Home » Dezbatere »Orientul Mijlociu » Citesti:

…paradoxul pragmatismului: in teorie suna bine, practica il omoara!

Alin Fumurescu februarie 17, 2011 Dezbatere, Orientul Mijlociu
11 comentarii 2,723 Vizualizari

(O pseudo-analiza en miettes)

Obama are ce si-a dorit – si mai mult decat atat. Si-a dorit sa intre in istorie – dar n-a avut grija ce isi doreste: iata, pohta ce-a pohtit, si cu asupra de masura! In loc sa dea el buzna in istorie ca primul presedinte american de culoare, istoria a dat buzna peste el. Cu cizmele. Sau, daca preferati, cu papucii. Ca si cum mostenirea – cele doua razboaie (Afganistan si Irak), cea mai grava criza economica din 1933 incoace, cresterea Chinei si a Rusiei nu ar fi fost de ajuns, l-au pleznit acum in fata si revolutiile din lumea araba. In secolul trecut au fost doua Razboaie Mondiale si un Razboi Rece (din perspectiva asta, macro, Coreea sau Vietnamul conteaza mai putin, oricat de cinic ar suna asta). In secolul acesta, aflat abia la inceput, avem un alt razboi: razboiul impotriva terorismului in general si al celui islamic in particular. Un razboi post-modern, fara inamici lesne de identificat, fara reguli clare, fara uniforme, fara un inceput si un sfarsit limpede de aratat cu degetul, dar un razboi mondial fara doar si poate. Or, toti presedintii care s-au intamplat sa fie la Casa Alba in timpul unor asemenea evenimente au intrat, vrand-nevrand, in istoria mare. Istoria cu majuscula.

De-acum, asadar, locul in istorie al lui Obama este asigurat. Intrebarea e cum – la bal sau la spital? Si noi pe langa el.

- Ar fi simplu si frumos daca scenariul arab ar repeta, fie si doar in linii mari, scenariul revolutiilor din Estul Europei. Dar asta nu se va intampla. Atunci, scenariul era relativ simplu : dusmanul era lesne de identificat, atat ideologic cat si teritorial, liderul lumii ce statea sa se prabuseasca era cunoscut si binevoitor (Gorbaciov), popoarele din Estul Europei erau si ele (care mai mult, care mai putin) pregatite pentru democratia liberala. Intr-un fel sau altul, toti isi doreau acelasi lucru. Erau structuri ce puteau fi atacate si doborate, erau structuri ce puteau fi modificate, intoarse pe dos. Puteai, ca sa spunem asa, lucra cu materialul clientului.

Nu si acum. Acum diferenta dintre prieteni si dusmani a inceput sa dispara, « adevarul » se nuanteaza pana isi pierde consistenta, acum nu mai exista structuri pe care sa poti pune mana fie pentru a le distruge fie pentru a le modifica. Aici se merge pe apa si se vaneaza vant. Materialul clientului nu mai ajuta. Bine ati venti in post-modernitate ! Avem aici de-a face cu facaturi de state, dar in care – in decursul a mai putin de un secol – identitati diferite au inceput sa prinda radacini, cu schisme religioase majore transpuse politic (suni si shia, diferit impartiti in Bahrain sau Iran fata de Irak sau Siria sau Libia), cu interese divergente ale marilor puteri si cu o absenta a oricarui “Gorbaciov”. Avem aici de-a face cu o civilizatie (fara de care, usurel ironic, civilizatia occidentala de astazi ar fi aratat complet diferit) in care, atat pe partea israeliana cat si pe cea araba (sau persana), despartirea religiosului de politic, a Cezarului de Dumnezeu, abia daca incepe sa-si infiripeze o traditie.

[Nota : Dupa cum se poate observa, nici macar o trecere en miettes a situatiei nu poate da seama de complexitatea reala, desfasurata pe diferite niveluri, cand suprapuse, cand intrepatrunse.]

Iar asta nu e decat inceputul complicatiilor: avem aici oameni obisnuiti atat cu violenta cat si coruptia, oameni care au simtit pe propria piele discursul duplicitar al Occidentului, oameni pentru care democratia e un concept de import, la fel ca si nationalismul. Aici nu avem apa. Dar, mai presus de toate, avem aici petrol. Si avem aici Israelul. Combinatia, se stie, e exploziva – de unde si « pragmatismul » de care au dat dovada in ultimele decenii toate puterile lumii, indiferent daca s-au numit sovietici, americani, chinezi, francezi, nemti, italieni, englezi sau mai stiu eu cum. Un pragmatism intr-atat de transparent din toate partile, incat acuzatiile de ipocrizie au devenit, la randul lor, intrucatva ipocrite.

De aici a inceput lumea – atat din punct de vedere stiintific cat si religios. Tot aici are sanse sa si sfarseasca.

-          Obama a castigat alegerile pe un val de idealism, promitand « altceva » – si a fost luat peste picior de catre « realisti » pentru asta. Obama, insa, s-a dovedit mai « realist » decat si-au imaginat « pragmaticii », atat in politica interna, in managementul crizei, cat si in politica externa (din multe puncte de vedere s-a dovedit mai hawkish decat Bush, fara atata tam-tam – vezi bunaoara intetirea atacurilor/asasinatelor prin drone). Pe plan intern, a reusit sa-si alieneze nucleul dur, liberal (in sensul american), de stanga. Dar sa frustreze si nucleul dur, conservator (in sensul american), de dreapta. N-a fost nici rece, nici fierbinte. A fost pragmatic. A fost caldicel. Ooo, daca ai fi rece sau fierbinte ! Dar pentru ca esti caldicel, nici rece, nici fierbinte, te voi scuipa din gura Mea !

Asa si in politica externa si, mai cu seama, in cazul revolutiilor din lumea araba. Tocmai in momentul in care istoria se misca in directia idealismului promovat in campanie, Obama a ezitat cateva zile – suficient cat sa nemultumeasca pe toata lumea, dupa cum observa si Niell Ferguson in Newsweek (care, sub noul patronat, e tot mai subtirel si se misca la randu-i bezmetic, de la stanga la dreapta, asa, cam ca si Realitatea la noi, in cautarea unei identitati post-moderne). Asta e paradoxul pragmatismului: in teorie suna bine, practica, insa, il omoara. Tarziu, Obama pare sa fi inteles asta.

Avem aici de-a face cu o provocare postmoderna, care nu se mai incadreaza defel in tiparele « clasice » ale secolului XX. Dupa cum Primul Razboi Mondial a fost unul « decalat », utilizand strategii perimate, asa si razboiul impotriva terorismului musulman (ma veti ierta daca nu-i pun, deocamdata, majuscule). Asa si revolutiile din lumea araba.

Batalia pentru Orientul Mijlociu nu este inca pierduta. In fapt abia incepe, iar Obama se afla, deocamdata, intr-o pozitie cu mult mai favorabila decat si-ar putea-o imagina criticii inversunati. Critici care, intre noi fie vorba, ar trebui sai tina, pe furis, pumnii. Pentru ca aici nu mai e vorba de un om, de o tara sau de o administratie. Aici este vorba despre re-medievalizarea omului si despre post-modernism.

(va urma)

-

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "11 comments" on this Article:

  1. Nicolae spune:

    Atentie peste 50 de ani musulmanii vor fi majoritari in Europa .
    Familiile lor au 7-8 copii si vor deveni majoritari.
    Nu e gluma ,nici o tara care nu are minim 1,8 copii pe cuplu nu are nici o sansa pe termen lung .
    Atentie chiar si in SUA musulmanii vor controla din interior.

  2. Un om spune:

    Tu poti citi ce-ai scris?
    Rar am vazut un text fara inceput, fara sfarsit, cu idei alambicate si fraze parca luate cu copy-paste din alta parte, care sa se numeasca articol.
    O zi buna!

  3. raulcat spune:

    mi se par niste observatii de bun simt si o analiza mult mai realista decat cea facuta de theophylle

  4. victor L spune:

    @ ralucat,
    ca sa fim in ton: si eu cred ca ai cele mai slabe comentatii.

    • raulcat spune:

      e dreptul meu la opinie,sa am cele mai slabe ….comentatii..
      nu trebuie sa ma exprim complex si elevat ca sa am expertiza..
      pot sa spun simplu ce-mi place si ce cred..
      consider america cel mai democratic si mai “luminat’ imperiu care a condus lumea pana acum.iar obama mi se pare un tip destept ,cu mult bun simt si care vede altfel lumea decat tufisurile voastre ..
      astept sa vad lumina in ..comentatiile tale ..si nu cumva se scrie comentarii?mai bine scriai alegatii..

  5. mucenic spune:

    Sant in dezacord.
    Obama a venit cu gandirea lui Lenin, modificata de Sol Lewinsky, cu intentia nu idealista de a instaura socialismul.
    Americanii i-au dat un sut in fund la alegerile din Noembrie. Acuma a inceput demontarea tuturor deciziilor luate in ultimii doi ani, anularea legii de sanatate universala (Obamacare) prin blocarea fondurilor necesare si un atac frontal asupra programelor sociale (Medicare, Medicaid, etc) care consuma peste 50% din PIB.
    Evenimentele curente evidentiaza nu impotenta politica a administratiei Obama cat evaluarea gresita a situatiei, gen “infratirea intre popoare” si adoptarea tactica lui Clinton de a nu lua nici o pozitie pana nu vedem in ce directie merg evenimentele. Aceasta instabilitate este creata, dirijata si finantata de fanaticii arabi. Dece arabii migraza in emisfera crestina? Vor s-o cucereasca? Nu. Le place mai mult decat sub terorismul fanaticilor. Politica americana (exceptand Carter) avand drept campion pe Bush 43 a incercat sa democratizeze pe musulmani sugerand un stat democratic de tip occidental la fel ca Israelul.

    • viviana spune:

      stia el ce stia Iliescu asa cum demonstreaza ca stie bine si alde Basescu!

      Mr. Fumurescu, schimabarea mentalitatii unui bobor are nevoie de mult timp si o singura generatie, la randul ei confuza ca mai confuza nu se poate, nu aduce primavara. As vrea sa cred ca veti avea “forta” sa rezistati in continuare pe un site atat de ostil incercarilor dumneavoastra de a va lamuri si impartasi indoielile celor care va citesc. Auguri sinceri .

  6. Nelu spune:

    Hei Alin,

    Foarte interesante articolele tale, e o placere sa le citesc. Weekendul asta voi fi in Bloomington IN, daca daca ai ceva timp liber poate ne vedem la cafea.

  7. Nicu Zavoianu spune:

    Poporul prieten american continua sa ignore realitatile lumii vechi .
    De exemplu, fobia americana fata de un sistem medical universal este intrecuta numai de imensitatea dicrepantei dintre realitatile ‘de la fata locului’in mai toate situatiile critice si atitudunea ‘prectica’ americana.
    cu numai cateva zile in urma ascultam la radio marturisirile unei jurnaliste americane trimisa de CNN in Afganistan sa ácopere’situatia.
    Cunostintele locale cele mai elementare a le acestei ziariste erau nule.
    viziunea evenimentelor locale au fost percepute prin prisma experientelor dansi obtinute,in in Bloomington IN unde,sper, se poate consuma o cafeluta si se poate fuma o pipa cu Nelu in liniste.
    Cat despre pericolul unei revolutii comuniste adus de introducerea unui sistem de grije medicala universal in US of A, a se nota ca atat Anglia cat si multe alte democratii vestice au adoptat acest sistem ,unele din ele acum circa 60 de ani, cu un singur rezulotat palpabil :bunastarea cel ptin medicala a populatiei.
    Un consult medical GRATUIT, urmat de obtinerea de medicamente la un pret deosebit de accesibil, o admitere la un spital public si un tratament exceptional care TOATE costa 1% din salariul brutt, nu a pus ghilotina in functiune inca nici in U.K.,nici in Germania si nici in restul tarilor çivilizate’,pina in indepartata 9depinde unde stai cu casa) Australiei.
    INSA in mod sigur o va face in USA daca D-ne Fereste intra comunistii la Casa Alba cu Omu negru.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Alin Fumurescu


Alin Fumurescu

om Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)