joi, martie 28, 2024

O teorie susţinută de o stranie coincidenţă: salariul minim şi şomajul

Într-o scurtă analiză publicată de curând, economistul Florin Cîţu trage un semnal de alarmă în legătura cu majorările succesive ale salariului minim pe economie din acest an. O majorare a salariului minim – afirmă domnul Cîţu şi teoria sa – duce la şomaj pe termen scurt, în special în rândul tinerilor necalificaţi, iar pe termen lung – la reducerea ofertei de forţă de muncă pe termen lung. Efectele negative, ni se spune,  sunt mai greu de identificat în ţări dezvoltate, dar mult mai vizibile în România, unde munca e supraimpozitată şi nivelul salarial foarte jos. Această teorie  este susţinută în viziunea analistului economic de trei seturi de indicatori: evoluţia  ratei şomajului începând cu ianuarie 2013, şomajul mai mare în rândul  tinerilor (principala categorie afectată de politica majorării salariului minim, conform teoriei) şi scăderea ocupării in rândul populaţiei active.

Ca fapt divers, trebuie menţionat că economiştii sunt departe de a fi ajuns la un consens pe acest subiect: la urma urmei, economia e o ştiinţă socială, care nu poate livra adevăruri absolute, precum fizica, decât cu o singură condiţie: ca oamenii să se transforme în maşini. Mulţi economişti susţin că existenţa unui salariu minim şi creşterea acestuia generează şomaj mai mare, în timp ce alţii arată că nu există nici un fel de corelaţie între cele două, pentru ca piaţa găseşte numeroase alte instrumente de a răspunde la creşterea costurilor, altele decât concedierile de personal. Nu am pretenţia de a susţine nici un fel de teorie în acest text – vreau doar să arat că atunci când vrem să demonstrăm validitatea unei teorii, trebuie să căutăm altfel de  dovezi empirice decât cele identificate de Florin Cîţu. Altfel, exist pericolul să compromitem chiar teoria!

O primă confirmare a teoriei vine dinspre  evoluţia şomajului. În pofida creşterii economice, şomajul a crescut continuu încă din luna ianuarie, atingând pragul critic de 7,5% la finele celui de-al doilea trimestru. Cum putem explica asta din moment ce anul acesta e unul de creştere economică? Prin creşterea nesăbuită a salariului minim începând cu ianuarie  2013 (750 de RON) şi apoi continuând cu iulie 2013 ( 800 RON). Însă, din nefericire  pentru teorie şi pentru cel ce o susţine, o asociere întâmplătoare nu înseamnă o corelaţie, iar o corelaţie nu denotă o relaţie de cauzalitate. Pentru că, iată, lucrurile stau cu totul invers daca ne uităm la anii anteriori.

La 1 ianuarie 2011, salariul minim a fost crescut prin Hotărâre de Guvern de  la 600 RON (cât fusese doi ani succesiv, în 2009 şi în 2010) la  670 RON. Creşterea din ianuarie 2011 a fost, deci mai mare (peste 10%) decât cea din ianuarie 2013 (sub 10%). Si, totuşi, surpriză –surpriză  pentru teoria anti-salariu minim: şomajul înregistrează în primele luni ale anului o curbă descendentă, în loc sa crească! Mai departe: în ianuarie 2012 salariul minim e mărit cu 30 de lei faţă de cel din anul anterior, ajungând la 700 RON. Si totuşi, din nou, mare mirare: şomajul continuă sa scadă uşor, în loc să crească, după cum anticipează teoria, pe parcursul întregului an, chiar dacă 2012 a fost un an de creştere economică zero. În toată istoria post-decembristă a României, atât în perioadele de recesiune, cât şi în cele de creştere economică, putem găsi ani în care majorările salariului minim au fost imense, iar şomajul s-a contractat, aşa cum putem găsi şi ani în care şomajul a crescut. Prin urmare,  nici măcar dacă ne uitam la seriile de date nu putem trage vreun fel de concluzie în sprijinul sau împotriva unei teorii, pentru ca sunt mult mai multe variabile în joc care influenţează variaţiile – or în acest context, a decupa un interval de timp din întreaga serie de date pentru a susţine o teorie este un demers atât de riscant, încât poate fi demontat printr-o singură înşiruire de cifre care demonstrează opusul.

Un alt test empiric la care e supusă teoria este evoluţia ratei şomajului în rândul tinerilor – pentru că ei sunt cei mai afectaţi, potrivit teoriei, de majorarea sariului minim. „Datele arată că şomajul pentru cei cu vârste între 15-24 a crescut cel mai mult. De exemplu, în iunie şomajul pentru cei cu vârste între 15-74 de ani este de 7.6%, iar pentru cei cu vârste între 25-74 de ani este de 6.2%. Reiese de aici ca diferenţa de 1.4% este efectul celor cu vârsta între 15-24 de ani”. Din nou, se decupează un segment din realitate, se rupe din context şi pe baza lui se stabilesc cauzalităţi. Se uită, de exemplu, că şomajul în rândul tinerilor sub 25 de ani a fost o constantă în Romania, situându-se  invariabil pe la 20-22% începând cu 2002. Pentru a întrezări absurdul raţionamentului:  e ca şi cum am susţine că lumina solară are un impact negativ asupra durerilor de spate, deşi spatele ne doare la fel şi când e soare, şi când e nor, şi când ploua – cu alte cuvinte, deşi nu exista nici o fluctuaţie  semnificativă a variabilei dependente, noi ne încăpăţânam să vedem dependenţe şi corelaţii, să dăm vina pe soare pentru durerile de spate şi pe salariul minim pentru şomajul tinerilor.

Astfel, ajungem la celebra reţetă a tuturor celor ce vor să dovedească cu orice preţ ceva: atunci când realitatea nu confirmă teoria, trebuie să  transformăm realitatea! Iar a selecta doar ceea ce ne convine din realitate e o formă de  mutilare a acesteia.

Sigur, dincolo de teorie şi alte observaţii metodologice, rămâne valabilă întrebarea conţinută implicit în analiza lui Florin Cîţu şi care merită o analiză aprofundată : de ce  nu scade şomajul, deşi economia a intrat pe o pantă – fragilă, adevărat – de creştere? Îmi aduc aminte de profeţiile vehiculate acum doi ani şi mai bine, când fusese adoptat noul Cod al Muncii.  Chiar în şedinţa în care Guvernul îşi asumase răspunderea pentru noua lege, Emil Boc îl cita mincinos pe un laureat al Premiului Nobel pentru Economie, încercând să ne convingă de beneficiile flexibilizării asupra şomajului în rândul tinerilor. Azi, vedem că locurile de muncă nu au apărut ca ciupercile după ploaie, iar şomajul a rămas, mai mult sau mai puţin, constant. De ce? Pentru că, şi în această chestiune nu există un consens între economişti, unii fiind de părere că, din contra,  flexibilizarea pieţei muncii este responsabilă de creşterea şomajului – inclusiv C. Pissarides, cel citat de premierul Boc, împărtăşind această opinie. Aşadar, putem pune rata relativ mare a şomajului actual pe seama  flexibilizării pieţei muncii? Dacă ne apucam să dovedim valabilitatea unor teorii uitându-ne la  „straniile coincidenţe” (după cum recunoaşte chiar Florin Cîţu), atunci sigur că teoria lui Pissarides se susţine dintr-un foc: din 2011, de când s-a flexibilizat legislaţia, şomajul nu  scăzut faţă de anii de recesiune profundă, deşi  creşterea economică a fost, timid, relansată. Şi, deşi sunt o adoptă a teoriei lui Pissarides, cred ca validarea acesteia în cazul românesc necesită un efort mult mai amplu decât goana după crâmpeie de realitate convenabile.  În orice caz, asta ar trebui să fie una dintre zonele către care ar trebui să se aplece actualul Guvern: au trecut mai mult de doi ani, însă nu există nici o evaluare a efectelor legislaţiei din 2011 asupra şomajului, ocupării sau muncii informale. Cu atât mai mult cu cât au existat promisiuni de schimbare a acestei legislaţii, un prim pas necesar ar fi analiza impactului acesteia. Altfel,  continuă elaborarea de politici publice după ureche şi luându-ne după  citate mincinoase din ziare, cum a făcut şi Guvernul Boc.

Distribuie acest articol

64 COMENTARII

  1. Corelatia dintre salariu minim si somaj e probata atit de conceptele econoniei de piata libera cit si de realitatea existenta. Odara ce Guvetnul intervine pe piata libera e normal sa se creeze un dezechilibru si ca piata sa reactioneze compensativ. Antrepenorii si angajatorii sunt motivate de profit si orce interventie ce afecteaza bottom line va avea o reactia push-pull din partea celui afectat. Prima reeactie e rezistenta la schimbare urnmata de incercarea de aadaptare si acceptarea noii realitati prin inovarea sau gasirea unor metode sau solutii ce vor ajuta bottom line sau profitul.. Adata ce costul de productie creste se incearca marirea eficientei ori prin automatizare si reducerea fortei de munca cea ce duce la cresterea somajului. In acelasi timp pretul prosului sau a serviciului creste iar consumatorul e cel care va plati pentru decizia populista a liderului politic (cadre) demagog si flamind de voturile maselor.
    Un alt aspect e Acela ca salariul minim e o povara pentru antreprenorii de start up ce angajaza interni sau tineri fara experinta pe piata muncii cea ce inseamna ca o mare parte dintre tinerii in loc sa intre pe poiata muncii sunt nevoiti sa stea acasa cu patrintii sau sa faca clubbing.

    • Doamna Ioana, da’ chiar va puneti mintea cu toti critic-atacii absolventi de stefan gheorgiu…the new wave! Vorbesc si ei sa nu taca, auzi dumneata „economia e stiinta sociala”!!! Ma indoiesc ca autoarea stie o boaba de matematica (nu aritmetica), ori at least intelege cit de cit concepte de de adaptive system or si mai si, de complex adaptive systems…vrajeala socialista…cheap si aia…
      Ca si mister Socol, ei se bazeaza pe observatii intimplatoare post-factum, rupte din context, ori aleag doar variabilele convenabile (probabil din nestiinta) care cred ei , ar concura la o anumita finalitate…pe scurt kukuri…
      Ce sa-ti spun, am avut corespondenta cu un laureat al Premiului Nobel, ceea ce e super suficient de a ne valida visele…exercitiu clasic de argument of authority… efectele legilor stiintei (exclud matematica pura, desi se poate discuta si aici daca generalizam la spatii n-dimensionale) alea economice cu atit mai mult, sunt relativiste si diferite in functie de context: marul lui Newton nu mai cade pe Luna cu aceiasi viteza ca pe Pamint, in consecinta teoriile economice gindite de ilustrul economist au valabilitate intr-un anumit context economic capitalist, si zero aplicabilitate in Corea de Nord, de exemplu..u get my point…
      PS. Domnisoara ori doamna Stoiciu, n-ar fi mai bine sa va continuati publicistica pe criticatac?Poate nu ati observat, da spiritul Contributors, cum sa va spun, e mutual-exclusiv cu „ideile criticatacate”…vad ca sefu’ Ernu a avut bunul-simt sa renunte la a-si mai da cu parerile socialiste pe-aici…

      • valeu! dar daca economia nu e stiinta sociala ce e? faptul ca foloseste instrumente matematice o face mai putin stiinta sociala? pai multe stiinte sociale sunt matematizate, azi.

        presupun ca tranzactiile economice sunt intre o piatra si un bolovan, de aia economia nu e stiinta sociala.

        valeu ce blabla cu avant ‘antisocialist’ in 2013. penibil.

        • Sunt deacord cu tine ca matematizarea realitatilor sociale a facut ca asa zisele soft science sa fie cit mai aproape de definitia clasica a stiinfelor, dar in ce proportie Economia e considerata stiinta e un exercitiu de dezbatere. Cert e ca majoritatea economistilor accepta notiunea ca Economia e in mare proportie stinta sau mai stiinta decit multe alte domenii.
          Daca Stiintele Sociale sunt considerate stiinte cu atit mai mult Stiintele Economice au acest prerogativ..

          • Tot aia ziceam si eu domnule Darell…economia e o stiinta, da’ nu sociala! De aia nici nu agreez sa o vad „povesttita”…aplecarea spre aceste probleme presupune mai multa rigoare, si mai putina proza..

  2. ” or în acest context, a decupa un interval de timp din întreaga serie de date pentru a susţine o teorie este un demers atât de riscant, încât poate fi demontat printr-o singură înşiruire de cifre care demonstrează opusul”

    nu stiu cum se face, dar parca mai era cineva pe aici pe contributors care isi alegea exemple convenabile si le ignora pe celelalte… ah, mi-am adus aminte. erati chiar dumneavoastra! :D in articolul precedent ati decupat cazul particular „Franta”, si de acolo, cu multa grija, doar partile convenabile, pentru a demonstra urmatoarea afirmatie: „faptul că salariile mari alungă investitorii străini este un mit neoliberal vehiculat pentru a inhiba orice revendicare salarială.”

    ce s-a intamplat, ati avut vreo revelatie intre timp? :D

    • Inca ceva, ca tot a venit vorba, un mesaj pentru prietenii socialisti:

      Dragi tovarasi si pretini,

      Uitati aici ce spune cineva care stie din experienta cum pornesti din lumea a 3-a si ajungi tara dezvoltata intr-o singura generatie:

      http://www.youtube.com/watch?v=kczCMth8Da0

      Toata seria este buna, dar urmariti macar episodul asta de la minutul 10:00 pana la minutul 11:00, unde explica omul cum se proceda in caz de greva la o firma cu capital strain.

      E inuman? Probabil ca da. As prefera sa se poata altfel. Dar rezultatul a fost cu mult mai bun pentru oamenii aia, si mai ales pentru copiii lor, decat politici de 100 de ori mai „umane” care au dus la saracie, vieti distruse si potential uman irosit.

      Chiar si acum legislatia ii favorizeaza pe angajatori. Poti concedia orice angajat fara bataie de cap si nu exista salarii minime. Sufera angajatii din cauza asta? Sa va dau un exemplu. Daca unul din semnele crizei economice de la noi este faptul ca oamenii sunt nevoiti sa accepte locuri de munca sub nivelul lor de pregatire, la ei este invers. Sunt angajati peste nivelul de calificare, ceea ce se cam vede daca vii din afara. Si cei care nu prea au chef de munca sunt angajati, ca deh, nu pot sa aduca straini pentru orice. Se vede pe mutra lor ca n-au nici un chef, dar sunt locuri de munca si pentru ei, ca economia pe ansamblu genereaza o gramada de bani. Iar celor care vor sa invete si sa munceasca si au fost ajutati putin si de natura, le-a pus Dumnezeu mana in cap. Nu trebuie decat sa se tina de scoala, sa devina medici, avocati sau bancheri. Si daca nu le place, chiar si un sofer de taxi traieste mai bine decat pot spera la noi oameni care au muncit serios in scoala.

      Nu sunt un sustinator entuziast al capitalismului. La nivel de idealuri „umane”, recunosc ca sta mai bine socialismul. Dar aratati-mi vreun stat din lumea a 3-a care sa fi reusit prin politici de stanga macar o zecime din cat au facut oamenii astia in 40 de ani.

  3. 1. Flexibilizarea muncii este un lucru bun in Romania. Tinand cont de structura personalului dar si a afacerilor, chiar era o masura necesara.
    2. Citatele lui Boc (sarind peste orientarea politica vadita a autoarei) nu as zice mincinoase, as zice mai degraba ca tine de obisnuinta romanului de a vorbi despre unele lucruri chiar daca nu se pricepe. Cam ca si unii autori de pe contributors.
    3. Eu as zice ca nu salariul minim este problema, problema este ca aceasta crestere a fost facuta dintr-un singur motiv: pentru a creste contributiile platite catre stat. S-a mers pe principiul: multumim prostimea acum si vedem noi dupa aceea. Cam cum au facut toate guvernele de-a lungul timpului. Tinand cont ca inflatia reala de anul trecut pana acuma a fost de peste 20% (ignoram prostiile bnr-ului care ia in calcul doar ceea ce da bine pe hartie ignorand restul), cresterea asta a salariului minim o sa fie rapid mancata de inflatie.

  4. Sunt curios ce impact a avut majorarea salariului minim asupra economiei gri şi a gradului de ocupare, presupunând că firmele au avut suficiente lichidităţi pentru a supravieţui. Oricum, un efect negativ este scăderea sumei colectate din diferite taxe şi impozite, mai ales al celui de profit, şi creşterea datoriei private.

    Poate că teoria asta nu este validă, dar majorarea salariului minim fără a ţine cont de productivitate are un impact negativ, fără îndoială.

    • La acest studiu (sau grupare de studii)i pe care tu le afisezi atit de nonchalant a raspouns Marcel, iar dupa cite inteleg eu el spune ca acest colaj de studii chiar daca e acceptat ca studiu academic (probabil pe motiv ca foloseste metodologii universal acceptate) nu face decit sa minimalizaze sau sa anuleze efectul cresterii salariului minim cu un procent extreme de mic asupra somajului si ca studiul e „motivat politic”. El merge chiar mai departe, si afirma ca acest studiu nu e unic si ca exista deja o multime de alte studii similare ce au acelasi scop politic dar ca deasemeni exista si un numar egal de studii deasemeni academice ce sugereaza contrariul acestuia si anume ca exista o corelatie intre salariul minim si rata somajului. Bineinteles ca tu din convenienta nu faci o trimitere la acestea.

  5. cu ani in urma, firma IBM a constatat ca -in perioade de criza- crestea numarul de computere vandute. Explicatia lor era ca re-organizarea, taierea costurilor deveneau prioritare in perioade grele. De altfel, cresterea costului manoperei a fost MEREU motorul dezvoltarii noilor tehnologii. E de necontestat ca orice crestere a salariului minim impinge in sus toata grila de salarizare (fie ea si privata) si odata cu ea costul manoperei pe unitate de produs/servicii.
    Cat se coreleaza, adica la X% spor de manopera rezulta y% somaj suplimentar e inca in discutie.
    Ce nu e de contestat este ca o marire a costului de manopera a mutat industria electronica din USA in Japonia, apoi in Taiwan, Hong-Kong etc.

  6. 1. Nu conteaza doar salariul minim, ci si nivelul taxelor. La urma urmei, singurul lucru care conteaza pentru un patron e cit trebuie sa dea din profit statului. In Romania e 50%. In China e de citeva ori mai putin.

    2. Sint tare tare sceptic despre cresterea economica. Pe de o parte multe firme, inclusiv nume mari (Nokia, Mechel) au plecat, sute de firme mici s-au inchis, Ponta si ceilalti spun ca nu sint bani la buget, si cu toate astea economia a crescut? Unde e cresterea aia?

    3. Procentele pentru „somaj” nu au nici o legatura cu realitatea. Asta pentru ca statul roman ii considera someri doar pe cei care primesc alocatie de somaj. Cei care nu mai primesc desi nu au unde munci NU sint someri. Evident, o magarie sa dea bine in statistici. Tocmai de aia trebuie ignorate acele cifre. Somajul real e undeva pe la 25%.

  7. teoria e sound la prima vedere, scartaie la a doua. sensibilitatea mare a somajului la cresteri moderate ale salariului minim e caracteristica economiilor slabe, societatilor de doi lei (cu o gramada de indivizi fara caracter in principal). Intr-o societate normala cat de cat, eficienta ar fi fost sufficient de mare ca sa nu afecteze pozitia individului in firma, salariul minim in firma ar fi fost deja la un nivel superior celui impus – sufficient cat sa afecteze foarte putin sau deloc grila de salarizare. In economii slabe, ca a noastra, cand mai intervine si factorul caracter – ‘nene, ori treci la negru, ori it cauti de munca in alta parte, eu nu pot sa te tin’ – mai degraba ajungem probabil sa stimulam munca la negru, evaziunea fiscala, ceea ce afecteaza si somajul in mod direct.

    ridicarea la minimul decentei a salariului minim are insa o parte foarte buna cred. sileste individual serios in a’si mentine un business la solutii ingenioase de crestere a eficientei in vederea pastrarii resurselor umane de care are nevoie. pare ultrasimplist, dar un exercitiu suplimentar de imaginatie practica nu strica deloc romanilor

  8. Aceasta doamna se incapataneaza sa-si dea cu parerea intr-un domeniu pe care nu-l intelege. Sau pe care-l intelege doar in aspectele ideologiei de stanga pe care domnia sa o profeseaza. Din pacate, textele doamnei nu contin nicio valoare adaugata. In schimb produc valoare scazuta.

  9. Problema cresterii salariului minim este cu cantec in economii mai puternice decat este Romania la ora asta.

    In SUA cand e vorba de cresterea salariului minim la nivel federal sau la nivelul statelor nu se pune vorba de o crestere a somajului directa, ci mai degraba de o scadere a competitivitatii firmelor foarte mici.

    La nivelul companiilor mari toate salariile sunt peste nivelul minim asa ca o crestere a salariului minim nu conteaza.

    Insa economia americana se bazeaza pe foarte multe firme mici sau firme low cost (cum ar fi Walmart) care mizeaza pe plata unor salarii mici care sa asigure competitivitatea lor in a avea produce ieftine. Aceste firme lucreaza cu marje ale profitului in general mici exact ca sa stea competitive.

    Singura lor scapare in cazul in care salariul minim creste este sa ridice preturile la produse si servicii, deoarece marginea lor de profit este prea mica ca sa poata absorbi noile costuri.

    Insa ridicarea preturilor la servicii si produce va introduce presiune pe firma si scaderea vanzarilor, si multe firme or sa inchida portile pentru ca vanzarile lor nu mai pot suporta cheltuielile firmei. La orice fel de crestere a salariului minim multe restaurante, spalatorii de masini si alte locuri care mizeaza pe munca necalificata o sa dispara.

    Numai in felul asta somajul poate creste, insa depinde de economie. Pentru o economie in care ponderea serviciilor necalificate nu e prea mare, nu o sa se vada vreun efect.

    Insa in cazul Romaniei, depinde de situatie. Daca economia e in stare sa creeze joburi deoarece creste si cererile de forta de munca cresc, cresterea salariului minim nu o sa puna presiune pe piata de munca.

    Insa pentru o economie in recesiune sau slaba, cresterea salariului minim va pune presiune mare pe piata de munca.

    In consecinta, intotdeauna exista o legatura intre cresterile salariului minim si somaj. Insa masura in care legatura e mai puternica sau nu depinde de caracterul economiei si locul in care se afla la momentul cresterii salariului minim.

    • Asta încercam să înţeleg din textul autoarei. Poate că legătura nu e evidentă, dar observ că au scăzut încasările din taxe şi impozite, mai ales din impozitul de profit, iar datoria privată a crescut mult. Deci, dacă şomajul n-a scăzut când Boc a mărit salariul minim, a fost pentru că firmele şi-au permis să-l mărească (chiar dacă numai pe termen scurt). Acum, însă, Ponta a mărit salariul cu aproape 15% în două etape, dar şi a celor din sectorul public, deşi firmele nu par să mai suporte acest lucru (a se vedea creşterea numărului de credite neperformante). În cazul sectorului de stat, au început concedierile, care vor continua, ţinând cont că Guvernul are nişte angajamente cu FMI, BM şi UE (dacă nu, va mai tăia de la investiţii, ceea ce duce inevitabil, la alte pierderi de locuri de muncă).

    • Kudos Gherghe! As adauga la excelentra ta prezentare ca datorita faptului ca firmele mici si mijlocii creaza cele mai mulkte locuri de munca (mai mult de jumatate din locurile de munca din institutiile private) congruenta dintre salariul minim si somat e evidenta.

      • Unul dintre argumentele printre care cresterea salariului minim nu produce efecte foarte mari intr-o economie puternica este valoarea adaugata a muncii.

        Daca economia este performanta si produce masiv tehnologie cu valoare adaugata ridicata, ponderea serviciilor de valoare mica la economie este mica.

        Exact asta este specificul economiei americane. Tehnologiile performante genereaza joburi calificate si care platesc bine.

        Insa restaurantele mici independente, spalatoriile de masini, magazinele stradale, si alte ca acestea sunt vulnerabile in fata cresterilor de salariu minim pentru ca nu pot fi in competitie cu un lant de restaurante sau alte retele de servicii care product economii de scala si pot resorbi mai usor cresterile salariale.

        In Romania economia producand valoare ridicata este redusa la Renault si vreo cateva firme IT.

        De aceea cresterea salariului minim pe economie poate sa loveasca foarte greu in conditii de contractie economica si poate merge numai daca economia duduie, altfel genereaza pana la urma somaj, firme inchise si posibil contractie economica.

        La urma urmei, nimeni nu poate trisa economia cererii si ofertei. O vrea guvernul sa dea salarii mai mari unora, insa daca nu exista o posibilitate de a le plati urmeaza colaps economic sau dat drumul la tiparnita de bani si inflatie.

        • Excelent. Unde poti fi gasit in cazul in care Premierul Ponta citeste aceasta publicatie (asumind ca poate diferentia intre cei ce cunosc si cei ce pretend).
          All the best!

  10. La ce-i buna analiza asta fara a considera numarul de angajati cu min. pe economie? Cum vreti sa intelegeti impactul unei masuri de crestere a salariului minim fara a sti cat la suta di angajati sunt impactati? Cum spunea cineva anteripr, pe cine draq intereseaza somajul oficial? e bun doar de lingusit la FMI. De ce nu considerati numarul de noi angajari (absortia fortei de munca) la americani este un criteriu f.important. Sunt convins ca ati avea un grafic mai interesant… sau numarul de studenti angajati, etc…

    Concluzie? Nu m-ati convins.

  11. economia are cateva adevaruri de necontestat (n-as zice chiar absolute, asta e un termen prea greu de atins). unul dintre ele e acela ca pretul unui produs e dat de raportul intre cerere si oferta (ma rog, e mult mai complicat, dar ideea de baza e asta). asta inseamna, de exemplu, ca viziunea socialist-marxista asupra economiei, cea care spunea ca pretul unui produs e dat de cantitatea de munca investit in el, sa fie total gresita.

    intorcandu-ne la problema somaj versus salariu minim, ceea ce nu se intelege e ca munca e o marfa ca oricare alta, deci pretul ei e dat de raportul cerere-oferta. or, daca ii impui un pret si nu lasi piata sa regleze acest pret, deformezi si cererea de munca, si oferta. rezultatele pot fi, cu putin noroc dat de alti indicatori economici, cateodata neutre, ca in datele subliniate de autoare aici. sau pot fi negative, ca in datele subliniate de citu. POZITIVE NU POT FI

    • Corecrt. Doar că, momentan, piața muncii de la noi e distorsionată de mai mulți factori care fac teoria ceva mai complicată de atât.

  12. A face analize despre somaj, in conditiile in care in Romania se lucreaza la negru grupa mare, e ca si cum ai incerca sa cari apa cu ciurul. Adica o chestie inutila.

  13. Cred ca ar trebui sa tinem cont de cum se calculeaza PIB-ul:
    PIB = consum + investiții + exporturi − importuri

    Parerea mea e ca PIB-ul a crescut pentru ca a scazut deficitul comercial.
    De ex.:
    100+80+30-40=170
    99+79+31-38=171

    Deci consumul se reduce cu 1MLD, investitiile cu 1 MLD, exportul creste cu 1 dar scad importurile cu 2 (vezi si consumul) ne arata ca am avea crestere economica.
    Locurile de munca vin de la investitii dar si de la consum(servicii), deci e logic sa avem somaj – statul a redus investitiile iar populatia consumul. Neconsumand (mai ales din import) reducem locurile de munca in zona de comert, servicii.
    E ca la imobiliare – nu mai ai vanzari, dispar agentiile imobiliare si angajatii lor.
    Practic locuri de munca noi au aparut doar in zona firmelor care exporta…

  14. Pai daca teoria ca salariul minim nu afecteaza somajul si aduce numai beneficii populatiei, eu nu inteleg de ce nu facem salariul minim 2500€, ca sa traim si noi bine, ca in Germania.

  15. Aprox. 12% din total angajati cu norma intreaga au salariul minim (http://economie.hotnews.ro/stiri-finante-11901173-inspectia-muncii-peste-630-000-angajati-norma-intreaga-salariul-minim-economie.htm).
    Trebuie tinut cont si de acest aspect in analiza plus de alte cateva zeci de variabile.

    O solutie care ar duce la diminuarea somajului, si care nu are nevoie de ample analize, este reducerea impozitelor. Daca angajez o persoana cu 1000 de lei salariul net, voi plati la stat, ca si companie, 1800 de lei. Acei 800 de lei in plus, pentru companiile mici si chiar mijlocii, reprezinta o povara uriasa. Personal mi-as asuma riscul ca antreprenor sa ocolesc legea. Acelasi risc si-l asuma zilnic mii de antreprenori. In final, evaziunea fiscala este un lucru pozitiv, daca este privita din unghiul corect.

    Spre exemplu, in Germania a fost introdus programul „mini jobs”, cu rezultate spectaculoase. Intr-adevar, este un program controversat.

    • Domnule Adrian,

      Singura cale o economie poate sa suporte salarii mari este sa aiba produse de valoare ridicata.

      Nu exista miracole economice altfel. Atata vreme cat Romania depinde de capital strain, in afara uzinelor Renault si economia romaneasca este neperformanta nu se poate vorbi de salarii mari in Romania. Orice fel de alta solutie este frectie la picior de lemn. Nu poti sa faci din nimic bici, care sa mai si plesneasca. Exemple sunt destule. E de ajuns de analizat evolutia Japoniei si a Coreei de Sud, care au pus accentul pe calificare inalta si productia de tehnologie performanta ca sa se vada clar calea de mers.

      Ca dovada ca e asa, sunt destui oameni platiti cu salariul minim in economia americana. Ei lucreaza in general in restaurante fast-food, in cinematografe, magazine si alte locuri ca acestea pentru ca nu sunt destul de calificati sa faca alte munci platite mai bine. Multi dintre ei merg la colegiu si in momentul in care obtin o diploma venitul lor creste considerabil.

      In SUA, muncile necalificate platite la salariul minim sunt de obicei temporare. Nimeni nu sta multa vreme pe ele tocmai pentru ca economia ofera altfel de perspective.

      In Romania insa, cu o economie neperformanta, salariul minim pe economie e un sport national… Nu exista alternative multe la el.

      • Domnule Gafencu,

        In SUA, relatia de munca intre companii si angajati nu este inundata de birocratie. Acesta este si cauza pentru care joburile temporare sunt des utilizate. Codul muncii si impozitele uriase fac ca piata muncii pentru astfel de joburi sa fie aproape blocata in Romania.

        Orice companie are nevoie de forta de munca temporara, dar procesul de angajare pe care trebuie sa-l parcurgi este ridicol. Ai nevoie de o persoana 3 zile iar durata procesului de angajare dureaza 2.

        Statul aduce acum un nou salariu minim pe economie, dar fara sa contrabalanseze aceasta decizie. Spre exemplu, introducerea unui prag salarial cu impozite mai mici (cum am dat exemplu programului de mini jobs din Germania).

        O economie neperformanta va ramane in acest stadiu daca nu sunt implementate politici economice menite sa sprijine mediul privat.

        Ultimele politici au fost de-a dreptul dezastroase. S-au facut sute de mii de angajari la stat (ciudat, majoritatea in perioada guvernarii PNL, partid „liberal”). Acesti sute de mii de angajatii nu pot fi sustintui decat prin banii colectati de la mediul privat. Trebuie inteles ca statul nu produce nimic, ci doar colecteaza.

        Si asa ajungem la economia neperfomanta, prin sufocarea mediului economic privat. Singura exceptie o fac multinationalele care prin dimensiunea lor sunt mai putin sensibile. Motorul economiei, companiile mici, sunt lovite cu ciocanul de catre stat, zilnic.

        Cele bune,

        Adrian C.

      • In mod simplificat sistemul poate fi reprezentat astfel:
        „Angajatorul se afla in relatie cu salariatul, fiecare parte avand interese specifice, cadrul fiind asigurat de catre stat, acesta furnizand si servicii ambelor parti, care il finanteaza prin impozite, taxe si contributii”.
        In prezent ponderea salariului net scade, respectiv ponderea veniturilor statului creste pe masura ce valoarea salariului brut se majoreaza. Pentru statul care furnizeaza servicii de calitate proasta cu cheltuieli mari, corespondenta dintre contributii si beneficii fiind tocmai invers celei firesti, in contradictie cu interesele angajatorului si ale salariatului. Reactia acestora este fireasca: comportamentul evazionist (cheltuieli mai mici pt ambele parti, venituri mai mari pt angajati) si motivatia scazuta pt pregatirea unui nivel superior al calificarii. Sistemul este neatragator atat pt angajatori cat si pentru salariati, ceea ce se constata, adica situatia actuala cat si mai ales tendinta este efectul acestui tip de politica nepotrivita contemporaneitatii romanesti, caracterizata in mare masura pe „lupta” disperata pt supravietuire.
        Daca sistemul ar fi reformat in sensul favorabil celor cu salarii mari (proportionalitate inversa intre ponderea contributiilor din salariul brut) angajatorii ar fi stimulati si prin fiscalitate ca sa plateasca salarii mari iar salariatii sa-si sporesca nivelul pregatirii pt a pretinde mai mult. In conditiile in care asemenea modificari ar fi parte a unei reforme fiscale cuprinzatoare si convergente relatiile informale ar deveni exceptii. Iar salariul minim ar putea sa dispara ca reglementare, ponderea acestuia devenind nesemnificativa. Important de semnalat este si modul in care sunt cheltuite contributiile si aici este necesara reforma inspre o formula care sa asigure performanta, mentinerea randuielilor actuale va invalida orice imbunatatire a colectarii.

    • Bun articol, dar la vremea respectiva salariu minim nu era de 800 (majorat in iulie 2013), deci numarul de angajati pe minim va creste si mai mult, peste 677.000 –
      http://www.mediafax.ro/economic/salariul-minim-pe-economie-majorat-din-iulie-la-800-de-lei-11052268

      De fapt asta si trebuia aratat in grafic (nu somajul) ca prin cresterea salariului minim, creste si numarul de angajati cu aceasta suma; si daca se urmaresc maririle succesive se poate observa ca piata nu compenseaza, deci toti mai multi la minim => scade patura mijlocie.

      Poate e normal sa vedem multa plebe in piata muncii cu minim, pentru ca reflecta situatia politica; dar pentru plebea care se bucura sa ia aminte ca se mareste si punctul de amenda; vor creste si gazele (liberalizare) + toate cele, deci nu se vor bucura de maririle artificiale pe care guvernul socialist la de cu marinimie; de fapt aceste mariri (fara masuri de stimulare ale economiei reala) valoareaza la fel de mult ca kilogramul de orez dat inainte de alegeri = se termina repede.

  16. Nu stiu ce pregatire are dna autoare insa economista clar nu e, din felul cum manipuleaza relatiile cauzale si gandirea pentru a nega evidenta ca daca ii fortezi pe angajatori cu tot felul de restrictii si obligatii o sa iti spuna ca stii ce? Angajeaza-i tu si plateste-i tu. Un amic cu o firma de 20 de oameni mi-a zis ca la cate restrictii si obligatii fiscale are, a investit intr=un sistem video de securitate in loc sa ia un angajat. normal, daca domnisoarele le dau apa la moara polittrucilor, asa economie avem. Raymon Boudon are un termen pentru aceste bune intentii pe banii altora: efecte perverse. Tocmai legislatia genereaza somaj. Taxele genereaza somaj, si discursul social limiteaza sansele muncitorilor. Va mira? Sa nu va mire – Solidaritatea era o miscare de muncitori care a scuipat afara regimul comunist – si nu e de mirare.

  17. Dubla masura

    Foarte interesant cum tot felul de „analisti” ne invata ca intreprinderile dau faliment daca cheltuielile depasesc veniturile, insa nici unul nu isi pune problema cum se descurca un om („in carne si oase”) atunci cand cheltuielile (un „cos minim de consum”, calculat realist) ii depasesc veniturile. Salariul minim este necesar tocmai pentru a evita astfel de situatii (care abunda in „Romania reala”).

    „Economia” trebuie sa fie in slujba omului si nu invers. Intreprinderile care nu pot asigura salarii care sa acopere cheltuielile unui „cos minim de consum” (calculat realist) nu isi justifica existenta si este mai bine daca dau faliment. In acest fel, cel putin vom avea o imagine clara a situatiei economico-sociale si va exista o presiune pe politicieni sa faca reforme adevarate in administratie (eficientizare – combaterea coruptiei), in economie si in educatie (si corelarea lor).

    Dupa 24 de ani de „tranzitie”, Romania inca atrage capital strain datorita costurilor mici cu „forta de munca”. Daca ne dorim o Romanie moderna si prospera, acest lucru trebuie sa se schimbe. Un salariu minim decent (actualizat cu inflatia) este un prim pas care va crea presiune pentru reforme reale.

    • Cetatene,

      Ceea ce propui e o viziune foarte stangista.

      In foarte putine state din lume exista o corespondenta intre salariul minim si cosul de care zici.

      De exemplu in SUA cu salariul minim (cateva sute de dolari pe luna) nu esti muritor de foame insa in nici un caz nu poti locui pe picioarele tale. Esti obligat sa imparti locuinta cu altii sau sa locuiesti cu rudele, si banii trebuiesc dramuiti la maximum numai ca sa ajunga pentru mancare si transport.

      Ajutoarele de somaj in SUA sunt limitate depinzand de lege. Daca cumva iti pierzi locul de munca si ai nenorocul sa nu gasesti alta curand, cu tot ajutorul de somaj prima data pierzi masina pe care nu o mai poti plati, si pe urma casa. Daca mai ai si nenorocul sa nu ai rude la care sa te muti te muti in strada, cu tot ajutorul de somaj care nu ajunge…

      Insa sa ramanem la problema salariului minim.

      Sa vedem care sunt la concret cresterea mare a salariului minim in Romania.

      Angajatorii majori in Romania sunt in general firmele straine, dupa care vin angajatorii autohtoni.

      La cresterea salariului minim, toti italienii producand textile in regim de lohn or sa isi mute afacerile mai spre rasarit deoarece nu mai pot obtine acelasi fel de profit in Romania.

      Toti comerciantii mici or sa isi reduca efectivele si pune presiune mai mare pe angajatii care raman ca sa eficientizeze afacerea.

      Cat despre marii afaceristi romani, multi dintre ei sunt mult prea ocupati de spolierea bugetului ca sa le pese de salariul minim pe economie si in general nici nu au prea multi angajati, celebre fiind firmele de apartament cu profit de miliarde si 0 angajati.

      Cine a mai ramas? Multinationalele oricum platesc mult mai mult decat salariul minim insa ponderea lor e minima la economia nationala, care se bazeaza in general pe firmele mici si mijlocii care se bazeaza pe forta de munca ieftina.

      Singura cale prin care nivelul de train in Romania, incluzand salariul minim, poate sa creasca este capital autohton investind in produse si servicii de valoare mare, insa cine sa faca astfel de investitii, alde Becali? In Romania e mult mai usor de speculat decat de investit in produse serioase.

      Legile economiei de piata pur si simplu not pot fi eludate, oricat ar vrea unul sau altul. De unde nu este, nu ai nici de unde cere.

      Daca maine salariul minim prin aburd ar fi ridicat la 2000 euro lunar, economia romaneasca ar intra in colaps in minutul doi, pentru ca nu exista o economie care sa suporte un astfel de venit.

      • Cred ca este momentul sa renuntam la ipocrizie si la dogme economice infirmate de practica (statistica).

        1. „In SUA cu salariul minim (cateva sute de dolari pe luna) nu esti muritor de foame insa in nici un caz nu poti locui pe picioarele tale”.

        Cum „nu esti muritor de foame” fara nici un ajutor daca „nu poti locui pe picioarele tale”?

        2. „Ajutoarele de somaj in SUA sunt limitate depinzand de lege”.

        Asta se cheama manipulare. Eu vorbeam despre „salariul minim” (despre „working poor”) nu despre „ajutoarele de somaj” (asta este o alta discutie).

        3. Se pare ca in Romania, 24 de ani de „economie de piata” au avut ca rezultat firme de „italienii producand textile in regim de lohn”, „comerciantii mici” care nu pot supravietui decat platind salarii de mizerie, aparitia „marilor afaceristi romani … ocupati de spolierea bugetului”, si o „pondere minima la economia nationala” a multinationalelor. Si toate astea avand salariile cele mai mici din Europa.

        Deci nu „salariul minim” este cauza nedezvoltarii economiei. Din contra, o presiune salariala mai mare ar fi dus la o tehnologizare mai mare si la politici mai responsabile, cu efecte benefice pentru cresterea economica.

        4. „Ceea ce propui e o viziune foarte stangista. In foarte putine state din lume exista o corespondenta intre salariul minim si cosul de care zici”.

        Am o viziune realista (bazata pe evidente), nu „stangista” (oare cand vom scapa de dogme?). Tarile nordice au un nivel de trai foarte ridicat (peste SUA, care ai dat-o ca exemplu) si o economie performanta. Aceste tari nu au un salariu minim stabilit prin lege (nu este nevoie!) insa au „o corespondenta intre salariul minim (efectiv) si cosul de care zic” („cos minim de consum”, calculat realist).

        Parametrii de competitivitate, conform „The Global Competitiveness Report – World Economic Forum, 2012–2013”:

        – GDP per capita: SUA – locul 14, dupa Suedia, Danemarca, Finlanda, Norvegia.
        – Calitatea infrastructurii: SUA – locul 25, dupa Suedia, Danemarca, Finlanda, Germania.
        – Calitatea educatiei primare: SUA – locul 38, dupa Suedia, Danemarca, Finlanda, Norvegia, Germania.
        – Calitatea sistemului educational: SUA – locul 28, dupa Suedia, Danemarca, Finlanda, Norvegia, Germania.
        – Increderea in profesionalismul managementului: SUA – locul 19, dupa Suedia, Danemarca, Finlanda, Norvegia, Germania.
        – Disponibilitatea noilor tehnologii: SUA – locul 14, dupa Suedia, Finlanda, Norvegia si pe acelasi nivel cu Germania.
        – Utilizatori de Internet: SUA – locul 20, dupa Suedia, Danemarca, Finlanda, Norvegia, Germania.
        – Cooperarea in relatia angajat-angajator: SUA – locul 42, dupa Suedia, Danemarca, Finlanda, Norvegia, Germania.
        – Speranta de viata: SUA – locul 34, dupa Suedia, Danemarca, Finlanda, Norvegia, Germania.

        • Cetatene,

          Tarile de care spui mai sus au in comun un lucru care pe termen lung o sa le mineze competitivatea economica intr-o lume din ce in ce mai globalizata: o fiscalitate infioratoare ca alunga orice fel de investitor global in aceste tari si face capitalul autohton sa fuga si valorile sa emigreze pentru ca valoarea muncii lor nu e mare in tarile de origine.

          Am auzit vreun an in urma un reportaj difuzat de un post de radio prestigios american despre asa numitul „model nordic”. In Danemarca, daca vrei o masina taxele de inmatriculare a masinii sunt 100% din valoarea masinii. O cafea simpla in centrul Copenhagai are un cost echivalent de vreo 6 euro. Doctorii, cercetatorii, sportivii de varf si altii prefera sa plece in afara spatiului nordic pentru ca pana la 90% din veniturile lor se duc pe taxe. Franta urmeaza acelasi drum si deja celebru a fost cazul Alain Delon, care a preferat sa se mute in Rusia ca sa nu plateasca taxa de solidaritate instituita de statul francez cu guvernare de stanga.

          Aparatul birocratic in aceste tari a ajuns imens tocmai ca sa suporte sistemul asta social care usor-usor devine necompetitiv. Danemarca, o tara cu populatie relativ redusa, are peste un milion de salariati bugetari. In conditiile in care usor-usor valorile si capitalul fuge din tarile Nordice, de unde o sa mai aiba tarile astea bani sa suporte sistemul?

          Singura tara care a avut un model similar si s-a oprit la timp a fost Germania. Germania fusese si ea in clubul asta select, insa a realizat unde se indreapta si a facut reforme sociale profunde prin anii 2000. Reformele au fost asociate de greve mari si proteste, insa pana la urma au fost facute, ceea ce a facut societatea germana sa ramana cometitiva pe termen lung.

          In privinta salariului minim in SUA, cine il are de obicei presteaza o munca necalificata. De obicei lucreaza prin restaurante fast-food sau pizzerii, baby-sitteri sau alte munci de felul asta. De cele mai mult ori nu au nici un fel de drept la concediu, asigurare medicala, sarbatori platite si alte cele pentru ca in general nu lucreaza mai mult de 35 de ore pe saptamana.

          Salariul minim in SUA ajunge doar pentru mancare si nimic altceva. La vreo 10,000 de dolari pe an salariu minim, vin vreo 600 net. Cel mai ieftin apartament de inchiriat nu este sub $400 de dolari pe luna plus utilitatile altii vreo 100, ceea ce face salariul minim de mizerie. Nu poti trai din el pe picioarele tale de nici un fel.

          Ceea ce nu poti sa intelegi este ca si ajutoarele de somaj nu sunt mult mai mari decat salariul minim in SUA (maximum dublu) indiferent de venit. Asta era pontul, in SUA nu exista un pachet minim de cos si ce inseamna salariu minim este doar valoarea sociala a unei munci necalificate, stabilita de piata libera. Acesta salariu minim este doar indexat din cand in cand cu valoarea inflatiei si cam atat.

          Sunt total in dezacord cu faptul ca un salariu minim mare o sa forteze retehnogizarea si alte de care spui.

          Nimeni nu poate trisa legile economiei de piata.

          S-a intamplat deja in SUA. Pentru ca salariile devenisera mari, deja firmele si-au mutat centrele de productie mai catre India si China. Acum ca preturile au inceput sa fie mai mari si in tarile astea, firmele au inceput sa se reorienteze catre Cambogia si Vietnam, nu mai vorbesc de Filipine. Si guvernul american a incercat sa forteze pastrarea capitalului in SUA si rezultatul a fost din ce in ce mai multi investitori au creat firme in strainatate in loc sa transfere activitati in strainatate din SUA. Chiar si acum lucrez pentru o firma care incearca sa reduca costurile mutand munca de inginerie in Europa de Est, Porto Rico si India. Ba mai mult, incearca sa creeze centre de cercetare in tarile astea, rupand SUA complet de la taxele datorate si patentele de produse inventate in favoarea unor terte tari. Isi trag profiturile din tarile respective eludand complet sistemul american pentru care nu mai au o responsabilitate decat pentru banii pe care ii repatriaza in SUA.

          Deci vezi, fortarea unui anume salariu minim nu poate sa aiba efectul descris de tine pentru ca incearca sa fenteze legea cererii si ofertei de munca intr-o economie globala. Numai piata poate sa determine un salariu minim care sa aiba sens, nu un guvern sau altul.

          In privinta tarilor nordice pe care le dai exemplu, daca nu or sa inceapa a face reforme structurale dureroase pe care Germania a trebuit sa le faca in deceniul trecut, or sa ajunga pana la urma pe deficit si se pot prabusi sub propria fiscalitate.

          Nu poti sa fii si la lucru, si satul, si cu slanina in pod…

          • Spui ca: „Tarile de care spui mai sus au in comun un lucru care pe termen lung o sa le mineze competitivatea economica intr-o lume din ce in ce mai globalizata …”. Asta seamana cu „analizele” facute de Mama Omida. Deocamdata, statistica te contrazice. Restul comentariului tau este manipulare.

            Medicii pleaca din Romania nu din tarile nordice.

            Spui ca: „Salariul minim in SUA ajunge doar pentru mancare si nimic altceva”. Fals! Nu ajunge nici pentru mancare:

            „Mai mult de 40 milioane de americani au nevoie de tichete pentru alimente („food stamps”, asigurate de stat, nu de societati comerciale) pentru a-i ajuta pe oamenii cu venituri mici sa-si cumpere alimente”.

            http://tinyurl.com/muydca8

            Tocmai de aceea modelul socio-economic din SUA nu este unul echitabil, spre deosebire de cel din tarile nordice.

            Spui ca: „Pentru ca salariile devenisera mari (in SUA), deja firmele si-au mutat centrele de productie mai catre India si China”. Din nou fals! „Firmele si-au mutat centrele de productie mai catre India si China” datorita salariilor mizerabile din India si China, datorita lacomiei si lipsei de patriotism a celor „1% din populatie care detine 83% din capitalul societatilor comerciale din SUA”:

            http://tinyurl.com/muydca8

            Repet: Economia trebuie sa fie in slujba Omului si nu invers. Globalizarea a fost idea celor bogati care au vazut in ea o oportunitate sa isi mareasca si mai mult averea. Tot legile „cererii si ofertei de munca” au stabilit nivelurile de salarizare din SUA dinaintea declansarii globalizarii. Din acesta perspectiva, prin globalizare (relocalizare) a fost „pedepsit” muncitorul american pentru ca nu a acceptat salariile de mizerie din India si China.

        • Cetatene, teoria e buna, pacat ca practica ne omoara! Hai sa-ti dau un exemplu practic:

          1. Am o firma care produce tiriplice. Pretul maxim de vanzare este P lei/buc (daca le vand mai scump unii nu le mai cumpara, sau cei care nu pot trai fara ele cumpara tiriplice „made in PRC”).

          2. Pentru a produce tiriplice am nevoie de o masina de tiriplicit (cumparata pe credit, cu dobanda la cheremul bancii, si „amortizabila” in cat timp vrea muschii geniilor de la diverse ministere) si de vreo zece tiriplicitori.

          3. Productia medie lunara de tiriplice este N buc. Vandute la pretul pietei, obtin X lei, din care suma A merge la banca, B merge la materii prime si materiale, C merge la chirie si utilitati, D la contabil, E la fondul de salarii etc. iar Y imi ramane ca profit brut (sa ma scuzi ca vreau si eu sa traiesc).

          Bun, ce se-ntampla dupa logica ta? Maresc fondul de salarii, astfel incat sa asigur angajatilor „cosul zilnic”, ocazie cu care cresc proportional taxele catre onor statul (degeaba)? De unde tai? Din ratele la banca nu pot (mai ales ca statul nu pare dispus sa aplice legile in cazul bancilor). Din profitul meu nu pot (ca daca e sa muncesc pe gratis mai bine – vorba ta – inchid mustaria). Morala? – dau faliment, si-mi las familia fara sursa de venit, vreo zece muncitori pe drumuri (scuze: pe ajutor de somaj, platit din taxele celor care inca mai rezista) si dau posibilitatea importatorilor sa mareasca preturile (dupa cum spuneam, or fi unii care chiar au nevoie de tiriplice). Este ca-i bine?

          • Repet: „Economia” trebuie sa fie in slujba omului si nu invers. Daca afacerea ta nu poate supravietui platind salarii din care angajatii sa poata trai, mai bine sa moara afacerea decat angajatii (asa cum este posibil in tarile nordice, de exemplu).

            • Se pare ca nu intelegi o chestie simpla: daca moare afacerea mor si angajatii! Creste somajul (deci sarcina fiscala a celorlalti angajati), scade PIB-ul, se duce economia de rapa si in final nu-si mai asigura nimeni „cosul zilnic”. Dar e bine, nu, ca doar a murit capra patronului ;)

            • Se pare ca tu „nu intelegi o chestie simpla”: afacerea ta nu merita sa „traiasca” daca nu poate sa asigure traiul angajatilor. Se vor dezvolta alte afaceri care vor satisface aceasta cerinta fundamentala intr-o societate in care Economia este in slujba cetateanului, si nu o „pasune privata” pentru „caprele bolnave” ale patronilor „caprari”.

            • „Se vor dezvolta alte afaceri care vor satisface aceasta cerinta fundamentala intr-o societate in care Economia este in slujba cetateanului,”

              Sa crezi tu ca e cineva nebun sa deschida o afacere nerentabila, doar ca sa se puna „in slujba cetateanului”. Desigur, atunci cand majoritatea firmelor dintr-un anumit sector de activitate vor fi dat faliment cei ramasi vor profita de oferta redusa in raport cu cererea ca sa scumpeasca produsele… Rezultatul? „Cosul” zilnic va costa mai scump, ceea ce va duce la o noua crestere a salariului minim, care va duce la alte falimente, care vor reduce din nou oferta etc.
              Si ghici cine va supravietui, dupa vreo doua runde de „reajustari”? Exact multinationalele, singurele capabile sa absoarba socurile, in timp ce IMM-urile vor disparea precum pasarea Dodo (dar asta ti-a explicat-o deja domnul George Gafencu).

            • Si tu faci analize de tip Mama Omida. Dupa cum arata cineva mai jos, salariul minim (decent) nu duce la cresterea somajului (deci nu falimenteaza firmele):

              „Why Does the Minimum Wage Have No Discernible Effect on Employment” – Center for Economic and Policy Research, Washington

              http://www.cepr.net/documents/publications/min-wage-2013-02.pdf

              Varianta cu salariu minim de mizerie am tot incercat-o 24 de ani si nu a dus la nimic bun. Este timpul sa incercam si cu un salariu minim decent.

          • Ca sa mai adaug la ce zice domul IosiP, exista si alternative la salariul minim, care il pot eluda complet.

            Se intampla chiar in SUA. In ziua in care salariul minim a crescut si anumite ramuri economice nu au mai putut sa il plateasca pentru ca si-ar fi pierdut competitivitatea, au aparut imigrantii ilegali in SUA care sa faca muncile astea sub salariul minim.

            In felul asta, legea cererii si ofertei a fost respectata in totalitate.

            Daca fermerii californieni ar fi platit la salariul minim pe economia americana, odata nu ar fi gasit amatori cetateni ca sa stea in soare o zi intreaga sa culeaga capsuni platind 7 dolari pe ora, si in al doilea rand ar fi dat faliment iar capsunile ar fi venit din Chile sau Mexic la acelasi pret cu care el ar fi vandut.

            Multa lume huleste imigrarea ilegala din SUA, mai ales de catre mexicani, insa nimeni nu doreste cu adevarat plecarea imigrantilor ilegali, care are ratiuni pur economice.

            Cetatean are clar vederi foarte de stanga si nu vede padurea din cauza copacilor. Cand nu mai exista argumente incep acuzele de manipulare si indemn la lupta de clasa.

            Intoteauna or sa existe munci necalificate care or sa fie platite la salariul minim sau sub. Chiar in economia romaneasca la tara daca chemi un vecin sa te ajute sa ridici un gard sau sa care niste fan intr-o sura, plata este sub salariul minim pe economie.

            Mai exista un termen de comparatie. Statul comunism a incercat sa stabileasca mercuriale in pietele autohtone prin care preturile de vanzare erau limitate. Ca efect, pietele s-au golit si piata neagra a inflorit, unde preturile erau cele reale.

            Singura cale sa se se ridice nivelul de trai intr-o tara este ca sa aiba produse pe care le detine prin patent si care includ munca extrem de calificata (aparatura medicala, autovehicule, industrie spatiala, centre de investitii, dezvoltare de programe informatice si altele ca astea). Asa s-au ridicat Japonia si Coreea de Sud mai din nimic. Asta inseamna educatie si cercetare de calitate, insa nici astea nu mai exista in Romania.

            Atata vreme cat Romania nu are o industrie performanta si se bazeaza pe furnizat doar forta de muca capitalului strain, nivelul de trai in Romania nu se poate ridica si este extrem de vulnerabil. S-a vazut deja iesirea Nokiei de la Jucu si mutare in alte spatii mai la est. Si dupa cat vad, capitalul autohton mare nu are nici o intentie de a investi in industrii performante unde exista risc cand e mai simplu de spoliat bugetul de stat. Si astfel de investitii nu sunt mici.

            Si am mai spus mai sus ca ridicarea artificiala a salariului minim o sa duca de fapt la o economie si mai neagra, evaziunea fiscala de fapt crescand. E un fapt dovedit in economii mai avansate decat a Romaniei. Un guvern poate sa incerce sa controleze economia, insa nu poate fenta legile naturale ale economiei, care or sa restableasca echilibrul printr-o supapa sau alta.

            • Ai ramas fara argumente astfel ca „argumentatia” ta devine ridicola:

              1. „Au aparut imigrantii ilegali in SUA care sa faca muncile astea sub salariul minim”.

              „Imigrantii ilegali” au existat in SUA „de cand lumea si pamantul” iar fenomenul nu are nici o legatura cu salariul minim. Pe de alta parte, parca munca la negru este pedepsita de lege. Dupa logica ta, nu vom mai lupta nici cu coruptia, deoarece legea este optionala: „Multa lume huleste imigrarea ilegala din SUA … insa nimeni nu doreste cu adevarat plecarea imigrantilor ilegali …”.

              2. „Intoteauna or sa existe munci necalificate care or sa fie platite la salariul minim sau sub” !?

              Daca sunt platiti la „salariul minim” (legal) este OK, daca nu, se incalca legea.

              3. „Statul comunism a incercat sa stabileasca mercuriale in pietele autohtone prin care preturile de vanzare erau limitate”.

              Noi vorbim despre „mere” si tu ne explici despre „pere”. Ce legatura au „mercurialele” cu „salariul minim” ?!

              4. „Singura cale sa se se ridice nivelul de trai intr-o tara este ca sa aiba produse pe care le detine prin patent si care includ munca extrem de calificata”.

              Din nou, „munca extrem de calificata” nu are nici o legatura cu salariul minim.

              5. „S-a vazut deja iesirea Nokiei de la Jucu si mutare in alte spatii mai la est”.

              Deci salariul minim de mizerie (care nu acopera „cosul minim de consum”, calculat realist) nu a folosit la nimic, nici macar ca „avantaj competitiv” pentru atragerea de investitii straine.

              6. „Ridicarea artificiala a salariului minim o sa duca de fapt la o economie si mai neagra, evaziunea fiscala de fapt crescand. E un fapt dovedit in economii mai avansate decat a Romaniei”.

              Ai incheiat cu o manipulare de toata frumusetea.

              „Why Does the Minimum Wage Have No Discernible Effect on Employment” – Center for Economic and Policy Research, Washington

              http://www.cepr.net/documents/publications/min-wage-2013-02.pdf

              Rezulta ca salariul minim (decent) nu duce la cresterea somajului, deci nu creste economia neagra si evaziunea fiscala „in economii mai avansate decat a Romaniei”.

            • Cetatene,

              Lasa insultele si atitudinea pasiv agresiva deoparte, ca nu iti ajuta cauza.

              Hai sa iti mai explic odata pe sleau, desi stiu ca imi pierd vremea explicand.

              Poate imi explici si mie ce cauta capsunarii romani la cules capsuni in Spania, lucrand la negru sub salarium minim pe economia spaniola. Mai nou au inceput sa apara si prin tarile nordice de care esti atat de mandru.

              Imigranti ilegali in SUA au aparut numai dupa 1935, cand guvernul federal american a instituit legile imigratiei in SUA. Pana atunci, fiecare imigrant era legal implicit. Eu au venit in SUA pentru acelasi motiv pentru care romanii s-au dus sa lucreze la negru in Italia si Spania.

              Germania multa vreme nu a avut un salariu minim pe economie. Numai de curand a fost introdus, si in nici un caz nu reflecta cosul de care spui. Unde se dovedeste teoria ta cu cresterea salariului minim care genereaza crestere economica in cazul Germaniei?

              In cazul asta este exact ceea ce am spus eu. Cresterile de salarii in economia gernana au aparut exact ca urmare a dezvoltarii industriilor competitive. Deoarece nimeni nu mai era dispus sa lucreze pe bani foarte putini prin fast-fooduri si pizzerii, salariile au inceapa sa creasca acolo, dar numai intr-o anumita limita, pentru ca nimeni nu ar plati o pizza care costa 25 de euro sau o cafea de 10 euro numai ca sa existe un venit decent pentru angajatii din locurile astea.

              Daca ar fi adevarata teoria ta ca salariul minim trebuie sa fie la un nivel decent, exact asta s-ar fi intamplat. Ar fi ramas numai restaurante, hoteluri si cinematogrrafe de lux, deoarece restul nu ar putea fi competitive si ar fi dat faliment.

              SI acum imi aduc aminte de experienta unui restaurant din Olanda, unde salariul minim este mare, dupa cum spui. Restaurantul era deschis pana la noua seara (inchis pentru weekend), si mai mult gol deoarece sa mananci acolo costa o mica avere pe care olandezii nu o au la nivelul lor de trai. De aia occidentalii prefera sa se duca sa isi faca concediile in strainatate, unde preturile nu sunt asa de mari. Insa Olanda isi permite chiar si asa sa plateasca salarii mai mari deoarece este o economie extrem de competitiva, si se gasesc clienti sa se duca intr-un restaurant scump si sa suporte afacerea respectiva ca sa nu fie in pierdere.

              In economiile vestice a fost exact invers de cum spui. Industriile performante au avut nevoie din ce in ce mai mult de personal calificat si salariile tot au crescut. Cand au devenit de nesuportat, au aparut automatizarile si mutarea afacerilor prin alte parti. In nici un caz cresterea salariului minim nu a generat cresterea economica. Cum au crescut salariile mici? Exact din cauza cresterii economice. Cresterea economica si marirea salariilor din domeniile performante a determinat o lipsa de personal necalificat, doritor sa investeasca in training si educatie ca sa ajunga la salarii mari. In conditiile astea, patronii de mici afaceri au fost nevoiti sa creasca salariile pentru muncitori necalificati pana la limita lor de suportabilitate, insa nu mai mult. Si asta e un element repetitiv in economiile dezvoltate.

              Insa in situatia Romaniei, cu o economie slaba si neperformanta, cresterea salariului minim artificiala peste nivelul de suportabilitate a economiei duce la colaps economic in timp, pentru ca nu exista o clasa mijlocie puternica in Romania ca sa suporte achizitionarea de bunuri si servicii scumpe ca sa asigure un salariu minim mare. Diferenta dintre salariul minim si cel mediu nu e asa de mare pe cat este in cazul economiei americane de exemplu, unde salariul mediu este de vreo 4-5 ori mai mare decat cel minim.

              Numai o crestere a competitivitatii globale a economiei poate duce in timp si la cresterea veniturilor la toate nivelele dupa modelul de mai sus.

            • Mai bine lasa tu povestile si manipularea. Daca tot faci afirmatii, da-ne si niste link-uri care sa le sustina (date statistice). Nimeni nu este obligat sa te creada „pe cuvant”.

              CIA: „SUA au unul dintre nivelurile cele mai ridicate ale inechitatii printre tarile cu dezvoltare similara. SUA se situeaza la acelasi nivel cu Uruguai, Nicaragua si Venezuela, potrivit CIA” (Indexul GINI).

              http://en.wikipedia.org/wiki/Income_inequality_in_the_United_States#International_comparisons

              „U.S. poverty rates higher, safety net weaker than in peer countries” – Economic Policy Institute, Washington

              http://www.epi.org/publication/ib339-us-poverty-higher-safety-net-weaker/

              Pana atunci, eu constat ca legile economice se aplica conform dictonului „cine-nparte, parte-si face!”:

              1. In cazul intreprinderilor se aplica principiul economic conform caruia veniturile trebuie sa depaseasca cheltuielile.
              2. In cazul angajatilor (oamenilor in carne si oase) nu conteaza daca veniturile sunt mai mici decat cheltuielile (un „cos minim de consum”, calculat realist). Treaba lor, sa se descurce!

            • Sunt satul de povesti. Daca tot faci afirmatii, da-mi si niste link-uri care sa le sustina (date statistice). Nimeni nu este obligat sa te creada „pe cuvant”.

              CIA: „SUA au unul dintre nivelurile cele mai ridicate ale inechitatii printre tarile cu dezvoltare similara. SUA se situeaza la acelasi nivel cu Uruguai, Nicaragua si Venezuela, potrivit CIA” (Indexul GINI).

              http://en.wikipedia.org/wiki/Income_inequality_in_the_United_States#International_comparisons

              „U.S. poverty rates higher, safety net weaker than in peer countries” – Economic Policy Institute, Washington

              http://www.epi.org/publication/ib339-us-poverty-higher-safety-net-weaker/

              Pana atunci, eu constat ca legile economice se aplica conform dictonului „cine-nparte, parte-si face!”:

              1. In cazul intreprinderilor se aplica principiul economic conform caruia veniturile trebuie sa depaseasca cheltuielile.
              2. In cazul angajatilor (oamenilor in carne si oase) nu conteaza daca veniturile sunt mai mici decat cheltuielile (un „cos minim de consum”, calculat realist). Treaba lor, sa se descurce!

            • Cetatene,

              Dupa cate vezi sunt sigurul care iti mai combate aberatiile socialiste. restul au renuntat demult pentru ca au realizat ca nu au pe cine convinge.

              Ia orice fel de curs universitar de economie de piata si o sa vezi ca ceea ce spun este adevarul.

              Dorinta nu tine de foame si nici un fel de guvern din lume nu poate sustine ca tine in control economia. Poate sa o stimuleze sau sa o distruga, insa in nici un caz sa o tina sub control.

              Ti-am dat argumente nenumarate despre cum creste o economie si cum cresc salariile intr-o economie. Mai mult, ti-am dovedit ca Germania nu are nici la ora asta un salariu minim.

              Iti trimit un singur link care dovedeste ca economia Germaniei nu are un salariu minim stabilit clar nici acum, iara salariul minim in SUA este la un nivel foarte redus:

              http://en.wikipedia.org/wiki/List_of_minimum_wages_by_country

              Asta iti darama toate teoriile pe care le-ai vehiculat, si cu asta nu mai am nimic de adaugat. O tara nu se ridica doar ridicand salariul minim, si exemplul Germaniei este semnificativ prin prisma ca unele salarii minime pe ramura sunt egale cu salariul minim pe economia americana. Asta spune multe.

              Vrei mai mult, cauta singur. Eu am studiat toate astea in cursuri universitare si nu am nevoie sa mai caut linkuri pentru tine.

            • Exista doar doua explicatii pentru neputinta de a intelege ca un venit minim trebuie sa acopere un „cos minim de consum”, calculat realist: interese directe sau indoctrinare. Nu pot sa cred ca cineva poate sa fie atat de cinic incat sa considere ca este normal ca un om care munceste cu norma intreaga sa nu poata sa se intretina singur. A considera ca oamenii au dreptul sa poata trai din munca lor nu reprezinta „aberatiile socialiste”. Cine gandeste astfel are grave probleme de moralitate sau de maturitate emotionala. Nici o teorie nu poate sa justifice absurdul. Genocidul ramane genocid, indiferent prin ce mijloace a fost generat.

            • Cetatene,

              Nu este nici un cinism la mijloc, ci doar realitate economica.

              In SUA, pentru cine lucreaza la salariul minim si nu are alte resurse, exista ajutoare sociale din partea statului sub forma de timbre sociale cu care isi pot cumpara mancare.

              La fel este cred si in Germania.

              Insa pur si simplu astfel de chestii nu pot fi fortate prin lege care sa dea un salariu minim decent fara un cost economic ridicat.

              Pentru cine vrea venit decent au doua cai:
              1. Ori stau la mana statului (sau a caritatilor) pentru ajutoarele sociale care sa le suplimenteze veniturile
              2. Ori se califica pentru un job care sa le asigure un venit mai mare si nu mai au nevoie de ajutoare la stat.
              3. Ori stau la mana rudelor care le intretin in cazul tinerilor. Am un copil adult in casa care lucreaza la salariul minim fiind student si nu ma vezi plangand despre cat de putini bani castiga, desi sta pe spinarea mea.

              Nu exista alta cale fara sa se strice echilibrul economic.

            • 1. Ba este cinism! „Realitatea economica” este rezultatul „politicilor economice” care sunt create si aplicate de catre oameni.

              2. „Politicile economice” prin care se ajunge (cu buna stiinta) la situatia: „pentru cine lucreaza la salariul minim si nu are alte resurse, exista ajutoare sociale din partea statului sub forma de timbre sociale cu care isi pot cumpara mancare”, sunt „politici economice” cinice, concepute de niste oameni cinici. Functioneaza pe principiul: avem mai mult de pierdut daca asiguram un salariu minim (prin lege) care asigura un „cos minim de consum” (calculat realist), decat daca completam veniturile insuficiente prin „ajutoare sociale din partea statului”. Exista doua tipuri de cagtiguri: unul material: „ajutoare sociale din partea statului” nu acopera niciodata nevoile reale ale celor asistati social (ex. vezi subventiile pentru incalzire, ridicol de mici). Al doilea tip de castig este unul de imagine: „cinicii” vor fi perceputi de catre cei asisteti social drept salvatorii lor (cinism „la patrat”). Acest lucru nu se va intampla in cazul unui salariu minim garantat (care asigura un „cos minim de consum”, calculat realist), deoarece aceste va fi perceput de catre angajati ca pe un drept al lor, datorat muncii prestate.

              3. O alta dovada de cinism din partea ta este afirmatia: „Ori stau la mana statului (sau a caritatilor) pentru ajutoarele sociale care sa le suplimenteze veniturile”. Adica, dupa ce omul munceste cinstit (o norma intreaga) el este desconsiderat, injosit: „sta cu mana intinsa” ca sa poata supravietui.

              4. O manipulare cinica este afirmatia ta: „Ori se califica pentru un job care sa le asigure un venit mai mare si nu mai au nevoie de ajutoare la stat”. De parca acel om ar avea un „job” de care societatea nu are nevoie, asa ca nu va veni nimeni in locul lui pe acel salariu de mizerie. Daca societatea are nevoie de un „job” (cu norma intraga), atunci acel „job” trebuie sa asigure un venit care sa acopere cheltuielile cu un „cos minim de consum”, calculat realist. „Solutia” ta nu este de fapt o solutie ci un cerc vicios, in care va intra un alt cetatean, in locul celui care „s-a calificat”.

              5. La final, faci o manipulare de un cinism extrem: „Ori stau la mana rudelor care le intretin in cazul tinerilor. Am un copil adult in casa care lucreaza la salariul minim fiind student si nu ma vezi plangand despre cat de putini bani castiga, desi sta pe spinarea mea”. Studentii care mai si invata (nu doar vaneaza diplome) nu lucreaza cu norma intreaga (nici nu ar fi normal sa se intample asa). Toata argumentatia mea se referea la „salariul minim garantat” (care asigura un „cos minim de consum”, calculat realist) acordat angajatilor cu „norma intreaga”. Patronii cinici care profita de pe urma oamenilor platiti cu salarii mizerabile isi pot permite sa isi tina odraslele la facultate „pe spinarea lor”. Intrebarea este cum isi va intretine copilul la facultate un om care are un salariu ce nu ii asigura nici macar lui un „cos minim de consum”, calculat realist?!

    • Sti ce-i interesant? Ca intotdeauna doar aia cer si cer care nu le pasa de unde si cum se produc acei bani. Angajati cu loc caldut, care nu ar schimba locul de munca, nu se specializeaza nu depun effort suplimentar pentr noi skilluri, nu s-ar pune in pielea angajatorului pentu o clipa… doar pretentii la infinit, dar nu de la oamenii potriviti; in loc sa injure politicienii care prin masurile lor dau in angajatorii lor (care le da painea de zi cu zi) ei sar tot la gatul angajatorului ca de ce nu le ofera mai mult. Astfel de oameni niciodata nu-si pun problema ce ofera ei in plus angajatorului ca el sa ramana competitiv si sa faca profit (astfel sa poata mari si salariile).

      • Ceea ce faci tu se cheama manipulare.

        1. Eu nu am cerut nimic si nu am acuzat angajatorii ci doar am facut o constatare despre dubla masura cu care se judeca lucrurile atunci cand este vorba despre intreprinderi si despre oameni (salariati). Daca salariatul „nu se specializeaza si nu depune efort suplimentar pentr noi skilluri”, el trebui inlocuit si nu platit cu un salariu din care nu poate sa traiasca. Aceasta abordare nu ajuta nici intreprinderea si nici salariatul.

        2. Spui ca: „in loc sa injure politicienii care prin masurile lor dau in angajatorii lor (care le da painea de zi cu zi) ei sar tot la gatul angajatorului ca de ce nu le ofera mai mult”. O alta manipulare. Eu am spus ca datorita presiunilor salariale (salariu minim decent) „va exista o presiune pe politicieni sa faca reforme adevarate in administratie (eficientizare – combaterea coruptiei), in economie si in educatie (si corelarea lor)”.

        Repet: dupa 24 de ani de „tranzitie”, Romania inca atrage capital strain datorita costurilor mici cu „forta de munca”. Daca ne dorim o Romanie moderna si prospera, acest lucru trebuie sa se schimbe. Un salariu minim decent (actualizat cu inflatia) este un prim pas care va crea presiune pentru reforme reale.

  18. What is Capitalism?
    You work, you fail, and you try again and with grit, determination and elbow grease you can achieve upright mobility. Capitalist Society guarantee everybody equality of opportunity not equal outcome and that’s why sometimes you can work your ass off without success. Capitalism is not the reason you fail; it is the lack of innovation or the lack of consumers, or the lack of producing a more excellent product or a better service than the guy next to you, that’s working his butt off too, and, that causes a few to success and many to fail.
    Don’t blame Capitalism for the failures of many and do not blame the few who success. It could simply be that the other guy just plain lucked out and it’s just as likely this lucky guy could have been you.
    In Capitalist Societies most success derive from hard work, ingenuity and calculated risk but sometimes is just damn luck or good fortune: to be born with the right genes and to the right parents, to grow up in the right community, to attend the right schools, to meet and be helped by the right people, or simply to be at the right place at the right time.
    Free market foster the competition that makes everyone work harder, innovate, invest, take risks, be better at what they do, and ultimately be held accountable. This applies not only to business but to politics, too.
    I believe it was Madison who said that „If men were angels, no government would be necessary,” adding, „If angels were to govern instead of men, nor external or internal controls on government would be necessary”, and the same can be said about free-market capitalism.
    Is capitalism fair? Hell no, but it is less unfair than all other systems in play. It is the worst system in the world, except for the others, including socialism, communism fascism, totalitarianism, anarchy.
    If we were all angels, then capitalism would not need regulation and that’s why in order to suppress the greed and passion of competing forces (capitalists, labor, government and consumers) the free-market Systems requires rules, judges and referees.
    Since all regulations are not only infringements on individual liberty but also encroachments on people’s constitutional rights we have the Liberal Ideologies (the left) on the side of big government and more regulations opposing Conservative Ideology (the right) quest for small central government (not withstanding a wick central government is a prime reason nations fail) and as less regulations as possible. While most conservatives concede that we need some social safety net, they are mostly worried about the out-of-control growth of the redistributive state.
    Liberals looks at the Capitalism as rich vs. poor, gaping inequalities and the unfairness of winners and losers as justifying government’s role in administering social programs and wealth redistribution in the name of Social Justice (taking from the rich and giving it to the poor), unlike the Conservatives that sees the free-market Capitalism from the prism of risks and rewards in a society of equal opportunities and the Government role as merely neutral.

    • For every study showing no correlation or at list a zero sum game between minimum wage and unemployment -and there are many-, there’s another one pointing to opposite direction.
      Producing studies “research data” together with “colored maps and charts” to support a policy is nothing new; and this collage (academically accepted I may add) is not the only one and it won’t be the last.
      This study does not support author’s claim; at best minimize de negative effect of minimum wage increase and in some instances nullified it, and, didn’t substantiate the benefit of (it wasn’t intended to). Many points of contention and some variables (in this study), wore brilliantly explained by some commentators, some of them using only common sense and logic (without prior knowledge of this very material or basic economics).
      Is this collage of academic studies, politically motivated? You betcha! The politics of minimum wage is at the core of leftist ideologies and this study only justifies and reinforces their quest “for a better” society and inequities… and not to mention; it buys them a lot of votes.

  19. Sper ca mintile odihnite de pe Critic Atac sa nu emigreze spre Contributors…

    Probabil doamna autoare nu a auzit de celebra „Correlation does not mean causation”. Faptul ca se uita la doua linii, una cu salariul mediu, cealalta cu rata somajului, nu inseamna decit o simpla corelatie (sa spunem…), in cel mai bun caz. Trec peste faptul ca cele doua sunt serii in timp, ceea ce inseamna ca procesul de autocorelatie este probabil prezent in timp. Mai mult, doamna lucreaza cu seria bruta a somajului sau cu cea ajustata sezonier (mie mi se pare ca e bruta!).

    Daca doamna autoare dorea sa identifice cauzalitati, atunci era nevoie de ecuatii mult mai complexe decit un simplu plot si nenumarate vorbe goale. In plus, e necesar sa introducem mai multe variabile: poate ca nivelul salariului minim impreuna cu alte variabile au un efect semnificativ statistic asupra ratei somajului.

    Din pacate asistam (de fapt citim) un nou articol slab rezultat exclusiv din considerente ideologice mai degraba decit de natura intelectuala.

    Apropos, ce se intimpla in microeconomie cu cererea (de forta de munca in cazul acesta) cind pretul creste? Cererea se micsoreaza si apare un segment reprezentat de pierderea de forta de munca. Nu e mare filosofie sa construiesti un asemenea model teoretic. Daca nu vedem insa asemenea efecte in economie, atunci ar trebui sa ne intrebam de ce nu le vedem: munca la negru, date proaste/falsificabile etc.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Victoria Stoiciu
Victoria Stoiciu
Victoria Stoiciu a absolvit Facultatea de Ştiinte Politice din cadrul SNSPA. A publicat articole de specialitate în revista Dilema Veche, pe platforma CriticAtac si in Romania Libera. Între 2001-2006 a lucrat la Societatea Academică din România, iar din 2006 pană în prezent este director de programe la Fundaţia Friedrich Ebert România.Este bursieră Transatlantic Forum on Migration and Integration (GMF) şi absolventă a Şcolii Europene pentru Democraţie din Cadrul Consiliului Europei.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro