Telefonul fix a sunat în primele ore după prânz, adică în acel interval de timp în care am fost învățat, de mic, să nu sun decât dacă este o urgență. La capătul firului o voce nițel bizară, cred că era un basarabean care se străduia să își ascundă accentul, îmi spune rapid că este de la IPL sau BPL, ceva de genul acesta, și că dorește să îmi „răpească” doar un minut. – În ce scop? – Pentru a vă transmite trei informații importante. – Să aud:
- Știați că pe 29 iulie, ziua referendumului, puteți vota la orice secție?
- La orice secție și de câte ori doresc?
- Nu, nu!
- Atunci de ce nu spuneți că se poate vota oriunde, dar numai o singură dată? Informația nu este completă.
- Aveți dreptate. Mai departe: știați că pe 29 iulie puteți vota demiterea președintelui Băsescu?
- Stați puțin. Pe 29 iulie pot vota demiterea sau menținerea în funcție a președintelui Băsescu. Cum ați formulat-o, întrebarea este tendențioasă. Sunteți plătit de un partid anume?
- Nu!
- Atunci de ce nu informați corect?
- Aveți dreptate. Ultima întrebare: pe 29 iulie o să votați demiterea președintelui Băsescu?
- Las la o parte caracterul evident tendențios al întrebării și am să vă aduc aminte că există un secret dublu: al spovedaniei și al votului. Așadar, la întrebarea aceasta am să răspund în cabina de vot. O zi bună!
Nu este cazul să generalizăm, dar dintr-un astfel de dialog se pot deduce o seamă de concluzii. Prima ar fi aceea, deja subliniată de alții, că ziua de 29 iulie reprezintă, în fapt, testul maturității electoratului român după mai bine de două decenii de la căderea (parțială a) comunismului. Cât mai simplu spus, acum se poate proba gradul de cultură politică, nivelul de informație. Sigur, nu ar trebui să ne mirăm dacă propaganda televizivă, la limita obscenității logice și ideologice, își va arăta cu mândrie tâmpă efectele. Spălarea minții este procedeul cotidian la care apelează, cu foarte mici excepții, mai toate canalele de televiziune transformate în tot atâtea guri de canal din care ies miasmele grele ale complicităților murdare dintre jurnalism, politică, servicii, afaceri, fraude, mârlănii mari și mici, de azi și de ieri. Acest ghem de interese este chiar și pentru un stat de drept, mai ales în faza lui de articulare, greu de înțeles și de stăpânit.
A doua concluzie, la fel de importantă, vizează reacțiile clasei politice. Or, ce vedem de câteva săptămâni încoace? Observăm cum albul este pentru unii negru și cum Uniunea Europeană este tratată ca mecanism dictatorial, opreliște în calea unui naționalism interesat și penal. Comentariile pe marginea raportului pe justiție sunt antologice. Dacă premierul joacă, mimând, rolul polițistului bun, membri ai propriei uniuni politice se lansează în declarații halucinante, la limita bunului-simț, ofensându-i personal pe cei care îi contrazic. Să nu uităm totuși că același șef al guvernului a denunțat „propaganda fascistă” a opoziției. Că opoziția însăși are propriile bube, nu este un secret pentru nimeni. A folosi însă un astfel de limbaj, trimițând fără echivoc la ororile secolului XX, este o dovadă că puterii nu îi sunt toate mințile acasă. Doar ministrul catastrofal Marga mai compara, tot anul acesta, regimul Băsescu, adică al unui președinte ales democratic și conducând un stat membru UE, cu Italia lui Mussolini. Se vede că școala doctorală de la guvern se folosește nu doar de plagiat ca metodă de lucru, dar și de gongorism politic (termenul poate fi găsit în DEX). Altfel spus, pe cât de gravă este criza în care am intrat de două săptămâni, pe atât de iresponsabil se comportă cei care au fabricat-o și goarnele lor mediatice.
În fine, o ultimă concluzie trimite la discrepanța enormă dintre afirmațiile celor de la putere și relatările presei internaționale. Trebuind să rămân la început de iulie două săptămâni în Germania, într-o practică social-teologică a studenților mei de la Cluj, am receptat nemijlocit relatările scrise sau video ale publicațiilor și televiziunilor dintr-o țară unde chiar nu se poate vorbi de manipularea opiniei publice. Cu titlu de exemplu, tentativa de intimidare a unui săptămânal de prestigiu s-a terminat pentru președintele federal Wulff, la începutul lui 2012, cu o demisie rușinoasă. Insinuările din presa autohtonă ale aceluiași ministru Marga despre „adevărata” opinie a cancelarei Merkel referitoare la situația din România pot fi oricând psihanalizate, inclusiv la un curs în domeniu. Ele conturează fără dubii profilul unui mincinos patologic, al unui carierist cronic, al unui demiurg prea mare pentru o lume atât de mică, permanent nemulțumit că între ambițiile lui și realitate se deschide un hău din ce în ce mai adânc.
Revenind la informațiile dezinformante primite la telefon, aici este, cred, adevărata problemă a celor care ne conduc vremelnic: nu pot accepta că planul lor este deconspirat, că acțiunile lor sunt demascate drept altceva decât politică de uzură, că dorința de putere este amendată prompt de toată lumea civilizată. Puși la zid de evidență, ei recurg la mitologii și falsuri, pervertind informația în dezinformație și realitatea în irealitate. Concret, ceea ce pentru alegători este o alegere – demiterea sau menținerea în funcție a președintelui ales – se transformă la ei în determinare maniacală: orice, dar Băsescu să plece. Inclusiv cu prețul imoral al tombolelor și spectacolelor oferite unui electorat transformat rușinos în simplu public spectator. Ei bine, cum se știe, la spectacolele proaste publicul reacționează însă. De data aceasta, roșiile vor fi aruncate nu pe scenă, ci în urne.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Buna Ziua;
Acelasi telefon l-am primit si eu azi! :-)
Ati avut multa rabdare si timp de pierdut daca ati ascultat toate cele 3 intrebari! ;-)
Eu l-am intrebat scurt „de unde este” si necunoscand „institutul” i-am comunicat ca nu sunt interesat si nici nu am timp de pierdut.
Multumesc pentru efortul de-a impartasi din experienta Dumneavoastra. Subscriu la opiniile prezentate aici si va mai astept in agora.
Sa auzim numai de bine!
La fel am procedat si eu .I-am inchis telefonul in nas.
Va salut. Eu am primit un astfel de telefon in 15 iulie. Am fost foarte mirat pentru ca cel ce apela avea ID-ul ascuns. De obicei nu raspund la astfel de telefoane, dar, tinand cont de un alt apel pe care il primisem cu circa doua ore in urma de la compania de telefonie care ma sunase sa ma intrebe amanunte despre cand ma hotatasc sa achit factura, am crezut ca este vorba de o revenire. Dar de ce cu ID ascuns? Ridic si imi raspunde imediat un domn cu voce tinara care se recomanda Daniel Numaistiucum-escu. Zic: „Buna ziua, ce doriti de la mine?”. „Sintem de la …{compania de telefonie} si vrem sa stim daca sunteti intr-adevar dumneavoastra titularul de contract, pentru ca avem pentru dv. un anunt foarte important.” Ma gandesc ca o asemenea intrebare nu-si are rostul din partea companiei, si intreb: „Dar dvs. nu stiti cu cine vorbiti? Spuneti dvs. cum ma cheama conform contractului si apoi va pot confirma imediat elemente de certificare ale datelor mele personale!”; El zice; ” Nu, nu se poate, va rog sa ne spuneti daca sunteti titularul de contract”; il intreb pe insistentul misterios: ” Imi tineti cumva un interogatoriu?”, iar el insista in a-mi cere numele. Vin cu singurul argument tare, ID-ul ascuns de el, fapt care nu se practica de catre companii cu clientii lor. Raspunsul este halucinant, dar gresit din partea lui, fiindca nu ar fi trebuit sa se deconspire: ” Domnule aceasta este o linie securizata, nu putem sa facem publica identitatea ei!” Toti nervii din lume mi s-au trezit atunci si doar cei 17 ani de scoala m-au facut sa nu izbucnesc. L-am intrebat cu un ton ferm si mirat daca sunt urmarit , sau daca s-au schimbat obiceiurile „companiei”. Si a inchis.
In aceeasi dupa amiaza am mers la casieria companiei sa-mi achit factura restanta. Am aflat ca niciunul dintre telefoanele de contact cu clientii R omt ….om nu este cu ID ascuns. Erau cu siguranta cei citati de Dvs. Va multumesc pentru rabdare.
Rectific data, a fost in 17 iulie, marti.
Domnule Radu Preda stiti cate tari din CE au parlament unicameral? Presedintele ales ne-a informat ca 14. Cate tari au parlament bicameral? Nu ne-a informat presedintele ales. Dar cati locuitori ai aceleiasi comunitati traiesc intr-un sistem unicameral si cati intr-unul bicameral stiti? Ca eu n-am fost informat de presedintele ales.
Cati romani au votat pentru votul majoritar in doua tururi stiti? Presedintele ales ne-a informat ca 4 milioane. Si ne-a mai informat cu aceeassi ocazie ca, dupa parerea sa, pragul cvormului este un moft. Dar nu ne-a informat cati romani nu au votat in favoarea acestui sistem vot.
Dupa cum vedeti si la nivel inalt se practica jumatatea de adevar ca mecanism partizan de informare. De ce va mirati atunci ca un mic gainar face exact ce a facut si primul informator al tarii?!
Foarte bun articolul , dar el nu constituie decit un diagnostic si diagnosticul fara tratament e cam ca agronomul fara ploaie. Vreau sa spun ca e cazul sa se legifereze ca dezinformarile crase sa fie penalizaze macar civil. Termenul poate parea contradictoriu dar amenda civila si restabilirea adevarului in cazuri de calomnie mincinoasa de catre un tribunal i-ar mai tempera pe jurnalistii care folosesc libertatea presei pentru a minti in publïc. Pentru ca personal cred ca libertatea e dreptul de a nu minti. O zi buna !
Post scriptum. Articolul are totus un punct forte, ne invata cum sa ne comportam cu o persoana care vrea sa ne manipuleze.Pentru asta toata stima !
Ha! Şi eu am primit acum câteva zile un asemenea telefon, în care eram întrebat în plus dacă ştiu că este necesară o participare de minim 50%+1. La solicitarea mea mi s-a spus că este vorba de institutul „ISOP 2000”. Ce mi s-a părut ciudat a fost că operatorul cunoştea numele titularului contractului de telefonie, deşi eu am optat de multă vreme pentru eliminarea lui din cartea de telefon.