care de douăzeci de ani NU îşi plăteşte contribuţiile la bugetul asigurărilor sociale. Iar datoriile i-au fost şterse de cîteva ori. Şterse e un fel de a spune, au fost preluate la găleata aia.
        Un alt exemplu de varză este situaţia pensiilor din agricultură. După cum ştim, patternul industrializării forţate în comunism a fost realizat, în mare, pe spinarea agriculturii. E un act de reparaţie morală să le dai celor care o viaţă întreagă au muncit în condiţii de semisclavagism pe plantaţiile edificării statului socialist o minimă reparaţie. Dar nu o face băgându-i şi pe ăştia la aceeaşi cofă cu găleata aia, a „asistaţilor sociali”, cum jignitor s*au exprimat nişte Nea Caisă autointitulaţi „dă dreapta”,. Nea Caisă care, majoritatea dintre ei, nu au lucrat o singură zi în mediul privat per care atâta îl laudă. Ori sunt abonaţi de douaj’ de ani la contractre su statul. Statul ăla socialu’. Promit să revin şi cu nişte consideraţii despre „pensiile nesimţite”.

  8. ”nu există nici o garanţie că riscurile de care ne vorbesc toate aceste “concepte” ar fi mai bine acoperite de către stat şi nu de fiecare dintre noi în parte.”
    De acord, nu sunt garantii, iar alocarea asistentei se face ineficient, insa realitatea e ca exista oameni care fie nu pot sa se organizeze singuri si nu neaparat din prostie, cat din contextul in care vietuiesc, care poate fi extrem, descurajant, inechitabil. (de pilda, te nasti -sau renasti- intr-o societate comunista, cu frig in casa, acces limitat la educatie, intr-o localitate monoindustriala)
    Si prima problema la care suntem obligati sa ne gandim sunt copiii, pt ca vedeti, România are 10% saracie absoluta in randul copiilor si sunt peste 30% care traiesc in saracie relativa. OK, o sa-mi spuneti, e responsabilitatea parintilor. Dar daca parintii nu pot, din cauza contextului sau din orice cauze, mai conteaza cauza? Va intreb, acesti copii merita sa moara? II ajuta cu ceva acum, in momentul asta, libera initiativa?
    Deci, haideti sa nu judecam la extrem lucrurile, ci realist, desi se pare ca la fiecare criza avem tendinta de a cadea in extreme, de stanga sau de dreapta. Stiti unde a dus extrema dreapta, poate va amintiti…

    • Acei copii nascuti intr-o familie sub limita saraciei nu au nicio vina, dar au dreptul la o viata decenta. Acel drept este usor de pus in practica: statul, fie el liberal sau socialist, va sesiza situatia prin asistenti sociali si va putea dispune pierderea dreptului parental. Copilul va avea sansa unei adoptii intr-o familie mai bogata. Deci lasati-o balta cu lacrimile acestea nesincere, bunul simt va indica mereu solutii valabile.
      Precizez ca varianta oferita de mine nu este deloc singura posibila, insa este un exemplu functional, verificat si eficient.

      • Drepturile copilului in acceptiunea mioritica. Din 1941 in 2011 s-a trecut de la „ethnic cleansing” la „social cleansing”. Sublim.

    • Familia trebuie să rămână SFÂNTĂ și PRINCIPALUL SUPORT AL MEMBRILOR SĂI. Nu se poate substitui statul familiei / prietenilor cuiva. Aceștia sunt cei mai apropiați și primii care pot da un ajutor real unei persoane aflate în dificultate.

      Persoanele care nu au familii pot apela la CARITATEA PRIVATĂ care există și care face mult mai multe lucruri pe care statul nu le face (de ce credeți că cei neajutorați fug din azile pe străzi să cerșească… pentru că profitul din exploatarea carității private e mult mai mare).

      Nimeni nu spune că nu sunt oameni cu probleme, oameni în dificultate. Dar haideți să facem o analiză lucidă și să vedem dacă într-adevăr STATUL e SOLUȚIA CEA MAI BUNĂ ÎN ACEST CAZ. Pentru că NU E: cel care administrează sistemul va lua cea mai mare parte din sacul de cartofi destinat azilului de copii / asta după ce violează vreo câțiva din ei (au fost din păcate numeroase cazuri și de acest gen).

      Haideți mai bine să SCUTIM FISCAL 100% ORICE INIȚIATIVĂ SOCIALĂ, SĂ SCUTIM DE IMPOZITE AFACERILE SOCIALE (îmi fac o afacere pentru a angaja orfani ajunși la majorat, sau pentru a angaja pensionari fără familii sau pentru a ajuta genul acesta de categorii sociale). Nu să creștem impozitele pentru a ne face apoi că îi ajutăm pe acești oameni sărăcindu-ne pe toți în timp cei cu putere politică prosperă (urlând pe la toate colțurile cât de mult fac ei pentru clasele defavorizate, vărsând lacrimi de crocodili pentru cei ”săraci”). Să schimbăm puțin paradigma în care acționăm.

      • Este clar din concluziile dvs ca nu dispuneti inca de analiza aia lucida, dle Paun. Asta n-ar fi nimic, dar nu va vad polemizand cu adevaratele probleme de dezvoltare, asa cum e de ex saracia, ridicate de economisti ca Amartya Sen sau Mahbub ul Haq. In particular, conceptia dvs despre familie pare complet revoluta. Nici in mediile rurale nu mai gasiti asa ceva. :)

        • ”Amartya Sen sau Mahbub ul Haq”

          Adevărul că chiar îmi pare rău că am uitat de acești mari ”economiști” și că îmi pierd timpul cu Friedman, Keynes, Fisher, Smith, Mises, Rothbard, Krugman, Stiglitz, Taylor, Samuelson. Cred că ar trebui să îmi reconsider radical lecturile și să fiu mai atent cu ce citesc. Altfel risc să rămân la un ”standard rural” de economist.

          Haideți să aducem argumente și nu nume de autori și să invocăm mai puțin lipsa unor lecturi. Așa pot aduce și eu cred zeci de autori pe care aș avea îndoieli că i-ați citit. De exemplu, sunt sigur că pe Anastase Gusti: Scrieri Sociale, Politice și Economice (Editura Librariei Universitare I. Cărăbaș, 1940) nu l-ați citit și vi-l recomand ca atare, mai ales cosiderațiunile sale politice despre marxism și cele economice despre problemele monetare. Și alte cele…

          • Ei, asta-i! Ma intereseaza evident bibliografia pe care o stapaniti (iar dupa ce v-am citit textele astea, a devenit destul de clar), dar mult mai mult ma intereseaza modul in care puneti problema. Oricum, ce e clar e ca dvs aveti o problema cu stiinta economica in sine: ati reusit sa faceti din economie un fel de teorie a capitalismului, o metafizica, o dogma etc. Ei, asta e chiar o mare probl. Sen si ceilalti ca el au un mod extrem de diferit de a pune probl. Cu voia dvs, sunt mai eficienti, mai umani, infinit mai realisti, nu mai putin liberali (sau la fel de liberali ca Rawls) si in orice caz nu confunda teoria economica, care e si trebuie sa ramana stiinta, cu metafizica sau vreo dogma oarecare.

            • Asta-i buna, Rawls liberalul. Rawls care ne spune cat poate sa castige cei care muncesc fara a ii ajuta pe cei care castiga cel mai putin. Rawls care defineste o regula a „justitiei sociale” care e la fel de aleatoare ca orice alta regula impusa (si nu autoimpusa).

              De ce ne este tuturor atat de frica de libertatea noastra individuala, fara intermediari, fara „ajutoare”? De ce sunt opiniile domnului Cristian Paun considerate extremiste, infrecventabile, radicale, libertariene dar opiniile adeptilor redistribuirii fara limite, ai regulilor si normelor fara de care vezi draga doamne nu am putea trai, ai statului corupt, ineficient si arogant care ne suprima in fiecare zi dreptul la viata, aceste opinii sunt „norma”, „mainstreamul”?

              De ce este lumea (si mai ales lumea intelectuala) atat de imorala?

          • Inca ceva: e dezarmant ca puteti invoca impotriva lui Sen nume ca Rothbard sau Mises. La limita, diferenta dintre ei e diferenta dintre un metafizician (Rothbard), care a avut in cap daca a avut ceva o metafizica a capitalismului impinsa pe urmele lui Mises extrem de departe, si un om de stiinta (Sen), care a vazut in teoria economica un instrument care poate fi imbunatatit si aplicat empiric pentru a raspunde cat mai bine la problemele legate de saracie, re/distributie, utilizare sustenabila a resurselor, dezvoltare umana, well being sau asa ceva etc. Dvs, pe urmele unora ca Rothbard, ati facut din teoria economica un soi de metafizica a capitalismului. Trei sferturi din numele ilustre pe care le invocati nu se regasesc in textele pe care le scrieti. :)

  9. The study, released on Wednesday by the 34-nation Organization for Economic Cooperation and Development, or OECD, said Americans pay more than $7,900 per person for healthcare each year – far more than any other OECD country – but still die earlier than their peers in the industrialized world.

    The cost of healthcare in the United States is 62 percent higher than that in Switzerland, which has a similar per capita income and also relies substantially on private health insurance.

    Meanwhile, Americans receive comparatively little actual care, despite sky-high prices driven by expensive tests and procedures. They also spend more tax money on healthcare than most other countries, the study showed.

    http://news.yahoo.com/costly-u-health-system-delivers-uneven-care-oecd-100509748.html

  10. Inainte de a redacta un raspuns as dori sa stiu (cat se poate de serios) daca autorul considera ca exista socialisti printre urmatorii: John Locke, Benjamin Franklin, Adam Smith, Milton Friedman si…. Donald Trump.

    • Pot să vă răspund doar pentru Adam Smith, John Locke și Milton Friedman pe care am pretenția că i-am studiat cu atenția academică necesară.

      Adam Smith nu e socialist clar. Nici nu avea cum pentru că el a scris într-o perioadă în care intervenționismul nu a cunoscut rafinarea pe care o are astăzi: politica monetară, monopol pe bani, politica în domeniul concurenței, politica în domeniul mediului, protecția consumatorului, reglementările pe piața muncii, sindicalismul de astăzi. Adam Smith a discutat mult despre economia într-un sistem bazat pe aur ca mijloc de schimb, teorii care astăzi sunt considerate ”adevărate relicve” de fanaticii keynesiști și monetariști.

      Milton Friedman are păcatul pe care îl are și Keynes: a crezut (cel puțin în prima parte a vieții lui academice) în bancă centrală și monopolul băncii centrale asupra tipăririi de bani prin politici monetare care pot fi ”optimizate”. Milton Friedman a crezut că o politică monetară optimă poate anula efectul pe care îl are tipărirea de bani în economie (ceva de genul tipărim atât cât crește economia). A elaborat câteva articole despre politica monetară sugerând că în Marea Criză o intervenție monetară mai strânsă (naționalizarea depozitelor) ar fi fost soluția. Adică pe scurt SOCIALISM MONETAR. Keynes a crezut și el în SOCIALISMUL MONETAR și puterea tipăririi de bani ca soluție la creșterea veniturilor, PIB-ului și la creșterea bunăstării și în faptul că POLITICILE FISCALE pot corecta efectul nociv al banilor tipăriți proaspăt în economie. Cu alte cuvinte, între Keynes și Friedman pe parte de politică monetară găsim mici diferențe dar AMBII AU FOST ADEPȚII SOCIALISMULUI MONETAR (bancă centrală, politică monetară, bani cu monopol din partea statului).

      Ce legătură are Donald Trump sau Benjamin Franklin cu socialismul nu aș putea să mă pronunț (nu am citit ceva relevant economic pe parte teoretică de cei doi)?

      Legat de John Locke aici poate că marea problemă la el ar fi că a crezut în EMPIRISM ca formă de cunoaștere a realității. Chiar dacă a combătut tirania și absolutismul el a oferit această perspectivă asupra cunoașterii ca fiind valabilă inclusiv în științele sociale care se pretează cel mai puțin la empirism. El nu a fost economist ci filozof, aducând prea puține contribuții de valoare pentru știința economică. A considerat totuși că POPORUL e SUVERAN și că dacă un tiran se impune cu forța la conducerea unei societăți, POPORUL SUVERAN are dreptul să SE REVOLTE și să își exercite TIRANIA. John Locke nu a rezolvat însă problemele dureroase legate de MODUL ÎN CARE POPORUL POATE SĂ ÎȘI EXERCITE TIRANIA: de exemplu – prin vot cu unanimitate sau prin vot cu majoritate simplă? A lăsat lucrurile mult prea generale. Cred deci că urmărirea până la capăt a argumentelor lui Locke ne vor duce tot către SOCIALISM pe două fronturi: empiriștii care pot calcula orice și pot oferi suport empiric politicilor publice și dreptul suveran al poporului de a prelua prin revoluție puterea de la TIRAN (fără însă să ne spună cum își va exercita poporul puterea, de ce e mai bună tirania populară față de tirania individuală și când un tiran devine tiran).

      • Atentie la empirismul lui John Lock: a dezvoltat o doctrina a ideilor inascute, pe care n-o mai aveti la ceilalti empiristi, de ex David Hume sau Francisc Bacon. Apoi, teoria lui Locke asupra proprietatii via munca individului o regasiti la David Richardo si Marx, iar mai tarziu inclusiv la liberali si ultraliberali de calibrul lui Hoppe.

      • OK. M-am lamurit. De fapt dumneavoastra folositi termenul de „socialist” cu acea candoare a copilului care arata cu degetelul spre tot ce nu-i place si spune „cah!”. Practic tot ce depaseste limitele unui stat minimalist (sunt curios daca ii lasati macar atributele regaliene) este etichetat drept „socialist”. Conform aceste logici De Gaulle era socialist! La un politician simplificarile cu sacii si socialismul ar trece drept demagogie, la cineva care se vrea universitar trece drept amatorism.

        Dumneavoastra si alti cativa asemenea dumneavoastra (din fericire pe cale de disparitie in Europa civilizata) aveti impresia ca economistii sunt inzestrati prin drept divin sau prin legile fizice cu o legitimitate care nu mai tine insa de stiinta ci de politica. Economia nu mai este un instrument in slujba societatii ci devine un soi de dogma la care trebuie sa ne convertim. Si desigur economia dupa Paun. Dezbaterea „suply side” vs. monetarism devine o lupta apocaliptica intre Bine si Socialism.

        Sunt curios: dreptul de proprietate tine de o lege pe care v-a dictat-o arhanghelul Gabriel in vreo pestera? Sau este el insusi rezultatul unei gandiri politice si filozofice si al unei conventii juridice. Nu de altceva dar chiar daca Locke nu abordeaza problema tiraniei maselor defineste drepturile ca fiind individuale nu colective si ( partea asta probabil va place mai putin) le ierarhizeaza. Nu intamplator vi l-am citat pe Ben Franklin care nu o fi lasat el multa teorie macro-economica dar a pus osul „practic” la construirea democratiei. Ori Franklin scria:

        „All Property indeed, except the Savage’s temporary Cabin, his Bow, his Matchcoat, and other little Acquisitions absolutely necessary for his Subsistence, seems to me to be the Creature of publick Convention. Hence the Public has the Right of Regulating Descents & all other Conveyances of Property, and even of limiting the Quantity & the Uses of it. All the Property that is necessary to a Man for the Conservation of the Individual & the Propagation of the Species, is his natural Right which none can justly deprive him of: But all Property of the Publick, who by their Laws have created it, and who may therefore by other Laws dispose of it, whenever the Welfare of the Publick shall demand such Disposition. He that does not like civil Society on these Terms, let him retire & live among Savages.”

        Cat despre referinta mea la Donald Trump, vroiam sa stiu daca este socialist conform criteriilor dvs. sui-generis. Nu de altceva dar este adeptul asigurarii medicale universale si propunea impozitul pe avere (once off, 14%) ca solutie de echilibrare bugetara.

        • Absolut de acord!

          „dumneavoastra folositi termenul de “socialist” cu acea candoare a copilului care arata cu degetelul spre tot ce nu-i place si spune “cah!””. Intr-adevar, n-as fi putut-o zice mai bine. Candoare naiva, asta e, acelasi gen de inflacarare de tip religios impotriva unor personaificari naive de genul lui Mamon si a curvei Babilonului, aici inlocuit prin „socialist” si „stanga” personificata.

          De fapt articolul, ca multe altele, e doar repetarea unui fel de Crez: cred intr-unul statul asa cum imi place mie, facatorul cerului si al prosperitatii si a tuturor chestiilor bune din lume, si cred ca statul asistential este facatorul tuturor relelor si al belelelor …. Are tot atatea argumente cate are orice profesiune de credinta.

        • Observatii absolut corecte! Felicitari lui Margicu (apropo, de ce nu va semnati normal?): „OK. M-am lamurit. De fapt dumneavoastra folositi termenul de “socialist” cu acea candoare a copilului care arata cu degetelul spre tot ce nu-i place si spune “cah!”. Practic tot ce depaseste limitele unui stat minimalist (sunt curios daca ii lasati macar atributele regaliene) este etichetat drept “socialist”. Conform aceste logici De Gaulle era socialist! La un politician simplificarile cu sacii si socialismul ar trece drept demagogie, la cineva care se vrea universitar trece drept amatorism.

          Dumneavoastra si alti cativa asemenea dumneavoastra (din fericire pe cale de disparitie in Europa civilizata) aveti impresia ca economistii sunt inzestrati prin drept divin sau prin legile fizice cu o legitimitate care nu mai tine insa de stiinta ci de politica. Economia nu mai este un instrument in slujba societatii ci devine un soi de dogma la care trebuie sa ne convertim. Si desigur economia dupa Paun. Dezbaterea “suply side” vs. monetarism devine o lupta apocaliptica intre Bine si Socialism.”

  11. Cîteva cuvinte despre terminologia progresistului academic.
    Există o specie de gînditori sociali angajaţi [nu pot să le spun intelectuali, din acribie] a căror principală preocupare este apărarea limbii de lemn născocite in lăuntrul ştiinţelor sociale năpădite de ideologie. Limbajul specific al acestor false elite ce deţin şi manipulează tainele ‘socialului’ poate fi demantelat şi explicitat ca orice dispozitiv argotic dezvoltat de grupurile de infractori in vederea ocultării activităţilor şi scopurilor lor ilicite.

    Teoreticianul ‘social’ se agaţă astăzi cu disperare de cuvintele-cheie, căci destrămarea ambiguităţii şi ambivalenţei ar distruge singurul lui scut in faţa realităţii. Printre cuvintele-cheie putem enumera social, socialism, asistenţialism, binefăcător. Progresistul purtător de cuvînt al statului se va pretinde întotdeauna drept unic deţinător al adevărurilor şi sensurilor socialului. Socialul poate astfel defini orice, căci se află in slujba statului preamărit de aceste cuvîntătoare vivace şi vigilente. De pildă ajutorul material, atunci cînd este oferit, definit şi reglementat de către stat, devine neapărat social, chiar dacă destinatarii programelor de „beneficii şi servicii sociale” sînt un grup restrîns de indivizi, o minoritate privilegiată prin lege pornind de la un fundament fals etic. In schimb ajutorul material oferit direct, fără reglementare şi condiţionare externă, de către persoane fizice sau organizaţii de binefacere este o mostră de individualism şi subiectivism. Ce este cu adevărat social in asistenţa socială patronată şi monopolizată de către state? evident, sursa fondurilor pentru ajutoarele distribuite prin aparatul birocratic. Sursa este socială pentru că întreaga societatea este obligată să participe la aceste programe, deci aşa-zisa asistenţă socială este de fapt o formă de filantropie forţată, iar cetăţenii sînt obligaţi să dăruiască fără să primească absolut nimic in schimb, nici măcar mulţumirea sufletească de care orice fiinţă umană se bucură atunci cînd ajută pe cineva in nevoie fără să ceară o contraprestaţie. Statul culege laurii şi se autointitulează la acest moment drept binefăcătorul societăţii, iar birocraţia se împăunează şi ea din reflex căci e tare uşor să te dai generos pe banii altuia.

    Progresistul academic acuză utilizarea improprie a termenului de asistenţialism, căci deh, dumnealui este stăpînul definiţiilor din vocabularul argotic. Insă in limba cea liberă şi pămînteană, asistenţa nu este exclusiv socială, in sensul operat de bandiţii etatişti, şi nu poate fi restrînsă la aria operaţiunilor de distribuţie a fondurilor bugetare către o anume categorie, in mod arbitrar etichetată ca dezavantajată social. De altfel chiar această formă de asistenţă de stat, aşa cum este ea definită de legi, a ajuns să exceadă categoria nevoiaşilor, iar ajutoarele s-au scurs lent către subcategoriile de cetăţeni lipsiţi de venituri fixe dar înstăriţi sub raport patrimonial. Ca atare, orice sistem de întrajutorare patronat de organele ale statului este, logic, o formă de asistenţă, mai mult sau mai puţin socială, dar in mod cert forţată. Inclusiv serviciile publice permanentizate constituie tot o formă de asistenţă ‘socială’ etatizată [unele chiar mai sociale decît asistenţa socială legală din moment ce beneficiarii lor nu sînt delimitaţi atît de arbitrar, insă tot contagiate de sindromul socialist al nevoiaşului privilegiat căci o seamă de cetăţeni necontribuabili primesc asistenţă medicală gratuită, fiind asiguraţi abuziv de către stat]. Iar statul care emite programe de ajutorare nelimitate, in timp şi in cotă bugetară, este un stat asistenţial. Dacă asistenţa ar fi asigurată strict circumstanţial, in caz de dezastre naturale de pildă, atunci ajutorul efectiv din surse publice nu ar afecta natura statului, dar cum întinderea ajutoarelor nu este zăgăzuită constituţional şi nici măcar legal, rezultă că in principiu pentru ca asistenţa să devină cu adevărat socială, statul şi slujbaşii săi acceptă posibilitatea ca întreaga populaţie să ajungă in situaţia de destinatar al serviciilor şi ajutoarelor. Ca atare, devine evident că un stat asistenţialist nu poate fi decît un stat răufăcător care tinde către degradarea socială generalizată, căci sărăcirea tuturor cetăţenilor este singura posibilitate ca statul să fie într-adevăr generos cu toţi supuşii săi.

    Prin urmare, sintagma de stat socialist binefăcător este un oximoron, şi orice om raţional, lucid o foloseşte doar in 2 moduri, unul ironic la adresa cuvîntătorilor socialişti, altul in contextul dezbaterii publicce, din civilitate poate deplasată, că să se poată face înţeles de interlocutorii săi idealişti. Asta pentru că există din păcate mulţi cetăţeni creduli ce nu au ieşit din plasa ideologică a socialismului şi incă mai cred in această aberaţie.

    Un stat de drept poate fi uneori binefăcător cu cetăţenii săi, de pildă atunci cînd, prin subscripţie publică, fondează societăţi publice care generează şi administrează servicii care ar fi imposibil sau extrem de greu de finanţat de către antreprenorii privaţi. De pildă construcţia de căi ferate, autostrăzi, hidrocentrale. Dar din momentul in care procesul investiţional şi managerial al serviciului public este parazitat de programe ‘sociale’, caracterul binefăcător dispare, pentru că automat o categorie de indivizi vor fi privilegiaţi prin efectul legii, cum ar fi de pildă pensionarii şi gratuităţile de transport oferite de către stat in dauna societăţilor de profil şi a celorlalţi cetăţeni ce vor suporta costurile de acoperire a filantropiei forţate plătind bilete mai scumpe şi acceptînd servicii mai proaste, cauzate in mare parte de găurile produse de asistenţa dictată etatist şi de incapacitatea furnizorilor publici de a reinvesti liber capitalul propriu. Iată de ce orice serviciu public iniţiat de către stat trebuie să fie operat de către regii publice pe un timp limitat statutar, incă de la iniţierea serviciului, urmînd ca ulterior să fie privatizat pentru a fi astfel protejat de servituţile inerente ale operării cu titular statal.
    […]

    • „din momentul in care procesul investiţional şi managerial al serviciului public este parazitat de programe ‘sociale’, caracterul binefăcător dispare”
      Pai cum ajunge sa fie parazitat, din moment ce spui ca investitia care a asigurat serviciul public e facuta pe baza de subscriptie publica, nu de alocare discretionara de resurse din taxe, iar statul il definesti ca „stat de drept”, adica unul ne-socialist, ne-asistential, care nu fura prin taxe?
      Contradictia asta iti permite sa ajungi unde voiai de fapt sa ajungi, la ideea de a legifera ca dupa o perioada, serviciul respectiv trebuie privatizat, pe prezumtia ca statul oricum se va obraznici si va introduce mai devreme sau mai tarziu diverse servicii sociale adaugate peste serviciul respectiv. Cu alte cuvinte, spui ca singura misiune a statului ar fi sa adune bani de la populatie pentru proiectele de investitii scumpe si riscante, in care privatii n-au chef sau resurse sa bage bani, proiecte de care privatii vor fi insa interesati mai apoi sa le exploateze in propriul profit si, eventual, sa-i mai si scoata ochii statului ca ii fac o favoare preluandu-le (si asta chiar daca ii cer de la inceput subventii si ajutoare drept conditii de a accepta preluarea).

      • Sa iti dau o definitie pentru „subscriptia publica” (poata asa vei intelege mai exact la ce se referea euNuke: „SUBSCRIPŢIA PUBLICĂ = este operaţiunea de vânzare a titlurilor de stat realizată de agentul desemnat de Ministerul Finanţelor Publice (Trezoreria Statului, bănci comerciale)”. Investitorii vor cumpara acele titluri (sau actiuni) deci nu este chiar din bani publici. Care parte nu ai inteles? Daca nu este prea clar nici acum spune-mi, o sa revin sa detaliez.

        • Lasa definitiile tocite si mai citeste odata textul lui eunuke. Eu cred ca nu se referea la „vanzarea de titluri de stat”, care n-au nici o treaba cu textul, ci la sensul mai larg al societatilor de stat. Pentru ca altfel de ce nu s-ar strange investitorii si-ar fonda o compania respectiva pe contr propriu? Ce, ar avea nevoie de stat sa intermedieze luarea banilor ca sa faca compania, crezi ca n-ar putea-o face ei insisi?

          Sunt de acord cu jj. Construcţia de căi ferate, autostrăzi, hidrocentrale presupune un risc, ca orice investitie. De ce ar fi normal ca statul sa-si asume acest risc, mai ales dupa cum a fost criticat in paragrafele anterioare? Daca investitorii privati finanteaza actiunea, prin cumpararea de titluri de stat, atunci ar putea la fel de bine sa finanteze o companie privata, cumparand obligatiunile sau actiunile acesteia, nu? „Subscriptia publica” nu e apanajul statului, in ciuda cuvantului „public” care induce in eroare pe unii :)

        • @ cristi: nu am scris nicaieri in comentariu despre „bani publici”, ci despre faptul ca subscriptia publica ar fi efectuata de stat, prin societati care ii apartin, in loc s-o faca niste firme private. Statul isi asuma, asadar, riscul unei investitii acolo unde privatii nu si-l asuma, iar eu ma intrebam de ce ar fi obligatorie, asa cum considera @eunuke, succesiunea „statul se imprumuta – statul investeste – privatii culeg roadele” in loc de „privatii se imprumuta – privatii investesc – privatii culeg roadele” sau „statul se imprumuta – statul investeste – statul culege roadele”. @Kinn a inteles foarte corect ce am vrut sa spun si de fapt cred ca si tu ai inteles.

        • @ cristi
          dar nu am scris nicaieri in comentariu despre „bani publici”, ci despre faptul ca subscriptia publica ar fi efectuata de stat, prin societati care ii apartin, in loc s-o faca niste firme private. Statul isi asuma, asadar, riscul unei investitii acolo unde privatii nu si-l asuma, iar eu ma intrebam de ce ar fi obligatorie, asa cum considera Eunuke, succesiunea „statul se imprumuta – statul investeste – privatii culeg roadele” in loc de „privatii se imprumuta – privatii investesc – privatii culeg roadele” sau „statul se imprumuta – statul investeste – statul culege roadele”. Kinn a inteles foarte corect ce am vrut sa spun si de fapt cred ca si tu ai inteles.

  12. Unde duce autoreglementarea pietei ? Sa vedem niste statistici din SUA (tara cu economia cea mai puternica si cu piata cea mai „autoreglementata” din lume) aparute in articolul din iulie 2010 (dupa administratia de dreapta a lui Bush) intitulat „Clasa mijlocie din America sufera o contractie extrema”, articol aparut pe „Yahoo Finance” cu date statistice preluate de pe „Business Insider”:

    http://finance.yahoo.com/tech-ticker/the-u.s.-middle-class-is-being-wiped-out-here%27s-the-stats-to-prove-it-520657.html

    – 61% dintre americani traiesc de la un salar la altul.
    – 50% dintre americani detin mai putin de 1% (unu) din bogatia natiunii.
    – 83% din capitalul societatilor comerciale din SUA este detinut de 1% din populatie.
    – Raportul dintre salariul mediu al managerilor si salariul mediu al angajatilor „de rand” este de pana la 500 la 1.
    – Mai mult de 40 milioane de americani au nevoie de tichete pentru alimente („food stamps”, asigurate de stat, nu de societati comerciale) pentru a-i ajuta pe oamenii cu venituri mici sa-si cumpere alimente.
    – Aproximativ 21% dintre copiii din USA traiesc SUB LIMITA SARACIEI !!!
    – 43% dintre americani au contribuit (economisit) cu mai putin de 10.000 dolari pentru pensie (au alt sistem de pensii).
    – In ciuda crizei economice, numarul milionarilor din SUA a crescut cu un „procent enorm” („whopping percent”) de 16%, ajungand la 7.8 milioane (milionarii reprezinta 2,5% din populatia SUA, care este de 308 milioane).

    Aceste date arata ca regulile „jocului” economic si social nu sunt corecte. Cu un alt set de reguli am avea alte rezultate. Discrepanta uriasa dintre cei putini si bogati si cei multi si saraci nu se datoreaza diferentei de valoare dintre aceste categorii ci este un rezultat al regulilor incorecte ale „jocului” economic si social. „Scara valorilor” a fost si ea distorsionata (de cei care doresc mentinerea statu-quo-ului), pentru a justifica aceasta situatie. Banul a devenit masura valorii omului. Un singur exemplu: „Bogatia furnizeaza un mecanism important de transmitere a inegalitatilor la generatiile urmatoare. Cam jumatate dintre oamenii cei mai bogati din America au mostenit averea”.
    („Wealth provides an important mechanism in the intergenerational transmission of inequality. Approximately one half of the wealthiest people in America inherited family fortunes”

    http://en.wikipedia.org/wiki/Wealth#Sociological_treatments

    „Gilbert, Dennis. The American Class Structure in an Age of Growing Inequality . N.p.: Wadsworth Publishing;, 2002”)
    Dar nu au mostenit doar averea (ceea ce nu este de condamnat, insa nici nu este meritul lor) ci au mostenit si regulile „jocului” care au favorizat discrepantele economice uriase.
    Avem deci doua aspecte importante ale problemei:
    1. Regulile „jocului” economic si social nu sunt corecte, mentinind in zona saraciei un procent mare din populatie.
    2. Cei care sunt dezavantajati de aceste reguli nu pot sa le schimbe (este evident, nu sunt masochisti), deci sunt condamnati la saracie.
    Este un cerc vicios din care cei saraci nu au cum sa iasa.
    Avand in vedere ca 61% dintre cetatenii americani traiesc de la un salar la altul, este evident ca trebuie schimbate regulile „jocului” economic si nu trebuie admis ca piata sa decida singura soarta oamenilor. Clasa de mijloc este mai afectata de actualele reguli de „joc” (autoreglementarea pietei), dupa cum se vede si din articolul „Clasa mijlocie din America sufera o contractie extrema”, din care am citat mai sus.

    • SUA nu are o piata autoreglementata, e puternic distorsionata de stat. Nu vorbesc doar de bailouts si QE, ci si de reglementari in domeniul pietei muncii, proprietatii intelectuale, juridic etc care direct sau indirect distorsioneaza piata. Deci, fundamentul argumentatiei este fals, care e scopul?

      • Sunt interesat cum anume reglementarile in domeniul proprietatii intelectuale distorsioneaza piata. Ar trebui desfiintate patentele, sau cum? Si mai ales care e vina statului aici, din moment ce aplicatiile pentru patente le fac firmele private, si in general proprietatea intelectuala le protejeaza interesele.

    • Acei BOGAȚI pe care îi blamați sunt cei care încă mai oferă de mâncare celor pe care îi acuzați că au rămas săraci.

      Socialistul uită să facă următoarea distincție (prezintă doar bipolarizarea societății în bogați și săraci și devine apoi amnezic brusc):

      BOGAȚII RĂI: îmbogățiți din producția și multiplicarea banilor în economie, din șmecherii cu statul, din intervenționism și monopol apărat de stat, din războaie etc.

      BOGAȚII BUNI: îmbogățiți din piața liberă și privată.

      Din păcate la ora actuală BOGAȚII RĂI DOMINĂ și elimină încetul cu încetul BOGAȚII BUNI din piață. Sărăcia pe care o trăim o trăim datorită SOCIALISMULUI MONETAR și A INTERVENȚIONISMULUI GENERALIZAT ÎN PIEȚE care nu încetează să creeze BOGAȚI RĂI și să distrugă totul.

      Vă recomand acest articol scris de mine recent legat de rolul bogaților în economie:

      http://cristianpaun.finantare.ro/2011/11/13/la-ce-sunt-buni-%e2%80%9dbogatii%e2%80%9d/

      Atunci când văd astfel de sloganuri și ATÂTA GRIJĂ PENTRU SĂRACI DIN PARTEA UNOR PERSOANE, și știind cât de puțin poate face și face statul pentru săraci mă gândesc că de fapt dumneavoastră aveți în minte altă agendă: APĂRAREA BOGAȚILOR RĂI care vă susțin financiar. Asta dacă nu cumva sunteți deja un BOGAT RĂU care dorește să își continue PROGRAMUL DE APĂRARE AL SĂRACILOR ÎNTRU SĂRĂCIREA LOR!

      • In stiintele exacte (ex. fizica), atunci cand observatiile contrazic teoria, toti fizicienii sunt de acord ca teoria este gresita si trebuie inlocuita. Doar biserica a incercat sa impuna o „realitate” care contrazicea evidentele. Pentru a-si apara „teoria”, biserica a decretat ca soarele se invarte in jurul pamantului si l-a ars pe rug pe Giordano Bruno pentru ca nu era de acord cu ea. Se pare ca unii „economisti” fac la fel ca preotii: gandesc dogmatic si forteaza interpretarea datelor statistice pentru a corespunde teoriei lor, punand la zid pe oricine ii contrazice.

  13. Eu nu vreau sa fiu asistat, d-le Paun, nu vreau sa platesc statului roman nimic, pentru ca nu vreau nimic de la el. Doar ca nu mi s-a oferit aceasta sansa, si sint obligat sa platesc pentru pensie, sanatate, somaj, etc. Pentru ca acesti bani sint luati de la noi toti ca o „asigurare” (garantata de stat prin lege), mi se pare firesc ca aceia dintre noi care au nevoie de o pensie, de o indemnizatie de somaj si de asistenta medicala sa beneficieze de acestea. Toti platim, si asta nu este asistenta, ca nu e gratis, ci este solidaritate, ca aia cu toti pentru unul. Cel putin eu asa am inteles. Si scoala pe care am facut-o moca, pe bani de la stat, a functionat tot asa. Ca de-aia s-a numit invatamint gratuit. A fost gratuit si pentru cei care si-ar fi permis taxele, si pentru cei care nu si le-au permis. A fost rau?

    Presupun ca raspunsul e „nu”, ca nu vreti sa dati o palma in fata propriilor parinti si profesori, indiferent cit de mult ati luat-o spre dreapta… Si eu am luat-o spre dreapta, desi nu se justifica, pentru ca sint salariat si in mod logic n-ar trebui sa sustin dreapta impotriva interesului meu si a unei mai bune judecati, doar ca n-am „alunecat” intr-atit incit sa afirm ca parintii mei nu-si merita pensia, ca vecinul meu handicapat nu merita ajutor, ca toti somerii n-au de lucru de-ai dracului, si ca toti acestia sint niste pomanagii ordinari care stau cu miinile in buzunarul meu.

    Are cine sa stea cu miinile in buzunarul meu, si aceia sint in politica, in tribunale, in agentii, in firme de stat, in mari institute de sondat nimicul, si in altele asemenea, hoti si incompetenti, stau cu miinile adinc infipte in buzunarul meu de imediat 22 de ani.

    Spre deosebire de dvs., eu nu cred ca „stingistii” sint niste escroci si niste mincinosi mai mari decit „dreptistii”. In aceasta perioada si in aceasta zona, socialistii sint satanele de serviciu. In alte timpuri si alte locuri a fost invers. Au existat intotdeauna argumentatii ideologice care au stilcit logica fireasca, asa ca nimic nu e nou sub soare. Asist doar la o infierare cu semn schimbat…

    Eu unul am rabdare, cum am avut si, sa zicem, in 1987 (cind in noiembrie n-a fost destul pretext la Brasov pentru o „revolutie”, ca nu era momentul), caci in buddhism se spune, ca esenta a intelepciunii, ca „si asta va trece”… Ce ma va deranja fatal va fi ca, peste vreo 20-25 de ani, copilul meu va considera ca munca mea de acum n-a meritat pensia de atunci…

  14. Exact genul de articol pe care il detest. Cat se poate de general, atat de general incat nu spune absolut nimic concret si e golit de sens, despicand aberant firul in patru in filozofii usoare, de berarie, si mai ales inutile, cu niste exemple in alb-negru de genul sacu’ de grau”. Dle Paun, Einstein a spus „lucrurile tre’ sa fie cat se poate de simple, *dar nu mai simple de atat* „!

    Doar doua exemple concludente:

    1. „Atât definiţia statului social cât şi definiţia statului bunăstării se bazează pe o listă de “riscuri” scoase absolut arbitrar dintr-o pălărie mare de riscuri”
    De acord, dar vedeti dvs absout TOTUL este arbitrar in lumea omeneasca. Aveti impresia ca dreptul de proprietate este, cumva, ceva mai putin arbitrar? Credeti ca deriva constanta lui Planck? Credeti ca ne-asigurarea de catre stat a unui risc este cumva mai putin arbitrara decat asigurarea? Sau, ma rog, daca puteti demonstra necesitatea ne-asigurarii de catre stat a acelor riscuri direct din modelul standard al fizicii, direct din principiul constantei luminii in vid, atunci ma inclin in fata dvs.

    Celalalt 1: „…măsura este complet imorală, injustă şi este un FURT…”
    Pai bine, dar dupa ce criticati termenii subiectivi si arbitrari de “societate incluzivă” şi “participativă”, veniti acum cu termenii la fel de subiectivi si arbitrari de „imoral”, „injust”, „furt” ? Ba inca si mai subiectivi, din moment ce „participativ” e o notiune ce poate fi, cumva, cuantificata numeric (procente etc.), in timp ce „imoral” e ceva de-a dreptul transcedental.

    Pe celelalte n-am timp sa le mai disec. Dar cand vad generalitati apocaliptice de genul „intervenţie cu forţa pe proprietatea noastră, agresiune fără oprelişti” imi dau seama ca sunt la fel de subrede. Pai orice taxa e interventie cu forta. Poate ar fi mai bine sa traim ca-n Somalia. Acolo, si numai acolo, sunt bifate toate punctele di articolul dvs. Nu tu lagresiune din partea statului, nu tu solidaritate cu forta; libertate, soro!

      • De când Somalia este în topul CAPITALISMULUI ȘI A PIEȚEI LIBERE???? De când MODELUL SOMALEZ e relevant cu un model de CAPITALISM AUTENTIC? Acolo nu există proprietate (nici nu merită să ai proprietate asupra unei dune de nisip pe care nu crește nimic).

        Somalia este exemplu de lagăr pe care niște șmecheri îl țin bine închis. Este consecința unei politici ostile a UNOR STATE vis-a-vis de mutarea unor oameni din acea zonă spre țări unde se poate trăi și cultiva ceva (sau face orice altceva). Niște suflete sunt ținute în deșert și acuzate că nu se descurcă și că nu reușesc să încropească niște reguli de proprietate minimale. Și că eșuează într-o luptă pentru supraviețuire pe apă și hrană. Iar spectacolul hidos este scos la înaintare cu o plăcere macabră de socialiști pe post de lozincă: dacă nu apărați ideea de stat ajungeți că ăia de acolo. Să fim serioși…

        Ce place socialiștilor să compare o politică de dreapta și autentic liberală (dedicată pieței și bazată pe proprietate privată) CU ANARHISMUL ȘI DISOLUȚIA.

        Cooperarea socială este esența pieței libere. Programele de dreapta vin obligatoriu și cu o etică a proprietății private în spate. Ordinea proprietății private însoțită de acest program etic nu are cu nimic de a face cu anarhismul și cu atât mai puțin cu anarhismul din Somalia.

        • Era o ironie, bazata pe faptul ca in Somalia sunt bifate toate cele 7 puncte ale dvs.:

          1. Statul somalez nu acopera nici un risc, din astea impuse atat de arbitrar de care va plangeti.
          2. Statul somalez a renuntat cu totul la concepte din astea vagi si subiective gen „patricipativ” si „incluziv”, iar gherilele islamiste au dreptul deplin de a nu fi defel incluzive si participative, asa cum vreti si dvs.
          3. Statul somalez nu intervine cu forta in viata nimanui si nu agreseaza absolut pe nimeni (normal, din moment ce pratic nu exista)
          4. In statul somalez incluziunea şi participaţiunea nu actioneaza intr-un singur sens, ci chiar nu actioneaza deloc. Mai multe egalitate intre cele doua sensuri nici ca se putea.
          5. Statul somalez nu are birocratie, bugetari, si nici servicii publice greoaie si ineficiente, ci lasa totul la indemana privatilor.
          6. Statul somalez nu produce absolut nici o modificare in societate si nu altereaza viata indivizilor in nici un fel.
          7. Statul somalez nu intervine cu nimic, deci nu consuma nici o resursa. Este un model ideal de ne-interventionism pe piata.

          Recunoasteti si dvs, statul somalez nu bifeaza cele 7 obiectii ale dvs? Gresesc undeva?

    • @ kinn

      Spun doar atât: nu aveți de unde să știți de unde provin resursele celor care se luptă acolo. Dacă provin de la STATELE direct interesate în Somalia (ceea ce este foarte probabil) tot balamucul de acolo / anarhia apare din faptul că niște grupuri de interese ale unor state din jur se luptă pe un teritoriu străin din diferite motive. Ordinea proprietății private / incluziunea / cooperarea socială la nivel tribal și etica proprietății private pe care unele triburi încearcă să o apere este distrusă de gherile finanțate de STATELE DIN JUR (includ și americanii / rușii aici). Este foarte probabil ca absența acestor finanțări ilicite date de aceste STATE să calmeze spiritele acolo foarte rapid pentru că e foarte stupidă / contra-productivă ideea să crezi că dacă tu și gherila ta omori pe toți oamenii de pe teritoriul tău ție îți va fi mai bine. Mai ales când teritoriul tău e plin de dune și sărăcie.

      Mai mult, toate încercările celor de afară de a instaura cu FORȚA democrația într-o țară tribală foarte eterogenă nu fac decât să pună paie pe foc. Democrația care se dorește pentru Somalia este favorabilă unor triburi și nefavorabilă altora care au decis să își apere proprietatea / viața cu arma în mână. Sunt numeroase exemplele sângeroase / anarhice din istoria democrațiilor moderne în care STATUL INCLUZIV ȘI PARTICIPATIV a fost inițial construit pe un genocid imens (în SUA au fost uciși indieni fără nici o urmă de remușcare). Socialismul luminos a fost și este bazat pe drame mult mai imense decât Somalia în care pentru că unii au refuzat să opună rezistență au fost mutați pur și simplu în Siberia și lăsați să moară ca niște câini.

      Deci haideți să lăsăm mai moale exemplul cu Somalia că nu ține. Sau dacă o aducem în discuție să o studiem atent și corect nu dintr-o perspectivă ideologică – pe post de studiu de caz contra libertarianismului / liberalismului și întru apărarea SOCIALISMULUI care a produs crime inimaginabile.

      V-aș recomanda să faceți o mică vizită în China rurală să vedeți ce benefic e acolo socialismul. Și apoi să luați masa cu un general chinez tot pentru beneficiile socialismului.

      • OK… incep sa inteleg. Deci esecul Somaliei pe calea luminoasa a prosperitatii izvorate din statul minimal nu este datorat statului somalez (care intruneste cele 7 criterii ale lui CP). Este datorat STATELOR inconjuratoare precum si altor STATE cu interese in zona. Deci, pentru alungarea raului si atingerii Nirvanei in paradigma politica pe care o sugerati nu e suficient ca cetatenii unui singur stat sa aleaga calea libertariana. E nevoie de un soi de internationala libertariana care sa aboleasca sau sa minimizeze toate statele? Luminati-ma va rog.

        Nu inteleg de ce dati ca exemplu China. Elvetia corespunde definitiei dumneavoastra a socialismului. Elvetia nu intruneste nici unul din cele 7 criterii. De ce sa nu ma duc sa discut cu un elvetian despre prosperitatea (bieninteles iluzorie si temporara) pe care o traieste?

  15. Atita vorbarie pe o premiza subreda. E statul mai bun in a administra ori e de preferat o societate privata? Totul tine de corectitudinea oamenilor si de mecanismele de control.

    Ce-i interesant de studiat e ca de fapt cei mai multumiti de viata pe care o duc sint scandinavii, care au taxe ridicate. De ce oare? Incercati un raspuns la intrebarea asta si lasati la o parte cazul Romaniei, care e un fel de „failed society”, o societate anormala prin amploarea coruptiei.

    PS Ati dori sa va trimiteti copiii la o facultate privata din Romania?

    • E statul mai bun in a administra ori e de preferat o societate privata? Totul tine de corectitudinea oamenilor si de mecanismele de control.

      E clasica iluzie a ignorantului sau a activistului socialist care crede că dacă ADUCE OMUL NOU la putere va avea o lume mai bună (ideea tehnocratului independent total de grupurile de interese e în aceeași cheie de discuție). Care crede că printr-un control birocratic mai bun va fi mai bine (deși aici apare următoarea problemă inerentă: pe cel care controlează cine îl va controla și pe cel care îl controlează pe cel care controlează cine îl va controla ș.a.m.d.).

      Adică problema nu e NICIODATĂ UNA DE SISTEM. Eu (și nu doar eu) cred că este o PROBLEMĂ DE SISTEM Și că:
      1. Nu există om NOU care să ne salveze;
      2. Nu există OM TEHNOCRAT INDEPENDENT care să nu fie coruptibil
      3. Nu PUTEM CONTROLA CU ADEVĂRAT cheltuielile publice, chiar și cele legate de cartofii pentru un azil de bătrâni.

      Și atunci care e soluția: CÂT MAI PUȚIN ADMINISTRAT DE UN SISTEM POLITIC ȘI POLITIZAT. Statul să facă PASUL ÎNAPOI DIN ECONOMIE. Statul să elibereze MIJLOACELE DE PRODUCȚIE și să nu le mai controleze direct sau indirect așa cum o face acum (întotdeauna în profitul unui grup de șmecheri).

      • Stimebile CP,

        Intr-o discutie cit de cit civilizata nu se arunca cu invective de genul „ignorant” sau „activist socialist”. Am propus alternativa onestitate/mecanisme de control fiindca ori societatea in ansamblu e mai onesta (daca traiti in Romania probabil nu va dati seama ca exista si altfel de societati unde lacomia e ceva mai redusa) ori mecanismele de control (vezi justitia) functioneaza.

        Nu e nimic de ridiculizat daca va spun ca, sa zicem, Finlanda sau Danemarca au o moralitate cetateneasca superioara Greciei sau Romaniei. De altfel chiar si discutia pe care o am cu dv ar suna cu totul altfel cu cetateni occidentali, indiferent de orientare politica.

        Unii oameni sint convinsi de faptul ca trebuie sa existe un grad de solidaritate sociala (ceea ce scandinavii sint). Somerul nu e tinut in viata doar fiindca altfel vine si-ti da in cap ci fiindca patronul poate avea nevoie de forta de munca suplimentara intr-un moment de conjunctura.

        Dupa rationamentul dv tot sistemul mondial e cuprins de socialism, ceea ce venind de la o catedra mi se pare mult prea nenuantat, ca sa folosesc un eufemism. Sa presupui ca SUA, Danemarca, Germania, Grecia, Romania, etc. au toate aceeasi problema e cam naiv. Unele o au partial, altele deloc, samd.

        Exemplul dv cu cheltuielile publice in Grecia e un cherrypicking nestiintific, atit timp cit nu puneti in balanta si efectul evaziunii fiscale, cu mult mai mare decit miliardul invocat.

        De fapt si eu consider ca multe din guvernele occidentale au avut un fel de atitudine populista, neavind curajul de a spune lucrurilor pe nume si in primul rind de a echilibra bugetele.

        Nu sint nici pe departe socialist (nu am votat vreodata pentru vreun partid de stinga) insa teorille dv, in mare voga in SUA, n-au facut in ultimii ani decit sa imbogateasca pe cei bogati (aici ma refer la multimilionari) si sa reduca numarul celor din clasa de mijloc (din care fac parte).

        E si foarte posibil ca noi doi sa vorbim de fapt despre lucruri diferite. E foarte posibil ca dv sa nu stiti nici macar sa definiti acest stat al bunastarii (adica sint SUA si Germania state ale bunastarii? Prin ce se aseamana, prin ce se deosebesc?).

  16. Statistica!!

    Cati asistati sunt in realitate si cati merita sa fie asistati?

    Cati nu merita?

    Ce pedepse au primit escrocii, medicii escroci si primarii escroci care le-au acordat aceste drepturi pe nemerit?

    Raman la opinia „elucubranta” cum imi spunea cineva pe acest site.

    Sunt pentru introducerea temporara a pedepsei cu moartea de tip Vlad Tepes. Altfel nu se poate. Dar de la politicieni in jos.

    Dupa cativa pedepsiti exemplar nimeni nu va mai fura.

    Sau va continua tot asa, ca si cu cainii ne-eutanasiati, dar cu zeci de mii de oameni muscati anual, cativa chiar omorati de caini si cu cheltuieli uriase in sistemul sanitar din cauza asta.

    La fel e si cu asistatii pe nemerit si cei care-i sustin din diferite motive.

    Merg cu mercedesul sa-si ia ajutorul lunar, se poate???

  17. o civilizatie avansata e mai aproape de ce sustin neo-socialistii decat de ce propuneti, un gen de liberalism libertarian modern care’l propovaduiesc toti ‘specialistii’ nostri la studii peste ocean sau declarati ca apartinand ‘inchegatei’ grupari a intelectualilor de dreapta. Ca in vremuri de restriste se scoala tarata in cei ce se vad jumuliti pe nedrept de stat, asta e de fapt motivul alunecarii spre ‘mai da’i dreaq, sa se’ntinda pe jos si sa moara, ce atata protectie!”. Ce nu sesizati e ca daca statul ar fi fost un manager competent, iar sistemul financiar cu ceva bun simt, ar fi fost resurse suficiente ptr toate programele de asistenta sociala. Miliardele pierdute de managementul pagubos de stat, tunurile fara limita date de sistemul financiar al imbecililor fara viziune care au dus totul de rapa, astea sunt adevaratele motive ptr situatia dezastruoasa, nu fondul de pensii si nici alocatia mamelor. O civilizatie superioara tinde spre eliminarea stresului financiar ptr membrii ei; dumneavoastra propovaduiti la vreme de criza insanatosirea prin sacrificarea unei parti a populatiei ptr ca ‘nu mai e de unde’ – daca aparent serveste o logica, undeva mai in adanc, la nivel primar, subliniaza o atitudine clara. banuiesc ca intelegeti la ce ma refer. luati-va de guvern si de prietenii dumneavoastra care pun economiile pe butuci, nu de programele de asistenta.

  18. Toate ideiile din acest articol se regasesc in retorica de dreapta si extrema-dreapta care tine capul de afis in cursa pentru stabilirea candidatului Republican la alegerile prezidentiale SUA de anul viitor. Din pacate, vremea acestor teorii a cam trecut iar punctul lor climactic – Marea Depresie Economica din anii 30′ – inca este o amintire atat de dureroasa in SUA incat majoritatea populatiei si a politicienilor nici macar nu vor sa se raporteze la ea. Economiile si societatile sunt preponderent urbane in secolul XXI iar in acest context, cred, exemplele tarilor cu 4 familii care toate sunt angrenate in productia de mancare mi se pare nefericit de simplificator. Din pacate, este in spiritul de dreapta ca lumea sa fie arhisimplificata. In final, totul se rezuma la proprietatea personala, la propria curte (a se citi: „MY backyard”) iar despre ce e in afara acestui perimetru, well, to hell with it :)

    • In final, totul se rezuma la proprietatea personala, la propria curte (a se citi: “MY backyard”) iar despre ce e in afara acestui perimetru, well, to hell with it

      Dacă nu se rezumă totul la proprietatea personală cred că nu ați avea nimic împotrivă să vin și să vă folosesc WC-ul când doresc eu. Sau să dorm în patul dumneavoastră alături de cei dragi. Că doar nu contează perimetrul și proprietatea.

      E clar de ce socialiștii nu dau doi bani pe proprietatea privată și de ce își doresc ei să ne facă cu forța PARTICIPATIVI ȘI INCLUZIVI. Au PROFIT IMENS din această activitate. Monetar și nemonetar!!!

      • Nimeni nu a spus ca proprietatea nu exista sau ca nu este importanta. Dar intr-adevar din fericire, in democratiile moderne nu mai exista proprietate alodiala si in general coeziunea sociala nu se reduce la proprietate.

        Nimeni nu va obliga sa fiti participativ sau inclusiv. Un stat democratic este deschis. Puteti oricand sa-l parasiti daca nu va convine. Cum spunea Franklin: „He that does not like civil Society on these Terms, let him retire & live among Savages.”.

      • Ati inteles gresti. Nu am atacat proprietatea privata in sine, ci mai degraba toata constructia de idei bazate pe conceptul de libertate negativa. Nu cred ca mai traim intr-o lume care sa poata fi perceputa exclusiv prin aceasta perspectiva. Suntem prea multi si prea conectati ca sa mai credem ca proprietatea si acumularea de proprietati pot constitui baza exclusiva a societatii.

        In final, cred ca nici nu poate fi vorba de societate daca fiecare individ refuza sa fie participativ iar fiecare grup refuza sa fie inclusiv ;)

  19. De acord, dar vedeti dvs absout TOTUL este arbitrar in lumea omeneasca. Aveti impresia ca dreptul de proprietate este, cumva, ceva mai putin arbitrar?

    Atunci aș putea să vin să vă iau totul din casă bazându-mă pe faptul că e arbitrar dreptul de proprietate? Eu cred că nu… Și cred că nici dumneavoastră nu ați avea acest drept.

    Pai bine, dar dupa ce criticati termenii subiectivi si arbitrari de “societate incluzivă” şi “participativă”, veniti acum cu termenii la fel de subiectivi si arbitrari de “imoral”, “injust”, “furt” ? Ba inca si mai subiectivi, din moment ce “participativ” e o notiune ce poate fi, cumva, cuantificata numeric (procente etc.), in timp ce “imoral” e ceva de-a dreptul transcedental.

    Dacă operați cu arbitrar în materie de proprietate nici nu mă miră de ce considerați arbitrar termenul de FURT. Asta e de fapt LOGICA TUTUROR SOCIALIȘTILOR: furtul din proprietatea altuia e un LUCRU BUN!!! ȘI E ȘI ARBITRAR CĂ AR FI UN FURT. Ciudat mod de a mai diseca lucrurile.

    • Nu, eu incerc sa inteleg care este, in viziunea dvs, sursa autoritatii care va permite sa judecati atat de clar si de simplu unele lucruri „bune” si altele „rele”. Pentru ce aceeasi majoritate democratica care a votat codul penal ce interzice furtul este tot cea care a votat si impozitele si ajutoarele sociale, deci cele doua ar avea aceeasi legitimitate. Cum de una e „buna” si alta e „rea”? Pe baza a ce? Si nu cumva este ORICE taxa, fie ea si de 1%, FURT? Ba chiar orice decizie luata prin vot inseamna agresiune asupra minoritatii, din moment ce orice votare inseamna impunerea vointei majoritare impotriva minoritatii. Cum rezolvati dvs atat de senin aceste dileme?

      In ceea ce priveste termenii subiectivi, eu cred ca acei academisti socialisti germani au facut un prim pas pe calea ratiunii incercand sa dea o definitie cat de cat coerenta unor concepte vagi, in timp ce dvs ati ramas inca la argumentele medievale si ultra-vagi gen „imoral”, frate bun cu „blasfemie”, „Domnul sa va judece cu pucioasa” si arderea vrajitoarelor. Da, in acest fel s-au expus criticii, dar critica e un factor de progres, in timp ce argumentul dvs nici macar nu e criticabil pentru ca provine direct dintr-un soi de obscurantism medieval. Daca credeti ca argumetul dvs e superior, incercati sa dati dvs o definitie rationala si cuantificabila pentru „imoral” si „furt”, si vedeti atunci cate argumente si critici vi se vor putea aduce (de ex.: este orice fel de taxa impusa prin votul majoritatii un furt?). Pana atunci, argumentele lor sunt superioare.

  20. Domn Paun – nu pot sa zic decat BRAVO si Traiasca Mises!
    Nu va suparati pe dobitocii care va critica, n-au inteles nimic din viata asta.

    Am o singura observatie – de ce NEO-socialisti? Spuneti-le „socialisti” pur si simplu, pentru ca acesti purtatori si raspanditori de ciuma si turbare nu s-au schimbat de fel in ultima suta de ani. Am citit si eu Beaurocracy si Omnipotent Government si mi-e destul de clar asta.

    Inca o data, pentru toti „socialistii” – sunteti precum cainii turbati, ati distrus tot ce-ati atins de cand ati aparut pe lume, iar ce n-ati distrus ati furat.

  21. @ Margicu şi C. Balasoiu

    Socialism = o formă prin care direct şi indirect mijloacele de producţie sunt controlate de către stat. Oricine promovează acest control este SOCIALIST. Acest control poate fi mai mare sau mai mic. Oricum cel care este adeptul controlului statului asupra banului (SOCIALISM MONETAR) deja devine adeptul CONTROLULUI INDIRECT ASUPRA întregii economii prin mecanismul dobânzilor (alterarea capitalului cu bani tipăriţi pe post de capital fără a avea această proprietate). Controlul direct apare atunci când te încăpăţânezi să PRIVATIZEZI mijloacele de producţie, când pui taxe ca să plăteşti servicii sociale care nu există şi pe care le aperi spunând că întotdeauna statul le va livra mai bine pieţei libere.

    Candoarea de care vorbiţi pleacă din refuzul de a mai MINŢI şi de a spune adevărul care stă în spatele acestul SOCIALISM. Intervenţionismul îmbracă diferite forme şi cangrenează economia reală încetul cu încetul. Intervenţionismul va duce mai devreme sau mai târziu tot către un socialism total. NU EXISTĂ CALE DE MIJLOC!!!! Intervenţionismul pleacă de la forme simple: nu mă lasă statul să îmi folosesc proprietatea (inclusiv corpul meu) aşa cum vreau eu, intervenţia statului în diferite contracte între terţi sau intervenţia prin taxare. Aceste forme cumulate arată că în economiile moderne LIBERTATEA ECONOMICĂ ESTE FOARTE LIMITATĂ. CĂ EXISTĂ O MINCIUNĂ ÎN ACEASTĂ PRIVINŢĂ (Revoluţia din Decembrie din România ne-a adus mici libertăţi ca aceasta de a comenta liber pe un blog dar a menţinut în viaţă o serie de multe alte agresiuni).

    Noi trăim aparent în CAPITALISM. În realitate, şi aici e drept am o oarecare candoare (eu i-aş spune realism) când afirm acest lucru.

    Aici puteţi citi mai multe despre ce cred eu în materie de socialism şi capitalism (o mică selecţie plină de CANDOARE):

    http://cristianpaun.finantare.ro/2011/09/05/socialismul-si-capitalismul/

    http://cristianpaun.finantare.ro/2011/03/23/imposibilitatea-caii-de-mijloc-sau-iluzia-unui-socialism-moderat/

    • Interpretand arbitrar sensul cuvintelor cu scopul de a va sustine punctele de vedere se incadreaza la rea-credinta si manipulare. Daca citim in DEX vedem ca:
      SOCIALISM = 1.Oranduire social-economica bazata pe proprietatea comuna, care, in conceptia marxista, ar fi o faza de tranzitie de la capitalism la comunism. 2.Doctrina care preconizeaza nivelarea claselor sociale si socializarea mijloacelor de productie.
      Dvs. corectati Academia Romana si extindeti sensul cuvantului „socialist” pentru a ii „infiera cu manie capitalista” pe toti cei care nu sunt de extrema dreapta.

    • Sigur, candoarea despre care vorbeam izvoraste si la dumneavoastra ca si la copilasul de 3 anisori dintr-o sinceritate reala. Dar, atat in cazul dumneavoasta ca si in cel al copilasului de 3 ani ea mai traduce si o incapacitate de a utiliza terminologia uzuala a adultilor care va inconjoara. Copilasul o face pentru simplul fapt ca inca nu a asimilat vocabularul necesar, dumneavoastra o faceti pentru ca ati realizat un salt de credinta si toate rationamentele dumneavoastra sunt dogmatice.

      Marxistul incrancenat are un mod de abordare identic. Pentru el nu exista diferente intre conservatori si liberali, intre social democrati sau crestin democrati. Pentru ca el detine adevarul absolut, iar toti ceilalti sunt dusmani care perpetueaza ordinea burgheza.

      Si dumneavoastra detineti adevarul absolut si si pentru dumneavoastra toti ceilalti sunt dusmani. Si pentru ca toate trebuiau sa poarte un nume ii numim socialisti. Diferenta dintre rationamentele dumneavoastra si cele marxiste este, in esenta, cvasi-teologica.

      Milton Friedman povesteste cat de dificil era dialogul cu Ludwig von Mises si cum acesta vedea socialisti peste tot. Friedman spunea ca incearca sa il inteleaga si ca reuseste in parte cand priveste greutatile prin care a trecut Mises. Va deranjaza ca nu vi se acorda pe forum aceeasi indulgenta? Ghinion. Cand prezenta o luare de pozitie demna de acest nume de pe pozitia macro-economistului fie el si adept al scolii Austriece probabil ca vi se va raspunde la acel nivel. Cat timp recitati profesiuni de credinte inspirate de Partidul Libertarian American vi se raspunde ca la copilul de trei anisori care arata cu degetelul tot ce nu-i place si striga „cah, socialist!”.

  22. @ Victor

    Sunt cei din Academia Română independenți de stat cumva? Sunt plătiți cumva de către stat sau obțin bani din vânzarea de servicii academice către populație?

    Definiția din DEX e o definiție care nu contrazice DEFINIȚIA ECONOMICĂ dată de mine socialismului: proprietate comună = CONTROLUL DIRECT ȘI INDIRECT ASUPRA MIJLOACELOR DE PRODUCȚIE. E același lucru tradus în limbaj economic.

    Îmi place foarte mult când un concept economic = SOCIALISMUl este analizat cu DEX-ul.

    Ca să vă aprofundați mai mult decât DEX-ul definiția SOCIALISMULUI vă recomand următoarea lucrare excelentă pe acest subiect (mult mai complexă decât DEX-ul):

    http://mises.org/books/socialism.pdf

    • Sunt convins ca exista si in occident „economisti” care fac ca si dvs.: forteaza intelesul cuvintelor pentru a-si argumenta teoriile. Va mai dau niste definitii ale socialismului, de data asta din dictionarul binecunoscutei companii private americane Merriam–Webster, care nu poate si suspectata ca este platita de catre stat:

      Definition of SOCIALISM
      1: any of various economic and political theories advocating collective or governmental ownership and administration of the means of production and distribution of goods.
      2a: a system of society or group living in which there is no private property.
      2b: a system or condition of society in which the means of production are owned and controlled by the state.
      3: a stage of society in Marxist theory transitional between capitalism and communism and distinguished by unequal distribution of goods and pay according to work done.

      http://www.merriam-webster.com/dictionary/socialism

  23. Extras din dialogul meu cu un socialist (relativist, nihilist, post-modernist adică OM NOU):

    C.P.: Stalin a ucis 20 milioane de oameni…

    Socialistul: Ideologule

    C.P.: Statul bate oamenii care nu acceptă agresiunea sa.

    Socialistul: Ideologule

    C.P.: Statul fură resursele cu forța din buzunarul meu

    Socialistul: Ideologule

    C.P.: Are statul limită fundamentală în raporturile sale cu cetățenii?

    Socialistul: Ideologule

    C.P.: Nu vreau să mai plătesc pentru pensia de la stat și vreau să aleg liber să plătesc integral la o pensie privată.

    Socialistul: Ideologule

    C.P.: Nu vreau să mai fiu obligat să plătesc pentru sistemul public de sănătate și să aleg liber să plătesc pentru un sistem privat de sănătate.

    Socialistul: Ideologule

    C.P.: Vreau să fiu LIBER!!!

    Socialistul: CRIMINALULE, ANTI-SOCIALULE, DOGMATICULE, FUNDAMENTALISTULE, TALIBANULE, ANARHISTULE, EXTREMISTULE, TICĂLOSULE.

    Și cu asta ”dialogul” a intrat pe o pantă care nu mai poate fi redată. ADIO TOVARĂȘI !!!

    • Concluzii: Socialistul avea un vocabular limitat si o gramatica sovaitoare.
      Nelamuriri: Cum si in ce sens se poate „reda” o panta?
      Pronostic: Dificil
      Remedii: Somalia? Lorazepam?

      • Somalia nu poate fi invocată ca exemplu pentru o țară cu libertate economică mare (vedeți mai sus argumentele). Mai bine ați consulta topul Indicelul Libertății Economice:

        http://www.heritage.org/index/

        Apoi luați topul după PIB / locuitor a țărilor lumii de aici:

        http://en.wikipedia.org/wiki/List_of_countries_by_GDP_(nominal)_per_capita

        și veți observa câteva lucruri interesante:

        1. China este pe locul 135 din 179 în topul libertății economice și este pe locul 91 din 183 în topul PIB / locuitor;

        2. România este pe locul 63 în topul libertății economice și este pe locul 71 la PIB pe locuitor;

        3. Somalia de care vorbiți se află pe ultimul loc în toate topurile.

        Ș.a.m.d.

        Există o corelație directă între libertatea economică și prosperitatea economică la nivel de individ. Orice altă prosperitate de care vorbiți obținută prin mai puțină libertate economică și mai multă constrângere de la centrul este iluzorie și temporară. Pe lângă faptul că e lipsită de cea mai elementară etică.

        • Mic rationament matematic: Somalia bifeaza toate cele 7 puncte enumerate de dvs. Somalia e pe ultimul loc in tpate topurile. Rezulta fara urma de indoiala ca cele 7 puncte dvs nu sunt suficiente pentru a asigura prosperitate. Care sunt atunci conditiile suplimentare? La ele de ce nu va referiti?

          Cu alte cuvinte, unde anume trebuie sa ne oprim pe drumul eliberator inspre libertatea maxima de tip somalez? Cand ne descrieti si marginea de la dreapta a prosperitatii, dupa ce ati descris atat de convingator pericolele dinspre marginea stanga?

        • Doua observatii totusi in completare la comentariul lui kinn:

          1) Elvetia nu pare sa bifeze nici unul dintre cele 7 puncte dar se afla foarte sus in ambele clasamente.
          2) Tehnic vorbind clasamentul fundatiei heritage nu include Somalia dar acesta e un detaliu, Somalia ar fi probabil destul de jos.
          3) Personal sunt oarescum suprins sa va vad invocand ca argument clasamentul fundatiei Heritage avand in vedere abundenta de trimiteri pe care le dati catre centrul Ludwig von Mises. Indexul fundatiei Heritage nu este foarte iubit pe-acolo. De exemplu: http://mises.org/daily/1724

          • @ Margicu

            Acel indice al libertăţii economice clar are probleme sale ca orice indice subiectiv cu privire la ceva. România, de exemplu, are puncte bunicele încasate (şi, implicit o poziţie prea bună în acel indice) pentru COTA UNICĂ pe venit. Deşi dacă ne uităm că 80% din veniturile din România sunt venituri salariale pe care nu se aplică 16% şi 45,5% cred că ar trebui să fim ceva mai jos pe acea scală. Indicele are şi alte probleme metodologice decât cele din articolul de pe Mises. O să scriu în curând şi despre el.

            De aceea cred că nu e perfectă corelaţia între PIB / locuitor (bunăstare) şi libertatea economică. Cred că dacă am mai îmbunătăţi acel indice poate am ajunge la o corelaţie şi mai bună.

      • @ Margicu

        O pantă se poate reda grafic sau se poate reda matematic cu ajutorul unor formule. Panta unei drepte este o derivată de ordinul I.

        Ce vroia să spună aici dl. Păun era că a decăzut acea discuție mult sub grafic!!!

        În genere voi socialiștii aveți tendința să părăsiți repede argumentele și să săriți fie la bătaie fie să începeți să scuipați și să înjurați / huliți. Invocați tăria argumentelor dar vă pierdeți repede cu firea. Tare v-ar mai plăcea să puneți mâna pe o bâtă să dați o lecție de ”incluziune socială”.

        @ Păun Cristian

        Felicitări pentru articol și pentru comentarii domnule Păun! Din păcate nu aveți cu cine discuta. Toate blogurile și site-urile sunt împânzite de astfel de socialiști infecți care s-au îmbogățit pe vremea comuniștilor (ei și familiile lor) și acum trăiesc la adăpostul acestor averi luate cu forța și visează să reîntoarcă acel regim. Proști să fim dacă vom da înapoi și vom vrea iar socialismul luminos.

        • Presupun ca simpla lectura a comentariilor noastre respective permite oricui sa faca diferenta intre „socialistii” care sar la bataie, scuipa, injura si hulesc si „anti-socialistii” care se abtin.

    • Doamne in ce lume traiti. Cititi inca odata propriu dvs articol, si apoi acest ultim comentariu. Si vedeti daca chiar ati scris in articol ceea ce rezumati aici. Sau noi ar trebui sa ghicim ce vreti sa spuneti dvs? De ce naiba nu scrieti clar ca vreti dez-obligativitatea sistemului de pensii, ca vreti sa discutati limita fundamentala a raportului stat-cetateni, si in loc de asta scrieti predici sforaitoare despre stat asistential, riscuri arbitrare FURTuri cu litere mari si raporturi inter-umane ? Cu ce suntem noi de vina, tovarase, ca nu stiti sa va exprimati doleantele concis si la obiect? Si in plus mai aveti impresia ca sunteti si in vreo cruciada.

      Ati fi aflat poate ca si eu, ca majoritatea de altfel:
      – sunt nestalinist
      – nu vreau sa bat pe nimeni
      – de acord cu existenta unei limite maxime a raportului stat-cetateni
      – de acord cu neobligativitatea sistemului de pensii (dar si neobligativitatea celui privat, pilonul II)
      – gata de discutie despre ne-obligativitatea sistemului public de sanatate (aici e de discutat, sunt multe argumente pro si contra)
      – si eu vreau sa fiu liber

      In plus, insa, eu mai vad si alte intrebari, de ex.:
      – exista o obligativitate MINIMA a raportului stat-cetateni? Sau avem voie sa ne plangem ca statul fura chiar si cu o taxa de 0.1%?
      – putem sa nu vreau sa platesc nici pentru sistemul public de justitie, si sa aleg sa platesc un sistem privat de justitie ? Daca nu, de ce? Si mai precis, de ce argumentele dvs nu s-ar aplica si la sistemul public de justitie?
      – este orice vot majoritar, prin care majoritatea isi impune vointa asupra minoritatii, o agresiune? Daca nu, de ce? Si mai precis, de ce argumentele dvs nu s-ar aplica si in acest caz?

      Cu alte cuvinte, dle Paun, mi-ar place sa aplicati EXACT ACELEASI ARGUMENTE si propriilor dvs convingeri, nu doar dusmanilor dvs imaginari. Poate ati vedea atunci de ce argumentele dvs sunt dogmatice, in timp ce ignorati fix principalul argument, de natura matematica, al sustenabilitatii, singurul cu adevarat de necontestat.

      Si pe final intrebarea cea mai dura:

      De cand a devenit dle Paun economia o stiinta FARA CIFRE, ci numai cu vorbe? Cum poate fi o critica asa-zis „economica” a statului asistential, care nu aduce NICI MACAR O CIFRA in articol ?

  24. @ kinn

    Pentru ce ar fi nevoie de cifre şi la ce cifre aţi dori să fac referire? Vreţi cumva să vă aduc cifrele agregate de stat? Cred că am păţi cam ce au păţit mulţi investitori cu Grecia… Chiar şi dacă am dovedi că pe cazul unui stat cu procent mai mare al cheltuielilor cu asistenţa socială în PIB avem creştere economică / bunăstare nu putem afirma că din cauza acestui lucru avem ce avem acolo (adică bunăstare). Dimpotrivă: mai multe alocări de la buget (din impozite luate cu japca si fără a putea urmări ce se întâmplă cu acei bani şi fără puterea de a te muta la alt stat) pentru servicii publice unde se truchează licitaţii / se fac alocări de resurse pe criterii politice, ÎNTOTEAUNA vom avea mai puţină creştere economică şi mai puţine servicii sociale de calitate livrate celor în dificultate.

    Atunci când vorbim de principii / teorii nu avem nevoie de cercetări empirice. În economie nu e ca în fizică. Experimentul empiric nu are nici o valoare… poate doar de a reflecta (nu DEMONSTRA) mai bine o teorie (de multe ori nici atât). Adică dacă eu vin să discut principii care merg logic fără cifre neapărat vreţi grafice? Ei asta-i bună. Aţi vrea poate şi nişte optimizări / modele prin care să arăt care ar fi nivelul optim de taxare pentru serviciile sociale şi nivelul optim de venit de la care să îi considerăm „săraci” pe unii. Ar fi utile rău pentru dumneavoastră astfel de calcule INUTILE pentru ştiinţa economică şi pentru teoria statului asistenţial. Atunci când nu vă convin argumentele fără cifre o daţi că nu am cifre. Economia nu e ca un plan înclinat pe care să testăm forţa de frecare şi să ajungem la nişte constante în acest caz. E mult mai complexă pentru că e formată din oameni cu liber arbitru şi putere de răzgândire. Iar cifrele macroeconomice agregate arată şi mai puţin din proprietăţile economice ale unor indivizi. E însă mult mai complicată discuţia decât o permite un post pe un blog.


    In plus, insa, eu mai vad si alte intrebari, de ex.:
    – exista o obligativitate MINIMA a raportului stat-cetateni? Sau avem voie sa ne plangem ca statul fura chiar si cu o taxa de 0.1%?

    Da… ce e luat cu forţa e furt. Dacă dumneavoastră contestaţi acest lucru atunci e clar că nu faceţi nici o distincţie între furt şi ar trebui să nu aveţi nimic împotrivă dacă aş veni în casă la dumneavoastră şi m-aş servi cu 0,1% din bunurile din frigider invocând fie solidaritatea socială fie mila pentru un prieten de-al meu.

    – putem sa nu vreau sa platesc nici pentru sistemul public de justitie, si sa aleg sa platesc un sistem privat de justitie ? Daca nu, de ce? Si mai precis, de ce argumentele dvs nu s-ar aplica si la sistemul public de justitie?

    Nu am argumente pentru care să pledez în favoarea virtuţiilor STATULUI MINIMAL prin comparaţie cu FĂRĂ STAT. Dar un lucru e cert: UN STAT MINIMAL e mai de dorit decât un STAT MAXIMAL care acum face mult mai multe lucruri decât face un arbitru la un meci de fotbal. Când reîntoarcem statul pe poziţia de arbitru şi nu de arbitru care acordă singur lovituri de la 11 metri şi dă gol în poarta cui vrea (depinde de prietenii) atunci mai discutăm. E mai uşor pentru mine să demontez statul actual la un stat minimal. Apoi putem discuta şi mai mult când vom vedea cât de multe beneficii avem. În plus, atâta timp cât în lume există o eterogenintate în materie de intervenţionism, un stat minimal redus la un sistem public de justiţie şi poliţie (fără celelate servicii în sarcina statului sau cel puţin cu libertatea de a alege între un sistem public de educaţie şi unul privat) ar fi de dorit.
    – este orice vot majoritar, prin care majoritatea isi impune vointa asupra minoritatii, o agresiune? Daca nu, de ce? Si mai precis, de ce argumentele dvs nu s-ar aplica si in acest caz?

    – este orice vot majoritar, prin care majoritatea isi impune vointa asupra minoritatii, o agresiune? Daca nu, de ce? Si mai precis, de ce argumentele dvs nu s-ar aplica si in acest caz?

    Orice vot majoritar poate fi manipulat în favoarea celor minoritari şi întotdeauna s-a întâmplat asta în statele democratice moderne. Acest vot majoritar nu a fost întors înspre lucrurile bune ci a fost deturnat înspre lucrurile care aduc voturi – adică înspre favoruri obţinute prin vot majoritar agresând minoritatea. De ce e agresiune: simplu… nu cred că v-ar plăcea să votăm acum cu majoritate (de care vreţi dumneavoastră) să vă luăm casa şi să nu vă dăm nimic pe ea. Să o transformăm în loc de jucat şah pentru bătrânii neputincioşi. Agresiunea instituţionalizată este posibilă doar cu vot majoritar şi este imposibilă în caz de vot cu unanimitate. Ei bine, politicienii au redus de la vot la vot numărul minim de participanţi la vot şi acum s-a ajuns ca cu 15% din populaţia cu drept de vot să devii conducătorul unei ţări şi să decizi pentru restul de 85%. Adică avem o dominaţie a minorităţii împotriva majorităţii.

    • Bineinteles ca vreau cifre. Stiinta economica nu a fost data lui Moise pe tablite. A fost inventata de oameni, pentru oameni, pe baza cifrelor.

      Eu as vrea sa stiu de ce puneti semnul egal intre furtul din frigider si legea, votata in parlament, respectand toate legislatiile democratice in vigoare, perfect democratica din toate punctele rationale de vedere, care impune un anumit sistem de impozitare. Vreau să fiu LIBER!!!, cum spuneti dvs, dar, aoleo, nu pot sa fiu liber sa votez cum vreau fara sa fiu acuzat de FURT si IMORALITATE, desi respect toata legislatia in vigoare, respect toate legile si imi platesc taxele si sunt un cetatean model, sa votez de exemplu un impozit de peste 16%? Cum, nu e LIBERTATE si pentru catei ca mine? Sau cateii nu au drept de vot? Explicati-ne dvs, ca sunteti conf.dr., si sunteti platit partial chiar din impozite, adica stati calare pe cate trei privati, si nici nu v-ati dat demisia inca:

      1. Exista vreun impozit de stat (inclusiv cel pentru plata armatei sau a justitiei), votat prin majoritate parlamentara, care sa nu fie FURT din buzunarul celor care au votat contra?

      2. Cum anume argumentati ca un stat somalez, care e inca mai presus de un stat minimal, ba chiar e MINIMALISTICUS MINIMORUM daca vreti, nu e de dorit? Sigur ca un stat minimal e de dorit in locul unuia maximal, dar eu va intreb cum jusificati insasi existenta unuia minimal fata de un stat inexistent, in acord cu ceea ce scrieti in articol.

      3. In primul rand, exista o incorectitudinea logica in „agresiunea instituţionalizată este posibilă doar cu vot majoritar şi este imposibilă în caz de vot cu unanimitate”: adica cum, cand Ceausescu, Stalin si Hitler erau „alesi”, practic, cu unanimitate, pentru simplul motiv ca erau singuri pe liste? . In al doilea rand, ma intereseaza in principal cazul in care lumea iese in mare masura la vot, si in care majoritatea isi exprima, asadar, punctul de vedere in mod corect, imposibil de contestat. In lumea intreaga, in toata istoria omenirii, sper ca sunteti de acord ca or fi fost si voturi „corecte”, cu peste 50%, prezenta la vot, care au votat sincer spre stanga. Sunt ele imorale?

      Cu alte cuvinte, mi-ar place daca ati lua de coarne si problemele mai spinoase, nu doar demonstratiile de scoala ajutatoare impotriva dusmanilor imaginari.

    • 1) Care sunt criteriile minime pentru ca o teorie sa fie stiintifica? Ce imi permite sa fac diferenta intre teorie stiintifica si dogma religioasa daca exclud ipoteza verificabilitatii? Problema este ca in sprijinul „principiilor” pe care le discutati nu aduceti nimic logic, ci declamati principii care vi se par morale si emiteti sentinte care nu se reflecta practic. Si toti cei care au alta parere sunt socialisti, hoti sau ignoranti. Mie imi miroase a religie politica nu a stiinta economica.

      2)Va rog revedeti pasajul de mai sus cu „terminologia uzuala a adultilor care va inconjoara”. Furtul are o definite juridica destul de clara si destul de uniforma indiferent de tara. Faptul ca eu nu impartasesc viziunea dumneavoastra asupra lumii sau pe cea a Rothbard sau pe cea a lui Mises nu inseamna ca voi organiza razii la dumneavoastra in pat sau in frigider. Repet, aveti exact modul de gandire al marxistilor fanatici: cine nu-i cu noi e impotriva noastra: exista o singura poteca luminoasa. Sigur, poteca dumneavoastra si a lor nu e aceeasi dar asta e deja altceva.

      3) Notati ca in majoritatea democratiilor (se poate face o discutie relativ la SUA) nu sunteti obligat sa platiti nici un impozit. Puteti in orice moment sa plecati in Somalia, in ducatul Sealand sau oriunde altundeva.

    • Niste cifre (statistici) din SUA (tara cu economia cea mai puternica si cu piata cea mai „autoreglementata” din lume) aparute in articolul din iulie 2010 (dupa administratia de dreapta a lui Bush) intitulat „Clasa mijlocie din America sufera o contractie extrema” („The Middle Class in America Is Radically Shrinking”), articol aparut pe „Yahoo Finance” cu date statistice preluate de pe „Business Insider”:

      http://finance.yahoo.com/tech-ticker/the-u.s.-middle-class-is-being-wiped-out-here%27s-the-stats-to-prove-it-520657.html

      – 61% dintre americani traiesc de la un salar la altul.
      – 50% dintre americani detin mai putin de 1% (unu) din bogatia natiunii.
      – 83% din capitalul societatilor comerciale din SUA este detinut de 1% din populatie.
      – Raportul dintre salariul mediu al managerilor si salariul mediu al angajatilor „de rand” este de pana la 500 la 1.
      – Mai mult de 40 milioane de americani au nevoie de tichete pentru alimente („food stamps”, asigurate de stat, nu de societati comerciale) pentru a-i ajuta pe oamenii cu venituri mici sa-si cumpere alimente.
      – Aproximativ 21% dintre copiii din USA traiesc SUB LIMITA SARACIEI !!!
      – 43% dintre americani au contribuit (economisit) cu mai putin de 10.000 dolari pentru pensie (au alt sistem de pensii).
      – In ciuda crizei economice, numarul milionarilor din SUA a crescut cu un „procent enorm” („whopping percent”) de 16%, ajungand la 7.8 milioane (milionarii reprezinta 2,5% din populatia SUA, care este de 308 milioane).

      Daca s-ar aplica intocmai ideile dvs., situatia ar fi si mai dezastruoasa. Si asa este deja un fel de sclavagism modern.

  25. Cum anume argumentati ca un stat somalez, care e inca mai presus de un stat minimal, ba chiar e MINIMALISTICUS MINIMORUM daca vreti, nu e de dorit? Sigur ca un stat minimal e de dorit in locul unuia maximal, dar eu va intreb cum jusificati insasi existenta unuia minimal fata de un stat inexistent, in acord cu ceea ce scrieti in articol.

    Aveţi mai sus un răspuns (aţi mai întrebat asta în comentariile de la început) legat de anomalia somaleză şi de ce cred eu că nu e un bun exemplu Somalia pentru discuţia noastră şi pentru ceea ce propun libertarienii: ordinea proprietăţii private + etica proprietăţii private în loc de stat (minimal sau maximal). Deci dacă e să scoatem statul nu va fi ca în Somalia (anarhie) ci o ORDINE + etică. Dacă nu ajungem la ordinea proprietăţii private+etica proprietăţii private probabil că vom avea anarhia pe care unii socialişti şi-o doresc.

    Acum de ce ORDINEA PROPRIETĂŢII PRIVATE + ETICA PROPRIETĂŢII PRIVATE (nu anarhie ca în Somalia) şi nu Stat minimal? Simplu: chiar şi cu o poliţie publică va fi nevoie să organizăm licitaţii pentru maşinile lor, combustibilul lor, armele lor, muniţia lor. Deci vom avea risipă de resurse acolo. Cu o poliţie publică / justiţie publică etica proprietăţii private poate fi deturnată în anarhia din Somalia.

    Greşeala pe care o fac majoritatea socialiştilor este că ei consideră că libertarienii NU PUN NIMIC ÎN LOCUL STATULUI. Asta fac socialiştii anarhişti. Niciodată şi nicăieri în lume nu avem şi nu am avut ORDINEA PROPRIETĂŢII PRIVATE ŞI ETICA PROPRIETĂŢII PRIVATE (ansamblul de reguli cu privire la proprietate care să fie respectate cu stricteţe de către fiecare dintre noi şi care fac referire clară la agresiune, agresor etc. şi propun pedepse contra celor care încalcă proprietatea privată). Ordinea proprietăţii private nu exclude existenţa unor bunuri „publice” cum ar fi drumurile sau lifturile din casa scării. Ele vor exista dar vor exista voluntar şi reglementate / administrate şi controlate privat. Eu însă cred că deocamdată e constructiv să avem un stat minimal. Smintim pe prea multă lume cu ceva mai mult de atât. Mai ales că foarte mulţi trăiesc de generaţii bune pe baza agresiunii instituţionalizate, moştenind din tată în fiu tradiţia de agresor. Evident că încă mai sunt lucruri de „fine tunning” legate de această etică ce merită discutate (legalizarea drogurilor, relaţia părinte-copil etc.). Dar la noi discuţiile de genul acesta nici măcar nu au loc ci noi trebuie să ne chinuim să argumentăm de ce să avem stat minimal în locul celui maximal. Repet, fără o etică a proprietăţii private degeaba încercăm o ordine a proprietăţii private. Vom avea garantat o Somalia cât de curând. Argumentele etice sunt şi ele importante şi trebuie înţelese ca atare alături de celelalte argumente (sociale, economice).

    Şi asta vine să explice şi ideea de „furt cu legea în mână”. Vă dau un exemplu similar: votăm o lege să facem selecţie de oferte la licitaţiile statului la care trebuie să fie minim 3 ofertanţi diferiţi şi eu vorbesc direct cu 3 prieteni care vin şi unul dintre ei (cel care trebuie) ofertează cel mai „bine” incluzând acolo şi şpaga mea. Eu LEGAL mă îmbogăţesc şi NIMENI nu mă va putea băga în puşcărie pentru modul în care am furat LEGAL nişte treburi. La fel de LEGAL vă pot lua casa să fac o autostradă peste ea şi să NU VĂ DAU MARE LUCRU, eventual o garsonieră în margine de oraş. Legea nu trebuie să vină şi să ucidă un drept natural cum este dreptul de proprietate. Am următorul citat din F. Bastiat: „Proprietatea există înainte de Lege; Legea nu are altă misiune decât să impună respectarea proprietăţii oriunde există, oriunde ea se formează, în orice fel a creat-o cel ce a muncit, izolat sau în asociere cu alte persoane, cu condiţia să fi respectat dreptul celuilalt.”

    Pentru a vedea ce înseamnă aceste lucruri (partea de etică şi de ordinea proprietăţii private) vă recomand:

    Ethics of liberty: http://mises.org/rothbard/ethics.pdf

    State or private law society: http://mises.org/daily/5270

    The Ethics and Economics of Private Property: http://www.lewrockwell.com/hoppe/hoppe11.html

    Social Contract: a critique: http://mises.org/journals/jls/1_3/1_3_3.pdf

    Anatomy of the state: http://mises.org/books/anatomy_of_the_state.pdf

    (ar mai fi şi altele dar mă opresc aici)

    • Nu inteleg ce va face sa credeti ca interlocutorii dumneavoastra nu sunt familiarizati cu miscarea libertariana sau cu scoala austriaca de economie. Fals. Faptul ca i-am citit pe Mises, pe Rothbard, pe Ayn Rand sau pe David Friedman (fiul lui Milton) nu inseamna ca trebuie sa ader la tezele lor sau sa le impartasesc concluziile.

      Pe urma autismul ideologic (sau candoarea naiva daca vreti) nu numai ca nu convinge dar si agaseaza. Atasat fiind la liberalismul clasic nu ma consider socialist si nici nu as fi acceptat de cei care, cu mandrie isi asuma identitatea socialista. Cand ma uit la Parlamentul European vad o paleta de ideologii care pleaca de la nationalisti trece prin conservatori germani si etatisti gaullisti si se opreste la social-democrati, socialisti si comunisti. Aceasta varietate politica produce efecte verificabil diferite si conduce la societati cu diferente marcate. A-i pune pe toti intr-o singura categorie mare si lata de socialisti asa cum vroia Mises et co. si cum vreti dumneavoastra este ambiguu si taxonomic inutil, deci stiintific rau.

      Etica proprietatii private in sensul dat de unii libertarieni e ca si etica progresista sau cea islamica, cea catolica sau cea karmica sublima dar e pana la urma o chestiune de alegere. Nu am nimic impotriva profesiunii dumneavoastra de credinta atat timp cat admiteti ca asta este: o profesiune de credinta.

      Ceea ce este si mai ciudat (si extrem de neindemanatic) este ca veniti cu exemple simplisime (cum vi se spunea mai sus de scoala ajutatoare). Deci sistemul public permite licitatiile trucate. OK. De ce pur simplu nu putem rezolva problema prin adoptarea voluntara a unor reguli etice? De atfel este verificabil ca social-democratiile nordice sau Elvetia sunt societati extrem de putin corupte si mai mult: prospere.

      Aveti pretentia ca adversarii dumneavoastra (bau-baul socialist) sunt atasati de crearea omului nou. In acelasi timp dumneavoastra visati la o societate care nu a fost experimentata niciodata, in care nu exista alternanta politica, multipartidismul si parlamentarismul nu sunt posibile si toti cetatenii subscriu unui set unic de reguli etice. Superb. Si pe deasupra adoptati un ton profetic: „Vom avea garantat o Somalia cât de curând.” Chiar nu suna a Sendero Luminoso dar urmarit in sens invers?

      • O expresie foarte potrivita pentru cei care slujeau interesele comunistilor crezing cu tarie in idealurile comuniste dar neaving vreun profit personal e incetatenita ca „useful idiots”. Eu cam asa ii vad pe proponentii extremei drepte economice in Romania.

        Ar fi interesant de stiut ce taxe a platit dl CP anul trecut, de sufera atit de mult sub povara lor. Nu de alta, dar cei pe care-i cunosc si care platesc 50.000 EUR anual nu se pling atit de mult precum autorul articolului.

        http://www.nybooks.com/blogs/nyrblog/2011/nov/16/americas-new-robber-barons/

        • @ Mărgicu

          Suficient de multe taxe pentru ceea ce primesc de la stat drept servicii sociale. Și asta pot să o APRECIEZ DOAR EU și nu DUMNEAVOASTRĂ care sunteți în afara sistemului după care EU JUDEC DACĂ TAXELE PLĂTITE SUNT MULTE SAU PUȚINE, având în vedere că e proprietatea mea. Uneori și un leu e important când nu îl ai. Depinde de funcția de utilitate care nu e interpersonală și nici agregabilă.

          Probabil dumneavoastră SUNTEȚI CEL CARE ÎMI MÂNCAȚI ACESTE TAXE și de aceea vă faceți grijă dacă le-am plătit sau nu sau câte am plătit din ele.

          • Imi raspundeti mie sau „anonimului nevenetian”? Nu e cred ca e cazul ca de la candoare naiva sa treceti la proasta crestere.

  26. Ceea ce este si mai ciudat (si extrem de neindemanatic) este ca veniti cu exemple simplisime (cum vi se spunea mai sus de scoala ajutatoare). Deci sistemul public permite licitatiile trucate. OK. De ce pur simplu nu putem rezolva problema prin adoptarea voluntara a unor reguli etice? De atfel este verificabil ca social-democratiile nordice sau Elvetia sunt societati extrem de putin corupte si mai mult: prospere.

    Foarte simplu… Este mult mai profitabil / mai ușor în România să prosperi cu statul. De altfel mie mi se pare că e singura cale ce mai stă în picioare. Acele democrații de care vorbiți vin după decenii de libertate economică în care sectorul privat a acumulat și s-a dezvoltat puternic oferind la ora actuală resursele pentru funcționarea mai bună a statelor de acolo. Interesul pentru politic e mult mai redus pentru că e MULT MAI PROFITABIL să ai o afacere privată nu să vinzi borduri statului sau să cumperi energie ieftină de la stat și apoi să o dai pieței cu prețuri de câteva ori mai mari. Dacă vrem să avem state ca cele pe care le enumerați (și care cred eu că dacă vor exagera cu asistențialitatea socială vor ajunge de unde au plecat cu democrațiile lor, adică la haos și revoluție), TREBUIE SĂ AVEM MAI ÎNTÂI LIBERTATE ECONOMICĂ MAI MULTĂ și SECTOR PRIVAT MAI MULT. Noi am avut și avem prea mult SOCIALISM / INTERVENȚIONISM în economie și CONTINUĂM SĂ CREDEM că PROSPERITATEA VINE DE ACOLO.

    Din comentariile pe care le dați mie mi se pare că ați citit cu ochii închiși cărțile despre liberalism și că pur și simplu NU ÎNȚELEGEȚI MIZA ECONOMICĂ a problemei. O dați înainte cu IDEOLOGIA / FANATISMUL, DOGMATISMUL și CANDOAREA MEA. Scăpați voit din vedere PARTEA DE ESENȚĂ A CEEA CE SPUN EU AICI: mai mult stat înseamnă mai puțină prosperitate economică pentru fiecare dintre noi. Degeaba inventăm mecanisme de control ”eficiente” că și ele vor trebui rapid controlate de alte mecanisme (piramida birocratică se auto-alimentează – iluzia controlului mai bun). Degeaba vorbim despre crearea UNUI OM INDEPENDENT de piață care să vină să ne salveze (iluzia tehnocratului sau iluzia omului nou). Degeaba vorbim despre un CONTRACT SOCIAL PERFECT care este adoptat prin majoritate și nu prin unanimitate (iluzia democrației). Să credem că statul știe mult mai bine decât noi ce e bine pentru noi (iluzia statului atotștiutor). Să credem că statul ne protejează mult mai bine decât ne protejăm noi (iluzia protecției statului). Să credem că statul ne poate crea locuri de muncă (iluzia angajatorului stat). Sunt forate multe astfel de iluzii… pe care socialistul le vinde la pachet și cu foarte multă ”INOCENȚĂ” (bună intenție).

    Pur și simplu dumneavoastră sunteți cel care continuă SĂ FIE MAI CANDID ca mine (evident voit și cu o agendă mult mai clară) adică SĂ CREDEȚI (știm foarte bine de ce) și SĂ PROPAGAȚI ACESTE ILUZII ÎN CONTINUARE. Haideți să o lăsăm mai moale cu aprecierile legate de persoană și să atacăm ideile. Plus că uitați faptul că suntem pe un blog nu la o discuție academică (dar asta e o problemă secundară).

    • In nici unul dintre mesajele anterioare nu am apreciat persoana ci metoda, rationamentul. Nu am facut aprecieri asupra persoanei dvs (mi-ar fi greu, nu ne cunoaste), nu am facut aprecieri asupra universitatii de stat la care lucrati sau asupra h-indexului dumneavoastra. Dumneavoastra in schimb ati gasit ca anumite idei provin de la ignoranti sau socialisti si sugerati in mesajul de mai sus ca eu as avea o „agenda”.

      Dumneavoastra chiar nu va dati seama ca atunci cand nu reusiti sa aliniati doua cifre si macar un exemplu concret care sa va sustina teoria aceasta sufera de probleme fundamentale, epistemologice. Care e sursa cunoasterii?

      Imi spuneti ca la statele nordice e altfel si ca Romania trebuie sa treaca la un stat minimal. Si bineinteles totul va fi reglat de o piata cu actori ca ENI (cu statul italian ca actionar), Renault (cu statul francez ca actionar) sau Cosmote (cu statul grec ca actionar).

      Credeti ca mai putin stat romanesc in economie va insemna mai multa prosperitate pentru romani? Probabil. Intrebarea e ce mai lasam din stat? Nu de altceva dar Rothbard nu era nici el foarte tare cand trebuia sa dea exemple si statul ala minimal care ii placea lui: Statul liber islandez a sfarsit anexat de statul economic sub-optimal Norvegia, si asta fara prea mari probleme.

  27. exemplul cu cele 4 familii care produc grau este nepotrivit in cazul Romaniei dintr-un motiv simplu: bogatii nostri, intr-o zdrobitoare majoritate, au facut avere PRIN FURT din avutia publica! drept urmare, a le impozita dramatic averile nu e furt, ci doar un surogat bland de aplicare a legii penale.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Cristian Paun
Cristian Paunhttp://cristianpaun.finantare.ro/
Este doctor în economie, conferențiar în cadrul Facultății de Relații Economice Internaționale a Academiei de Studii Economice din București, Director executiv al Societății Române de Economie (SOREC).

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro