joi, mai 2, 2024

OUG 49 / 2014 – Protecția socială a celor care nu învață, pe agenda de probleme a actualei guvernări

Ordonanța de Urgență nr. 49 / 2014 (care modifică Legea Educației Naționale 1/2011) are o dublă încărcătură: puternic politizată și orientată cvasi-exclusiv spre protecția socială a celor neperformanți în propria educație. Consecințele unui astfel de act normativ sunt extrem de periculoase pe termen lung pentru calitatea educației naționale sau pentru dezvoltarea motivației de a învăța. Nu numai că acestea vor scădea dar vor contribui și mai mult la adâncirea decalajului în care se află România în raport cu sistemelele de învățământ performante europene. Pentru a înțelege substanța OUG 49/2014, se impun câteva referințe contextuale, dat fiind faptul că orice politică sau măsura propusă și implementată de stat trebuie să răspundă unui anumit orizont de nevoi și să corespundă unei anumite stări de fapt.

Date de context. Modificarea Legii Educației Naționale, avansată de actuala guvernare prin OUG 49/2014, vine într-un context național dominat de scăderea populației școlare, a absolvenților de liceu și de învățământ superior (vezi Figurile 1 și 2). În șapte ani, numărul absolvenților de învățământ pre-universitar a scăzut cu 200,000 de persoane (de la 614,160 în 2004, la 400,076 în 2011), în timp ce numărul de absolvenți de învățământ superior a scăzut cu aproape 100,000 de persoane (de la 232,885 în 2007, la 136,671 în 2011). Scăderea numărului de absolvenți trebuie asociată scăderii populației școlare. Astfel, în învățământul pre-universitar, numărul persoanelor înregistrate ca elevi/eleve este în continuă scădere din 1996. După un vârf de studenți/studente de 907,353, consemnat în 2007, populația de studenți/studente a intrat pe o tendință descendentă, ajungând, în 2012, la 464,592 de persoane (o cifră similară cu cele de la sfârșitul anilor 90). După numai 20 de ani, tendința este de a ne întoarce la fluxurile universitare din perioada comunistă.

Figura 1. Evoluția numărului de absolvenți în învățământul românesc

Figura 2. Evoluția populației școlare în învățământul românesc

Obișnuite cu o creștere permanentă a numărului de studenți (tendință care s-a păstrat după 89 până în 2007/ 2008), cele mai multe universități și-au centrat strategiile de dezvoltare pe creșterea cifrei de școlarizare. Doar puține universitati, circa 10, au pus accentul pe dezvoltarea capacităților proprii de cercetare științifică și de atragere de resurse din alte zone. În acest context, deficitul de candidați din ultimii ani, care se profilează și mai puternic în perioada imediat următoare, reprezintă una dintre principalele amenințări la adresa instituțiilor de învățământ superior.

Sistemul de învățământ ca întreg nu este compus doar din unități de învățământ pre-universitar și din instituții de învățământ superior și nu este izolat de restul societății. Analizând descriptiv, atât date factuale, cât și date de percepție, vom constata că învățământul românesc rămâne la periferia intereselor, atât pe agenda publică a statului, cât și pe agenda de probleme a indivizilor. Sub-finanțării cronice a sistemului de învățământ din fonduri publice îi corespunde și o preocupare marginală a cetățenilor față de propria educație. Când privim la statistici,  obținem imaginea unei țări care nu este interesată de educație în mod prioritar.

Atât apărarea, ordinea publică și siguranța națională, cât și asigurările și asistența socială reprezintă principalele categorii de cheltuieli ale bugetului de stat, în timp ce învățământul, cultura și sănătatea rămân încă slab finanțate. În mod cert, învățământul nu este încă una dintre categoriile de cheltuieli preferate ale guvernării (vezi Figura 3).

Figura 3. Execuția bugetului de stat pe categorii de cheltuieli, în intervalul 2008 – 2012, în România

Notă. Graficul ilustrează datele puse la dispoziție de Institutul Național de Statistică (INS), prin intermediul platformei TEMPO-ONLINE

Mai mult decât atât, conform Raportului UEFISCDI – CNFIS pentru 2013, finanțarea din fonduri publice a universităților este cu mult mai mică decât nevoile lor reale, existând un decalaj foarte mare între cheltuielile înregistrate la nivel național pentru educație în învățământul superior și alocările financiare pentru finanțarea de bază a universităților (vezi Figura 4).

Figura 4. Alocația pentru finanțarea de bază a universităților publice

Notă. Datele ilustrate în cadrul acestui grafic sunt preluate din Raportul public anual – 2012. Starea finanțării învățământului superior și măsurile de optimizare ce se impun, raport disponibil pe pagina de web a Consiliului Național pentru Finanțarea Invățământului Superior (www.cnfis.ro).

Datele statistice relevă un fapt important: cheltuielile cu educația nu reprezintă o categorie de cheltuieli importantă nici pentru familii și nici pentru indivizi. În structura cheltuielilor totale de consum ale gospodăriilor (vezi Figura 5), educația nu depășește 1%.  Ca pondere în bugetul familial reprezintă ultima categorie de cheltuieli, cu mult sub nivelul mediu al cheltuielilor pentru băuturi alcoolice și tutun.

Figura 5. Structura, în procente, a cheltuielilor totale de consum, în intervalul 2008 – 2013, în România

Notă. Graficul ilustrează datele puse la dispoziție de Institutul Național de Statistică (INS), prin intermediul comunicatelor de presă publicate în mod regulat

Complementar, din Figurile 6 și 7, se poate constata că România se află sub media percepțiilor, distribuite pe categorii țări, cu privire la importanța in sine a învățării și cu privire la importanța învățării în perspectiva obținerii unei slujbe bune.

Figura 6. ”Să învăț cât mai bine la școală este un lucru important„

Notă. Graficul ilustrează procentul elevilor din statele europene, participante în cadrul testării PISA 2012, care au declarat că sunt ”de acord” și ”total de acord” cu enunțul ”Să învăț cât mai bine la școală este un lucru important„. Datele prelucrate și raportate în cadrul graficului provin din baza de date OECD în care au fost centralizate răspunsurile colectate în cadrul studiului PISA 2012. În categoria țărilor Europei de Vest au fost incluse: Austria, Belgia, Elveția, Franța, Germania, Irlanda, Liechtenstein, Luxemburg, Marea Britanie și Olanda. În categoria țărilor Europei de Nord au fost incluse: Danemarca, Finlanda, Islanda, Norvegia și Suedia. În categoria țărilor Europei de Sud au fost incluse: Cipru, Grecia, Italia, Portugalia și Spania. În categoria țărilor Europei Centrale și de Est au fost incluse: Bulgaria, Cehia, Croația, Estonia, Letonia, Lituania, Muntenegru, Polonia, România, Serbia, Slovacia, Slovenia, Turcia și Ungaria. Pentru fiecare categorie de state europene a fost calculat un scor mediu din scorurile medii pe țară. De asemenea, trebuie menționat că în cadrul figurii, sunt raportate atât scorurile calcultate la nivelul tuturor elevilor care au participat la studiu, cât și scorurile calculate doar pentru elevii considerați în cadrul testării PISA 2012 ca provenind din medii defavorizate socio-economic.

Figura 7. ”Dacă voi învăța cât mai bine la școală mă va ajuta să obțin o slujbă bună„

Notă. Graficul ilustrează procentul elevilor din statele europene, participante în cadrul testării PISA 2012, care au declarat că sunt ”de acord” și ”total de acord” cu enunțul ”Dacă voi învăța cât mai bine la școală mă va ajuta să obțin o slujbă bună„. Datele prelucrate și raportate în cadrul graficului provin din baza de date OECD în care au fost centralizate răspunsurile colectate în cadrul studiului PISA 2012. În categoria țărilor Europei de Vest au fost incluse: Austria, Belgia, Elveția, Franța, Germania, Irlanda, Liechtenstein, Luxemburg, Marea Britanie și Olanda. În categoria țărilor Europei de Nord au fost incluse: Danemarca, Finlanda, Islanda, Norvegia și Suedia. În categoria țărilor Europei de Sud au fost incluse: Cipru, Grecia, Italia, Portugalia și Spania. În categoria țărilor Europei Centrale și de Est au fost incluse: Bulgaria, Cehia, Croația, Estonia, Letonia, Lituania, Muntenegru, Polonia, România, Serbia, Slovacia, Slovenia, Turcia și Ungaria. Pentru fiecare categorie de state europene a fost calculat un scor mediu din scorurile medii pe țară. De asemenea, trebuie menționat că în cadrul figurii, sunt raportate atât scorurile calcultate la nivelul tuturor elevilor care au participat la studiu, cât și scorurile calculate doar pentru elevii considerați în cadrul testării PISA 2012 ca provenind din medii defavorizate socio-economic.

În ceea ce privește poziționarea României în context european, trebuie observat că sumele cheltuite cu educația poziționează țara noastră, sistematic, sub media europeană și sub media cheltuielilor înregistrate pentru diferite categorii de țări europene (categorii construite pe criteriul geografic) (vezi figura 8). De asemenea, România a cheltuit în 2012 pentru cercetare și dezvoltare cei mai puțini bani per cap de locuitor, la nivel european (vezi figura 9).

Figura 8. Dinamica cheltuielilor cu educația ca procent din PIB, pe intervalul 1990 – 2011.

Notă. Datele ilustrate în figură sunt preluate din baza de date a UNESCO Institute for Statistics (2014). În categoria țărilor Europei de Vest au fost incluse: Austria, Belgia, Elveția, Franța, Germania, Irlanda, Marea Britanie și Olanda. În categoria țărilor Europei de Nord au fost incluse: Danemarca, Finlanda, Islanda, Norvegia și Suedia. În categoria țărilor Europei de Sud au fost incluse: Cipru, Grecia, Italia, Portugalia și Spania. În categoria țărilor Europei Centrale și de Est au fost incluse: Bulgaria, Cehia, Croația, Estonia, Letonia, Lituania, Polonia, România, Slovacia, Slovenia și Ungaria. Pentru fiecare categorie de state europene a fost calculat un scor mediu al procentelor din PIB alocate educației.

Figura 9. Cheltuielile totale pentru cercetare și dezvoltare, în 2012, exprimate ca euro / locuitor.

Notă. Datele ilustrate au fost preluate din baza de date a Eurostat (2014).

Sintetizând cele de mai sus, rezultă că în prezent dispunem de un învățământ:

a) care se confruntă cu o scădere a populației școlare și a absolvenților;

b) aflat la periferia intereselor statului în ceea ce privește finanțarea;

c) poziționat la periferia intereselor cetățenilor în ceea ce privește preferințele de cheltuire a veniturilor și valorizarea socială a educației;

d) aflat în decalaj în raport cu restul Europei în ceea ce privește alocările bugetare.

Altfel spus, ocupăm unul din ultimele locuri în ierarhia europeană a performanțelor din educație și cercetare, educația se află la periferia intereselor investiționale ale statului, economia și societatea sunt amenințate de o scădere demografică dramatică și de apariția unei populații de tineri tot mai puțin educați. Avem șanse mari să rămânem căpșunarii Europei.

Într-un astfel de context, inițiativa actualului guvern de modificare a Legii Educației Naționale nu vizează măsuri de îmbunătățire a calității educației sau de diminuare a decalajelor pe care România le are în raport cu celelalte state europene. Niciuna dintre propunerile pe care le avansează OUG nr. 49 / 2014 nu vizează stimularea creșterii populației școlare la nivel pre-universitar, diminuarea decalajelor în raport cu restul Europei sau aprecierea valorii sociale a educației la nivel public.

Utilizarea ineficientă a resurselor financiare publice prin dubla finanțare. În condiții de subfinanțare cronică a educației, statul propune prin OUG 49/2014 introducerea unei duble finanțări a bacalaureatului: organizarea de cursuri pregătitoare pentru promovarea examenului și organizarea de sesiuni de bacalaureat suplimentare. Nici vorbă de stimularea calității învățării la nivel pre-universitar sau universitar, ci doar recuperarea celor care în mod repetat au dovedit că nu au învățat la timp și în mod ritmic în vederea creșterii șanselor de promovabilitate la examenul de Bacalaureat.

Un astfel de aranjament instituțional urmărește, cu eforturi financiare publice suplimentare, să mențină captivi în sistemul educațional cât mai mulți dintre tineri. Sau, altfel spus, este un instrument de creștere artificială, pe bani publici, a ratei de promovabilitate la Bacalaureat, a ponderii populației cu studii superioare și, într-un final, prin deschiderea învățământului de tip doctoral la fără frecvență, a numărului de titluri de doctor. Mai mult, introducerea doctoratului la forma de învățământ cu frecvență redusă reprezintă o măsură de depreciere a valorii sociale a statutului de doctor în științe și un argument în favoarea ideii că cercetarea doctorală se poate realiza după orele de serviciu ale studentului doctorand.

Alterarea funcționării instituțiilor de învățământ. OUG 49 / 2014, prin conținut, vizează nu doar umflarea artificială, prin consecințe, a diverșilor indicatori formali în detrimentul calității, ci și alterarea modului de funcționare a unităților de învățământ din pre-universitar (prin creșterea excesivă a controlului politic dublu exercitat de inspectorii școlari și de reprezentanții autorităților locale) și a instituțiilor de învățământ superior particulare (prin aplicarea de standarde paralele de funcționare în raport cu universitățile publice).

În loc ca universitățile noastre să fie considerate în registrul de convergență cu spațiul european și global al învățământului superior, să li se ofere mijloace și stimulente pentru a deveni capabile să concureze pe plan european pentru fonduri de cercetare științifică și pentru studenți străini (în condițiile diminuării fluxurilor de studenți prospectivi români), tot interesul de legiferare al guvernului român este investit în uniformizări egalitare și în protecții sociale fără limite a celor care nu învață. Decalajul universităților noastre față de cele europene performante va crește și mai mult, tocmai acum când deja cele mai bune talente tinere din țară migrează în exterior.

În plus, unul dintre aspectele care pot fi luate în seamă în actualul context global face referire la ofensiva puternică a marilor universități din Europa Occidentală și spațiul Nord-American de a propune o alternativă la formarea inițială convențională. Această alternativă constă în furnizarea de pachete de cursuri on-line ca modalitate eficientă de diversificare a cunoștințelor profesionale în direcția inserției pe piața muncii. Astfel, la nivel global, există cel puțin 35 de platforme de cursuri universitare on-line. Platforma cea mai matură este coursera.org, care avea, in iunie 2014, aproape 4 milioane de utilizatori (studenti on-line), înscriși la peste 400 de cursuri oferite gratuit de 83 de universități din lume (printre care universități aflate în top 500 Shanghai). La nivel european, EADTCU (European Association of Distance Teaching Universities) cu sprijinul Comisiei Europene a lansat MOOC (Massive Open Online Courses), o platformă de cursuri online centrată pe promovarea învățării individuale independente și diversității de cunoștințe.

Lipsa de reacție a statului în chestiuni similare cu cea menționată mai sus este doar unul dintre multele exemple care arată că agenda actualei guvernări în privința educației este poziționată oriunde altundeva decât în zona tendințelor actuale internaționale.

Distribuie acest articol

42 COMENTARII

  1. Stiti povestea „Sapte dintr-o lovitura”?
    Asta este si OUG 49.

    1. Ea insa mai are o viziune cu bataie politica (mai putin analizata zilele astea). PSD a constatat ca electoratul sau nu mai are potential de crestere (din pacate dl. profesor m-ati prins nepregatit, nu am graficele de rigoare, dar empiric este o propozitie adevarata – dati-mi un 5 macar!). Iar tinerii care vor vota in toamna asta vor aprecia acest populism de 2 lei (ei si parintii lor). Cind si daca a III-a sesiune a bac-ului va avea loc, vom trai si vom vedea (chiar inainte de alegeri sau, asa cum am citit, in feb. martie 2015!) Vor fi comparati „balaurul” D. Funeriu cu „Fat-Frumos” Ponta (d-aia este si OUG!)

    2. Sint prea multe universitati private, mai ales in domeniile care nu necesita o infrastructura importanta (cu specializari in drept, asistenta sociala, stiinte politice si economice, etc.) Fondatorii lor au acumulat averi impresionante (profiturile lor au fost constant prezentate in Ziarul Financiar). Cu noile modificari oricind portile universitatilor se pot inchide oricind „marja profitului” va fi sub tinta stabilita si toata infrastructura lor (la care au contribuit studentii prin taxe) va putea fi vanduta. Si cum majoritatea fondatorilor au conexiuni cu PSD, drept multumire vor alimenta visteria partidului cvasiunic, si eventual si al a altor partide pentru a le cumpara bunavointa.

    3. In momentul in care piata va cere noi licentiati orice persoana fizica va putea infiinta o noua universitate, rezultind o suveica, teoretic ca un perpetum mobile.

    4. Frina cea mai eficienta va fi o populatie ‘educata’ care va ignora „cintecul de sirena ademenitor” emis de universitati fara prestigiu (de stat sau private). Iar cele de prestigiu vor cere, de exemplu, un master didactic in locul cursului psihopedagogic (ca numai de acest aspect al OUG 49 se ‘plingea’ rectorul de la BB Cluj, iar eu, omeneste, ii inteleg reticenta, dar nu semnarea scrisorii de bucurie pentru OUG 49). Vor angaja doctori numai cu teze sustinute la universitati de prestigiu (nu la Targoviste, de exemplu). Deci au instrumentele necesare. Teoretic. Practic, veleitarii, dinozaurii, sint distribuiti cam peste tot in posturi de decizie (vezi lista rectorilor din „scrisoare de bucurie”), iar insurubarea lor „pe veci” va lipsi invatamintul de suflul proaspat, de masa critica dispusa la schimbari.

    5. Dar incremenirea scolii nu va genera o masa critica de populatie educata, ci persoane de genul liderilor din educatie (care jubilau pe marginea OUG), care sint educati in sensul scolilor absolvite, dar NU in sensul evolutiei tarii.

    Un mester foarte bun care imi zugraveste, pune impecabil gresie/faianta si are nici 30 de ani si 8 clase (nu l-am auzit cu greseli gramaticale, are un IPhone pe care il manipuleaza perfect, face mental calcule de arii si volume etc.) mi-a spus ca ce sens are sa-si continue studiile, sa ajunga ca nu stiu ce vecina de-a lui cu facultate si masterat si care vinde la buticul din satul lui? Cine este mai educat dintre cei doi? (Si mai mult ca sigur licentiata cistiga mult mai putin decit absolventul cu 8 clase!, sa nu mai vorbim de frustrarea ei)

    • Perfect de accord.

      Cu singura observatie ca s-ar putea ca nici electroratul mentionat sa nu aprecieze modificarile respective.

      Parca prea confundam o declaratie de la televozor cu un studiu social.

      Lumea s-a mai desteptat, din ce in ce mai multi tineri chiar vor sa invete nu doar sa ia o diploma. Iar cei care nu vor sa invete, nu vor si gata. Cu sau fara bac, tot aia e pentru ei.

      O observatie similara si pentru vanzarea activelor: de accord ca vor putea fi vandute. Dar cine mai cumpara azi cladiri uriase de birouri, cand sunt o gramada in faliment deja!?

      In ansamblu, impreia mea este ca lacomia unora se afla deja in faza viselor frumoase fara acoperire in realitate.

  2. Daunazi s’a sinucis o biata fata de 25 de ani. Cine cand cum unde conteaza prea putin. Ati vazut poate la stiri. Conteaza insa ca fata studiase jurnalsimul si comunicarea, lucrase cativa ani la un ziar de privincie, de unde si era ea, si apoi… a fost lansata pe cerul instelat al Bucurestiului ca director regional de vanzari al Postei Romane.

    Aceasta este chestiunea ! Statul roman si institutiile lui care inca sunt principalul beneficiar al acestor universitati, falsifica prin coruptie si nepotism piata muncii. Astfel, inca de multa vreme, studentul nu este interesat sa invete pentru ca stie ca postul sau nu depinde de competentele / cunostintele acumulate in scoala ci de mamica/taticul/unchiul/amantul care intervine in favoarea sa. Si de aceea elevii se orienteaza spre locul de unde se poate lua mai usor hartia cu pricina pe care scrie Diploma. Daca o universitate/facultate indrazneste sa ridice putin nivelul exigentelor autnci se autocondamna la disparitie, elevii pur si simplu ocolind-o.

    Iar modul cum statul a fost cuprins de aceast adevarat cancer al nepotismului, al fraudei si al coruptiei se poate vedea cu ochiul liber doar privindu-i pe vajnicii nostri politicieni, guvernanti, parlamentari. Si intreaga tara este aruncata intr-o groapa de maculatura nefiind capabila sa distinga munca si meritul de smegheria sau pila atotputernica.

    Numai uitati-va la asa-zise-le examinari pentru programele postdoctorale. Sunt o rusine strigatoare la cer… dar cine sa vada, cine sa se ridice impotriva.

    Si nu e chestiune de tabara politica aici sa fim bine intelesi!

    Priviti-o pe Oana Badea… de pilda… care mai ieri vorbea despre faptul ca „Blocada, un termen militar, se potriveste manusa desantului sustinut de PSD asupra sistemului de invatamant.”
    :-o bine… scapare… se grabea, era emotiva… dar in general aparitiile dumneaei te fac sa te gandesti melancolic la toate momentele cand puteai sa pleci din tara si nu ai plecat pastrand undeva in adancul sufletului un dram de speranta.

    Nu, nu ma intereseaza iarasi persoana. Pentru ca nu este o persoana este un fenomen !
    Este un fenomen faptul cum toate fatucele astea baga cate un master fie in chestii militare, fie in chestii dimplomatice.

    Crede cineva ca e ceva scoala acolo la Institul Roman Dimplomatic ? Ha! Nu’i cunoasteti se vede treaba. Sau cea mai mare frauda din toata galaxia care este Academia de aparare… ho ho ho… asta e mai tare decat toate gigi.impex.srl la un loc. Am vazut o conferinta de doua zile cu peste 450 de participanti :-))) noroc ca rasul ne mai salveaza.

    Nu ma intereseaza cum o cheama nici pe fatuca de la Posta Romana, nici pe cea subsecretar de stat, nici pe cea ajunsa primarita intr’unoras mare al tarii… nu ma intereseaza pentru ca ele au acelasi nume: falimentul nostru ca stat modern.

    • @Razvan. Bune argumente si o MARE OMISIUNE. Vorbesti exclusiv de posturile la stat.
      Numarul bugetarilor este excesiv asa ca destule persoane isi leaga viitorul [plus pilele, mita etc] de obtinerea unui post de bugetar.
      Pana si varful din 2005-2007 se datoreaza mai mult angajarii DEMENTE a 500 000 persoane de catre guv. Tariceanu. [ a se vedea si structurarea studiilor pe cerintele administratiei]

      • ma refer la statul roman: „Statul roman si institutiile lui care inca sunt principalul beneficiar al acestor universitati, falsifica prin coruptie si nepotism piata muncii”

        statul ar trebui sa dea primul exemplu de meritocratie dar nu o face pentru ca se afla in mana unor grupuri organizate in vederea infaptuirii de infractiuni.

        Dar nu as sublinia asa tare dihotomia bugetar/privat. Exista multe multinationale in care calitatea umana este cel putin la fel de proasta. Si acolo functioneaza pielele si relatiile. Si acolo fatuce pierdute din spatiu ajung in posturi de ti se taie rasuflarea, cu privilegii greu visate de omul de rand – care de altfel a si cam disparut. Privilegii… bani grei, masini de servici pe care le pot folosi cand cum vor, benzina decontata, prime &c…. toate nemeritate cel mai adesea.

        Dar, aceasta este o lume a afacerilor private… nu pot fi acuzati practic. Ei isi fac politica de cadre… resurse umane cu alte cuvinte… uuu ce boldel si la resursele umane… toate patzachinele ajunse miraculos psiholog au aere ce cunoastere in domeniul resurselor umane in vreme ce cunostintele lor nu depasesc nivelul lecturii zodiacului.

        By the way… consiliul profesoral de la psihilogie Univ. Buc. se poate intruni acasa la micul dejun ei fiind din aceiasi familie, nu? Curat meritocratie. Sanctiunile se pot da in zile de spalat vasele :-)

        Nu, nu ma bucura cei care arunca vajnic cu noroi in cei bugetari… materialul lor uman e riguros acelasi. Ba chiar mai rau uneri pentru ca nu prea le ajungi cu prajina la nas.

        • PS. luati de pilda orice multinationala de produse farmaceutice, luati multinationalele de produse petroliere… si faceti o vizita pe platforma Pipera… va veti dumiri repede. HP… alta data un templul al industriei electronice… vai ce rusine! fatuce absolvente de impex.gigi.srl tute complet cu probleme majore de intelegere a limbajului rational. De fapt ei nu produc nimic ci doar vind… marketing. :-)) asta, directori de vanzari. Postul asta face furori in tara asta.

        • PPS. si un exemplu elocvent. niste copii care pleaca in tabara cu niste profesori de la o scoala foarte straina si foarte laudata… trebuie sa duca cadouri profesorilor pentru ca asa e obiceiul. Cam de 200-250 de lei in total de fiecare elev.
          Sa va spun ceva, pe vremea cand era tatal meu elev… un profesor ar fi intrat in pamant de rusine numai sa i se ofere asa ceva.
          Si cum ziceam, astia nu sunt bugetari. Nu nu! Mofturi… scrifoseli si mai ales infatuarea mamicilor imbecile care cred ca asa asigura ascensiunea sociala a progenitorilor lor. Uah.
          q.e.d.

  3. Organizarea de cursuri de pregatire pentru bacalaureat si sansa unor noi sesiuni sunt privite prea drastic. Si in SUA exista cursuri de pregatire pentru SAT gratuite precum si sansa se a da examenul de mai multe ori. Vorbim deja de egalitatea de sanse. E o distinctie pe care trebuie s-o facem, una este doctoratul la fara frecventa, care presupune indivizi care au terminat o facultate si probabil si un serviciu si alta niste adolescenti care au avut doar cativa ani sa isi dea seama pe ce lume traiesc si care e importanta diplomelor.

    • simplista comparatie. In RO avem invatamant obligatoriu de 10 clase, ceea ce inseamna ca numai ucigasii de prof sau cei din ospicii nu absolva [cu binecuvantarea lui Mariu Nistor mare zbierator sindical].
      Noroc ca n-a avut succes [bugetar?] Abramburica caci dorinta/intentia/presiunea a trece la liceu obligatoriu era acolo [a se vedea si promovarea de 90% de pana la Funeriu].
      Iar „sistemul” de educatie nu accepta SA SE VADA ca au rebut de 50% asa ca:
      A. diminueaza exigenta subiectelor
      B. faciliteaza promovarea la examene
      C. modifica legea

      Nicunul din factorii de mai sus nu se aplica in USA unde COMPETITIA este o calitate nu o blasfemie

  4. Domnule Hancean- porniți de la o premisă greșită. Aceea că există 200.000 de absolvenți care nu și-au luat Bac-ul în ultimii 2 ani-(cel puțin așa spune Ministerul) care nu învață- sau nu vor să învețe. Dacă ar fi adevărat- mergem și pe această ipoteză- ar trebui să închidem îmediat toate liceele și să dăm afară profesorii- pentru că discutăm despre 200.000 de oameni. Acești 200.000 de oameni nu sunt ”niște loaze” cum sugerează mai discret niște distinse persoane ci sunt totuși niște copii. Statul mai dă o șansă acestor copii- le sintetizează materia, face exerciții cu ei- în condițiile în care educația este singura plus-valoare pe care o obține cetățeanul român de la stat.
    În al doilea rând doctoratele la fără frecvență au fost până prin anii 2000 singura modalitate de a-ți da doctoratul. Și zic eu că au funcționat extrem de bine- ca om care și-a susținut doctoratul în 1996 la Politehnica București.
    Finalmente, apropo de cercetare- noi în România avem niște Institute Naționale de Cercetare-Dezvoltare care ghiciți ce- s-ar presupune că au cercetarea ca obiectiv principal. Universitatea are totuși ca obiectiv principal educația- și n-are decât să facă cercetare din fondurile ei dacă ține neapărat. Mânăria introdusă în vremea guvernului Boc- și perpetuată în continuare- este nefinanțarea cercetării în favoarea așa-zisei cercetări universitare. Lucrurile merg până la frauda pe față- cum a fost actuala competiție SEE- unde din 7 proiecte aprobate la Științe Sociale 4 aparțin- evident Universității Babeș-Bolyay. Un minim exercițiu statistic ne arată că din vreo 200 de unități de cercetare distincte care au depus proiecte n-aveau cum să fie mai mult de jumătate la UBB decât dacă evaluarea s-a făcut de către prietenii UBB- ceea ce s-a și făcut. Gogorița ”evaluatorilor externi” despre care nu ți se comunică ce competențe au și pe care-i vezi în statistici a fi vreo 30% români îi ține departe pe naivii care-și închipuie că UBB-ul va putea să câștige vreodată 4 proiecte din 7 în mod cinstit.

    • de ce din 200 000 copii care incep clasa pregatitoare trebuie sa avem 200 000 absolventi de bac?
      daca asta se doreste [„educatia multilaterala a maselor, etc”] de ce mai facem evaluari, examene, etc, ba chiar mai cerem si freceventa, lucrari scrise etc? Le da dl.Andrei george direct diploma.
      Numai ca, dle AG, angajarile masive la stat [acolo unde conteaza NUMAI factorul PCR] s-au terminat. Iar industria privata NU se uita la patalamale „iscalite moral” de Abramburica.
      A fabrica bac-uri doar ca sa se dea alocatie de somaj imediat pentru cei ce nu fac fata competitiei e doar o masura electorala [traiasca PSD, jos Boc, asa-i?]

      • Domnule curios- n-ați priceput un lucru. Sunt 200.000 de ABSOLVENȚI nu de copii în clasa pregătitoare. Asta spune ministerul. Aveți dvs. ceva cu ăștia 200.000 ?

        • domnule AG! de ce trebuie sa-i trecem pe toti prin !@ clase gratuite de educatie???
          Cand 40% nici nu se inscriu la bac [cifra din acest an], oare nu au studiat DEGEABA in ultimii doi ani? drumul lor profesional e limitat la 10 clase.
          Eliminarea ORICAREI selectii intermediare falsifica pana si curba lui Gauss [privind educatia natiei].

      • Și apropo, e ceva rău cu ”educația multilaterală a masselor” ? Înțeleg că dvs. nu faceți parte din masse- nu vă forțează nimeni- deci n-ar trebui să obiectați …

        • este ceva rau atunci cand in facultate ajung oameni care nu stiu nimic si mai rau, care nu vor a invete ceva ci doar trec prin facultate pentru ca au nevoie de o diploma…
          Cand am dat adminterea in facultate prin 2005 am dat de oameni care nici macar nu stiau sa faca niste calcule elementare de aritmetica, sa calculeze niste arii sau sa faca niste calcule de trigonometrie… Acesta este rezultatul acestei educatii multilaterale a maselor..
          Acum imagineaza-ti ca acel om o sa ajunga sa ia decizii de care tin destinele a 2000 – 3000 – 100000 de oameni, doar pentruca taticu’ este mare sef pe undeva.. si i-a dat o pozitie de conducere pe acolo pe undeva, si nu pe merit..
          Cum poate intelege un om consecintele faptelor sale, daca in anii in care trebuia sa invete acest lucru, a fost „ajutat” de stat si e incurajat in acest sens de stat: sa faca orice il taie capul ca nu va suporta consecintele?!?!???

    • Prin urmare, Ionescu ia „bacul” din prima cu media 8.00.
      Popescu beneficiaza de „sintetizare”, exercitii gratuite si altele asemenea, si ia „bacul” cu 9.00 (probabil beneficiind si de subiecte mai lejere).

      Cei doi concureaza pentru un loc in invatamantul superior, unde conteaza (inclusiv) media obtinuta la bac. Chiar vi se pare echitabil?

      • Domnule IosiP mi se pare o idee formidabilă să reînceapă cursurile de pregătire la română/matematică/fizică susținute de universități. Liceul nu este Dumnezeu și poate că e un liceu slab și se va închide sau schimba din temelii. Și atunci câteva sute de elevi care învață la un liceu slab vor beneficia de această pregătire- împreună cu alte mii de elevi care vor pur și simplu să mai aibă o activitate educațională în plus . Sunt curios- e ceva rău în asta ? Dacă aceste cursuri se fac- să spunem- în perioada februarie-mai și apoi încă o serie în septembrie- februarie= e ceva rău ? Pierde cineva ceva ?

        • Este evident ca n-ati priceput articolul, altfel ati fi inteles chiar de acolo ce se pierde: bani, evident.
          „Utilizarea ineficientă a resurselor financiare publice prin dubla finanțare. În condiții de subfinanțare cronică a educației, statul propune prin OUG 49/2014 introducerea unei duble finanțări a bacalaureatului: organizarea de cursuri pregătitoare pentru promovarea examenului și organizarea de sesiuni de bacalaureat suplimentare. Nici vorbă de stimularea calității învățării la nivel pre-universitar sau universitar, ci doar recuperarea celor care în mod repetat au dovedit că nu au învățat la timp și în mod ritmic în vederea creșterii șanselor de promovabilitate la examenul de Bacalaureat.”

          • Domnule Manwe, evident că dvs. n-ați înțeles ce e aia educație. Nu se pierde nici un ban dacă reușești să dai ceva elevului. Nu e ca la măcelărie.

            • Nu, domnule, dvs pare ca va prefaceti ca nu intelegeti: ca sa-i „dau o sansa” celui care nu vrea sa invete, trebuie sa-i iau zece sanse celui care vrea. Despre asta e vorba, sa n-o mai dam cotita.
              Am impresia ca suntem in plin „Domnul Goe”. Si el sunt convins ca merita sansele lui.,

        • Este o DISCRIMINARE pe fata a celor ce (mai) invata, aceste pregatiri!
          Nu inteleg de ce incercam cu tot dinadinsul sa fortam elevii sa invete ecuatia undei plane, derivate, limite si integrale! Cand foarte bine s-ar putea lucra la programa si scoase exagerarile din materia predata.
          De curiozitate, v-ati uitat la subiectele de Fizica sau Chimie de la bacalaureat? sau chiar la Informatica?
          Nu cred ca insistatul si „molfaitul” transformarilor Lorentz si a ecuatiilor de conductie in semiconductori sau a reactivul Schweitzer si reactivul Tollens (le-am luat din programa clasei a 12-a, profil tehnic) este cheia succesului. Chiar nu cred asta!
          Mai putin dar foarte clar ar trebui sa fie deviza schimbarii!

      • Munca asisidua, profunda, de mai lunga durata (chiar daca examenul este intarziat), trebuie neaparat rasplatita. Munca pripita, superficiala,…, trebuie sanctionata. Dureros, dar tara aceasta are nevoie de specialisti, bine pregatiti. 9, intotdeauna va fi mai mare ca 8, si reflecta o aprofundare a materiei …, pe langa alte efecte .

        • 1. De unde stiti ca cel care a luat 8 in prima sesiune s-a pregatit superficial? Acesta a avut de invatat, pe langa materiile cerute la bacalaureat, si restul curiculei.

          2. Chiar nu vedeti vreo diferenta intre cineva care obtine un rezultat in conditiile „normale” de examen si cineva care beneficiaza de pregatire suplimentara?

          3. In conditiile noii legi, ce i-ar impiedica pe absolventi sa nu se prezinte la examen pentru a beneficia de pregatirea „speciala”, fiind degrevati de celelalte obligatii scolare?

          4. Cred ca faceti o confuzie: liceul nu produce specialisti (bine sau mai putin bine) pregatiti, iar rezultatul la bacalaureat nu arata nimic mai mult decat capacitatea elevului de a asimila niste cunostinte. Prin urmare, eu unul prefer oricand un elev „de opt” la examenul clasic unuia „de noua” obtinut prin pregatire dedicata. Pe de o parte pentru ca sunt curios cat a obtinut acesta la examenul obisnuit (singura cale de a face o comparatie relevanta) si pe de alta parte pentru ca sunt convins ca subiectele din cea de-a treia sesiune vor fi pentru prosti – altminteri toata „oboseala politica” nu si-ar atinge scopul.

          • Domnule iosiP- ce e rău în faptul că se face pregătire suplimentară ? În anii 80 se făcea chestia asta pentru admitere la facultate. Revin și reiau- sunt copii care au capacitățile de a lua cu 9 sau cu 10 din prima- sunt alți copii care au nevoie de ceva mai multă pregătire- fără a fi însă clienți de profesională. E ceva rău în a furniza o pregătire suplimentară- probabil contra unui cost modic- pentru cine e interesat ?

            • „Pregatirea suplimentara”, corolarul construirii strambe a sistemului de educatie romanesc!

              Aceasta „aplecare” a elevului si a parintilor lui spre nevoia de cunoastere suplimentara nu are legatura cu faptul ca, inca din anii ’80, sa faci „prega'” cu prof’ul care redacta subiectele de la examenul de admitere (de obicei, la facultate) era conditia sine qua non de a promova examenul? Asta se intampla si acum. Vezi ce diplome le trebuie bugetatilor si vei gasi si locurile in care se mai practica cu succes aceasta indeletnicire.

              Pai, ori suntem cugetatori ori nu mai suntem!

          • Ca a sa aveti dreptate stimate domn, trebuie ca in grila de examinare -reflectat pe diploma – sa se arate ca cei ce au obtinut note mici in I-a/a II-a sesiune, echivaleaza cu o nota cu … mai mare in a III-a sesiune. Adica, ceea ce Ministerul nu a vrut, si nici nu a reglementat.
            Pornind de la aceasta premisa, mai jos aveti raspunsurile :
            1. Deoarece nota 9, intotdeauna este mai mare decat nota 8; iar o nota mai mare, arata un grad de pregatire mai inalt decat cel cu o nota mai mica;
            2. Ministerul, Guvernul, … etc. nu au vrut, nu si-au propus si nici nu au dorit astfel de diferentieri , sens in care acest criteriu nu exista ;
            3. Nimic, chiar se vor organiza 2 sesiuni „de pomana”, pt. un procent infim de cei ce vor intre 9.00-10.00. In rest, in urmatorul an, se vor bate cei din sesiunile urmatoare, cu cei din cea de a III-a din acelasi an.
            4. Aparent asa este, insa in realitate, liceul produce specialisti in a invata eficient, si intr-o durata de timp comprimat. Sunt cei care fac diferenta mai tarziu … . Daca mai apuca, din cauza „zecistilor” din a III-a sesiune .
            P.S. – Nu conteaza ce vreti dvs., conteaza ce vor cei care elibereaza diplomele, si ce cer cei care angajeaza . Daca ultimii nu isi impun punctul de vedere (asociatiile profesionale, patronale, … etc.), in mod evident ca tara se va duce de rapa, mult mai repede decat se duce acum.

            In alta ordine de idei, e ca si cand incerci sa diferentiezi fara frecventa, de cursurile de zi, sau sa institui la examene diferentieri pe criteriu facultate privata / facultate de stat.

            P.P.S. In cazul i care nu ati realizat, de fapt amandoi suntem de acord, dar alta modalitate nu am avut, pt. a atrage atentia ca somnul ratiuniii celor multi si cu 8.00 in primele sesiuni, naste monstri din sesiunea a III-a – mult mai putini, dar egali in drepturi si mai tari prioritati, PSD fiind campionul diplomelor-maculatura si al fabricilor de doctorate si masterate. Si aici, intrati in diferitele institutii/agentii bugetare sa vedeti numai pe Bucuresti, Constanta, Tulcea, Prahova, Craiova, Sibiu, Teleorman, Calarasi, Giurgiu, Mehedinti, Ialomita, Galati, Braila, cati doctori si cati posesori de cate 2-3-4 masterate sunt (de la fisc, la ape, la mediu, la cadastru, …. la…). Daca ma provocati, va dau si cifre, si locuri unde veti gasi cate 10 doctori in colectiv de 120 oameni. Intamplator, toti membri PSD, cu hoteluri, pensiuni si participanti activi la diferite proiecte europene pe ate 4-5 ani … .

            • „Nu conteaza ce vreti dvs., conteaza ce vor cei care elibereaza diplomele, si ce cer cei care angajeaza .”

              Corect! Iar eu, fiind unul dintre cei care angajeaza, nu-mi voi pierde timpul cu absolventii de bac „la a treia strigare”, la fel cum nu ma incurc cu absolventii de Spiru Haret – my game, my rules!

            • 1. Sincer, nu stiu cum o sa faci sa afli daca e din I-a sesiune, din a II-a, sau din a III-a .
              2. Daca totusi o faci, „your game, (but) their rulls”. Cerinta este de : diploma de bac (fara a se specifica sesiunea). Asa ca , SUCCES! Dar, sa nu te alegi cu vreo plangere pe la Consiliul discriminarii . Unde e lege ca si a III-a sesiune este valabila, fi sigur ca nu va fi nici tocmeala !

            • @breahna florin, „cerinta” se aplica angajarilor la stat, ca firma privata angajez pe cine vrea muschii mei. Si nu, nu este discriminare pentru ca:

              1. Nu are legatura cu rasa, sexul, religia, disabilitati fizice etc. (cele care intra in lista cauzelor de discriminare, conform legii).

              2. Nu trebuie sa fac public motivul pentru care nu angajez persoana respectiva – n-a trecut interviul, n-a fost angajata. Astept sa demonstreze la ce consiliu vrea ca nu l-am angajat pentru ca nu a luat bac-ul din prima: eu pot sa demonstrez ca n-a stiut sa rezolve problemele date la testarea profesionala. Si ghici cine concepe problemele? :)

      • PS Doresc chiar o limitare a celor ce incearca sa acceseze noile doctorate, doar la cei cu nota 9.00 .
        Concursul a asigurat intotdeauna progresul, asa ca cei ce se reped in I-a si a II-a sesiune, probabil ca vor aprofunda pt. a III-a. Ca la licenta .

  5. Domnule Hancean,
    va felicit pentru analiza facuta. daca mai aveti si alte studii de acest gen m-as bucura sa vi le pot citi.
    mm

    • Dl Andrei George este impotriva art dlui Hancean, a art dlui Maci , chiar nu-i poate raspunde nimeni asa cum merita? Poate dvs. Au incercat atatia cu argumente, a comentat cu durere @Razvan, degeaba. Putrezeala , coruptia care au prins educatia aici da nastere la oameni fara carcter mai intai, si abia apoi fara competente corespunzatoare.

  6. Cei care se straduesc prezentand argumente serioase prin care sa demonstreze stpiditatea schilodirii legii educatiei pierd din vedere ca aceasta manevra politica facuta de PSD, printr-o serie de politruci, este destinata aducerii la vot, in favoarea plagiatorului, a numarului foarte mare de tineri care nu merita si nici nu sunt interesati sa merite statutul de ‘elev’. Parintii acestora vor ingrosa randurile celorr care il vor vota, la toamna, pe plagiator. Plagiatorul inventeaza fel de fel de modalitati de a-si creste numarul votantilor. Dupa el, furtuna! Acesti distrugatori fara scrupule considera ca diploma de bacalaureat este o simpla hartie fara de care un tanar nu se poate angaja. Legal, cei care implinesc 16 ani, se pot angaja. Daca Abramburica nu ar fi desfiintat scolile de meserii, acesti tineri ar fi putut sa aiba o calificare, nu numai o hartie-diploma, asa cum pretind, pe drept cuvant, angajatorii. Ca sa-si asigure un si mai mare succes in alegeri, plagiatorul-mitoman ar trefui sa legifereze, cu mana Abramburicai, printr-o ordonanta de urgenta, primirea de catre toti copiii care inplinesc sase ani, a tuturor diplomelor care se elibereaza azi la sfarsitul oricarui ciclu scolar, din invatamantul universitar si pre-universitar. La inscierea in clasa intaia primara, copilul sa primeasca, in avans, toate aceste diplome care sa ii recunoasca absolvirea tuturor gradelor scolare, sa nu mai aiba emotii, ei si parintii lor, in urmatorii 12 pana la 24 ani urmatori, din viata lor, chiar si diplomele care atesta urmarea masteratului si titlul de doctor. De ce sa mai astepte copilul/tanarul atata amar de vreme si sa fie nevoit sa plagieze pentru a avea o diploma de doctor? O asemenea masura ar fi primita bine de o mare parte dintre romani, a caror mentalitate se potriveste-manusa. Ei l-ar rasplati pe plagiator cu votul lor din toamna.

  7. Noi (majoritatea opiniei publice) greșim grav atunci când facem procese de intenție elevilor. E absurd să-ți închipui că orice familie își ține copilul 4 ani în școală ca să nu învețe și/sau ca să fraudeze la examen. O abordare pedagogică a problemei spune că există (dintre cei care n-au luat Bac-ul) vreo 85% prost pregătiți (și aici trebuie selectați/motivați profesorii), 90% fără cea mai vagă idee despre cerințele unui examen (incluzându-i și pe cei 85% bineînțeles) , 5% cu diverse probleme de înțelegere și care au nevoie de un context special (din câte știu eu dislexia este o boală care nu e avută în vedere în România și mai există și alte astfel de tulburări) .și în sfârșit 5% care merg pe ideea că se vor descurca cumva (le pică subiectul învățat, le șoptește un îngeraș subiectele în noaptea dinaintea examenului, etc.). Din această ultimă categorie, 1% vor încerca să fraudeze. De-aici până a da transforma bacalaureatul (care nu e cine știe ce examen de performanță pentru absolvent- atenție- ci e un examen de CERTIFICARE a cunoștințelor dobândite în cei 4 ani) și liceele în examen în lagăre de concentrare păzite de cine știe ce drone- e mult prea mult.
    Lecția- inclusiv pentru dnii. Miclea și Funeriu ar trebui să fie foarte clară- dacă bacalaureații sunt varză înseamnă că procesul educațional în licee e varză. Îmbunătățiți liceele- nu tăiați capetele elevilor.

    • mi-a placut ideea dumneavoastra: „imbunatatiti liceele, nu taiati capetele elevilor”
      Eu zic ca nu pot imbunatati liceul daca profesorul a absolit BAC-ul din a treia sesiune si a trecut prin facultate fara sa „se lipeasca” nimic de el…
      Cred ca e un fel de cerc vicios aici… Si in niciun caz o OUG populista nu e solutia pentru iesirea din aceasta dilema, ci formarea unor elite si raspaltirea lor pe merit..

  8. Nu a existat nici o dezbatere pe marginea legii educatiei, de multi ani. Au tot fost mici discutii (contributors si Hotnews printer altii), dar nici o dezbatere serioasa.

    Profesionistii domeniului au fost constant si insistent dati la o parte din formularea oricaror masuri de imbunatatire.

    Cred ca oamenilor le merge mult prea bine si fara sa invete nimic, somajul e prea scazut iar familia actioneaza cu strasnicie ca o plasa de siguranta pentru toti cei care nu doresc sa lucreze fara salarii astronomice, nejustificate de cunostinte si abilitati.

    Vorba lui Moromete al batran:

    „Se vede ca nu sunteti munciti, baaaa!”

  9. Uite si o propunere de imbunatatire a educatiei:

    a) Finantarea elevuluii, nu a scolii
    b) Invatamant superior doar cu taxe – la fel, cei buni si cei saraci pot avea burse
    c) Introducerea provizorie a manualelor unice , pana la stabilirea unui mecansm prin care manualele alternative sa poata fi realmente verificate
    d) Pregatirea admiterii la universiati pe baza de examen si dosar – asta ia timp, nu se poate face peste noapte, dar deocamdata nici nu a inceput.
    e) Eliminarea finantarii de la stat a alternativelor educationale (gen Waldorf) , pentru ca este nerational sa aloci resurse unui sistem total netransparent
    f) Instituirea unei politici care sa conduca la „bani scumpi” astfel incat sa devina foarte dificila functionarea familiei de origine ca o plasa de siguranta
    g( scaderea slariilor mari din sectorul public, pana la un raport de maxim 1:5, scaderea numarului de posturi de conducere – asta stiu ca e destul de greu, daca nu imposibil, dar daca sectorul functionaresc ramane mai atractiv decat cel privat, acolo se vor duce absolventii si cum in administratie nu exista practic o posibilitate de evaluare a perfomrantei, nici educatia nu va avea o cerere corecta
    h) Alocarea a 90% din POS DRU pentru pregatirea profesionala a profesorilor din preuniversitar in alte State Membre, pe baza de stagii de durata medie (cam 50% din cadrele didactice ar trebui sa treaa prin asa ceva)
    i) Infiintarea Consiliului National pentru REforma Invatamantului, cu salarii de maxim 500 EUR pe luna, altfel vin acolo toti impostorii
    j) Introducerea cursurilor de pregatire in contabilitate si sistem fiscal, pentru toti functionarii publici, sa stie deosebirea dintre cifra de afaceri si profit (:-))

    Ma rog, nu zic sa fie exact asa, dar ideea este ca masurile trebuie sa fie concrete, practice si sa adreseze si cauzele marasmului din invatamant, nu doar efectele si manifestarile.

  10. Dar daca tot vorbim despre protecția socială a celor care nu învață, ma lamureste cineva conform carei logici primesc absolventii de liceu ajutor de somaj? Din cate stiam, acesta nu este un ajutor social ci o forma de asigurare (obligatorie), deci nu poti beneficia de ea daca n-ai cotizat?!

  11. Poate nu am cautat eu bine dar nu am gasit niciun curs al unei universitati din Ro pe MOOC. Cred ca cursuri ref cultura romana, etc puteau fi de interes pt un segment de studenti. Poate chiar ar fi promovat turismul, nu? Dar nu cred ca trebuie sa ne miram cand universitatile din Ro fug de online repositories si de softuri antiplagiat. Ministerul educatie nici pana acum nu are un repository national pt toate tezele de doctorat din 1990 incoace. Nu exista interes sa functioneze, chipurile sunt probleme cu dreptul de autor (ciudat cum in strainatate nu e problema asta), alte tertipuri pt a se evita o analiza a contributiilor academice ce au dus la acordarea a zeci de mii de titluri de „doctor”. Cei interesati pot cauta in articolele & comentariile din anii trecuti si vor gasi numeroase probleme inca nerezolvate…

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Marian-Gabriel Hancean
Marian-Gabriel Hanceanhttp://www.gabrielhancean.wordpress.com
Marian-Gabriel Hancean este lector universitar doctor in cadrul Departamentului de Sociologie al Facultatii de Sociologie si Asistenta Sociala, Universitatea din Bucuresti, si titularul laboratorului Organizational Networks si al cursurilor Sociologia organizatiilor si Comportament organizational. A participat la stagii de perfectionare in utilizarea solutiilor software de analiza a datelor despre retelele sociale (Siena, UCINET, Pajek, R) in Amsterdam (Vrije Universiteit, 2011) si in Hamburg (Universität Hamburg, 2013). Este directorul SoNetE (prima conferinta internationala destinata analizei de retele sociale din Romania), iar in cadrul Centrului de Cercetari in Resurse Umane, Management si Marketing al Universitatii din Bucuresti, conduce labo­ratorul de studii in domeniul retelelor sociale, LEONA. Incepind din octombrie 2013 este editor-sef al International Review of Social Research

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro