joi, martie 28, 2024

Lovitura de stat parlamentară: statul de drept sub ameninţare!

Deopotrivă la antici şi moderni, un coşmar comun poate fi regăsit în operele marilor gânditori politici, în special ai celor din tradiţia republicană: posibilitatea degradării regimurilor politice bazate pe domnia legii în regimuri politice corupte, bazate pe aribitrariu, fărădelege şi violenţă. Pentru cei antici, la care virtutea şi urmărirea binelui comun erau criterii fundamentale ale bunei guvernări, degradarea formelor virtuoase de guvernământ (monarhie, aristocraţie, democraţie) în forme degenerate şi corupte (tiranie, oligarhie şi ochlocraţie / domnia gloatei) era o fatalitate istorică, generată în mod oarecum inevitabil de slăbiciunea firii omeneşti, de hybrisul politic şi de abandonarea virtuţii ca matrice constitutivă a acţiunii etice şi politice.

Pentru cei moderni, beneficiari nu doar ai concluziilor trase de Aristotel şi Polybius privind superioritatea regimurilor mixte dar şi ai noii înţelegeri deschise, non-fataliste a istoriei propusă de creştinism odată cu o nouă definiţie a virtuţii, degenerarea regimurilor politice bazate pe domnia legii nu reprezintă însă un dat ineluctabil istoriei. Dimpotrivă, indiferent de ocurenţa istorică a unor astfel de alunecări din lege în fărădelege (iar cazul clasic îl reprezintă înlocuirea Republicii de la Weimar cu cel de-al Treilea Reich în ianuarie 1933), viaţa politică şi civică deplină, bazată pe drepturi cetăţeneşti fundamentale ocrotite prin lege reprezintă normalitatea politică prin excelenţă, probată în mod strălucit de experienţa multiseculară a republicii americane (chiar şi în faza ei ”imperială”).

Diferenţa structurală dintre orizontul politic al anticilor şi cel al modernilor este dată în mod esenţial de formarea şi consolidarea în civilizaţia occidentală a unei forme istorice unice de stat care a ajuns să fie desemnat ca ”stat de drept” (”Rechtsstaat”). Deşi asociat în mod uzual cu formele de guvernământ democratic, în realitate statul de drept reprezintă un eveniment istoric major al modernităţii politice europene care precede valul de democratizare politică din secolul 20.

Construcţia unor structuri de guvernare de tip raţional-legal şi eliminarea arbitrariului politic prin supunerea actului de guvernare faţă de norme universale sunt elemente constitutive ale acestei inovaţii istorice fundamentale care a început să prindă contur cu mult timp înainte de generalizarea sufragiului universal. De fapt, pentru marii gânditori din tradiţia republicană precum părinţii fondatori ai Americii sau Alexis de Tocqueville una din marile provocări asociate cu adoptarea unor forme de guvernământ republicane a reprezentat-o tocmai găsirea formulei instituţionale potrivite prin care domnia demosului (indiferent de cum era definit acesta) să poată fi făcută compatibilă cu domnia legii.

În republicile moderne nu erau excluse repetarea unor aberaţii democratice de felul celor care, în republicile antice, au dus la condamnarea la moarte a lui Socrate sau a navarhilor de la Arginuse. Soluţia genială dată pentru prima dată în modernitate de către părinţii fondatori ai S.U.A. a fost asumarea principiului separaţiei puterilor în stat ca principiu constituţional fundamental şi completarea arhitecturii juridice şi politice a republicii democratice cu o instanţă supremă de interpretare a legii total independentă de dinamica majorităţilor parlamentare (curtea constituţională). În consecinţă, proiectul politic democratic al modernităţii a putut să reziste în timp şi să fie ferit de degradare ochlocratică (”populism”), oligarhică sau dictatorial-tiranică atâta vreme cât spaţiul de manevră al politicienilor aleşi prin proceduri electorale a fost deliminat, structurat şi echilibrat de către normele universale ale statului de drept, aşa cum au fost ele interpretate şi transpuse în realitate de către o putere juridică independentă de cea politică.

Absenţa sau diminuarea independenţei puterii juridice faţă de cea politică în anumite perioade istorice n-a putut să nu ducă la degradarea gravă a calităţii vieţii politice şi la transformarea regimurilor democratice în dictaturi mai mult sau mai puţin voalate. Nu-i de mirare că subordonarea justiţiei faţă de puterea politică a fost o prioritate pentru toţi dictatorii veniţi la putere prin lovituri de stat sau chiar prin majorităţi electorale (în cazul lui Adolf Hitler, prin celebrul Ermächtigungsgesetz din 23 martie 1933). În acest context ar trebui să rememorăm şi faptul că lovitura de stat ca răsturnare ilegitimă a ordinii de stat poate să survină nu doar prin preluarea puterii prin forţă armată dar şi prin ruperea echilibrului din stat dintre puteri şi subordonarea puterilor din stat faţă de o singură ramură a puterii (precum în cazul clasic al loviturii de stat prin care Louis Napoleon, viitorul Napoleon al III-lea, a ajuns la putere forţând subordonarea puterii juridice faţă de executiv).

În orice caz, una din cele mai primejdioase iluzii ale modernităţii politice este părerea larg răspândită (şi instrumentată de atâţia lideri populişti) că dobândirea unei majorităţi electorale conjuncturale îndreptăţeşte puterea politică să schimbe ordinea constituţională fundamentală a unui stat după bunul plac al liderilor politici beneficiari ai respectivei majorităţi. Operarea sistematică a unor astfel de schimbări constituţionale generate prin manevre electorale nu poate să nu ducă la erodarea statului de drept şi în ultimă instanţă la degradarea şi colapsul regimului democratic în care se întâmplă astfel de schimbări.

După acest necesar excurs teoretic putem să evaluăm mai corect implicaţiile gravissime ale deciziei luate de Parlamentul României privind restrângerea atribuţiilor Curţii Constituţionale şi eliminarea prevederilor din legea Curţii Constituţionale potrivit cărora hotărârile Parlamentului erau supuse validării acestora de către Curtea Constituţională. Prin diminuarea prerogativelor Curţii Constituţionale Parlamentul României aduce, de fapt, un enorm prejudiciu ordinii constituţionale democratice din România. Acest fapt este cu atât mai grav cu cât el este motivat de un interes politic conjunctural (suspendarea lui Traian Băsescu) prin care se urmăreşte de fapt schimbarea caracterului regimului politic din România (prin eliminarea rolului politic al Preşedintelui României). Întreprinderea parlamentarilor noştri echivalează de fapt cu iniţierea unei lovituri de stat, prin care o putere a statului (cea parlamentară) subminează şi intenţionează să-şi subordoneze celelalte puteri (judecătorească şi executivă). Caracterul aparent paşnic al acestei lovituri de stat in nuce aplicate de către actuala majoritate parlamentară nu trebuie să obscureze dimensiunile deosebit de grave ale deciziei prin care se restrâng prerogativele Curţii Constituţionale în vederea eliminării unei ramuri a puterii executive (preşedenţia) care s-a dovedit extrem de importantă pentru autonomizarea justiţiei faţă de politică şi pentru consolidarea statului de drept în România. Situaţia este cu atât mai serioasă cu cât actuala majoritate politică nici măcar nu este rezultatul unui proces electoral autentic ci a fost constituită prin manevre şi combinaţii între diferite grupări din parlament.

Accesul de „hitlerism parlamentar” de care dă dovadă actuala majoritatea USL ar trebui să pună pe gânduri pe toţi cetăţenii responsabili şi în primul rând pe cei din instituţiile abilitate să vegheze la apărarea ordinii constituţionale din România. Ceea ce tocmai au realizat aleşii noştri prin cenzurarea prerogativelor Curţii Constituţionale reprezintă un uriaş pas înainte în vederea demantelării proiectului de construcţie a unui stat de drept democratic în România. Fără domnia legii nu se poate vorbi de existenţa unui stat de drept, indiferent de natura oficială a regimului politic. Or, prin recentele decizii parlamentarii români au demonstrat încă odată că doresc să fie şi să rămână o castă intangibilă, aflată deasupra legii, precum în vremea guvernărilor Iliescu-Năstase.

De fapt, prin sabotarea autorităţii Curţii Constituţionale parlamentarii produc un prejudiciu mult mai serios ordinii constituţionale democratice din România decât l-ar produce o lovitură de stat militară care ar suspenda ordinea constituţională din ţară pentru o perioadă mai lungă sau mai scurtă de timp. Ceea ce au întreprins aleşii noştri echivalează nu cu o suspendare ci mai degrabă cu o deformare deosebit de perversă a ordinii constituţionale din ţară prin care se crează un precedent periculos pentru aplicarea principiului separării puterilor în statul român. După o lovitură de stat militară eşuată ordinea constituţională poate deveni mai robustă (fapt demonstrat cu prisosinţă în Spania de după puciul eşuat din 23 Februarie 1982). În schimb, modificarea prin majorităţi parlamentare simple a normelor şi instituţiilor fundamentale pentru funcţionarea statului de drept erodează gradual dar ireversibil încrederea populaţiei în capacitatea statului de a furniza lege şi ordine pentru toţi cetăţenii şi deschide calea pentru experimente populiste deosebit de periculoase.

Din fericire, atâta vreme cât România este stat membru al Uniunii Europene, putem spera că subminarea oligarhico-parlamentară a ordinii de drept din ţară poate fi stopată la timp pentru salvgardarea proiectului democratic asumat de întreaga societate românească de după 1989. Încercările disperate de a-l îndepărta pe preşedintele ales al României prin denaturarea ordinii constituţionale şi dezechilibrarea raportului dintre puterile statului reprezintă de fapt ultima încercare de a rămâne la putere a cleptocraţiei crescute şi înstăpânite peste ţară sub oblăduirea guvernărilor din trecut. După condamnarea lui Adrian Năstase cleptocraţii din România au intrat în panică, fiindcă realizează că nimeni nu mai este intangibil.

Controlul unei bune părţi din mass-media şi instrumentalizarea de majorităţi electorale prin corupţie şi populism reprezintă ultimele bastioane ale regimului neopatrimonial cu faţadă democratică instaurat de oligarhii de extracţie post-comunistă în România de după 1989. Nu pot decât să sper că aceste bastioane, construite prin venalitate, minciună şi şantaj, se vor dovedi insuficient de puternice pentru a putea bloca pe mai departe procesul de consolidare a statului de drept în România. Rămâne de văzut dacă oamenii cinstiţi şi vrednici din ţară vor reuşi să se adune şi să se coalizeze în forţe politice capabile nu doar să înfrângă ultimele bastioane ale patrimonialismului post-comunist dar şi să creeze mecanisme instituţionale suficient de solide pentru eliminarea definitivă a derivelor populiste şi oligarhice din democraţia românească.

Distribuie acest articol

44 COMENTARII

  1. intrebare: cine si cind poate dizolva parlamentul?
    Cu alte cuvinte, cine controleaza legislativul in Romania?
    Mi se pare inacceptabil ca rezultatele unui referendum exprimat corect sa nu fie respectate de parlament. Daca se supune unui referendum si se cistiga revocarea presedintelui, de ce aceste rezultate vor fi implementate?

    • hehe, necusorule, ce intrebare. Poti sa faci referendum local pentru demiterea primarului sau a consilierilor de primarie INSA nu poti sa-ti demiti parlamentarul. Au avut ei grija. Cand spun ei, ma refer la cei cativa lideri politici care le spun ridicatorilor de mina cum sa voteze si daca ma uit mai atent, ii vad si pe cei cativa afaceristi care dirijeaza politicieni de frunte. Asa ca democratia parlamentara care in clipa asta incepe sa miroasa a dictatura parlamentara (reduc rolul CCR prin legi fara corespondent in civilizatie, voteaza noi realtii intre institutiile statului etc) devine de fapt dictatura banului adunat in putine pungi de baroni locali.

    • Nerespectarea referendumului inseamna ca nu au aparat suveranitatea poporului roman, adica au incalcat juramantul depus.

      In art 186, alin 2 din Regulamentul Senatului spune asa „…Jur să respect Constituţia şi legile ţării. Jur să apăr democraţia, drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor, suveranitatea, independenţa, unitatea şi integritatea teritorială a României. Jur să-mi îndeplinesc cu onoare şi fidelitate mandatul încredinţat de popor…”.
      Despre suveranitate gasim in Constitutie la art 2, unde se spune ca este exercitata de popor si prin referendum.
      Faptele senatorilor de cand au primit mandatul sunt cele de la art 195 literele b,c,d,e,f din Regulamentul Senatului.

  2. ///
    eseul porneste de la o concluzie si incearca sa incropeasca fara succes o asa-zisa demonstratie.

    o intrebare doar am pentru autor:
    stimate domn, in calitatea dumneavoastra de participant la cursuri de stiinte politice si drept sunt ferm convins ca ati auzit de democratia reprezentativa.
    intr-o definitie vulgara aceasta defineste situatia in care cetatenii aleg reprezentanti carora le delega autoritatea de decizie. (situatia tuturor democratiilor moderne implicit a Romaniei)

    explicati-mi va rog cum poate parlamentul sa dea o lovitura de stat atata vreme cat parlamentul, ca rezultat al democratiei reprezentative, manifesta insasi vointa alegatorilor?

    baza oricarei democratii moderne e parlamentul. ideea ca un parlament, organism emanat din vointa cetatenilor, ar putea da o lovitura de stat e o aberatie fara margini.

    PS constat in ultima luna o afluenta de articole mai mult sau mai putin reusite aici pe contributors al caror leit motiv este atacul (in principiu gratuit si neargumentat) impotriva noului guvern.
    pot sa inteleg pana la un punct ca toata aceasta platforma este o arma partizana portocalie si ca majoritatea contributorilor au fost si sunt inca foarte bine conectati la diverse sinecuri pe filiera oranj. dar de aici pana la acuze gratuite si partizanat desantat in dauna unei minime obiectivitati e cale lunga, lunga de tot.

    • Baza democratiei nu este parlamentul ci separatia celor trei puteri in stat si autoreglarea functionarii acestuia prin echilibrarea si verificarea reciproca intre respectivii trei vectori.

      Reprezentativitatea parlamentului ales prin vot nu este un panaceu si nu exclude fenomenul de dictatura a majoritatii iar daca ne uitam la ce inseamna romanul mediu (deci majoritar) nu cred ca v-ati risca… poate doar in cazul in care chiar dumneavoastra va potrivit pe calapodul respectiv (un indice ar fi suficienta cu care desconsiderati ortografia – atentie, nu critic eventuale greseli ci o atitudine).

    • Sa exemplificam asa:
      – Socraticus este un foarte destoinic si apreciat de catre oameni politician si gospodar. Socraticus face parte din Partidul Socraticus, infiintat de catre Dan Berari, un personaj deloc simpatizat, malefic. In ziua votului democratic, votantii il aleg cu elan si entuziasm pe Socraticus sa le reprezinte comunitatea si interesele in Parlament. Pe voturile masiv acordate lui Socraticus, in Parlament intra si antipaticul Dan Berari. La trei zile dupa rezultatul alegerilor, Dan Berari, seful de partid, il exclude pe Socraticus si-l aduce-n locul lui pe si mai antipaticul Ampersand. Cum interesele de partid au dictat eliminarea lui Socraticus, la fel ele cer fuziunea cu partidul lui Iliescus, partid detestat de votantii lui Socraticus. Asadar, in Parlament, partidul lui Iliescus are largul suport al votantilor lui Socraticus. Curat democratic vointa alegatorilor.

      • Perfect de acord cu rationamentul tau si al antevorbitorului. Sistemul asa cum este ar trebui sa asigure functionarea demostratiei. Singura problema este cum sunt numiti judecatorii in Curtea Constitutionala. Sa presupunem ca un personaj- Maleficum- are puterea de a numi in aceste functi doar pe cei care au o anumita orientare si convingeri. Prin urmare acest personaj are o putere asupra celor numiti si poate dirija decizia lor, deci practic democratia este viciata. Ma gandesc ca si acesti judecatori ar trebui sa fie cumva alesi si nu numiti…

    • parlamentul, ca rezultat al democratiei reprezentative, manifesta insasi vointa alegatorilor

      cred ca parlamentul este departe de orce vointa a alegatorilor … parlamentarii voteaza cum zic sefi partidelor si ii doare in cot de vointa alegatorilor … isi aduc aminte de ei doar cand se apropie alegerile … vointa mea ca simplu alegator ar fi sa ii mai rareasca finca sunt prea multi care o freaca la rece pe acolo pe bani grei …

    • daca ai raspunde la subiect si cu argumente, ar fi ceva, cit de cit, dar cum pe subiect il ocolest iar de argumente te feresti, nu de alta dar nu ai, concluzia e simpla si clara: esti doar un biet postac al varanului voiciorescu. Restul e, vorba unui personaj total necunoscut atit lui ponta, cit si matale, tacere.
      Altfel, articolul e clar si limpede ca lumina zilei, evident pentru cine are onestitatea sa priceapa.

    • @socraticus. Iata o lista de posibile declaratii politice ale parlamentului (sau hotarari, zi-le cum vrei) care devin executive : A. interzicerea limbii ucrainiene (a lipovenilor) in Delta B. interzicerea ziarului Adevarul C. desfiintarea tuturor hotararilor Curstii de Apel Alba-Iulia D. interzicerea dreptului de vot ale surzilor E. interzicerea Hot-News…… Cine le mai desfiinteaza? SA NU-MI SPUI CA mizezi pe buna-credinta sau bunul-simt al parlamentarilor majoritari (USL) !!!! Orice lege poate fi modificata prin declaratii politice ale parlamentului, inclusiv Constitutia, se poate dezafilia tzara de la NATO si toate astea pt.ca in PSD s-a decis altfel….. Admitand ca esti onest NU FII ORB!

  3. ////

    Anterior, PDL a modificat legea de funcționare a CCR pentru a face mai dificilă demiterea președintelui. Acum, USL a modificat aceeași lege pentru a înlătura baricadele ridicate de partidul prezidențial. Nici într-un caz, nici în celălalt nu au fost modificate în mod fundamental atribuțiile Curții. Curtea continuă să existe și să-și îndeplinească rolul prevăzut de Constituție.

    • Nu cred ca ati inteles. PDL a modificat legea referendumului, pentru ca o eventuala suspendarea a presedintelui sa fie dificila/imposibila. Iar PSD a revenit, pentru ca asta se devina posibila. PDL nu a modificat „legea de functionare a CCR”.

      Incerc sa va explic, asta daca vreti sa ma ascultati.

      USL face ceva cu adevarat grav: vrea ca anumite acte legale ale Parlamentului (hotarari in cazul de fata) sa nu mai fie supuse controlului CCR. PDL nu a facut niciodata asa ceva. Si ganditi-va cate blocaje si cati pumni in cap au luat din pricina ca CCR a zis ca diverse chestii nu respecta constitutia: de la legea educatiei, la taierea pensiilor sau la comasarea alegerilor. Au strans din dinti si au mers mai departe.

      Acum practic parlamentul hotareste sa suspende presedintele pentru „incalcari grave ale Constitutiei”, dar REFUZA CCR dreptul de a constata aceste incalcari. E aberant, practic CCR e scos de pe lista in cazul unor verificari absolut necesare. Repet, nu discutam despre salarizarea bugetariilor, cuantumul punctului de pensii sau alte cele, ci de „incalcari grave ale Constitutiei” pe care le hotareste strict parlamentul, dar fara avizarea CCR. Ca asa au vrut cei de la putere acum.

      Nu e bine. Nu e bine deloc.

      • nu mai poate fi supus controlului NICIUN ACT AL PALRLAMENTULUI !!!! nu mai e nevoie de legi, daca prin declaratii politice sau prin hotarari pot fi amendate orice legi (inclusiv Constitutia). Ajunge sa dea parlmanetul o delacatarie prin care de exemplu sa interzice Hot-News, Ioan Rus da un telefon si se inchide HN. Cum si unde ataci acest abuz?

    • @pam-pam

      din cîte îmi amintesc eu legea de care vorbiți a fost propusă de Dan Șova (PSD) sau a apărut ca urmare a unui conflict constituțional ridicat de PSD prin Dan Șova. În acel moment PSD dorea cu ardoare medierea CCR asupra hotărîrilor parlamentului fiindcă dorea să-l păstreze pe Mircea Geoană șef la senat.

      Așadar cînd interesele PSD au nevoie de CCR aceasta e binevenită. Și invers în cazul de față.

      • daca separatia puterilor in stat nu are nici o legatura cu democratia atunci avem republica bananiera guvernata de o majoritatea sponsorizata; legea se face dupa puterea sponsorului; curat democratic.Astfel dupa 20 de ani de libertate am devenit campioni mondiali la fotbal dar noi jucam fara regula ofsaid-ului.. Nesemnificativ caci oricum noi suntem campioni usl-isti.

  4. Un articol excelent! Subscriu concluziei dv. USL doreste, si in acest sens face orice, instaurarea unei dictaturi Parlamentare, incalcand grav Constitutia, atentand la democratie si la separatia puterilor in stat. Asemenea lucruri sunt inacceptabile si revoltatoare, si ne obliga pe noi toti, cei care credem in democratie si in institutiile democratice, sa ne indignam si sa iesim in strada. Nu putem tolera ceea ce vedem ca se intampla in Romania, zi de zi, ceas de ceas. Tacerea complice a ONG-urilor care urlau isteric mai acum cateva luni ca in Romania e dictatura, e relevanta si dovedestee ce parte a baricadei s-au poztionat acestea. TREBUIE FACUT CEVA. Numai vorble si discutiile nu ajung. Romani trebuie sa reactioneze dur.

    • asa este! e nevoie de o reactie ferma.

      o data macar sa dam si noi dovada de unitate!
      asteptam ca liderii de opinie, cei capabili sa dea un semnal care sa fie ascultat, sa indrazneasca sa il dea.

      si ma refer la lideri de opinie confirmati, nu la Mihail Neamtu, care, cu tot respectul, s-a repezit cu fularele in strada fara sa gandeasca mult si a facut o demonstratie nu de fortza, ci de slabiciune.

      numai daca ne uitam pe contributors, putem vedea ale cui articole aduna zeci de mii de cititori… aceia sunt liderii de opinie.

  5. Prima parte a articolului este o lectie de cetatenie ce ar trebui bine invatata de orice tanar pe la varsta liceului, mai ales ca in acea perioada dobandeste dreptul la vot. Nu ar fi stricat niste linkuri catre materiale relevante ajutatoare pentru cei ce ar dori sa aprofundeze.
    A doua parte personalizeaza discutia catre realitatile noastre, sper doar ca cei ce o citesc sa fi inteles mai intai si temeinic, prima parte.

  6. Domnule Berari, foarte corect. E deplorabil ca aceasta situatie e transformata intr-una de mana a doua in favoarea unora cu potential maxim de can-can („adevarata sinucidere ratata” si „falsul plagiat politic”).

    Un mic sfat: incercati sa va limpeziti stilul. Frazele cu repetate intorsaturi si inflorituri nu avantajeaza o tema ce impune niste termeni exacti si deveniti obositor. Incercati sa practicati stilul american in defavoarea celui european (nu va impiedica nimeni sa utilizati neologisme si trimiteri istorice).

    Veti constata ca veti fi citit de mai multa lume (chestia asta o puteti trasmite si domnului Neamtu, diatribele sale academice sunt infiorator de impanate cu trimiteri nejustificate de altceva in afara propriului ego). Intelectualii sunt din nefericire un public insuficient si puteti comunica intr-un mod elegant si fara a utiliza jumatate din Dictionarul de neologisme si trimiteri catre autori din 3 evuri diferitE.

    Altfel, inca o data, ingrijorator. Si trist ca am ajuns sa privim, din nou, catre o Mare Poarta pentru rezolvarea jalbelor din bat.

    • Subscriu la parere. Un stil jurnalistic direct e mult mai usor de urmarit si judecat decat o exprimare foarte tehnica, utilizand termeni greu de inteles pentru un cititor chiar cu educatie superioara.

      Simplu si la obiect, asta face un articol foarte valoros.

  7. „Situaţia este cu atât mai serioasă cu cât actuala majoritate politică nici măcar nu este rezultatul unui proces electoral autentic ci a fost constituită prin manevre şi combinaţii între diferite grupări din parlament.”
    Daca aceasta acuzatie ar veni din partea PDL-ului, ar fi un tupeu si o nesimtire fantastica… atata timp cat PDL-ul a promovat cat a putut UNPR-ul, o adunatura care nici macar nu exista la data alegerilor si care i-a permis sa-si bata joc de vointa electoratului din toate pozitiile… Din partea dvs.mMi se pare cel putin neinspirata aceasta acuzatie… Sa nu mai vorbim de specialistul in Constitutie Boc, recordmen la ordonante neconstitutionale… Revenind la Curtea Constitutionala, asta-i o gluma proasta… Atata timp cat numirile se fac pe criterii politice, n-are nici o legitimitate. Constitutionalitatea legilor ar trebui apreciata de magistrati nu de personaje numite dupa diverse interese…

    • si pana una alta, parlamentul poate aboli orice articol din Constitutie, asa-i? de exemplu sa duca alegerile odata la 12 ani? sau sa anuleze alegerile de la Vascauti prin hotarare parlamentara? cui reclami un abuz al parlamentului (de ex. decizia de a iesi din NATO sau desfiintarea scutuluyi de la Deveselu)?????? Eu nu mizez pe buna-crdinta a parlamentului, dupa cum nu mizez pe onestitatea ta intelectuala.

  8. Multumesc mult pentru faptul ca mi-ati dovedit ca n-am innebunit.

    Cand am auzit stirea prezentata cu indiferenta la tv, mi s-a parut ca asta seamana cu o lovitura de stat, cel putin prin importanta si prin implicatii, dar negasind nici un comentariu pe tema asta prin mass-media, aveam impresia ca am innebunit eu. :)

    Revolta din 89 plus toata criza economica din ultimii 4 ani palesc in fata acestei miscari, facuta din condei.

    Bine, nu sunt nebun, dar din pacate tot istoria ne invata ca cine a mai sperat ca lucrurile pot fi indreptate s-au cam inselat, si chiar au platit cu viata, de exemplu evreii din timpul lui Hitler: cei mai putin increzatori care au fugit, au scapat, cei increzatori s-au dus cu increderea pe lumea cealalta. Asa ca eu unul, parca n-as mai astepta pe-aici sa vad – din curiozitate morbida – cum pot degenera lucrurile…

  9. in romanica conduc comunistii.DAR,chiar daca tovarasul basescu nu a uitat de familia dinsului,cred ca se poate afirma ca legile incepusera sa semene cu cele dintr un stat de drept.
    condamnarea dinsului,(ha,ha ,poate nu intzelegetzi!!?ma refer la bombonel) este o adevarata explozie ptr sistemul juridic ruminesc.de aceea ar putea fi un inceput,dar tot la fel,sfirsitul.
    un articol deosebit,chiar si ptr contributors.sofisticus sau socraticushi vor incerca imediat sa manipuleze si ptr o popolatzie,numita pulime chiar de cei iubitzi,mi e greu sa cred ca va ajuta

  10. Din punct de vedere personal, nu cred ca legea propusa de USL este constitutionala si nu va trece de filtrul curtii.

    Termenul de hotarare sau declaratie este foarte vag.

    Totusi exita un criteriu de separare intre o declaratie si ceva care pare o declaratie, insa este o lege mascata.

    Criteriul este existenta sau nu a unei consecinte juridice la actiunea parlamentului.

    Daca parlamentul condamna violenta in Siria, asta e o declaratie politica si nu produce efecte juridice.

    Insa daca parlamentul decide de la sine putere sa suspende presedintele, de exemplu, e o hotarare cu efecte juridice. Presedintele e suspendat si are loc un referendum.

    La fel si cu „declaratia” care ii premite lui Ponta sa se duca la Bruxelles.

    Devreme ce exista un efect juridic, se supune controlului constitutional indiferent cum s-ar numi: hotarare, declaratie sau spalare pe cap.

    In momentul asta CCR se poate pronunta. In tarile civilizate, nici macar nu trebuie o lege prin care astfel de „hotarari” pot fi atacate la curtea constitutionala sau curtea suprema, duca caz.

    Astept cu interes ce o sa spuna CCR cand legea asta o sa fie contestata.

  11. Lovitura de stat parlamentara? Cred ca e o gluma….

    Sa analizam un pic chestiunea CONSTITUTIONAL.

    Prin Legea Fundamentala CCR are anumite atributii clare:

    Cenzureaza legile. tratatele internationale regulamentele Camerei si Senatului si da aviz CONSULTATIV in cazul suspendarii presedintelui. Astea sunt atributii de care Parlamentul dictatorial nu se poate atinge. Punct.

    In rest Constitutia prevede ca CCR i se POT, dar nu e OBLIGATORIU, conferi si ALTE ATRIBUTII SUPLIMENTARE, (cum ar fi cenzurarea hotararilor parlamentului) prin LEGE ORGANICA emisa de PARLAMENT. Si tot Parlamentul poate, tot prin lege organica RESTRANGE aceste ATRIBUTII SUPLIMENTARE pe care tot el le-a conferit fara ca binenteles sa se atinga de ATRIBUTIILE PRINCIPALE, precizate expres in Legea Fundamentala.

    Daca Judecatorii de la CCR nu fac un abuz clar legea aceasta nu poate fi respinsa. E expres prevazut ca parlamentul poate conferi si RETRAGE prin lege organica atributii SUPLIMENTARE (nu pe cele sacrosante prevazute in Constitutie) Curtii. Aici Constitutia e clara, nu e nimic de interpretat.

    In ceea ce priveste cenzurarea unei eventuale hotarari de suspendare a presedintelui, ea oricum ar fi fost un abuz violent la ordinea constitutionala. Actuala Lege Fundamentala prevede clar un rol CONSULTATIV pentru CCR in procesul de suspendare, Chair si cu legea neschimbata asumarea unui rol de CENZOR ar fi in contradictie flagranta cu aceasta prevedere.

    • Tot constitutional iti raspund, desi daca ai fi citit postarile de mai sus, ai fi inteles conceptul.

      Constitutional exista principiul separarii puterilor in stat.

      Puterea judecatoreasca (inclusiv CCR) are rolul de a opri derapajele de la legile in curs (inclusiv ale Constitutiei). Are rolul de a contrabalansa puterile legislative si executive.

      Ce se intampla cand parlamentul uzurpa o alta putere a statului, bunaoara a presedintelui?

      Daca abaterea priveste o lege, curtea suprema poate sa decida. Insa daca constitutia e incalcata, atunci CCR e datoare sa intervina, indiferent cum se cheama decizia parlamentului.

      Principiul se aplica mai prin toata lumea civilizata.

      Hai sa ne legam de suspendarea presedintelui, ca pentru asta se bate saua in parlament.

      Constitutia spune ca presedintele poate fi suspendat pentru incalcari grave ale constitutiei.

      Un parlament decide asta, insa ei nu sunt experti constitutionali si sunt motivati politic. Cine poate cenzura hotararea asta, daca e abuziva?

      Conform constitutiei actuale, avizul CCR e consultativ, insa numai in prima faza.

      Daca hotararea e abuziva, puterea judecatoreasca, prin CCR, poate constata nulitatea acestei hotarari. Numai puterea judecatoreasca poate intr-adevar stabili daca sunt incalcari sau nu ale constitutiei, si nu o adunatura de stransura care voteaza politic.

      Asa este cam peste tot in lumea civilizata si asta inseamna echilibrul puterilor in stat. Doar doua puteri ale statului impreuna pot sa o balanseze pe a treia care derapeaza.

      Nici macar nu trebuie o lege speciala sa dea CCR puterea asta. E prevazuta in Constitutie.

    • unde reiese (TEXT te rog!) „fara atingerea libertatilor fundamentale”???? prin hotarare a parlamentului se desfiinteaza dreptul de vot al nevazatorilor sau nu se mai recunoaste minoritatea tatara sau se confisca proprietatile bisericii uniate (s-a mai intamplat) . CIne desfiinteaza aceasta hotarare?????

  12. Intr-un stat democratic puterile in stat nu sunt, una mai importanta decat cealalta. Majoritatea parlamentara de azi, ca si cea din trecut, in anii 2007-2008, a sustinut si repetat mereu, pentru cine a avut urechi de auzit a auzit, ca Parlamentul este institutia suprema in Romania. Care face ce vrea, nu este supusa niciunui control, etc. Toti avem experienta de pishologie sociala, despre puterea negativa a unei majoritati anume. Daca este o majoritate educata, precum la britanici, in Parlament, este ok. Dar cand este vorba de Romania, parca incepem sa avem dubii. Cititi Gustave le Bon.

  13. Domnule Gafencu ati produs un text care, daca cumva suneti jurist va descalifica, Ma indoiesc ca sunteti insa.

    In drept nu cantam dupa ureche ca lautarii ci folosim „partitura” adica textul Constitutiei si al legilor. SI textul Constitutiei este CLAR, nu e nevoie de „concepte” si „parerologii” Va rog sa cititi:

    „ARTICOLUL 146

    Atribuţii

    Curtea Constituţională are următoarele atribuţii:

    a) se pronunţă asupra constituţionalităţii legilor, înainte de promulgarea acestora, la sesizarea Preşedintelui României, a unuia dintre preşedinţii celor două Camere, a Guvernului, a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a Avocatului Poporului, a unui număr de cel puţin 50 de deputaţi sau de cel puţin 25 de senatori, precum şi, din oficiu, asupra iniţiativelor de revizuire a Constituţiei;

    b) se pronunţă asupra constituţionalităţii tratatelor sau altor acorduri internaţionale, la sesizarea unuia dintre preşedinţii celor două Camere, a unui număr de cel puţin 50 de deputaţi sau de cel puţin 25 de senatori;

    c) se pronunţă asupra constituţionalităţii regulamentelor Parlamentului, la sesizarea unuia dintre preşedinţii celor două Camere, a unui grup parlamentar sau a unui număr de cel puţin 50 de deputaţi sau de cel puţin 25 de senatori;

    d) hotărăşte asupra excepţiilor de neconstituţionalitate privind legile şi ordonanţele, ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial; excepţia de neconstituţionalitate poate fi ridicată şi direct de Avocatul Poporului;

    e) soluţionează conflictele juridice de natură constituţională dintre autorităţile publice, la cererea Preşedintelui României, a unuia dintre preşedinţii celor două Camere, a primului-ministru sau a preşedintelui Consiliului Superior al Magistraturii;

    f) veghează la respectarea procedurii pentru alegerea Preşedintelui României şi confirmă rezultatele sufragiului;

    g) constată existenţa împrejurărilor care justifică interimatul în exercitarea funcţiei de Preşedinte al României şi comunică cele constatate Parlamentului şi Guvernului;

    h) dă aviz consultativ pentru propunerea de suspendare din funcţie a Preşedintelui României;

    i) veghează la respectarea procedurii pentru organizarea şi desfăşurarea referendumului şi confirmă rezultatele acestuia;

    j) verifică îndeplinirea condiţiilor pentru exercitarea iniţiativei legislative de către cetăţeni;

    k) hotărăşte asupra contestaţiilor care au ca obiect constituţionalitatea unui partid politic;

    l) îndeplineşte şi alte atribuţii prevăzute de legea organică a Curţii.”

    Astea si nu altele sunt atributiile constitutionale ale CCR. Hotararile Parlamentului, (care nu pot interzice partide sau alte bazaconii, asta nu e domeniul lor de aplicabilitate) NU SUNT SUPUSE cenzurii CCR. Daca nu va convine puteti milita pentru schimbarea Constitutiei, deocamdata insa…

    In ceea ce priveste speta suspendarii si demiterii Presedintelui, de asemenea Constitutia este foarte clara:

    Nu exista, o „a doua faza”, rolul CCR este CONSULTATIV. Sa inventezi un rol de CENZOR cand Constitutia ii atribuie Curtii explicit un rol consultativ e nepermis. Adunatura de stransura care voteaza politic” este pana la urma totusi confom aceleiasi Constitutii „organul reprezentativ suprem al poporului roman”. Iar la intrebarea dvs: „cine poate cenzura hotararea asta, caca e abuziva”, raspunsul il da tot Constitutia: poporul roman, la referendum, poate invalida hotararea parlamentului si reinstitui presedintele in drepturi. Poporul, domnule Gafencu, nu noua judecatori numiti de altfel tot politic, e instanta suprema intro democratie. Cel putin asa prevede Constitutia Romaniei. Ce prevad alte legi fundamentale, in alte state, e irelevant.

    • Domnule Momo,

      Te ascunzi in spatele unui nume de ecran in vreme cu eu semnez cu numele meu adevarat. Asta spune multe.

      Hai sa iti spun cum e cu suspendarea presedintelui intr-o tara adevarata, SUA.

      Inainte ca presedintele sa fie suspendat (s-a intamplat cu Bill Clinton in scandalul Monica Lewinsky), a trecut cazul lui prin Curtea Suprema a SUA. Omul a fost acuzat nu pentru ca a avut o aventura cu o stagiara, ci pentru ca a mintit sub juramant in privinta asta.

      Abia dupa ce Curtea Suprema a SUA a recomandat demisionarea presedintelui congresul SUA a putut vota efectiv, si au ales sa-l pastreze in functie. Nu ar fi ajuns la vot daca Curtea Suprema l-ar fi declarat nevinovat.

      La fel se intampla oriunde in lume, numai in Romania nu.

      Constitutia Romaniei e ciuntita, insa scrie foarte clar ca CCR are dreptul constitutional sa controleze legile.

      O lege are un efect juridic.

      O hotarare nu ar trebui sa aiba un efect juridic, asta e diferenta dintre ele.

      Insa in momentul in care parlamentul creeaza o lege si incearca sa evite filtrul constitutional numind-o hotarare, deja CCR are dreptul sa se pronunte chiar potrivit constitutiei actuale.

      Chestia cu hotarare sau lege este foarte informala.

      Judecata lui Solomon spune ceva foarte clar si e un principiu judicial valabil peste tot in lume.

      Nu conteaza cum ii dai numele, insa ce are blana, miauna si mananca soareci se cheama pisica.

      La fel si diferenta dintre o hotarere si lege… Are efect juridic? E o lege mascata. Nu are? E o simpla declaratie politica a parlamentului.

      • 1. Deocamdata in Romania este in vigoare Constitutia Romaniei si nu cea a Statelor Unite ale Americii. Cand o fi altfel mai vorbim.

        2. Habar nu aveti ce inseamna o lege. Si un contract comercial are efecte juridice, asta nu il face lege. Diferentele intre o hotarare a parlamentului si o lege sunt multe dar lipsa efectelor juridice nu e una din ele. Se vede ca nu aveti studii juridice dar, ca majoritatea romanilor, asta nu va impiedica sa va dati cu parerea…

        3. Numele dvs. poate este Gafencu, poate este altul, n-am de unde sa stiu si nici nu ma intereseaza. Pentru mine sunteti la fel de anonim cum e momo pentru dvs. Asa e internetul, nu o luati ca pe o insulta.

        • Sunt curios, domnu’ Momo, daca ai studii juridice.

          Eu nu le am. Am doar un curs de legislatie americana absolvit ca parte a unui MBA care mi-a deschis ochii in multe directii.

          Vreau sa-mi raspunzi la o singura intrebare. In toata legislatia americana prevaleaza intelegerea unui individ de inteligenta medie.

          Tie ti se pare normal ca un parlament national, al Romaniei sau oricarui stat din lume, sa nu dea socoteala nimanui pentru hotararile sale?

          Peste tot in lumea asta exista o separatie a puterilor in stat. Chiar si in SUA judecatorii in curtea suprema sunt numiti de un presedinte politic si validati de congres, insa nu disputa nimeni hotararile lor.

          Nici o putere nu poate sa uzurpe drepturile altei puteri, si asta este garantata si in constitutia romana prin inamovabilitatea judecatorilor care sunt obligati sa cenzureze celelalte doua puteri in stat.

          • Binenteles ca am studii juridice. De aceea cand ma refer la o tema juridica dau argumente concrete cu articol si paragraf de lege nu bat campii despre Solomon si alte bazaconii. Si de asemenea pentru ca stiu despre ce vorbesc am minimul profesionalism ca atunci cand ma refer la subiecte de drept romanesc sa iau in considerare legile si Constitutia Romaniei nu de aiurea.

            In rest chestiunea e simpla: in cazul demiterii presedintelui, paralamentul este cenzurat de popor, izvorul suprem de autoritate publica, prin referendum. In cazul in care poporul nu doreste suspendarea el o invalideaza prin vot, iar in cazul in care o doreste o voteaza. Asa prevede Constitutia si nu vad aici nici un abuz. Ba as spune ca e destul de nedemocratic ca un presedinte nedorit de poporul sau sa ramana in functie prin gratiile a noua judecatori numiti politic tot de el (in cazul de fata).

            Constitutia Romaniei, in cazul suspendarii presedintelui nu acorda suficienta incredere judecatorilor de la CCR incat sa le dea un drept de veto in aceasta chestiune. Asta e foarte clar in textul legii fundamentale. Daca e bine sau e rau e o chestiune de opinie personala dar pana una alta, buna sau ciuntita, asta e Constitutia si ea trebuie respectata, in primul rand de catre judecatorii CCR.

            Am sa inchei cu un pariu personal: legea nici macar nu va fi contestata la CCR. Nu vad temeiul juridic in baza careia se poate formula o contestatie care sa nu fie o bataie de joc juridica. Dar daca chiar se va face contestatia si mai grav daca CCR va respinge pe cine stie ce temei incredibil legea in forma propusa atunci statul de drept e cu adevarat pe butuci. Pentru ca inseamna ca la CCR nu sunt niste juristi ci niste adevarati sclavi ai presedintelui. Si asta sincer nu stiu unde duce…

  14. @curios

    Daca esti curios studiaza te rog ce inseamna o hotarare a parlamentului si ce domeniu de aplicare are. Vei descoperi uimit ca prin „Hotarare a Parlamentului Romaniei” poti interzice dreptul de vot al minoritatii tatare cam la fel de mult ca prin Hotarare AGA emisa de Gigel SR.

  15. Domnule Berari, dacă Noua Republică așa interpretează legile e tare trist. Și zău că asta nu e alternativă la actuala clasă politică.

  16. Daca as fi in locul lui Basescu as dizomva Parlamentul pe motiv ca a comis atac la functionarea institutiilor fundamentale ale tarii.
    Alegeri anticipate, si buna ziua. Intre timp, populatia s-a convins ce pleava sunt astia din USL.
    In Constitutia Poloniei, orice atac la Presedinte este considerat neconstitutional, si este normal sa fie asa, pentru ca Presedintele reprezinta o institutie fundamentala a statului Roman, si anume Presedintia Statului Roman.
    Ataci Presedintia, ataci Statul Roman, discreditezi Statul Roman.

    Sper din suflet ca Europenii sa se sesizeze (scuzati cacofonia) si sa opreasca derapajul acesta democratic, in care o putere (parlamentul) incearca subminarea altor puteri (judecatoreasca prin CCR si Presedintia).
    Sper din suflet!
    Si mai sper din toata inima ca poporul va alege cu intelepciune componenta noului parlament. Acesti politicieni TREBUIE SA NU MAI EXISTE IN VIATA POLITICA DIN ROMANIA!

  17. Constat că multe dintre luările de poziţie privesc disputele actuale dintre instituţii ca pe un conflict politic între culorile roşu şi portocaliu. Amendarea rolului CCR, sau a modului de demitere a Preşedintelui, sau a reprezentării la Consiliul European are cutare şi cutare efect asupra actualilor actori politici. Eu aş prefera sa nu gândim oportunist, doar cu gândul la politicienii actuali ci pe termen lung, indiferent de cine va ocupa aceste poziţii. Coabitarea este un fenomen nou pentru noi (dacă exceptăm perioada tensionată Băsescu-Tăriceanu) dar ea poate reveni în viitor aşa cum la fel de posibilă e ca perechea Preşedinte-Premier să vină din aceeaşi culoare politică.
    În aceşti termeni trebuie gândite instituţiile: Parlamentul, Şeful statului, Şeful guvernului, CCR, etc. şi raporturile dintre ele. Şi mă tem că răspunsul nu poate ocoli revizuirea ambiguităţilor din actuala Constituţie.

  18. Cu „hitlerismul parlamentar” m-ati bagat in ceata. Cu toate acestea a fost suficienta vizibilitate pentru analiza frazei dvs. „Ceea ce au întreprins aleşii noştri echivalează nu cu o suspendare ci mai degrabă cu o deformare deosebit de perversă a ordinii constituţionale din ţară prin care se …….crează ……..un precedent periculos [ …]” chiar si pentru un filosof politic de la UVT, conjugarea verbului a crea nu poate fi nici subiectiva, nici predicativa, nici atributiva, nici chiar completiva.

  19. Despre „cleptocratia” portocalie de pana acum, numai de bine, nu-i asa? Ne prefacem ca nu s-a intamplat nimic, nu? Din nou o mostra de subiectivism si partizanat tipic romanesti. In cautarile mele online nu am reusit sa gasesc obiectivitate, sau am gasit foarte putina. A murit acesta in tara mea ?

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Corneliu Dan Berari
Corneliu Dan Berari
Corneliu Dan Berari a studiat filosofie, ştiinţe politice şi drept internaţional la Universitatea de Vest din Timişoara, Universitatea din Manchester, Universitatea Central Europeană şi Universitatea Ludwig-Maximilians din Muenchen. Din 2004 lucrează în domeniul dezvoltării regionale şi al atragerii de fonduri europene. Vicepresedinte al Partidului Noua Republică.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro