Home » Dezbatere »Politica & Doctrine » Citesti:

În căutarea omului disponibil

Theophyle februarie 22, 2012 Dezbatere, Politica & Doctrine
17 comentarii 1,318 Vizualizari

Fara indoiala ca anul acesta “electoralii”  vor castiga sau vor pierde cu ajutorul oamenilor disponibili. Va intrebati la ce ma refer. Ei bine, ma refer la acei cetateni care pot fi convinsi sa voteze pentru ca nu au facut-o in trecut  si /sau sa voteze diferit si /sau sa-si asume un rol activ in disputele si  activitatile electorale.

Omul disponibil devine o varianta clara cand lucrurile merg prost si sintagma “alegem raul cel mai mic” nu mai poate fi functionala. Conform experientei acumulate in ultimii ani, cifra “absentilor” a crescut drastic, vezi cifrele:

  • Alegerile s-au desfășurat la  3 noiembrie 1996. Numărul alegătorilor înregistrați a fost de 17.218.654, dintre care numai 13.088.388 (76,01%) s-au exprimat.
  • Alegerile s-au desfășurat la 26 noiembrie 2000. Numărul alegătorilor înregistrați a fost de 17.699.727, dintre care numai 11.559.458 (65,31%) s-au exprimat.
  • Alegerile  s-au desfășurat la 28 noiembrie 2004. Numărul alegătorilor înregistrați a fost de 18.449.344, dintre care numai 10.791.215 (58,5%) s-au exprimat.
  • Alegerile  s-au desfășurat la 30 noiembrie 2008. Numărul alegătorilor înregistrați a fost de 18.464.274 dintre care numai 7.238.871 (39,2%) s-au exprimat.

ntrebarea centrala este cati dintre acesti “absenti electorali”  se mai afla in Romania si cati au parasit tara si implicit participarea politica (fizica)  activa.  Amicii americani (de origine mioritica),  cu o experienta destul de serioasa,  au construit un model prin care se pot face niste aprecieri bazate pe cateva zeci de  ipoteze (diferite). Voi incerca sa ma folosesc de acest model, care este inca departe de a fi perfect, dar cu niste indicatori ceva mai buni decat o simpla intuitie   pentru a localiza pe cei “disponibili” si mobilizarea lor electorala.

Daca electoratul “mobilizat” este de cel putin 35-38% din electoratul nominal; probabilitatea ca alte 7-10% din acest electorat nominal sa se alature la cel participativ pe post de “dizidenti” (migreaza in preferinte) pot aduce nivelul de participare la o valoare medie dintre  alegerile din 2004 si 2008.

Pentru a aduce electoratul votant la nivelul anilor 2004 – 2000 trebuie sa se implinesca doua lucruri: (1) votul prin corespondenta si (2) mobilizarea celor “disponibili,” asa cum i-am caracterizat la inceputul articolului.

Cateva indicii despre ce se va schimba probabil si despre  lucruri care au ramas identice in perceptia si dorintele alegatorilor potentiali; vom publica si vom sustine argumentat toate concluziile noastre in postari urmatoare.

  1. Cred ca radicalizarea mesajelor electorale a ajuns la nivelul maximal in 2009, orice incercare de radicalizare sporita nu va fi benefica celor care o vor incerca;
  2. Mobilizarea “disponibililor” se poate face numai cu ajutorul mesajelor anti-sistem, poate chiar mai pronuntat decat in 2004;
  3. Mesajelor de anti-coruptie s-au alaturat noi buzz-words  – “clientelism” sau “baieti-destepti”, asa cum in 2004 am avut “baroni” si “aroganti”. Mesajul anti-coruptie este inca cel mai puternic, el insa nu mai poate fi folosit de clasa politica actuala, indiferent daca este vorba de USL sau PD-L;
  4. Problemele economice sunt inca cele mai strigente. Ele vor ramane capul de afis al oricarei campanii electorale serioase;
  5. Diaspora fara vot prin corespondenta va fi lipsita de relevanta la nivelul localelor si legislativelor. Daca votul prin corespondenta va fi legalizat nu PD-L va beneficia de majoritatea acestui electorat. Slabiciunea  reprezentantilor PD-L si absoluta ignorare a acestui electorat a produs aceeasi erodare de care PD-L are parte si in Romania. Perdantele masive ale acestui sistem de vot vor fi fara indoiala UDMR si UNPR;
  6. Media de propaganda electorala principala va ramane in 2012 televiziunea. Potentialul internet, care include retelele de socializare si blogurile de tot soiul, vor deveni mai importante in 2014 si vor juca un rol esential probabil in 2016.

Am citit pana astazi “programele” existente ale tuturor partidelor extra-parlamentare inregistrate, bineinteles cele care au asa ceva. Alte cateva, care inca nu au devenit partide, dar se doresc. Aceste note programatice variaza de la completa prostie demagogica si pana la limba de lemn si autosuficenta totala. La fel ca mesajele vehiculate de aceste “extra-parlamentare”, care variaza intre AA (Alcoolici Anonimi), promisiuni scoase din “legendele olimpului” si indemnuri stahanoviste lipsite de continut electoral. Primul articol din ciclul omul disponibil. Maine despre “omul disponibil si candidatul ideal”

Articol preluat de pe Blogul Politeia

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "17 comments" on this Article:

  1. torino spune:

    Cetatenii disponibili vor avea un cuvant de spus la urmatoarele alegeri . Cine sunt ei ? Sunt persoane cu o identitate civica formata fie la la una –doua televiziuni , fie de pe o platforma de comentarii politice sau cerc civic. Baza convingerilor lor este o idée care de multe ori nu mai are nevoie de explicatii sau constructie logica , ca de exemplu : strainii ne cumpara tara, jos Basescu, jos Udrea , jos portocalii , sau dimpotriva , idei proactive : functionari necorupti , legi corecte care se respecta , promovarea competentelor , etc. Inarmat cu o astfel de idée , cetateanul disponibil devine o forta politica . S-a vazut aceasta la manifestatiile de iarna . Mesajele celor mai multi , desi politice, devenisera personale , nu mai puteau fi desprinse de revendicant. Aceasta inseamna ca o parte din cetateni nu mai au nevoie de un tutore politic de genul partid , intelept national ,voce civila , sindicat sau putere validata deja. Problema este ca diapazonul ideilor va fi cutremurator de vast si de disparat. Totul ar fi mai putin nelinistitor daca corul de voci si zbierete va fi prins sub o umbrella lejera , de genul Miscarea populara : un fel de Dragonul Rosu politic , putin controlata , cu oferte pentru toate gusturile si toti musterii.

  2. Theophyle Theophyle spune:

    torino salut,
    Domnia voastra este disponibila sa faca politica?

    1. Prima etapa ati trecut-o. Vorbiti politica;
    2. A doua etapa putin mai complicata. Doua alternative, prima mai complexa – o faceti ca memebru al unei miscari civice/ comunitate / partid. Alternativa a doua mai simpla – doriti sa mergeti sa votati dupa ce ati analizat ceea ce politica romaneasca “produce” ;
    3. Ramaneti la stadiul 1 – inseamna ca nu sunteti disponibil.

  3. stelian spune:

    Am sa incep cu o observatie ce mi se pare esentiala!
    Cum se face ca de la un recesamint la altul numarul romanilor scade, totusi numarul celor prezenti pe listele electorale creste?

    Oamenii vor vota sau nu. Ne vom incrincena din nou, noi intre noi, acuzindu-ne ca suntem uslasi, pedelaci, de-ai lui Felix si alte “apelative” de genul asta. Va lipsi dezbaterea de idei, pentru ca in lumea politica lipsesc valorile, reperele. Priviti ce se intimpla acum: Emil Boc a demisionat. A aparut ca iepurasul scos din joben noul premier. Toti ministrii PDL s-au retras in rindul 2. Miscarea este strict de imagine, pentru ca secretari de stat si alti dinozauri de prin ministere n-au fost clintiti. Sefi de la ANAF, ANRE si altele de genul asta sunt in continuare bine, merci.
    Ce vom vota? Pai aceeasi. Nu vom vota PDL, ci noua miscare populara, noua gaselnita in care se vor gasi aceeasi oameni. Sau UNPR, adica fosti de pe la toate partidele si gata, am facut un nou partid…
    In idealismul meu am incercat sa fac politica in 1995-1996-1997. In 97 chiar m-am inscris intr-un partid. In seara cind m-am inscris am luat decizia de a ma retrage imediat. Dezamagirea a fost uriasa. Nu conta valoare si nu conteaza valoarea. Atita vreme cit vom avea partide de tip PCR, cu sedii centrale, cu sefi si sefuti la nivel de oras, cartier etc viata politica romaneasca nu va avansa.
    Nu gasesti pe nimeni in politica azi, de la nivel local la nivel central, caruia sa nu i se reprosee ceva (Ma refer la nivelul de cunostinte ce le posed eu). Mi-am cautat cu atentie cuvintele si mi le-am masurat si stiu ce spun.
    Privesc asa, de departe si Noua Republica ce incearca sa se formeze. Nu e decit un alt PCR.
    Am vazut destule. Si nu cred ca va face ceva, dupa cum nici URR n-a facut nimic.
    Azi am primit un e-mail cu titlul extrem de sugestiv si pentru dezbaterea generata de acest articol: “Oamenii care gindesc in afara tiparelor sunt speciali!”

    • Theophyle Theophyle spune:

      Stelian Salut,

      Nu am fost membru de partid niciodata. Probabil ca nici nu voi fi. Am practicat si practic civism. Un om trebuie sa-si exprime preferinta politica. Fara aceasta exprimare nu poate exista o democratie.

      Daca cineva doreste mai mult decat atat el trebuie sa-si adopte un cadru – partid, asociatie miscare, ONG etc. Apartenenta necesita compromisuri. Fiecare cu limitele lui.

      Cifrele sunt absurde – le am de la BEC – cred ca am si niste explicatii voi scrie despre aceste cifre.

        • Theophyle Theophyle spune:

          Salut :)
          L-am auzit / citit – bineinteles ca am mare incredere in declaratiile Excelentei sale, dl Ambasador al Republici Islamice a Iranului, cum poate fi altfel ;)

          • Prostu' satului spune:

            Nu gasesc nimic amuzant aici, sa fiu sincer. Nici macar vreun motiv aprioric, de sorginte divina sau altfel, oricum incontestabila, pentru care sa am mai mare incredere in ce spune, sa zicem, ambasadorul american sau israelian decat in ce spune asta.
            Cred ca supratitlul articolului, “sa auzim si ce spun ceilalti”, este de maxim bun simt. In conditiile in care, pe acest subiect cel putin, mass media sunt controlate, manipulate, iar mesajele distorsionate, prin urmare un punct de vedere obiectiv, independent, nu exista (sau nu-l stiu eu), nu vad care ar putea fi alternativa decat sa asculti ambele parti, stiind dinainte ca amandoua exagereaza si mint, insa in directii contrare.

        • Theophyle Theophyle spune:

          Pentru dumneavoastra poate este un lucru serios. Pentru mine mai putin. Cred ca o vizita de 10 zile in Iranul de astazi ar fi indicata pentru a intelege pozitia mea. Ce credeti ca ar fi zis un ambasador a lui Ceausescu despre demolarea bisericilor pe timpul respectiv?

          Nu am incredere in oficiali in general, am insa mult mai multa incredere in oficialii unor democrati care pana la urma este controlata de o presa mai mult sau mai putin libera, decat una dintre cele mai sumbre dictaturi existente astazi. Nimeni nu ma opreste sa vorbesc cu omul de pe strada in SUA sau Israel – in Iran asta inseamna automat o expulzare.

          Deci, De gustibus non est disputandum :)

          • Prostu' satului spune:

            Sigur. Insa o vizita in Iran este exclusa pentru mine, iar incredere in oficiali n-am nici eu.
            De acord ca unii sunt probabil mai putin demni de neincredere decat ceilalti, insa dupa basmul AMD-urilor marca Saddam si-n general dupa toate povestile patetice din OM, am de ales doar intre a guita fericit impreuna cu restul spalatilor pe creier, sau a-i asculta totusi si pe ceilalti. Macar asa, de-amorul artei, si macar atata vreme cat mai e permis.
            Interesanta comparatia cu bisericile, Ceausescu etc. Pe vremea aia traiam in tara lui Ceausescu, asa ca habar n-am ce-ar fi putut declara “afara” un ambasador de-al lui. Probabil ca povestea cu demolarile nu-i adevarata, ca e manipulare occidentala, ca e libertate religioasa totala in RSR?
            Mai nou insa, am impresia ca tot in tara lui Ceausescu traiesc si-acum. Incepand de la reconsiderarea ipochimenului pana si de catre Presedinte, si terminand cu asaltul impotriva bisericii.
            Exact ca povestea cu iranianul asta, si faptul ca Presedintele meu gaseste de cuviinta sa-l injure pe Rege si sa-l laude pe Ceausescu mi se pare o chestie serioasa… Dar, desigur, asta e doar din cauza lipsei mele de umor.

  4. M. Constantin spune:

    Nu atat pentru Theophyl cat pentru teofil ma gandesc ca succesul ori macar progresul democratiei au, dupa cum bine obsevati grafic, o formula de succes sui-generis. In sus surubul democratic are ca ingrediente indispensabile un ce pricepere biro-tehnocratica, un carlig partinic, si o discreta aplecare spre servicii speciale. In jos piulita democratiei sufera de un laxism al lipsei de convingeri si credinte in armaturile etice si desfasurarile moralei curente ce privesc virtutile solidaritatii comunitare.
    Pe acest fond intern deseneaza, de multi ani, conspirativ sau nu, jucatori cu alonje certificate de ‘global players’ proiectand nu se stie exact ce, unde, cum si cand.
    Iluzia electorala astfel intretinuta reflecta un fel de dialog al surzilor cu mutii. Spiritele dogmatice isi propaga conformismul si oficiaza pe banda tot soiul de sanctificari neglijand insa ca sfintii nu se fac ci se nasc.
    Consecinta ar fi asadar, in materie de disponibilitate, cum inteleg bisericile, scolile, armatele, partidele sa-si exercite vocatia : simplu prin decret ori mai complicat prin cautari si testari laborioase.
    Mantra lumii perfecte in care traim, se aude in fiecare ureche altfel in ciuda faptului ca este plasmodiata viguros de clericii autorizati ai momentelor. Si poate ca nu e de rau pentru ca déjà disponibilii fac sa se zgaltaie podul traversat in ritm de mars intrun fel care pune in pericol unirea versantilor.

    • Theophyle Theophyle spune:

      Buna ziua dle Constantin,
      Nu traim intr-o lume perfecta – departe de asta. Trebuie sa facem ceva pentru noi si asta inseamna de fapt – o mai mare implicare. Fiecare cu parerile lui fiecare in locul unde crede ca poate sa se simta mai comod. Lipsa de actiune si mesianismul politic nu duce la nimic bun :( Aveti continuarea articoluli pe bloguil meu – daca aveti timp

      http://theophylepoliteia.wordpress.com/2012/02/23/omul-disponibil-si-candidatul-ideal/

      • M. Constantin spune:

        Dis de dimineata, Teofil, imi vine sa spun ca implicare inseamna sa-ti porti parerile chiar si acolo unde nu te simti comod-confortabil; ar fi cumva prea simplu.
        Daca te gandesti insa ca locul ala comod este locul in care nu-ti este teama sa te exprimi, poate ca ar trebui mai bine definit ca sa nu cadem in pacatul gongoric al grafomaniei.
        Succes!

  5. torino spune:

    Salut , Theophyle .
    Mesajul meu era legat de cei cativa zeci de manifestanti de luna trecuta ( in spatele lor , fara voce, sunt sute de mii – spunea Presedintele) . Toti acestia aveau un mesaj politic ( nu comentez unde era format , pe Antene , la OTV , pe un blog… ) , bazat pe o ideee politica . Pentru prima data am vazut oameni obisnuiti purtatatori de idei izvorate dintr-o convingere personala si nu preluate de pe un convocator de partid sau de pe o agenda publica. Cred ca la cinci ani de la integrarea europeana incepem sa devenim cetateni normali cu credinte politice proprii. Aceste persoane , devenite autonome , sunt rezerva care poate sa dea – si va da – noua directie a Romaniei ( ramane de vazut daca rezultatul ne va si place). Cred ca la acesti oameni va referiti in articol iar disponibilitatea lor va conduce imobilismul celor care au dormit pana acum si continua sa o faca.
    Marea problema este cum sa faci legatura intre sistemul actual electoral si de putere si aceasta noua generatie . Sunt doua poluri incarcate la maxim de harjoana intre putere si opozitie . Pentru ca toata constructia sa nu se arda , trebuie tesute repede legaturi de la una la alta , pusa in practica toata tehnologia de comunicare pe care practica politica a inventat-o : lideri , activisti , voci de constiinta , prezicatori , analisti de tot felul , queguevaristi , nepoti ai lui Castro si ai locotenentului Schimdt , vorbitori de Hydepark , etc, Dar voi fi mai lamurit dupa urmatorul dvs. articol.

    • Theophyle Theophyle spune:

      Rorino salut,
      si noi am fost acolo am si relatat in postari care au fost preluate si de Contributors. Sper ca avem si niste idei – vizitati-ne poate ne puteti si ajuta :) Cel putin cu un sfat!

  6. lamb spune:

    Cine sunt oamenii disponibili? Toti ceilalti inafara de pensionari, bugetari si asistati sociali, acestia sunt deja amanetati de unii si de alti.
    “De ce politicienii iau decizii doar în favoarea pensionarilor, asistaţilor şi bugetarilor şi uită de mediul privat, de antreprenori, de tineri, de salariaţii din mediul privat? Fiindcă fraierii din mediul privat nu se duc la vot. Neexistînd cerere din partea acestei categorii, partidele şi politicienii îşi adaptează oferta pentru categoriile de asistaţi: bugetari şi pensionari. De ce? Fiindcă ăia se duc la vot. Sintagma “nu votezi, nu exişti” este foarte adevărată în cazul ăsta.

    Fraierii care lucrează la privat s-au autoexclus din viaţa cetăţii iar, în consecinţă, problemele lor nu există. Bătălia deciziilor economice se va da între bugetari şi pensionari. Cine dă mai mult bugetarilor şi pensionarilor acela va fi în Parlament, la guvernare, la Preşedinţie. Salariaţii din privat şi tinerii, în general, nu există şi nici nu vor să existe. Vom avea de ales între prime şi sporuri mai mari pentru bugetari, pensii mai mari pentru pensionari şi manele şi pomeni mai multe pentru asistaţi. Structura prezenţei la vot spune: pensionarii, bugetarii şi asistaţii decid structura Parlamentului, culoarea guvernării şi Preşedintele. Deci, problemele lor sînt singurele care contează.

    Politicienii nu s-au căcat pe ei de frică şi nici nu au căzut în depresie din cauza neprezentării la vot a populaţiei active. S-au adaptat iar revolta prin neprezentare a tineretului urban, strîmbatul din nas al corporatiştilor acriţi şi bosumflarea stupidă a salariaţilor şi antreprenorilor din mediul privat i-a făcut pe politicieni să renunţe total la a reprezenta aceste categorii (nu votezi, nu exişti; nu exişti, nu te reprezint) şi să-şi concentreze întregul efort politic, legislativ, guvernamental, bugetar, financiar şi de comunicare către categoriile care se prezintă la vot, care există şi care doresc să fie reprezentate: asistaţii, pensionarii şi bugetarii.

    Dacă vrei să pierzi alegerile, să nu intri în Parlament, să te zbaţi la 5%, atunci adresează-te tineretului şi salariaţilor şi renunţă la bugetari şi pensionari. Dacă vrei să ieşi din politică pe uşa din dos scade salariile din administraţie, nu mai acorda creşteri de pensii şi sporuri bugetarilor, scade taxele şi sprijină mediul privat.”
    http://bleen.ro/2009/07/22/o-sa-ne-enervam-si-o-sa-dam-cu-umbreluta-din-sex-on-the-beach-de-pamint/

    • Din experiența mea de viață cea mai stângistă opțiune la vot o au salariații la privații români, nevoiți să lucreze pentru salarii de mizerie, mult peste program fără salarii suplimentare, plătiți parțial la negru (deci slab asigurați pentru boală, șomaj și bătrânețe) umiliți la locul de muncă etc. etc. Salariații la capitalul străin sunt mai degrabă social-democrați în mentalitate decât cu spirit întreprinzător (altfel acumularea de capital authoton alături de cel străin era mai consistentă, era precum în China de exemplu).

      Pensionarii nu se gândesc neapărat la pensie când votează ci la copii și nepoți (vezi mai sus).

      Bugetarii sunt enorm de mulți raportat la restul populației salariate, dar raportați la totalul populației României pe care o deservește statul bugetarii sunt în jurul mediei europene. Problema este emigrația (cu vârstnici și tineri rămași în țară), cei din agricultura de subzistență care nu contribuie la bugetul statul (primii mai plăteau ceva TVA, tot mai puțină). Sunt și bugetari care vor un stat eficient, dar nu se pot desprinde de societatea înapoiată pe care o deservesc. Ce poate face un procuror când populația îi este ostilă și martorii vulnerabili (vezi dosare celebre: Teo Peter, Mătușa Tamara). Ce poate face un profesor în fața unor părinți care plătesc diplome ca „școlerul” să nu muncească?



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Theophyle


Theophyle

Teophyle este autorul blogului Politeía (http://politeia.org.ro/). Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)