joi, martie 28, 2024

La tejghea intre Rogozanu si Tapalaga

In urma cu cateva zile un prieten mi-a pus o intrebare naucitoare : daca ar fi sa aleg intre un presedinte vadit pro-rus si unul vadit pro-american, ce as face ? – m-am gandit, am incercat sa argumentez un raspuns contraintuitiv, am revenit asupra lui. Concluzia serii ? Razboiul rece nu s-a terminat. Are insa alte dimensiuni, actori putin re-asezati, noi tipuri de aliante, interesele insa par aceleasi. Iar in Romania discursul public se radicalizeaza prin ridicarea etichetelor la rang de explicatie.

Fenomenul Wikileaks in Romania are intr-adevar un efect de turnesol, pentru mine intristator prin faptul ca releva o inabilitate (sau inapetenta) pentru un discurs de tip analitic. Am urmarit schimbul de replici intre Costi Rogozanu si Vladimir Tismaneanu, cu trimiteri catre Dan Tapalaga si Dragos Aligica. Nu ma asteptam ca un articol pretins critic sa inceapa cu un titlu conclusiv – ma refer la Costi Rogozanu si al sau “deci, daca esti anti-american esti barbar”. Am citit curios sa vad despre ce este vorba, dupa care am mers si la articolele sursa, cele semnate de Tismaneanu si Tapalaga. Cel semnat de Tismaneanu este o pledoarie pentru un anumit tip de organizare sociala bazata pe recunoasterea valorilor umanismului si ale modernitatii – ele sunt explicate pe scurt in articol. In continuare autorul identifica aceste valori cu cele promovate in discursul Statelor Unite – de unde si afirmatia conclusiva ca a fi anti-american inseamna a fi anti-umanist. In logica textului afirmatia poate avea sens, scoasa din context ea pare ridicola, deplasata si chiar ingrijoratoare. Costi Rogozanu foloseste tocmai acest artificiu retoric pentru a reduce conversatia la absurd (absurdul radicalizarii). Si nu se opreste aici, ci foloseste aceeasi scurtatura (i)logica pentru a argumenta anti-americanismul (fara insa a defini clar termenul).  In articol autorul confunda analiza critica, posibila si importanta, a unor decizii de politica externa a Statelor Unite cu anti-americanismul primar: “E aberant să fii antiamerican chiar şi după atacurile din Irak cu motivaţia ruşinos frauduloasă despre existenţa armelor de distrugere în masă, legături cu Al-Qaeda (!?).”

Sincer, da. Pentru ca exista o diferenta fundamentala intre a nu fi de acord cu anumite decizii sau strategii si a te lasa purtat in argumentare de etichete largi care nu spun mare lucru.

Inclin sa ii dau dreptate lui Dan Tapalaga atunci cand i se pare ca este inconjurat de un anumit tip primar de anti-americanism (as putea largi teritoriul luptei si as spune ca dumnealui, ca si noi cei din Romania, traieste intr-o societate marcata de obsesia independentei fara intelegerea interdependentei, de xenofobie, inclusiv de anti-europeanism). In 2002-2003 cand Europa, in ciuda presiunilor si atentatelor teroriste din Anglia si Spania, a optat pentru o atitudine publica de tip diplomatic si izvorata dintr-o reflectie critica reala, am scris despre necesitatea unei astfel de abordari. Am fost etichetat rapid ca fiind “marxist antrenat in campusurile verzi californiene”. Am retinut sintagma, pentru ca are incapsulat in ea atitudinea ambivalenta si instabila de care vorbeste Dan Tapalaga in articolul sau. Mai mult decat atat – vorbeste despre o ancorare profunda in inacceptarea diferentei si a pluralitatii (ambele valori capitale ale societatii americane asa cum am cunoscut-o eu – hint: aici puteti incepe atacul la limbajul de lemn).

Intr-adevar, anti-americanismul primar e la fel de periculos ca si americanismul primar (cu formele sale radicale atat in partea rosie cat si in cea albastra a spectrului politic de peste Atlantic). Numai ca aceste doua valori fundamentale si greu de digerat pe meleagurile noastre, pluralismul si diferenta, pazesc societatea americana de a aluneca spre radicalizari excesive. Acel faimos “checks and ballances” functioneaza la toate nivelele interactiunii umane dand nastere unui spatiu politic intr-adevar democratic. Acesta nu se manifesta tot timpul si peste tot, insa apare puternic atunci cand este nveoie si contrabalanseaza si sanctioneaza derapajele prea mari.

In cazul discutat, se pare ca anti-americanism versus pro-americanism sunt etichete folosite pentru a numi altfel optiunea ideologica de stanga sau de dreapta. In opinia mea este o echivalenta lipsita de substanta si, pe termen lung, periculoasa pentru ca are potentialul de a transforma optiunea pentru politici publice in optiune pentru aliante strategice. Mi-e absolut peste mana sa cred ca a opta pentru apropierea cu Statele Unite inseamna a renunta neaparat la promovarea solidaritatii inter-umane si a reduce la darwinism social spatiul public din Romania. Acest reflex existent la noi, va asigur, nu “ni se trage de la americani”. Dimpotriva, cred ca o astfel de optiune poate avea un efect pozitiv in societatea noastra care mai are atat de multe de invatat despre toleranta, despre organizare cetateneasca, despre activism non-guvernamental (care ideal nu ar trebui sa se reduca la crearea unor spatii de dezbatere intelectuala ci inseamna organizare “bottom-up”), despre acceptarea celuilalt ca persoana de sine statatoare, potential partener de conversatie chiar daca are opinii diferite, seaman uman fara a fi asemanator pana la identitate.

Un prim semn pe care il astept: sa pot intra in orice bar, sa ma asez la tejghea si sa vorbesc cu necunoscutul de langa mine fara a fi privit cu suspiciune. Poate un prim pas este renuntarea la etichete atot-cuprinzatoare si care ofera pseudo-explicatii. Am studiat Marx si la Bucuresti printre ceilalti clasici, Durkheim si Weber, si in California, printre alte tipuri de discursuri, inclusiv Samuel Huntington (doar cand am venit in Romania am fost rapid clasificat ca marxist). Sunt bucuros insa ca am facut-o in California si nu la Moscova. Nu numai din motive de clima.

Distribuie acest articol

22 COMENTARII

    • Victor, corect, Costin este prea mult bagat in seama.

      Pe de alta parte, Alex, nu as spune despre tine ca esti marxist, pentru ca nu am ramas deloc cu impresia asta din aritcolul tau, dar formularile de genu „anti-americanismul primar e la fel de periculos ca si americanismul primar” ma fac sa cred ca tinzi, cel putin, spre relativism. Daca ai definit oarecum „anti-americanismul primar” printr-un fel de irationalitate, eludare a logicii si cautare a nodului in papura (categorie in care intra Costi si, de altfel, tot grupul de pe CriticAtac), nu ai definit acel „americanism primar”.

      Inapoi la anti-americanism: cum se poate (auto)defini acesta altfel decit prin respingerea acelui „tip de organizare sociala bazata pe recunoasterea valorilor umanismului si ale modernitatii” (formularea lui Vladimir Tismeaneanu pe care inteleg ca o acccepti)? Problema cu anti-americanismul, ce include invariabil si respingerea in bloc a acestui tip de organizare, in numele unei teorii oarecare, e ca va pune in golul astfel creat altceva. Natura are oroare de vid, iar in Romania anti-americanismul este inseamna (wikileaks a aratat) filorusism (vezi licuricii lui Ponta), sau socialismul european, care la rindul lui se defineste printr-o opozitie ferma la americanism. Iar socialismul european este si el cunoscut pentru filorusism, cu tot ceea ce inseamna Rusia lui Medvedev Putin. Asta este o proprietate a zonei in care locuim. Si ce inseamna a fi filorus? Rusia lui Putin, fost ofiter KGB care nu s-a dezis de vechile practici. Razboiul Rece, intradevar, nu prea s-a incheiat, pt ca, nu-i asa? „Jeana n-a murit, Jeana se tranforma”. Acesta e motivul pentru care cred ca in felul in care se prezinta geopolitica acum, in aceasta margine de Europa mai ales, anti-americanismul este complet aberant, daca nu rau intentionat.

      Revenind la „americanismul primar” si echivalarea pe care o faci cu „anti-americanismul primar”. Il poti defini? Sa fie acesta reprezentat de miscarea Tea Party? La ce excese poate duce? Exista un exces daunator al „organizarii sociale bazate pe recunoasterea valorilor umanismului si ale modernitatii”.
      Echivalarea pe care o faci presupune ignorarea completa a consecintelor anti-americanismului. Sa nu facem afirmatii indoielnice de dragul unei presupuse „obiectivitati”. Nu e loc de obiectivitate cind vorbim de americanism si filorusism. Adoptarea uneia sau celeilalte duce Romania pe cai radical diferite. Daca luam ca reper America,chiar si pe jumatete, in stilul caracteristic, Romania va arata foarte diferit de cum ar arata daca am astepta sa ne vina lumina de la Rasarit. Nu exista cale de mijloc, Rusia lui Putin nu o permite.

      • Costin, cred ca intrebarile tale sunt mai degraba retorice si contin raspunsul – ti-l dai chiar tu. Nimeni nu este ferit de radicalizari, nici americanii de dreapta (Tea Party ar fi un exemplu, federalismul care impinge spre feudlism ar fi altul) nici cei de stanga (vezi miscari violent anarhiste, etc.). Americanism primar ar fi confundarea propriilor valori ideologice cu o intreaga tara si generalizarea lor. Am spus-o in articol, alegerea politic ideologica nu poate fi confundata cu cea strategica (culoarea puterii variaza si alterneaza intr-o democratie, valorile sale fundamentale raman).
        Apropo de generalizari, si aici mi-e greu sa cred ca cei de la Critic Atac sunt toti anti-americani. Mai scriu si eu pe acolo :) Interventia mea este mai degraba catre o moderare si definire a termenilor – nu relativism. SI nici relativismul nu-i rau, daca e bine definit si ancorat in alegeri valorice clare. Merci.

    • Da asta se intimpla in Roamania ca fiecare sa dea un raspuns la ce se intimpla cu noi dar nimeni nu priveste la rece lucrurile care sint foarte simple dar asta este oricum noi romanii am fost educati in perioada post decembrista sa inghitim tot ce ni se dadea de la religie pina la mincare si de atunci nu facem decat altceva sa venim acasa sa maincam si sa ne uitam la televizor si sa injuram sistemul in care traim si sa i criticam pe altii asa ca dragi mei incercati sa vedeti realitatea asa cum este si nu i mai judecati pe alti pentru ca nu este normal .

  1. prea multa atentie pentru mine, corect.
    alex, totusi o observatie: antiumanismul n-a fost scos din context – trimiterea era directa si clara (ca sa nu mai spun ca eu de obicei dau un link catre textul criticat, spre deosebire de altii). Exemplul cu Irakul era insotit de contextul romanesc ala care ne-a dus la o implicare fara rezerve si fara conditii in diverse razboaie. Anti-americanismul de care vorbeam acolo era explicat si printr-o indiferenta la anumite traditii europene care sint trecute sub tacere tot timpul de aripa ultraproamericana. Ce faci tu aici este sa descoperi radicalism in unul dintre cele mai cuminti si mai „proeuropene” opinii exprimate de subsemnatul. felicitari. Ce mi se pare totusi ridicol e ca eviti exemplele din radicalismul proamerican de bodega exprimat de Tismaneanu & co. Nu era doar ala cu umanismul. mai cauta.

    • Costi, miza a ceea ce scriu eu este incercarea de despartire a celor doua tipuri de discursuri (vezi mai sus raspunsul pt Costin), „radicalizarea” pozitiei de centru (nu relativista) si exprimarea unei pozitii clare fata de acel amalgam interesant numit America. Care imi place din ce in ce mai mult cand ma gandesc anumite trasaturi de baza care asigura functionarea democratica (poate fi si democratia o ideologie, nu? caci nu exista un „in afara” se pare. Sau poate ca da). In afara de toleranta/diversitate si mecanismele de autoreglare democratica, as adauga, pentru a fi explicit:
      – tolerarea si chiar incurajarea „incercarii si erorii” ca instrument de invatare – ceea ce se face foarte putin sau deloc in Romania, iar Europa nu e departe de noi in privinta asta.
      – puterea de organizare cetateneasca si usurinta cu care initiativele noi sunt intai imbratisate si incercate (vezi mai sus) si nu demolate din start (vezi la noi „nu-ul ontologic”)
      – accentul pe asumarea raspunderii si transparenta institutionala (in cea mai mare parte, dar in orice caz la nivel cotidian).

      As mai putea enumera – dar nu cred ca e cazul. Cred ca am avea de castigat daca am incepe sa aplicam anumite principii care pot genera bune practici (institutionale, cotidiene) – atentie, nu „modele” caci da, Romania nu este America. Dar principiile universal aplicate au potential de generare de bune practici. Departe de a fi un elogiu neconditionat adus Americii (mi-am exprimat in alte ocazii opinia despre razboiul in Iraq de exemplu), este o pledoarie pentru alegere pe termen lung a unor valori istoric europene pe care americanii (ca sa generalizez) le-au dus cu ei peste Atlantic si le-au profesat in „bunul stil puritan”. Excesele sunt evident nedorite.

  2. Mai, mai !
    Atata cearta cu anti si pro. Totul e subiectiv.

    Ai avut un frate ucis in taxi de un militar american beat? Strangi din dinti si zici ca e uman sa lasi sa treaca? Castiga ala procesul cum ca nu se poate dovedi ca a fost el la volan? Eh, cam ce sentimente ai la adresa americanilor? Sunt ele justificate? Pentru toti americanii? Mai conteaza, sau ii injuri pe toti?

    Pe de alta parte, ai prins o bursa bunicica in State? Esti privit ca un intelectual din putinii existenti? Iti fac mai toti plecaciuni si devii un fel de consultant? Te primesc in randurile lor si incepi sa fii un fel de dascal? Vin si banii repede si te ridici din lipsa in care erai? Eh, asta cam te unge la suflet? Mai conteaza cat de democrati sau nu sunt americanii? Ii mai compari cu altii din prisma umanismului? Iti mai pasa?

    Comparatia de mai sus e pur subiectiva, sau mai bine zis emotiva. In fiecare tara exista oameni si oameni, sau mai bine zis oameni si caractere. Imi vine in minte ideia aia, cum ca si capitalismul si comunismul sunt la fel de daunatoare. La care se pune intrebarea: unde ti-ar placea sa traiesti? Raspunsul vine clar, in capitalism.

    Domnul Tismaneanu are intr-un fel dreptate, exista o ura generalizata. Bineinteles ca nu e in totalitate justificabila, dar este insa explicabila. Nu sunt de acord cu ea , clar, dar nici cu lauda generalizata sau cu inflamarea despre anti nu ma prea pun de acord.

    • Emoţiile sunt temporare. Poate că un mort într-un taxi acum câţiva ani e mai actual decât 50.000 de morţi prin varii lagăre dincolo de cercul polar.
      Cred că esenţa discuţiei şi a alegerii noastre trebuie să fie mai raţională. Undeva pe aici spunea că interesul SUA este o Românie puternică şi prietenă, iar la Rusiei este o Românie la fel de prietenă, dar slabă (un stat mediocru al UE, cum zicea unul de la o ambasdadă). Deci emoţiile (şi chiar duşmăniile) pot exista, dar utilitatea este cu totul alta decât emoţia.
      Sună cam neprincipial, dar la noi este obişnuinţă, deja. (Asta chiar sună rău !)

  3. Prefer o mare democratie, aflata la mii de Kilometri departare unei tari cu care am avut granite comune sute de ani, ne-a cotropit si „rasluit” in numeroase randuri, ne-a impus un regim opresiv si crud si care inca nu a invatat, si nu da impresia ca vrea/poate sa invete democratia !

  4. +1

    „Mi-e absolut peste mana sa cred ca a opta pentru apropierea cu Statele Unite inseamna a renunta neaparat la promovarea solidaritatii inter-umane si a reduce la darwinism social spatiul public din Romania”

    Excelent.

    In sfirsit o opinie echilibrata.

    Ah, daca ne-am fi pastrat la termenul de anti-umanist in loc de anti-american ….

    • La facultatea de Sociologie din cadrul Universitatii Bucuresti, in anul 1994 sau 1995 am avut un curs de un semestru de clasici ai gandirii sociologice: Durkheim, Spencer, Marx si Weber. La U Babes-Bolyai in aceeasi perioada profesorul Marius Lazar tinea un curs doar despre K Marx si M Weber, concoctand numele (mai in gluma, mai in serios) in „Marx Weber”. Nu stiu daca „in Romania nu se studiaza asa ceva”, mi-e greu sa cred. Insa daca e asa din nou e un semn trist, caci e un alt pas spre cenzura si negarea pluralismului – ceea ce duce mai tarziu la neintelegeri si la plonjarea in radicalisme (eventual marxiste).

  5. In perioada EVZ cu Dan Turturica, varnceanul de Costi era foarte de dreapta,vorbeam cu cativa piireteni si le spuneam ca simt ceva fortat la acest tanar cu porul mare si ii placea sa se dea
    rebel! Dupa ce l-am cunosct mai binisor si am aflat ca vine de la Focsani, am descoperit in le,
    micutul parvenit. omul venit din provincie, ( sa nu spun direct de la tara) la bucuresti cu putin talent si cu o tara de prestanta,din cauza inlatimii. dar si el ca Buscu, Nistorescu, Hurezeanu
    si hamesitii din presa, care au vrut sa faca ramasag, ca si ei pot face banii politicienilor, s-au sucit si s-au pervertit. Da, greata mea este ca i se da prea multa atentie,sincer nu merita.

  6. Cred ca practic si in mare masura, putem face reductia la oportunism, pe fondul vulnerabilitatii congenitale a spatiului in care vietuim. Trist, dar daca ar exzista o forta considerabila extraplanetara, despre care se cunoaste putin, dar ar fi evaluata cu perspective, in acest scenariu imaginar, se vor gasi un numar semnificativ de politicienii, analistii de toate specialitatiile, samd., care ar face ,,descoperiri,, de potential ce cu siguranta ar uimi si acele creaturii. Apoi in aceasta discutie se face abstractie de numeroase elemente structurare, sua nu mai este un monolit de proiectare, energic, in propiul areal, cu atat mai mult in exterior. La fel rusia nu se mai poate suprapune fostului urss. Putin, nu este rusia integrala. Se elimina din discutie, o componenta, inca vie in costiinta colectiva, este vorba de antirusismul, antisovietismul, anticomunismul, din firea acestui popor, posibil inceput din primi ani ai sec. 19. Aceasta ,,gena,, bine instalata a fost folosita cu succes, sincer sau nu, la inceputul anilor 60 de ghe. gheorghiu dej si dezvoltata de ceausescu, in noile conditii. De altfel toti politicienii ro, relevanti ca perceptie, au pedalat dupa 89 pe acest cliseu, personal cred ca basescu a atins paroxismul acestei stari. Politica interna/externa se face cu obiective ce trebuie sa asigure, puterea, propasirea bunastari, unitatea nationala, samd in o articulatie vie. Cert, ca am ingrosat mult dar elementele expuse sunt relevante din perspectiva mea. Mitul american functiona puternic, pe fondul hiatusului, in ani 1943/44, cand escadrilele de bombardament efectua misiuni in ro., acestea nu erau percepute ca ostile, cu toate ca lua vieti, distrugea, ci chiar cu simpatie. Cred ca un corolar de semnificatii se pot distinge, dar este necesara detasare ptr. obiectivizarea critica a stari actuale si a perspectivelor realistice.

  7. dvs. insistati pt o nuantare/ultranuantare.
    credeti ca Romania, la nivel declarativ oficial(MAE, Presedinte) ar fi bine sa sustina prin viu grai si in scris:
    – pro-SUA in privinta x, y, dar nu si z
    – pro-rusia in privinta a, b dar nu si c
    -pro-UE in privinta d, e dar nu si f
    unde variabilele, evident, se pot identifica x=c, b=d etc. ?

    • Zulu, nu asta e intentia. Eu am incercat, ma repet, sa separ alegerea geostrategica si de alianta cu Statele Unite de alegerea ideologica pentru neo-liberalism – in acelasi timp sa separ si neo-liberalismul de democratie. Cu alte cuvinte: a fi pro-american nu inseamna a fi neoliberal (iata ca si personalitati declarat neoliberale si pana deunazi pro-americane se „dezic” de Obama, facand identificarea intre o culoare politica si valorile democratiei), cum a fi anti-american nu inseamna a fi neaparat de stanga (exista nationalisti sau ultranationalisti de dreapta anti-americani). Vezi si comentariul lui it_s_not_news. Deci, in nici un caz ce propuneti/presupuneti dvs. Multumesc.

  8. De ce ar fi cineva pro-rus? Exista macar un singur lucru bun care vine din Rusia?
    Dar…America e in schimbare.
    Eu as dori o discutie neconditionata despre „noua” USA. Sint tot mai convins ca USA e in drum spre USSR (mai ales dupa ce am dat amprente pt un nou pasaport).
    Indrazneste cineva?

  9. filo-american sau filo-rus? Teoretic usor de ales, in realitate….Oare ce ar raspunde un sud-american? dar africanii? Japonezii ar avea o pozitie unitara? Cred ca ar trebui sa invatam sa interpretam PROPRIA noastra partitura in Corul European, fara disonante. USA si Rusia sint doua extreme (si se stie ca extremele se ating!). Nu cred ca nici una dintre ele detine adevarul suprem sau calea cea mai buna. Luind ce e bun de la fiecare putem sa reusim (sa nu uitam China aplica sistemul „o tara mai multe sisteme”, si nici ea nu e exemplu de fericire suprema). De fapt cele doua tratau diferit numai propietatea asupra mijloacelor de productie, in rest se copiau pina la identitate in ceea ce faceau, sau in mijloace propagandistice (burse de studiu, MBA/scoala de cadre de conducere, „ajutoare”, „libertate”, „libertate de exprimare”). Intr-un loc are dreptate cel cu carnetu’ de partid in celalat cel cu carnetu’ de cecuri – si nu pe fata, direct in niciuna din situatii, ci din aproape in aproape, distorsionind un pic societatea pentru a salva aparentele. Nu cred ca as putea fi filo-rus (chiar daca ascult des Rimski- Korsakov, Rahmaninov, Ceaikovski, Scriabin, etc) cum nu mai pot fi complet filo-american. Cred ca o atitudine prudenta, critica atunci cind e cazul ne este mai utila. Si sa ne urmarim mai atent interesul nostru ca popor, fiindca altcineva nu o va face.

  10. Imi place articolul lui Alexandru Balasescu. Ma oboseste extrem trancaneala care i-a urmat.

    Romania e o tragedie. Nu doar la varf (mitocania politicienilor) dar si la toate celelalte niveluri. Gandirea atat de simplista a unor pseudo-intelectuali cu prezenta media masiva e pur si simplu *prosteasca* prin gravele confuzii pe care le ineaca intr-o mare de cuvinte. Altfel nu poate fi definita. „Naeionescianism” de aproape 100 de ani. Pacat! sunt obosit si scarbit de aceste atitudini.

    Admir rabdarea unora ca Balasescu, de a explica ceea ce este evident, cel putin privit dinspre Europa. Fara rabdarea celor ca el (prea putini inca!), Romania se va scufunda curand in propria confuzie.

  11. Buna ziua

    incercarea de relativizare este normala. Totusi am o intrebare, care nu e retorica, unde incardam derapajele ambelor modele comunist si capitalist care sunt Rusia si SUA?
    cand zic incadram este o incercare de apune intr-un cuvant porrnirea viscerala de a califica doua bombe atomice si milioane de morti de cealalta parte in incercarea de a sanitiza un dialog si a fi capabil de rabdare.

    Este vorba despre oameni care au gresit mai mult decat de sisteme defecte?
    Este acceptabil sa accepti relativizarea de dragul compromisurilor curente si a calculelor economice si cateodata pur statistice unde umanitatea devine procente?

    Recunosc ca am o tenta pro-americana pierduta si o fascinatie de la distanta fata de Rusia.
    o zi buna
    Angel

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Alexandru Balasescu
Alexandru Balasescu
Alexandru Balasescu este antropolog. A obtinut doctoratul la Universitatea din California, Irvine si un masterat in etnologie la Universitatea din Lyon. A predat in California, la Paris, Bucuresti si in Bahrain. Este autorul cartilor "Paris elegant, Teheran incitant" si "Voioasa expunere a ordinii mondiale", editura Curtea Veche. A fost director adjunct al Institutului Cultural Roman, Istanbul.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro