Home » Dezbatere »Media / Tech »Societate/Life » Citesti:

Noul Panopticon. Individul între Guverne, Corporaţii şi Tehnologii

Daniel T. februarie 14, 2012 Dezbatere, Media / Tech, Societate/Life
13 comentarii 1,289 Vizualizari

În 1791, filozoful şi sociologul englez, Jeremy Bentham concepea designul unei clădiri, denumită Panopticon. Arhitectura clădirii punea supraveghetorul într-o poziţie privilegiată, aceea de a avea acces la observarea tuturor persoanelor, fără ca ele să fie capabile să sesizeze când sunt observaţi si când nu. Ideea respectivă a fost implementată în construcţia unor instituţii, spitale, fabrici , dar cel mai remarcabil în domeniul închisorilor.

Panopticonul nu este doar o planşă arhitecturală de clădire. Este şi o metaforă.

Michel Focault, a utilizat în prima sa lucrare majoră, Surveiller et punir [i] ( A supraveghea şi a pedepsi) termenul de Panopticon, pentru a prezenta tendinţa societăţilor moderne de a observa de aproape si disciplina, comportamentele cetăţenilor lor.

Michel Focault remarca că însăşi pedeapsa, prin care autoritatea îşi reafirma rolul central, s-a deplasat de la o idee legată de producerea unor senzaţii insuportabile şi uneori ireversibile (torturi, execuţii cu ghilotina, spânzurătoarea) spre o noţiune de economie a drepturilor suspendate, unde urmau să primeze spiritul şi nu corpul.

Frica şi utilizarea fricilor au ocupat un loc delimitat în conceptul însăşi de guvernanţă socială. Teroare în zona dictaturilor sau versiunea mai soft, management şi manipulare în zona democraţiilor. Frica de capacităţile militare ale vecinilor de la graniţe, de un conflict care se petrece la mii de km depărtare. Frica de Iad. Frica de celălalt.  Frica de outsideri promovată ca mijloc de mărire a coeziunii şi acţiunii propriului grup. Unele din aceste frici, sunt  artificiale şi create.  Răspândite. Alimentate. Orientate. Altele sunt datorate propriilor limite de gândire critică, care ţin primordial şi de sistemele educaţionale. Altele sunt reale.

În lumea contemporană, caracterizată printr-o explozie a sistemelor informaţionale, s-a creat o legătură indisolubilă între conceptul de societate informaţională şi guvernare. Tehnologiile actuale, permit materializarea conceptului metaforic de Panopticon.  Un control în timp real a informaţiei. Justificarea e evidentă, rapiditatea adaptării la noul context, materializarea facilă a reacţiilor. Însă tehnologiile sunt doar un instrument. Care poate fi utilizat în diferite ipostaze.

China, este unul dintre statele cele mai eficiente, din perspectiva unui Panopticon modern, transformând ideea istorică de Mare Zid,  în noul Zid Tehnologic  la nivel de Internet pentru orice idee care riscă să destabilizeze ordinea socială internă.  Pentru  China, conceptul este perceput de către observatori, mai mult ca o închisoare tehnologică orientat contra însăşi pietrei fundamentale a democraţiilor- libertatea de exprimare. Cuvântul freedom este de banat de altfel (referinţe puteţi găsi aici [ii] ). De altfel este şi continuarea a unui mod de gândire. Referindu-ne la Deng Xiaoping care e citat ca autorul următoarei zicale “Open the windows, breath the fresh air and at the same time fight the flies and insects.”

Dar e departe de a fi singura ţară care procedeaza astfel. Pentru ţările occidentale  forma adoptată de Panopticon este una mai subtilă, îngrădirea se preconizează a se face printr-un mecanism mai adaptativ şi flexibil de izolare locală şi punctuală a unor entităţi care nu respectă anumite reguli impuse. Mecanism posibil datorită supravegherii în masă. Trebuie amintite unele controverse recente. De exemplu cele legate de Carnivore[iii] softul de interceptare a F.B.I si controversa legată de sistemul Echelon[iv].

În actualitate, trebuie menţionate câteva subiecte fierbinţi.

SOPA[v] este subiectul unei dezbateri aprinse în Statele Unite. Pentru a exemplifica conceptul legii, să spunem că dacă  X companie privată din SUA afirmă că un site localizat într-o ţară facilitează distribuirea de produse media copyright X, X va putea să propună Google ca site-ul respectiv să nu apară în indexul de căutare al internauţilor sau Pay Pal va interzice tranzacţiile de pe respectivul site.  O încercare de abordarea efectivă a acestui tip de mentalitate, s-a văzut recent în cazul site-ului Wikileaks, când furnizori de servicii private MasterCard, Amazon au aplicat un embargo care a avut drept consecinţă limitarea donaţiilor. Există desigur şi o parte etică în istoria respectivă, protejarea intereselor publice dar şi individuale.

O asemenea abordare de izolare punctuală nu e rea în sine. Şi e o condiţie sine qua non pentru izolarea efectivă a organizaţiilor care promoveaza violenţa ca mod de rezolvare a problemelor sociale. Extremiştii au înţeles slăbiciunea Internetului, utilizându-l ca mijloc de comunicare în masă a perceptelor lor.

ACTA [vi]este un alt exemplu controversat. Cauza etică există – se porneşte de la necesitatea protejării drepturilor de autor (descurajarea furturilor de drept intelectual) – dar  efectele implementării sunt judecate diferit. Sintetizând, o parte din opinii sugerează efecte pozitive, dar există şi opiniile care văd în ACTA influenţe negative. De exemplu, motivaţia că medicamentele generice (care permit salvarea unor vieţi) ar putea disparea  de pe piaţă.

Un scenariu, nu tocmai improbabil, ia în considerare impactul unei liste bazată pe defectele genetice ale organismelor umane, o listă Genetic blacklist, o nouă formă de eugenism machiat al sistemelor sociale. O idee posibilă şi implementabilă datorită progreselor tehnologice. Ion Personal Genome Machine[vii] permite producerea hărţilor genetice individuale la preţuri foarte mici din punct de vedere al companiilor de asigurări sau al guvernelor. Speranţa de viaţă, costurile legate de probabilitatea apariţiei şi declanşării unor boli pot fi estimate relativ statistic. Pot avea efecte pozitive pe planul vieţii, din perspectiva ameliorării tratamentului. Dar şi negative, din perspectiva actualei modalităţi de funcţionare a bussinesului uzual. Individual, marja de manevră în privinţa propriei vieţii, libera alegere, se va restrânge, bagajul genetic va avea un impact preponderent în modul de gestiune al vieţii. De la căutarea unui loc de muncă, la obţinerea îngrijirilor medicale. Inevitabil, cu consecinţe asupra potenţialului de dezvoltare individual.

De altfel, asistăm continuu în viaţa cotidiană, la o formă de confruntare simbolica între libertate-transparenţă-deschidere şi triunghiul monopol-secret-închidere.

Decesul lui Steve Jobs a declanşat o formă de necrolog planetar în masă.  La scurt timp, moartea lui Denis Ritchie a trecut aproape neobservată. La nivel de moştenire generală, ultimul a lăsat realizări care pot fi accesate de toţi într-o măsură mai largă. Imaginea primului este contestată şi polarizantă[viii]. E considerat de către unele voci ca autorul moral indirect a exploatării minorilor, fenomenelor de suicid colectiv în fabricile Foxconn. În timp ce al doilea a contribuit la dezvoltarea conceptului de Open Source prin oferirea Unix şi a limbajului de programare C. Primul avea o viziune prin care accesul la informaţie era privilegiat de plata unor drepturi, al doilea a provocat lansarea conceptului de Free Software. Să ne înţelegem, ambele viziuni sunt extreme, există nuanţe de gri între impactul presupus şi cel real, dar în linii generale actualele provocări sunt legate de echilibrarea energiilor orientate spre control şi a celor orientate spre transparenţă.

De altfel referindu-ne la o noţiune de Noul Panopticon (ansamblul mijloacelor de supraveghere şi corectare a comportamentelor individuale posibile prin intermediul tehnologiilor) nu există un monopol al Guvernărilor Statale.

Companiile private nu fac excepţie, devin o parte a noţiunii metaforice de Noul Panopticon. Twitter[ix] recent anunţa că e dispus la limitarea publicării unor hashtaguri în funcţie de cerinţele anumitor ţări. Blackberry[x] a încheiat acorduri secrete (care permit probabil transmiterea unor date encryptate din propria reţea) cu guvernele din Arabia Saudită şi India. Recent, popularul Iphone al celor de la Apple[xi] s-a aflat sub critici din cauza companiei Carier IQ. Facebook şi Google de asemeni fac faţă la provocări similare.

Consumerismul ca şi curent economic, excesiv şi iraţional facilitat de corporaţiile private, poate fi inclus în această noţiune de Panopticon, de supraveghere şi schimbare a comportamentelor umane.  Marcus Edward Taylor[xii] remarcă în introducerea lucrării sale, Global Economy Contested Power and conflict accross the international division of  labour, printre altele, următorul fapt “In the spheres of consumption, corporation spend vast sums of money in an attempt to manipulate the symbolic capital attached to their brands ant to construct new consumer needsVă  sunt cunoscute mesajele? Buy me now, pay later. You need this. Without this product, you don’t exist socially. If you’re not on our Social Network, you don’t exist.

Paradoxal, într-o epocă în care scopul declarat al tehnologiilor este de a facilita existenţa umană, nu mai avem timpul necesar a acorda timp propriei experienţe umane, comunicarea directă se mută în virtual.

Revenind la etică şi metaforicul Panopticon, nu putem să nu remarcăm, moralitatea este deseori e o noţiune manipulată, relativă şi decisă de cei în poziţii de autoritate. Autoritate economică, politică sau socială. Iar aici rolul grupărilor civile şi a indivizilor e de a stabili democratic pentru ei însăşi până unde un Stat trebuie să intervină în viaţa lor.

Crearea unor liste cu nume dezirabile şi indezirabile în funcţie de interesele comerciale sau şi mai grav politice a unor decidenţi  în poziţii de autoritate este pericolul major al Panopticonului modern.

Michel Focault nu avea cum să isi imagineze la vremea aceea impactul reţelelor sociale si al celularelor si faptul că prin tehnologiilor moderne se ajunge la următoarea etapă în conceptualizarea şi corectarea comportamentelor definite atipice. Adica trecerea  de la prin purtarea fizică a prizionierului prin instituţii şi institutori la autocorectarea indusă în limitele spaţiului ce îl denumim, încă , domiciliu privat.  Desigur, democraţiile actuale au cele mai mari şanse de a utiliza într-un mod pozitiv noile tehnologii, dar această utilizare într-un sens democratic este condiţionată de păstrarea şi întărirea barierelor legale între drepturile individuale şi drepturilor de întruziune a guvernelor şi corporaţiilor private.


[i] Michel Foucault Surveiller et punir, naisance de la prison, Paris, Gallimard, 1975

[ii]http://topics.nytimes.com/topics/news/international/countriesandterritories/china/internet_censorship/index.html

[iii]http://www.foxnews.com/story/0,2933,144809,00.html

[iv]http://www.windowsitpro.com/article/security/the-echelon-controversy-is-our-privacy-being-invaded-

[v]http://www.pcworld.com/article/248298/sopa_and_pipa_just_the_facts.html

[vi]http://www.itpro.co.uk/638692/acta-the-basics-the-controversies-and-the-future

[vii]http://www.iontorrent.com/ion-personal-genome-machine-sequencer/

[viii]http://vault.fbi.gov/steve-jobs/steve-jobs-part-01-of-01/view

[ix]http://www.theblaze.com/stories/tweets-must-still-flow-in-some-countries-but-not-others/

[x]http://www.business-standard.com/india/news/blackberry-signs-e-government-deal-in-uae/112640/on

[xi]http://news.cnet.com/8301-13506_3-57334575-17/carrier-iq-tracking-iphone-customers-too-hacker-says/

[xii]Marcus Taylor Global Economy Contested Power and conflict accross the international division of  labour, Routledge 2008

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "13 comments" on this Article:

  1. ion spune:

    Excelenta aceasta abordare Foucauldiana a realitatii contemporane! De ce nu vedem dialoguri pe aceasta tema la TV -macar la TV Cultural? Sa nu capete nemultumirile oamenilor aspecte ideologice, coerente? Sa nu iesim din cercul docilitatii interiorizate si intarite prin habitusul puternic influentat de mass-media contemporana?

  2. Sergiu Simion spune:

    Excelent articol de sinteza care ne aduce in adevaratul prezent istoric, si care depaseste cu mult nivelul unei prese pentru care alfa si omega idealului profesional este acela de a-i prezinta publicului cum arata in intimitate un fost prim ministru. Pe de alta parte, exista unele nuante care trebuie discutate :

    ” Revenind la etică şi metaforicul Panopticon, nu putem să nu remarcăm, moralitatea este deseori e o noţiune manipulată, relativă şi decisă de cei în poziţii de autoritate. Autoritate economică, politică sau socială. Iar aici rolul grupărilor civile şi a indivizilor e de a stabili democratic pentru ei însăşi până unde un Stat trebuie să intervină în viaţa lor. ”

    Moralitatea este “manipulativa ” si decisa sau decretata ( numai ) din pozitii de autoritate ? Acest lucru este discutabil si tocmai de aceea societatea civila si indivizii trebuie sa aiba glas.

    ” Crearea unor liste cu nume dezirabile şi indezirabile în funcţie de interesele comerciale sau şi mai grav politice a unor decidenţi în poziţii de autoritate este pericolul major al Panopticonului modern.”

    Acest pericol este real acolo unde valorile si ierahiile sociale sunt distorsionate, iar conceptul de morala publica, sociala, profesionala,etc. este practic pus sub semnul intrebarii , dar si in acest caz reactia sanatoasa a societatii – daca exista aceasta reactie…- poate stopa derapajele ( cazul Raed Arafat este simptomatic ).
    In orice caz, incitantul dvs articol poate deschide pentru cei interesati nu o dezbatere, ci un adevarat ciclu de dezbateri ( din pacate, numai in mediul virtual ) .

  3. BuLiGaS spune:

    Nu-m place genul asta de abordare. Cand vrei sa intri in sfera publica, lasi autoritatile deoparte. Altminteri vin si critic ca in mediul academic: modelul panoptist este depasit (Thompson 1995, 2000). Unii vorbesc de synopticon (Matthiessen 1997) – un concept care in ultimii 5 ani a produs ceva mai mult in materie de cercetare stiintifica. Deci daca vrei sa produci o interventie utila, lasa-l pe F sa functioneze in background si ajuta-ma sa inteleg mai bine de ce societatea pentru care ne pregatim e una a supravegherii globale. Epatările de autori și titluri nu cred că au ce căuta pe contributors, în altă parte se face reputația de intelectual citit.

    • Daniel spune:

      Mulţumesc tuturor pentru aprecieri.

      BuLigas, am recepţionat critica, oarecum totuşi consider că nu se face prin raportare la nevoile propriei persoane.

      Ştiu că pare inutilă, lunga înşiruire de referinţe, dar e printre altele

      -RESPECTUL MUNCII indivizilor din spatele rândurilor respective.
      -îndemn la citit.
      -diversificarea surselor de referinţă.

    • Bogdan spune:

      Referinţele nu doar că sunt binevenite, dar sunt indispensabile dacă vrei să te ia cineva de bun-simţ în seamă (şi evident, nu ai deja un nume consacrat – deşi a fi o autoritate nu te pune deasupra nevoii de-a cita).

      Am găsit multe idei bune şi interesante în text. Personal, te-aş sfătui să reciteşti articolul şi să corectezi (destul de multele) greşeli – în cea mai mare parte typo-uri, dar sunt şi unele exprimări cam pripite şi confuze.

  4. Frobenius spune:

    Nu stiu citi dintre cei care bintuie pe aici stiu cine a fost Denis Ritchie si de ce acest om este mai important decit ponta-boc-ul zilei. Poate, cu timpul, vor afla si ei. Daca si timpurile le vor permite. Eu sper ca textul de mai sus sa fie doar un prolog. Atit.

  5. F. Ioncioaia spune:

    Stimate Domnule,
    Cred ca in loc de Jason Bentham ati vrut sa scrieti Jeremy! Nu cunosc un Jason Bentham, dar cunosc un Jeremy…
    Cit priveste referinta la Foucault, as fi mai prudent. Oricum, ar trebui sa-l plasati si pe el intr-o anumita epoca si mai ales cultura politica. Foucault este mereu stralucitor, dar in nici un caz un profet. De folosit cu moderatie si ca incitator pentru gindirea noastra fatalmente lenesa, nicidecum ca referinta centrala intr-o abordare analitica .
    Cordial!

    • DanielT spune:

      Aveţi dreptate, în privinţa numelui autorului, este o eroare. Jerremy şi nu Jason.

      Referitor la prudenţa privind Focault, e adevărat la un nivel de discurs de societate care vede polarizarea ca principal mijloc de construire a unei coeziuni de societate şi la nivel argumentativ încă folosind discursuri arhaice, bazate pe anumite practici. Însă tot cum Focault remarca, istoria a ceea ce denumea du savoir e o serie de discontinuităţi, o serie de idei, adică diferite maniere de a interpreta şi conceptualiza lucrurile la care ne referim şi nu o acumulare constantă de informaţie. Actuala gouvernamentalitate este pornită ca şi idee de la organizarea lucrurilor de maniera cea mai practică pentru toţi. Maximizarea bogăţiilor, ameliorarea condiţiilor de viaţă. Raţionalizarea administraţiei statale. S-au inventat statisticile- cu scopul de a acumula ştiinţa despre populaţii, pentru a transforma mai bine buna funcţionare a naţiunii. În interpretare directă, delicvenţa de la normă ca şi idee este o tehnologie de guvernare. Un mijloc de a forma cetăţenii în buni muncitori şi de a obţine voinţa acestora să fie sub supraveghere. Dar cel mai important lucru pe care vreau să-l menţionez, este îndeajuns ca un individ să se creadă sub supraveghere ca să se supravegheze pe el însăşi.

  6. Tio spune:

    A ramine “individ” cu macar citeva decizii proprii si a se sustrage unui Panopticon mai mult sau mai putin virtual (in ciuda Guvernelor, Corporaţiilor şi Tehnologiilor) va fi cea mai importanta misiune in urmatorii 50 de ani. Spiritul anilor ’60 in anii 2030…
    Urmatoarea revolutie tehnologica va fi cea care permite counter-surveillance fara a impiedica comunicare.

  7. Daniel, treceti si de partea optimista a lucrurilor.
    Panopticonul poate fi intors impotriva “supraveghetorilor”. O face insusi Foucault, prin intermediul Groupe d’Information sur les Prisons (GIP) a carui functie majora era de a demasca conditiile proaste din puscariile franceze. In acest fel supraveghetorii sunt si ei supravegheati de marele public si deci in raza de actiune a indignarii publice (surveillance devine counterveillance). Mai multe detalii teoretice in Michael Welch, Counterveillance: How Foucault and the Groupe d’Information sur les Prisons reversed the optics (Theoretical Criminology, August 2011).
    La modul practic, tehnologiile permit si actiunea inversa – supravegherea corporatiilor, a statului, sporirea transparentei proceselor economice si politice. Smartphones, twitter, facebook – ele pot servi ca instrumente atat pentru cenzura cat si pentru eliberare. E adevarat ca twitter a blocat hashtagul #occupy si nu i-a permis acestuia sa intre in top trends, dar la fel de adevarat e ca hashtagul a coagulat comunitatile ows din toata America si le-a permis sa-si coordoneze actiunile.
    Exista acorduri intre Arabia Saudita si Blackberry dar exista si Tor sau alte aplicatii ce pot encripta date si anonimiza retele. Tor sparge si marele firewall chinez. In fine, bataliile se duc si rezultatul lor e departe de a fi decis. Vezi si cartea revelatorie a lui Moroxov “The Net Delusion”. El e tot de partea pesimista a lucrurilor. Activistii ce utilizeaza internet zilnic pentru a difuza mesaje si construi comunitati il contrazic insa zilnic.

  8. P.S. Am ceva probleme cu lecturile sumbre ale lui Foucault. Ca și cum, dacă descoperi principiile de funcționare ale Panopticonului – puterea nu e posedată ci exersată, ea nu e moștenirea uneri relații ci mai degrabă creația ei imediată – nu-ți rămâne altă opțiune decât să lași capul în jos. Partea cealaltă a ideii – știu cum merge, pot deci să urc la ”volan” întârzie să vină.

    Eu cred că Foucault poate fi citit și ca un manual de ”rezistență”, ori de luptă. De victorie chiar.

  9. DanielT spune:

    Mulţumesc pentru comentarii,

    Cu privire la punctul ridicat de Vitalie, este adevărat, există şi cealaltă tendinţă de a cetăţenilor de a observa şi pune presiune asupra entităţilor de putere. Cu privinţa noţiunii de eliberăre sunt sceptic, recunosc, de multe ori e vorba de înlocuirea unei dictaturi cu alta.

    Doar că, impactul aceste contrasupravegheri este incert ca şi rezultat din cauza divizării la nivelul activiştilor implicaţi la nivel de cauze, controlul acţiunilor trece la un nivel individual cu potenţial de efect mai redus, în al doilea rând persistenţa în acţiuni e redusă. Un supraveghetor pe o chestiune va sări de la o prioritate la alta.

    Am efectuat o analiză proprie în mediile online, protestatarii români care la începutul lui ianuarie cereau anticipate, revoluţie, pe lângă reprezentanţii partidelor politice din opoziţie, o mare parte sunt activişti în domeniul protecţiei drepturilor animalelor, a reinstaurării monarhiei constituţionale, sau chiar unii care au avut cauze la nivel individual. M-a fascinat gradul de inconştienţă şi frivolitate politică în formularea mesajelor jos-sus, ne plance, nu ne place- precum şi precaritatea sistemelor de argumentare. Chiar de protejare a anonimităţii lor, sunt extrem de simplu de supravegheat. Am găsit personal de-a dreptul hilar ca şi câţiva membrii care vor să pară reprezentanţi Anonymous să se găsească la două clickuri distanţă de detalii extrem de personale.

    Foarte probabil vor fi următorii care se vor mobiliza pentru alte cauze în viitor.

    O listă cu publicaţii pe care o recomand tuturor care vor să aprofundeze subiectul.

    http://www.sscqueens.org/publications

  10. Didi spune:

    Am aruncat o privire în răspăr, căutând o informaţie, şi nu am putut să nu observ că mare parte din cele scrise aici sunt, probabil, TRADUCERI PROASTE de fragmente scrise în alte limbi (engleză, mai mult ca sigur). Ce Dumnezeu este “o planşă arhitecturală de clădire”? Cine se exprimă aşa? Am văzut, tot aşa în fugă, o virgulă mare între subiect şi predicat (“China, este unul dintre statele cele mai eficiente…”), apoi o alta: “Michel Foucault, a utilizat”. Nu pot acorda credit unei minţi care nu este în stare să stăpânească aşa cum trebuie nici măcar limba maternă. Degeaba citeşti Foucault dacă nu eşti în stare să îţi organizezi discursul evitând virgulele dintre subiect şi predicat şi exprimările găunoase. La fel de tristă mi se pare şi situaţia comentatorilor, care nu remarcă nimic în această privinţă. Trist!



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Daniel T.


Daniel T.

absolvent Ecole de Criminologie UDM Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

Că incompetența și corupția sînt legate, merg mînă în mînă, stau la aceeași masă, etc., ...

de: vintila mihailescu

la "Corupție sau incompetență?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)