Home » Dezbatere »Politica & Doctrine »Sinteze »Societate/Life » Citesti:

Nostalgia comunismului ca eşec al prezentului

Victoria Stoiciu decembrie 13, 2010 Dezbatere, Politica & Doctrine, Sinteze, Societate/Life
33 comentarii 3,634 Vizualizari

S-a comentat şi s-a scris intens despre ultimul sondaj al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului, cu toate astea, am avut senzaţia că majoritatea comentariilor au evitat sa pună punctul pe un adevăr oarecum banal, dar crucial în explicarea rezultatelor – eşecul sistemului actual ca factor determinant al preferinţei pentru comunism. Nu cred că este vorba doar  de un eşec al discursului anti-comunist promovat de intelectuali: discursul nu creează, ci legitimează realitatea, iar atunci când discursul e complet rupt de realitate şi îşi urmează propria logică, ca în cazul nostru, la un moment dat între cele două se cască o prăpastie şi dialogul e întrerupt.

Dezvrăjirea prezentului şi valorizarea trecutului

Propun să ieşim din realitatea româneasca: nostalgia pentru comunism e întâlnită şi în ţările vecine, cum ar fi Ungaria, Bulgaria, ba chiar în proporţie mai mare, de aceea cred că fenomenul are explicaţii mai ample, care nu ţin doar de evoluţia lucrurilor în societatea românească.  Revalorizarea trecutului  are legătură cu  traumele şi deziluziile produse de tranziţia la democraţie şi la economia de piaţă. Acestea au produs o scădere a suportului pentru democraţie, care aproape că s-a prăbuşit în ultimii zece ani (1999-2009) – scăderea a fost de – 42% în Ukraina,   -24% în Bulgaria şi -18 în Ungaria. În mod similar, s-a diminuat şi suportul pentru capitalism: cu -34 în Ungaria, cu -20 în Bulgaria şi -16 în Ukraina. Pe acest fondal al dezvrăjirii noului sistem se produce valorizarea trecutului. Atunci când românii proclamă superioritatea regimului comunist şi susţin că a fost o idee bună, ei se raportează automat la prezent – orice judecată de valoare se bazează pe comparaţii, nu se face în abstract.

La ce altceva ne-am fi aşteptat? Ce a oferit tranziţia românilor? Le-a cerut mereu sacrificii, de dragul unor utopii mereu împinse în viitor – democraţia, economia de piaţă, integrarea în UE şi prosperitatea ce va veni o dată cu asta, iar mai nou – redresarea economică. Toate traumele sociale produse de tranziţie – şomaj, disponibilizări, sărăcire – au fost mereu justificate prin utopii ale căror beneficii întârziau sa se facă simţite. La 20 de ani de la Revoluţie, încă suntem o democraţie “viciată”, conform Economist Intelligence Unit, situându-ne sub nivelul unor ţări exotice precum Capo Verde sau Botswana în privinţa democraţiei.  Nici economia de piaţă nu a produs recoltele promise: în anii de creştere economică, când economia “duduia”, decalajul dintre bogaţi şi săraci se adâncea, iar procentajul celor aflaţi sub pragul sărăciei a crescut. Deşi PIB-ul s-a dublat şi triplat, iar salariile s-au aflat de o pantă ascendentă fără precedent, salariul minim a continuat să reprezinte doar 30% din ponderea salariului mediu pe economie, în timp ce în alte state europene  aceasta se ridică la 50% şi peste. Sa vorbesc de protecţia sociala, semi-inexistentă?  Să vorbesc despre salariile de mizerie şi despre proporţia imensă a ceea ce se cheamă working poor? Sau despre faptul că un procent uriaş din populaţia ţării (apr.33%), nemaiîntâlnit nici într-un stat UE şi comparabil doar cu Turcia, susţine că banii câştigaţi nu le sunt suficienţi pentru produsele alimentare?

Preferinţa pentru comunism denotă falimentul sistemului actual în a pune la dispoziţia indivizilor acel set minimal de bunuri publice pe care comunismul l-a oferit. Este dezvrăjirea democraţiei şi a capitalismului – regele e gol, strigă românii prin intermediul acestui sondaj!

Preţul economic al democraţiei

Acest text nu este o pledoarie împotriva democraţiei – ci una împotriva eşecurilor ei, care pot fi periculoase. Propun sa vedem însă partea plină a paharului, uitându-ne şi la sondajul IICC din luna septembrie– majoritatea aspectelor pentru care sistemul comunist este considerat superior sunt de natură economică. Locuri de muncă sigure, lipsa şomajului, locuinţe garantate etc, astea sunt argumentele principale aduse în favoarea comunismului…Chiar şi pentru cei care declară că au avut de suferit de pe urma comunismului (13%),  aspectul dominant este tot cel material – lipsa de alimente şi servicii pentru 49% în sondajul din septembrie şi 28% în cel din noiembrie. Pare-se că la români fundamentul nemulţumirii faţă de orice regim este unul preponderent economic şi social. În linii mari, românii impută comunismului aceleaşi lucruri care îi nemulţumesc şi în democraţie şi tind să acorde o importanţă deosebită aspectelor socio-economice atunci când evaluează funcţionalitatea unui sistem. Conform datelor agregate ale World Values Survey (2005-2008), 57% din români consideră taxarea celor bogaţi şi subvenţionarea săracilor ca fiind o trăsătură importantă a democraţiei, la fel ca şi acordarea ajutorului de şomaj (80%).  Deci, logica oamenilor e simplă – dacă  statul  nu oferă protecţie socială adecvată, democraţia  nu este bună, prin urmare comunismul e mai bun (pentru că oferea mai multă prosperitate şi protecţie socială).

De aceea, tind să cred că de fapt  valorizarea comunismului se face mai ales prin raportarea la  neo-liberalismul sălbatic care a dominat întreaga perioadă de tranziţie şi care se află în plină ascensiune  în momentul de faţă. Dar aceasta îmi dă o speranţă – aceea că „domolirea”paradigmei neo-liberale (chiar dacă improbabilă după cum arată lucrurile) în combinaţie cu mai multă prosperitate economică şi un sistem social solid şi mai just vor avea un efect pozitiv asupra încrederii în democraţie a românilor.

Libertatea  săracilor

Poate părea cinic că nu am menţionat până acum nimic despre libertate,  principalul beneficiu adus de democraţie. Oare libertatea câştigată după 89 nu merită sacrificiul unor drepturi sociale, se vor întreba unii? Dar a clama superioritatea morala a libertăţii în faţa unei naţiuni care e preocupată de plata întreţinerii la sfârşitul lunii este la fel de cinic şi ipocrit  ca atunci când în Evul Mediu creştinismul încerca să “aline” durerile celor suferinzi încredinţându-i că astfel se mântuiesc întru Domnul. Nu proclamarea virtuţilor libertăţii este calea către consolidarea încrederii în democraţie, ci garantarea unui trai decent, siguranţa zilei de mâine. Nu avem nevoie de mai multe discursuri anti-comuniste, ci de mai multe măsuri economice şi sociale.

Ce valoare are libertatea atunci când terenul pe care ea poate fi exercitată este sărăcia? Una intrinsecă, dar nicidecum una practică! În ce constă libertatea săracului  – în a urla sus şi tare că îi e foame, în a striga în gura mare că vrea un loc de muncă sau a intra în greva foamei fără ca guvernului să îi pese nici cât e negru sub unghie de aceasta? Libertatea de care se bucură săracul este una foarte limitată. Cum creşterea economică de una singură nu rezolvă problema inegalităţilor crase sau a sărăciei – aşa cum am văzut în anii de creştere economică – e nevoie de garantarea unor drepturi pozitive, precum protecţie socială, egalitate de şanse, etc. Drepturile negative (libertatea) nu pot fi exercitate cu adevărat dacă nu sunt dublate de drepturi pozitive. Este o lecţie de bază, pe care guvernanţii noştri, prinşi în vârtejul unui discurs de dreapta radical, care are menirea de a justifica măsurile contabiliceşti ale puterii, îl ignoră. Problema nu e doar că se reduce din 2011 alocaţia de şomaj, problema e că astfel de masuri, combinate cu recesiunea economică, subminează  grav încrederea în democraţie. Poate suna catastrofal, dar mă tem că pe termen lung perpetuarea acestei situaţii va duce la confirmarea tristei spuse a lui John Adams, care spunea că  “nu a existat democraţie care să nu se fi sinucis”.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro

Citeste mai multe despre: , , , , , , ,



Currently there are "33 comments" on this Article:

  1. garett spune:

    Problema este ca “pseudo-dreapta” nu face, prin masurile luate, decat sa impinga si mai mult populatia spre stanga. Nostalgia “egalitarismului” comunist fata in fata cu “capitalismul” dambovitean de tip sud-american poleieste trecutul. Cum sa ne miram de viziunea edulcorata a trecutului “Statul iti dadea serviciu, casa, spitalele functionau” pusa fata in fata cu declaratia cinica “Statul nu este responsabil pentru cetatenii sai”? Curba “responsabilitatii” statului fata de cetateni a fost doar descendenta din ’90 si pana acum in timp ce curba “pretentiilor” statului a fost in permanenta ascendenta, impozite, taxe, accize, etc. Pusi in fata statului care nu le ofera nimic dar le cere totul va mira ca multi regreta vremea cand “statul le oferea totul”?
    Noi nu am gasit echilibrul in acesti ani intre ce dai si ce primesti, iar pentru ca suntem oameni “relele” trecutului tind sa se estompeze in fata “relelor” prezentului in timp ce “bunele” prezentului pierd teren in fata “bunelor” trecutului

  2. pehash spune:

    Singurul esec al prezentului, intentionat perpetuat, este ca oamenii de rand tot mai asteapta sa fie impinsi de la spate, ca in comunism. Au crezut ca diferenta intre sisteme este doar ca vor schimba un conducator rau cu unul bun si vor trai fericiti.
    Libertatea inseamna asumarea unor responsabilitati. Nostalgia comunismului este de fapt expresia comoditatii unor oameni care nu vor sa accepte aceste responsabilitati.
    “Sa ne dea statul!”

    E normal in acest context sa apara voci care ii numesc ‘puturosi’, ‘asistati’…

    • nenea spune:

      @pehash, articolul este foarte bun si pune punctul pe “i”. comentatorul @garett (deasupra ta), completeaza excelent tabloul. in articol, tocmai se discuta ca statul cere in fiecare zi tot mai mult, in timp ce se dezveleste cu viteza de responsabilitati fata de proprii cetateni. tu tot o tii inainte cu cei care stau cu mana intinsa la stat (asa cum face si presedintele B): aceasta mentalitate, prin care numai gasind niste tapi ispasitori chiar in mediul saraciei (desi ai “putintica” dreptate), putem sa dormim linistiti noaptea, ne pierde in fiecare zi. nu cei care stau cu mana intinsa sunt problema. de “baietii destepti” si “smenari” ce parere ai? ei nu stau cu mana intinsa, trec la actiune si se dovedesc “capitalisti” veritabili. ei contribuie la bunastare, in timp ce pensionarul contribuie la degradare?

      • pehash spune:

        1. “baietii destepti” si “smenarii” sunt o scuza perpetua a celor care aleg postura de victima. nu exista victima intr-un act de coruptie. de o parte si de alta exista beneficii, iar cei care participa pasiv si inchid ochii se numesc complici.
        2. citeste reportajul de astazi al lui dan popa.. la coada la “magazinul fiscului”. acolo sunt sarmanii “care stau cu mana intinsa la stat”.
        3. tu spui ca “statul cere in fiecare zi tot mai mult, in timp ce se dezveleste cu viteza de responsabilitati fata de proprii cetateni”. cum ai ajuns la concluzia asta? 20 de ani ti se pare o viteza prea mare? ai cazut in capcana uitarii… salariile si pensiile de azi sunt in continuare mai mari decat cu 4-5 ani in urma!!! asistenta sociala este mult peste ce ofereau comunistii. raportul pensionari:salariati e cel mai bun exemplu. pensionarul roman din statistici are 54-55 de ani. in peste 90% din cazuri este proprietar. deci nu-i ramane decat sa se uite la televizor, sa manance si sa doarma urmatorii 20 de ani. in acest timp 1.2 salariati munesc pentru pensia lui. hai sa-i plangem de mila…
        O masura cu adevarat socialista ar fi sa-i pui pe toti ‘asistatii’ si pensionarii apti de munca sa faca ceva in folosul comunitatii pana vor ajunge cu adevarat la varsta de pensionare. Ar insemna cateva milioane de oameni care sa munceasca pentru banii pe care ii castiga deja….

        • Garett spune:

          Exceptand unele categorii sociale “traditional neimplicate in campul muncii” statul nu “iti da” ceva ci iti returneaza prin servicii contravaloarea “investitiilor” tale in el. Statul nu “iti da” pensie din bunavointa sa nemasurata ci iti returneaza banii platiti de-a lungul vietii ca si contributie, nu “iti da” asistenta medicala ci iti returneaza contravaloarea contributiilor tale la fondul de sanatate. Statul este un contract social si de bine de rau, pana la un punct statul comunist s-a achitat de obligatiile sale. Ruptura de altfel s-a produs tocmai cand statul si-a ignorat obligatiile. Daca ai sa studiezi putin rezultatele sondajului vei observa ca in marea lor majoritate cei care regreta comunismul sunt cei trecuti de 40-50 de ani, cei care au prins si “fata umana” de prin ’70 -’80. Cei de varsta mea de pilda, care au prins doar ultimii ani, cei “sumbri” nu il regreta pentru ca n-au ce regreta: cozile la mancare, frigul si intunericul din case, etc.
          Si acum revenind la prezent, statul actual pseudo-democratic s-a derobat fara jena de partea care-i revenea din contract, fara a pune ceva in loc, nu i-a invatat, nici macar in acesti 20 de ani pe oameni sa fie pe picioarele lor, dar nici nu si-a limitat cererile, din contra acestea au fost din ce in ce mai mari: platiti impozite din ce in ce mai mari dar noi va vom oferi din ce in ce mai putin pentru ca atat ne permitem, dar nici nu va vom oferi alternative.
          De ce abia acum 2-3 ani s-a pus problema unui sistem alternativ de pensii? De ce nici acum nu exista un sistem alternavit viabil de sanatate, atentie, unul care sa implice plata alternativa, nu suplimentara a unor taxe? Si asa mai departe.Lasati de izbeliste oamenii s-au apucat sa rememoreze singura perioada in care, in acceptiunea lor, au dus-o mai bine. Libertatea, cu toate meritele ei nu tine de foame. Sun-tzu spunea: “Un conducator intelept isi conduce supusii golindu-le capetele si umplandu-le burtile”. La noi nu numai ca se doreste golirea capetelor dar se doreste si golirea burtilor concomitent cu golirea buzunarelor.

          • pehash spune:

            Tu nu realizezi ipocrizia din spatele acestor intrebari? Daca ai trait intr-o perioada cand 5 salariati cotizau pentru un pensionar, cum poti sa ceri acelasi tratament acum?
            Mai mult de atat, cui ii ceri? Copiilor tai? Nepotilor? Cine este statul astazi?
            Spui ca “statul actual pseudo-democratic s-a derobat fara jena de partea care-i revenea din contract”. Statul suntem noi, cetatenii. Contractul este intre noi… o societate in care oamenii se sustin reciproc, cel putin la nivel declarativ. In romania sunt 13 milioane populatie apta de munca.

          • garett spune:

            Tu nu realizezi ca nu ma intereseaza “calificativele”? Platesc niste bani, si nu putini te asigur, statului sub forma de impozite, care mai de care mai aiuristice! Ai mei au platit la fel la vremea lor sume destul de mari. In schimb am PRETENTIA la o pensie decenta pentru ei, si in viitor pentru mine, la un sistem de sanatate decent, la un invatamant decent pentru copii mei, etc. Statul nu este capabil sa-mi asigure astea? Ok, atunci sa se dea la o parte dar nici sa nu mai aiba pretentia sa-i platesc impozite!
            Statul nu suntem noi, nu putem NOI lua decizii in ceea ce ne priveste, pentru ca daca am avea vreun cuvant de spus in privinta lor ar fi altele.

        • garett spune:

          Si inca ceva: in termeni absoluti salariile si pensiile sunt inca sub cele din ’89.

  3. Tio spune:

    Perioada actuala a dat romanilor oportunitati si libertati de neimaginat in “epoca de aur”. Oamenii obisnuiti (si nu doar ei) nu au fost pregatiti pt schimbare. Si nici nu au fost ajutati sa se adapteze. Cei care au fost pregatiti au prosperat (nu toate averile s-au facut ilicit).
    Nu am fost pregatiti nici pt complexitatea unui stat modern tocmai cind traim intr-o perioada in care dependenta de sucesul parteneriatului Stat-Piatza e maxim. Nu mai ajunge sa fii intreprinzator daca nu ai o societate functionala in jurul tau.
    Dar nu e o problema cu “sistemului”. Capitalismul e bine merci in restul lumii. Iar comparatia nu se poate face folosind comunismul drept etalon…

    Si saracul are o responsabilitatea. Nu trebuie sa se lase ademenit cu libertati pe care nu le are si resurse care nu exista. O discutie despre reforme sociale e oportuna si utila doar atunci cind sistemul genereaza suficiente resurse pt o redistributie. Redistributia trebuie sa se rezume la cei cu adevarat vulnerabili si nu poate deveni un scop in sine (asa cum e acum)
    Cum se face ca Romania ofera servicii sociale la norme europene cu doar 50% din impozitele americanilor? De ce dau politicienii romanii de citeva ori mai mult decit au? De ce dau ceva ce nu-i al lor?
    Cine in Europa mai are concediu de maternitate de 2 ani?

    Cu ce sa faci reforma? Nimeni nu simuleaza criza…daca erau bani atunci avioanele alea de lupta erau cumparate si platite de mult ;-)

  4. gavrilius spune:

    Mi-a placut articolul. Libertatea fara sustinere economica, e falsa, e doar nominala.
    Inseamna, cred, doar inlocuirea unui jug cu altul.

    Un om sarac nu este la fel de liber ca unul bogat. Asa ar trebui in fata legii intr-o democratie.
    Adevarul este insa, opusul. Sa nu ne mai amagim.

    Asta nu inseamna ca trebuie sa luam de la bogati, ci doar ca atunci cand un sistem incurajeaza si perpetueaza diferentele de sansa dintre bogati si saraci, mai ales in fata legii, democratia e pe duca.

    Cred ca romanii o duc ecomonic prost pentru ca Legea e fie prost construita, fie slab aplicata, fie este gresit cantarita.

    Dezastrul economic este doar simptomul bolii din justitie si legislativ.

    Speranta romanilor a ramas Uniunea Europeana prin pachetul obligatoriu de legi anticoruptie. Din pacate, e atat de greu sa dai afara un judecator corupt la noi incat, chiar si asa, speranta e destul de firava.

  5. Xulescu spune:

    in sfarsit un articol bun despre sondajul lui peste prajit.

  6. haiducul spune:

    Articole scrise de jurnalisti si persoane care nu au trait in dictatura comunista sunt NULE.

  7. Lucian* spune:

    un oarecare nenea om de stiinta spunea la un moment dat ca democratia nu este altceva decat o dictatura a prostilor care nu-s curiosi de idealuri sau lucruri benefice pentru o societate.
    Mai mult, un alt nenea spunea ca votul universal pt toata lumea, inclusiv pt cei care nu au contribuit cu nimic la societate, este o pierdere de resurse (cred ca era Robert Heinlein).
    Un alt nenea, filozof asta, spunea ca masele sunt sever subapreciate.

    Din pacate, din ceea ce am trait si vazut pana acum, cred ca se aplica din ce in ce mai mult prima idee. Pacat ca nu este chiar morala.

  8. eu spune:

    felicitari

  9. Nicolae Tecu spune:

    Cred ca autoarea are dreptate in mare parte. In principiu doamna afirma ca
    1. romanilor le lipseste comunismul pentru ca acolo aveau un minim garantat.
    2. statul ar trebui in ziua de astazi sa le ofere romanilor un minim garantat

    Cu 1 sunt de acord. Cu 2, doar partial. Statul, cred, ar trebui sa ofere romanilor un minim, dar acest minim nu poate fi la fel de “ridicat” sau “sigur” ca in comunism (pentru ca nu este viabil- de aia s-a prabusit comunismul). In al doilea rand nu poti trai peste limite. Ne uitam, ca romani, cu invidie la statele vest-europene si protectia sociala, uitand ca suntem mult mai saraci.

    Cred ca marea problema a Romaniei consta in:
    a) un faliment moral (totul este sacrificat pe altarul bunastarii materiale si sigurantei sociale). Acest faliment nu a fost cauzat de ultimii 20 de ani, ci este mult mai vechi. A fost foarte mult perpetuat de comunism.
    b) o frica de responsabilitiate, si un refuz de asumare al responsabilitatii
    c) mentalitate de infrant, de supravietuire la limita(vezi ‘Miorita’)

    Sunt de acord cu autoarea ca directia actuala a Romaniei este greu de suportat de catre romani, dar nu sunt de acord cu implicatia ca directia este gresita. In lumea actuala nu poti sa te astepti sa vina altul sa iti dea tie un minim garantat. Daca tu nu vrei sa traiesti, sa lupti pentru tine insuti, nu te poti astepta sa vina un altul (stat sau Europa de vest) sa te scoata din mizerie. Din nefericie a)-c) (mai sus) ne-au facut pe noi ca popor sa avem foarte putina dorinta de a lupta. Suntem mult mai pregatiti sa ne dam batuti si sa speram ca cineva ne va salva. In lumea asta nu te salveaza nimeni daca tu insuti nu esti dispus sa lupti pentru tine insuti.

    Putem sa ne batem cu pumnul in piept ca suntem asa si pe dincolo, dar lumea este cum este si nu te poti lupta cu “natura”. Haideti sa nu ne mai victimizam si sa fim mai responsabili.

  10. florin spune:

    Citeam ca in Romania nu e destula protectie sociala. In realitate exista mult mai multa decat poate duce bugetul. Paradoxul e ca si asa e insuficienta.
    Atunci care e problema ? Problema e ca Romania e o tara saraca cu oameni saraci. Cel mai trist e nu numai ca sunt saraci in bani ci si in idei antreprenoriale, curajul de a lua viata pieptis, dorinta de a reusi si a fi mai bun. Practic tot ce ar putea asigura un capitalism de succes ne lipseste. Culmea e ca vinovatul pentru aceste lipsuri e chiar comunismul care a spalat si nivelat creierele dar mai ales a sters orice urma de motivatie individului.
    Deci de ce sa ne miram de aceste rezultate. Pana la urma procentul reprezinta masa celor ce ar prefera solutia facila. Tinand cont de criza ce o traversam eu indraznesc sa zic ca e chiar mic mai ales dupa 50 de ani de comunism.
    De aici trag concluzia ca Romania e pe drumul cel bun, doar ca Brucan a fost prea optimist. Mai trebuie 20 de ani.

  11. valeriu spune:

    Eu cred ca daca se facea un asemenea sondaj si acum 10 ani, rezultatele erau aceleasi. Cred ca de vina este si modul in care de-alungul timpului a fost prezentata societatea romaneasca inainte de 90 numai cu relele ei fara a se prezenta si bunele si a da ultimelor explicatiile adevarate. Intotdeauna istoria este rescrisa de invingatori. Sa nu cumva sa credeti ca eu sunt un nostalgic; ca traitor al acelor vremuri eu am explicatiile mele pentru tot ce s-a intamplat. Astazi nimeni nu spune ca de fapt ce se intampla acum este continuarea a ce se intampla atunci mai cu perdea. Trebuie spus ca au fost si lucruri bune, de exemplu la inceputuri alfabetizarea cit de cit, apoi organizarea scolii, a sistemului de sanatate. Mai trebuie spus ca mai tot timpul in orase se traia oarecum bine pe seama jupuirii taranilor de tot felul de bunuri.(Eu sunt intelectual provenit din tarani.) Trebuie spus ca in anii 70 s-a trait destul de bine pentru ca dupa ce Ceausescu a iesit in balcon pe 22 august 68, occidentul l-a luat in brate si a facut investitii in tara, ca a inchis ochii la furtul de tehnologie facut de oamenii lui Pacepa si asa s-au construit tot felul de fabrici unde erau locuri de munca. Dupa ce Pacepa a defectat si a prezentat occidentului adevarata fata au stopat si investitiile si furtul de tehnologie si economia a fost in cadere libera. Trebuie spus ca si atunci se fura si ca de fapt de asta au fost alesi oamenii lui Iliescu in 90 in speranta ca se va mai putea fura cite putin. Atunci se fura mai cu perdea pentru ca Ceausescu era un taran simplu care stia ca nu se poate face avere peste noapte. Dupa 90 toti au dat vina pe Ceausesti uitand ca de fapt in spatelor erau altii care le prezentau situatia cum vroiau ei. Cei care arau atunci in spate sunt azi in fata. Ei l-au executat pe Ceausescu pentru ca nu isi puteau etala averea acumulata prin furt. Explicati aceste lucruri romanilor prezentind situatia asa cum a fost si veti vedea ca nu vor mai regreta socialismul multilateral desvoltat.
    PS Eu sunt unul care am urit cit am putut comunismul, am fost un opozant pe fata, sa nu cumva sa se creada ca sunt un nostalgic.

  12. muncitor spune:

    Draga Victoria Stoiciu, daca ai fi trait in perioada anterioara Marii Revolutii Capitaliste din Decembrie 1989, ai fi facut acum parte din cei 88% care Nu au avut de suferit in acea perioada…
    Socialismul este o oranduire net superioara capitalismului; numai cine n-a trait in acea perioada sau este un manipulator interesat poate spune altfel…

  13. casandra spune:

    Inca un text foarte bun si foarte curajos. Felicitari!

    Am sa adaug cateva cifre relevante pentru tema.

    1. Unii spun ca romanii sunt saraci pentru ca nu muncesc. Sa vedem insa si care este relatia intre remunerarea salariatilor si excedentul brut de exploatare (si venitul mixt) in Romania, In UE27, UE25 si cateva tari europene.
    a. In anul 2008, remunerarea salariatilor romani s-a facut in suma de 58,69 miliarde euro. In acelasi an, excedentul brut de exploatare (partea patronilor din valoarea adaugata bruta creata in economie) a fost de 66 miliarde euro.
    b. In UE27, salariatii au primit 607 miliarde euro, iar excedentul brut de exploatare a fost de 494 miliarde euro.
    c. In Germania, tara care a depasit cu bine criza, remunerarea salariatilor a fost de 1,22 miliarde euro, iar a capitalului de 0,97miliarde euro
    d. In Estonia, tara fosta comunista, remunerarea salariatilor s-a facut cu 8,25 miliarde euro, iar remunerarea capitalului cu 6,1 miliarde euro.
    Se observa clar ca ROMANII CARE MUNCESC sunt platiti prost, iar patronii isi rezerva prea mult din valoarea creata in economie.

    2. Daca salariile sunt mici, salariatii ar putea avea o alta sursa de venituri din programe de protectie sociala (medicamente compensate, masa scolarilor, alocatii pentru copii, pensia parintilor, etc). Dar cheltuielile de protectie sociala sunt la coada clasamentului european (14,25% din PIB), si doar Letonia are mai putin (12,62% din PIB), cu mentiunea ca Letonia isi plateste salariatii cu 11,6 miliarde euro, iar capitalul cu 9,2 miliarde de euro.

    Toate datele de mai sus sunt extrase din bazele de date EUROSTAT si sunt verificate.

    Concluzie: romanii care muncesc sunt prost platiti, partea leului din valoarea aduagata creata in economie fiind rezervata capitalului: tot romanii au si cea mai penibila protectie sociala. Pai, daca nici din munca, nici din protectie sociala nu obtin venituri corecte, de ce nu ar fi romanii nostalgici dupa comunism?

    IMPORTANT
    M-am saturat sa aud si sa citesc parerile celor care cred ca protectia sociala si raporturi corecte intre munca si capital pot fi obtinute doar dupa ce economia zburda si economia este infloritoare. Este o logica mult prea simplista si contrazisa de experienta istorica.
    1. Asigurarile sociale de pensie, sanatate si somaj au fost legiferate de von Bismarck imediat dupa razboiul cu francezii din 1869-1870. Erau prea multi nemti inarmati si nemultumiti!
    2. Principalele reglementari legale cu privire la ziua de munca de 8 ore, cu privire la organizarea sindicala sau cu privire la impropietarirea cu pamant a taranilor s-au facut dupa WW I. Tarile nu erau intcmai infloritaore, dar oamenii aveau arme, erau nemultumiti si rusii tocmai faceau niste revolutii teribile.
    3. Cele mai largi programe sociale americane (programe publice de sanatate, pensie, somaj) au fost cele din1933, New Deal, dupa Marea Criza. Nu erau SUA in cea mai buna forma, dar crestea o mare simpatie pentru un anume dictator european si America trebuia sa fie salvata de demonii care se ansc din saracie si disperare. Iar New Deal a salvat si America si economia americana, a pus bazele puterii americane de dupa 1945.
    4. Cele mai importante programe de protectie a familiei, de asistenta sociala si de infiintare a subventiilor de stat pentru anumite servicii publice economice (energie elecritca, apa, canalizare, transport public, posta, telecomunicatii) pentru a le face larg accesibile d.p.d.v economic s-au intamplat dupa WW II. Nici atunci nu era mare inflorire in tarile europene. Dar oamenii aveau arme…

    Marile reforme sociale nu s-au petecut “cu burta plina”, ci cu ea foarte goala…Iar protectia sociala nu a saracit tarile care au practicat-o, ci le-a dat combustibil pentru dezvoltare.

  14. vandervaal spune:

    Felicitari pentru un material consistent, scris de o intelectuala fina!
    Totusi, cateva “mici precizari”:
    1. Avand in vedere experiza autoarei, trebuie diferentiat clar intre socialism si comunism. Practic, nimeni nu o face!. Ontologic, ceea ce a existat in perioada 1918 – 1990 (incl. URSS) a fost, statutar si efectiv, SOCIALISM ADMINISTRATIV DE STAT. Aceasta este denumirea corecta a regimului zis “comunist”. COMUNISMUL NU A EXISTAT, NU EXISTA si nu pare ca va exista in viitorul previzibil. O singura mentiune: comunismul a fost teoretizat de Marx si Lenin ca un orizont posibil limitativ de evolutie economico-social-politic a umanitatii, nicidecum ca o necesitate emergenta istoric. Socialismul de stat a fost cel previzionat stiintific (vezi socialismul stiintific). Comunismul este un ideal, o forma cvasi-rationalizata a eutopiei, pe scurt un rai prea indepartat. Pentru a intelege comunismul, nu pentru a-l crea, umanitatea ar trebui sa realizeze un quantum leap fara precedent. Ca specie, nu suntem nici pregatiti, nici dornici de asa ceva!!
    2. In anii ’89-’90, aproape nimeni din tarile socialiste care au schimbat regimul nu dorea trecerea (de fapt revenirea) la capitalism. In realitate,acestia au sperat la un SOCIALISM REFORMAT, cu elemente social – liberale. Concret, toti strigau “Jos comunismul”, nimeni “Jos socialismul” sau “Vrem capitalism”. Se dorea o forma mixta, cu elemente social-politice de tipul democratiilor pluraliste, economie partial privata si libertate rezonabila de exprimare, dar intr-un construct socialist evoluat. Cred ca acesta este cadrul ontologic care poate explica solid frustarea unei mari parti a societatilor post-socialiste actuale, care doresc beneficiile social-economice dobandite in regimul socialist, cu aplicare nuantata la economia mixta (public/privat). Pe scurt, chinezii au reusit!
    3. Ar fi momentul declansarii unei reevaluari de amploare, la nivelul discursului public si academic, a sistemului socialist, fara emotionalitati, ranchiuni si prejudecati. Este extrem de greu (mai ales la romani), dar merita incercat!
    Mult succes.

    • M spune:

      @vandervaal

      “comunismul a fost teoretizat de Marx si Lenin ca un orizont posibil limitativ de evolutie economico-social-politic a umanitatii, nicidecum ca o necesitate emergenta istoric.”

      Ce vreti sa spuneti? Pentru Marx, asa cum feudalismul a dat nastere la capitalism prin revolta burgheziei, la fel si capitalismul urma sa dea nastere la comunism prin revolta proletariatului. Gandirea lui Marx a fost una puternic influentata de dialectica hegeliana.Vorbim despre determinism istoric aici. Nu am dreptate?

  15. Whig spune:

    @Victoria Stoiciu

    L-ati citat pe John Adams. Lasati-ma si pe mine sa il citez pe amicul sau, Benjamin Franklin: “Cei care ar da libertatea pe siguranta, nu merita niciuna”.

    Sunteti o persoana puternic ideologizata. Spuneti-mi, daca romanilor le e asa dor de RSR, de nu voteaza dom’le cu PCR?

    Si apropo de mizeria asta numita socialism. In conditiile in care munca e impozitata cu peste 40%, la care se mai adauga TVA-ul, alte impozite si taxe plus inflatie, de se ajunge pe la 80%, pe ce planeta a “neo-liberalismului salbatic” traiti?

    • Bucur spune:

      Dragul meu se pare ca confunzi Socialismul cu Welfare State…
      Plus inca ceva: cel putin la sfarsitul anilor ’80, in Romania nu a fost comunism, socialism ci o dictatura personala a lui Nicolae Ceausescu, bine asezonata cu cultul personalitatii, un pur totalitarism.

      • Whig spune:

        Dupa cum am zis: “apropo de”.
        Plus, nu ma lua dom’le cu chestia aia “in Romania nu a fost socialism”. Da’ unde a fost? A, nicaieri, iar vechea poveste, cu “a fost o idee buna, insa prost pusa in aplicatie”. Asa cresc copii nostrii cu toate ideile gresite!
        La noi, dupa ’90, comunismul a fost condamnat in principal din punct de vedere etic. Ceea ce pe de o parte e bine, insa insuficient. Lucrul care a dat gres in Romania, in alte tari socialiste si in tari care au cohetat cu socialismul (gen MB), a fost statul. Ideea ca poti sa pui niste oameni in fruntea statului, care sa lucreze “pentru popor”, “pentru interesul public” si nu pentru sine, a fost infirmata din nou si din nou de realitate, insa noi tot ne mai agatam de ea.

      • Whig spune:

        Probabil de aceea a si prins asa bine discursul libertarian aici, unde a prins. La noi, statul e deosebit de ineficient.

  16. Suzana Dobre Suzana Dobre spune:

    Victoria
    Sunt cu totul de acord privind analiza modului in care perceptia realitatii influenteaza perceptia trecutului. Cu ce nu sunt de acord este neoliberalismul care ar fi dominat de la caderea comunismului incoace. Daca ne uitam pe cifre vedem un stat puternic asistential. Cati angajati si cati pensionare? Cati contributori la sist de sanatate si cati beneficiari? Daca ne uitam la politici la fel – stat social. Problema nu este neoliberalismul ci faptul ca noi ca societate am decis stat social in protectie sociala dar suntem libertarieni cand e vorba de taxe si contributii. Vrem ca statul sa ne dea alocatii, concedii lungi etc etc dar nu din banii nostri. Atunci efectul este ca statul promite dar nu poate livra. Nu este nimic neoliberal in asta, este prost management si mult freeriding.

    • Facebook User spune:

      Suzana,
      Cel putin judecand dupa cifre nu cred ca sunem un stat asistential. Procentul din PIB a cheltuielilor cu asistenta sociala cf Eurostat este printre cele mai mici din UE. Ajutorul de somaj este f putin generos, si ca durata, si ca suma. VMG-ul la fel, e mai mult simbolic si din nou, printre cele mai mici din Europa, daca il raportam la salariul minim. Da, e f sociala chestiunea aceasta cu concediul de maternitate, care de altfel e si stupida, dar in rest unde sunt politicile noastre sociale? Unde e statul social despre care se vorbeste atata? In cifre nu il vad.
      Apoi, nu sunt de acord ca suntem libertarieni cand e vorba de taxe si contributii – taxele pe munca sunt printre cele mai inalte din Europa, dupa cum probabil stii! TVA-ul la fel, plus ca e nediferentiat, asa cum ar fi normal. Sigura masura liberala e cota unica, dar e numai de cativa ani.
      Iar faptul ca avem multi pensionari si putini angajati, multi beneficiari la sistemul de sanatate si putini contributori nu este un indiciu al unui stat social…adevarat, nu este nici al neoliberalismului. Este doar un indiciu al uneie economii semi-falimentare si , cum spui, a rpsotului management.

      • Suzana Dobre Suzana Dobre spune:

        Referirea la PIB nu e buna, pt ca noi colectam semnificativ mai putin la buget comparativ cu alte tari. Hai sa ne uitam la procentul din bugetul consolidat si o sa vezi ca sumele alocate pentru social sunt semnificative ca pondere. Hai sa ne uitam si la numarul beneficiarilor ca si asta e relevant si o sa vedem ca aproape toata tara primeste cate ceva, fie ca e deducere de la taxe, fie ca sunt pensii, alocatii, ajutoare etc. In plus este tolerata zona aceea gri a agriculturii de subzistenta care este vazuta ca solutie de supravietuire pentru un procent semnificativ din populatie. Deci stat social – toata lumea primeste ceva.
        Asta nu este o problema daca societatea este dispusa sa plateasca pentru asta. Din pacate nu se intampla asa. Nu ma refeream la politicile publice de taxare ca fiind libertariene ci la pozitia societatii, a celor care ar trebui sa sustina aceste cheltuieli. Cati oameni cunosti care nu isi platesc taxele, sau le platesc partial, la limita sau chiar in afara legii? Sunt cca4 milioane de angajati care duc in spate bugetul de pensii si de asigurari de sanatate pentru cca 5 mil respectiv 21 milioane de persoane. La asta ma refeream. Vrem sa ni se dea dar nu din banii nostri. Fie platim putin si asteptam putin de la stat; fie platim cu totii mult si avem asteptari mai mari. Nu se poate altfel.
        Deci unde e neoliberalismul?

        • laurentiucat spune:

          prea luminatul nostru conducator a spus ca are o statistica precisa ca sunt peste 1,45 mil muncitori la negru,la care mai adaug eu inca pe atat platiti cu salariul minim pe economie si cu diferenta la negru.
          faptul ca guvernantii nu iau masuri corespunzatoare, sa mareasca ponderea bugetului in pib, nu inseamna decat ca guvernarea este corupta sau ineficienta.
          eu dau scris, ca daca se adopta numai 5 masuri referitoare la: evaziune,munca la negru,achizitii publice,functionarii publici si reglementarea achizitiilor si desfacerii in companiile de stat vom ridica gradul de colectare cu cel putin 5 % din pib.
          in privinta evaziunii eu nu cunosc om de afaceri care sa nu fenteze statul ,cel putin in agricultura se inregistreaza in acte maximum 50% din productie iar in comert si servicii e jale.atat timp cat veniturile la buget reprezinta un procent scazut din pib nu vom avea bani ptr nimic sau mai nimic.nici ptr asistenta sociala nici ptr investitii.
          si in comunism si in actuala forma de capitalism, cetatenii au fost priviti doar ca vite de povara, fara drepturi si fara o justa plata ptr munca efectuata.

  17. laurentiucat spune:

    mai soro,mi-a placut articolul .mi-am adus aminte ca am mai citit ceva de tine si am cautat.citisem si ce ai scris depre codul muncii.foarte bune amandoua .nu stiu cum sa scriu, fara sa te laud prea tare..obiective,realiste,lucide si documentate.o sa te urmaresc,te-am bagat la favorites.
    succesuri!

    p.s.
    le-am dat sa citeasca si prietenilor mei si am pus link-ul articolului si la comentarii la stefan vlaston si la inca unu tot de pe aci de la contributors.

  18. kinn spune:

    Da, interesant articol, si scris cu finete. Am sa va mai citesc.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Victoria Stoiciu


Victoria Stoiciu

Victoria Stoiciu a absolvit Facultatea de Ştiinte Politice din cadrul SNSPA. A publicat articole de specialitate în revista Dilema Veche, pe platforma CriticAtac si in Romania Li... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)