joi, martie 28, 2024

Pentru o revolutie in educatie

Anul acesta am initiat impreuna cu Asociatia Secular-Umanista din Romania (ASUR) o serie de expozitii stiintifice interactive pentru copii. Dintr-un punct de vedere, evenimentele au avut foarte mare succes; cele doua editii au atras peste 20.000 de vizitatori, iar citeva zeci de scoli – inclusiv din provincie (Braila, Pitesti, Ploiesti etc.) au trimis grupuri organizate de elevi.

Pe de alta parte, acesti 1.500 sau 2.000 de elevi care au venit cu clasa la expozitie, de virste diferite, din Bucuresti sau din provincie, de la scoli private sau de stat, mi-au oferit o imagine, deloc favorabila, a invatamintului romanesc. Pe scurt, lucrurile arata cam asa:

  1. Elevii nu dispun nici macar de o bruma de cunostinte stiintifice. Vreau sa fiu bine inteles; nu ma refer la cine stie ce teorii avansate si complicate; ci la o perceptie intuitiva, de baza. Atunci cind discuti cu copii de 12-13-14 ani constati ca le lipsesc pina si notiunile elementare. Daca le spui de atomi sau molecule parca ai vorbi in sanscrita veche; compozitia apei este un mister profund, de conservarea energiei ce sa mai spun.
  2. Imensa majoritate a vizitatorilor, fie copii, fie adulti (!) nu sint capabili sa citeasca, sa inteleaga si sa urmeze o lista (scurta!) cu instructiuni. Fiecare experiment avea un panou explicativ – 2 sau 3 paragrafe in care se descria sumar fenomenul ilustrat plus o lista cu maximum 3 pasi pentru partea practica. Cam 80% din vizitatori se napusteau direct la butoane si comutatoare apasind pe ele si invirtindu-le in nestire, fara sa faca nici cea mai mica tentativa de a citi si de a intelege ce trebuie facut. Daca se miscau niste ace pe cadrane sau daca se aprindeau niste beculete plecau mai departe satisfacuti.
  3. O totala lipsa de curiozitate. Un exemplu tipic l-a reprezentat aparatul de electroliza; efectuata corect, la finalul demonstratiei se obtinea o bubuitura de toata frumusetea, cu conditia de a respecta instructiunile! Cele trei butoane, mari si colorate, trebuiau apasate un timp minim specificat si intr-o ordine precisa. Ce sa vezi, majoritatea vizitatorilor apasau haotic pe butoane apoi, deoarece nu se intimpla nimic spectaculos, treceau netulburati mai departe. Nu incercau sa citeasca explicatiile, nu-i intrebau pe supraveghetori de ce nu merge exponatul, nu-si puneau nici o intrebare; pur si simplu se duceau la alt stand sa mai apese pe niste butoane.
  4. Incapacitate de abstractizare, de gindire logica si de argumentare. De fiecare data cind am prezentat expozitia unui grup de elevi, am incercat sa-i fac sa descopere unele lucruri singuri, incurajindu-i sa construiasca si sa argumenteze un rationament care sa duca la explicarea unui fenomen sau al altuia. Aproape invariabil, in locul unei insiruiri logice de idei, sareau sa raspunda cu cuvinte izolate, cu iz stiintific, dar fara nici o legatura cu problema in cauza (intreb la un moment dat, „Din ce e compusa apa, din oxigen si…?” „Din oxigen si celule!” mi se raspunde…). Mai mult, indiferent ca nimereau sau nu raspunsul la intrebarile mele, nu am intilnit nici macar un caz in care vreun elev sa-si sustina si sa-si argumenteze pozitia.
  5. Elevii nu pun si nu-si pun intrebari. La sfirsitul fiecarui tur ii intrebam daca au nelamuriri, daca vor sa mai afle ceva. De obicei, se facea liniste…
  6. Esecul scolilor private. Un fenomen ciudat la prima vedere: invariabil, elevii „de la stat” au manifestat un interes mult mai mare decit cei „de la privat”, atit fata de exponate cit si fata de explicatii. Mai mult, cei mai interesati s-au dovedit copiii de la scolile din mediul rural sau din cartierele marginase ale Bucurestiului. Si la scolile private am putut observa o diferentiere – cu cit taxa de scolarizare era mai mare, cu atit elevii erau mai apatici. Nu glumesc!
  7. In fine, mai ales cei de la scolile private, sint obisnuiti sa primeasca lucrurile de-a gata. La expozitia din toamna am organizat un concurs; daca raspundeai corect la 4 intrebari (simple), primeai un rucsac. Foarte putini au fost capabili sa dea raspuns corect la toate intrebarile; de multe ori nici macar un copil dintr-o clasa. Ce conteaza, aproape toti se asteptau sa-si primeasca rucsacul, indiferent de raspunsurile date! Am fost chiar intrebat „Noi nu primim nimic? Macar un premiu ca am participat?

Concluziile de mai sus, de unele singure, ar putea fi usor atacate; pina la urma se bazeaza doar pe niste observatii personale, departe de rigoarea ceruta de un studiu sociologic. Pe de alta parte, ele nu fac decit sa ilustreze rezultatele fara echivoc ale nenumaratelor cercetari privind invatamintul romanesc: proasta calitate, ineficienta, absolventi sub-mediocri.

In cercetarea nu contam. In top 40 mondial intra Polonia, Cehia, Ungaria, Turcia si Slovenia; noi nu.[1] Intre primele 500 de universitati din lume se afla una din Croatia (Zagreb), una din Slovenia (Ljubljana), una din Serbia (Belgrad), doua din Ungaria (Budapesta, intre primele 400, si Szeged) si doua din Polonia (Varsovia si Cracovia, intre primele 400 amindoua); nici una din Romania nu intra in top.[2]

Poate ca imaginea cea mai sumbra o ofera rezultatele obtinute de elevii de 15 ani in cadrul testarilor PISA.[3] In toate clasamentele Romania se afla pe ultimul loc in cadrul tarilor dezvoltate; mai rau, dupa unele criterii se intimpla uneori sa fim depasiti pina si de tari precum Trinidad si Tobago![4]

Daca intram in detalii e si mai rau: Clasificarea se face pe 7 nivele (de la 0 la 6); aproape jumatate din elevii romani de 15 ani se afla la nivelul 1 sau mai jos, cu alte cuvinte sint practic analfabeti! Mai are rost sa continui?

Cauzele care au condus la acest dezastru sint multiple si necesita o discutie separata; putem totusi scoate in evidenta lipsa de leadership si de viziune a clasei politice. Nu, nu este vorba de o tinta facila, de un tap ispasitor. Pestele de la cap se impute; de pomana se tin discursuri inflacarate despre importanta educatiei, daca actiunile concrete, de zi cu zi, arata cu totul altceva!

Coruptia si plagiatul au devenit un mod de viata in invatamint, diplomele se cumpara, iar titlurile de doctor se fabrica. Scolile s-au transformat in forme fara fond. Am putea sa ne intrebam, ce rost are sa mentinem invatamintul obligatoriu de 10 sau 11 ani daca jumatate din copii nu capata un nivel de educatie care sa-l depaseasca pe cel al scolii primare?

Intrebarile sint multe, la fel si raspunsurile posibile. Un lucru este insa clar, in lipsa unui efort coerent, in lipsa unor oameni integri, buni profesionisti, situatia va continua sa se degradeze. In ultimele 10 luni s-au perindat la conducerea Ministerului Educatiei trei ministri; unul era agramat, iar ceilalti doi, plagiatori. Un alt plagiator face parte din Consiliul National de Etica (!), cit despre Primul Ministru, ce sa mai zicem…

Schimbarea trebuie sa inceapa de la virf. Avem nevoie de un Ministru al Educatiei capabil sa reformeze sistemul si sa-l curete de impostori. In acest context, informatiile privind nominalizarea Ecaterinei Andronescu ca viitor detinator al portofoliului sint de rau-augur.[5]

Va avea oare Victor Ponta intelepciunea de a nu o propune? O va respinge Traian Basescu?

Vom vedea in curind.

Puteti comenta pe pagina de Facebook dedicata reformei in educatie la http://www.facebook.com/AlexandruTomaPatrascu


[1] Scientific American; http://www.scientificamerican.com/article.cfm?id=the-worlds-best-countries-science

[2] Academic Ranking of World Universities – 2012; http://www.shanghairanking.com/ARWU2012.html

[3] OECD Programme for International Student Assessment (PISA); http://www.oecd.org/pisa/

[4] OECD Statistics from A to Z, Science proficiency: PISA 2009; http://dx.doi.org/10.1787/888932343152

[5] Mediafax, NOUL GUVERN USL: Structura Cabinetului şi nominalizările pe portofolii negociate până acum; http://www.mediafax.ro/politic/noul-guvern-usl-structura-cabinetului-si-nominalizarile-pe-portofolii-negociate-pana-acum-10398364

Distribuie acest articol

79 COMENTARII

  1. Da, cele mai multe concluzii sunt sustinute, documentate.

    Da, situatia este exact asa de neagra.

    Nu, nu depinde de ministrul Educatiei! Absolut deloc!

    Invatamantul unei tari este modelat de cererea sectorului real.

    In Ro, sectorul real e mult prea slab dezvoltat.

    De peste 20 de ani ne caznim sa dezvoltam invatamnatul prin ridicarea nivelului profesorilor si prin examene exigente. Mie imi este absolut clar ca nu asta este calea. Nu poti sa indesi in oameni cunostinte de care nu are nimeni nevoie.

    Cum iesim din acest cerc vicios?

    Numai prin prabusirea pe un nivel de trai sub limita de foamete. Numai suferinta schimba, binele nu….

    • @ Dedalus.

      Sigur ca depinde de ministerul educatiei.
      Este singurul care poate schimba sistemul, din care fac parte parinti elevi profesori.
      Si profesorii trebuie reeducati pentru a trece la un alt tip de invatamant, bazat preponderent pe valori si rationament in ajutorul carora sa vina insusirea de cunostinte.

      Numai Ministerul Educatiei poate face o schimbare de asemenea proportii.

    • „Nu, nu depinde de ministrul Educatiei! Absolut deloc!” Afirmatia corecta este „nu depinde numai de ministerul educatiei”, dar situatia dezastruasa depinde foarte mult si de minister. Toata lipsa de strategie pe termen lung vine de la minister, toata nebunia asta legata de ministri plagiatori, incompetenti, si chiar rau voitori, din ultimul an vine de la minister, toata subfinantarea invatamantului vine de la minister.

      • Daca nu ar exista deloc ministerul invatamantului, scolile ar fi obligate sa furnizeze instruirea pe care societate o cere.

        Ministrul nu poate tine loc de cerere.

        Presupunand ca ministrul al fi un geniu si ca ar putea sa revolutioneze sistemul aducand numia profesori integri si organisand examene drastice si corecte, cu ce ar ajuta asta invatamantul?

        Ar furniza niste genii de care nimeni nu are nevoie.

        Nici un mg de cunoastere nu este util daca nu este cerut de cineva.

        Degeaba stii sa lansezi rachete spatiale, daca nimeni nu are vreun interes sa lanseze rachete spatiale.

        Degeaba stii toata matematica posibila, daca nimeni nu are nevoie de ea.

        Si, degeaba te caznesti sa faci o reforma a invatamantului, daca nimeni nu are nevoie de oameni cu cunostinte.

        Ministrul educatiei este cel care raspunde de organizarea ofertei de educatie in functie de cererea de educatie. El nu creaza si nu poate crea cererea de educatie.

        Ministrul nu poate reforma nimic daca nu exista presiune pentru o reforma. Si presiune nu e pentru ca banii se obtin mult prea usor in lipsa oricaror aprtitudini si cunostinte. Cand iei bani suficienti fara sa stii mai nimic, de ce te-ai cazni sa inveti? Ca sa iei tot atat, sau chiar mai putin?

        In Ro nu exista cerere de educatie si nu va fi pana cand oamenii nu vor cunaoste o scadere a nivelului de trai sub limita supravietuirii. Atunci, nevoia va crea cererea de educatie, iar cererea de educatie va duce la reforma sistemului de educatie.

        • Din textul dumneavoastra, inteleg (sper, corect) ca sunteti adeptul liberalismului total. In educatie nu este chiar asa de simplu. Nu stiu nicio tara (stat) care sa lase complet educatia la mana cererii. Sunt de acord ca o parte, poate o buna parte, din educatie (si asta incepand, crescator, cu ciclul secundar) trebuie corelata cu cererea. Insa exista o alta buna parte care priveste obiective pe termen lung, valori perene, care nu trebuie afectata de cerere. Putem discuta mult si bine pe tema asta (lucrez in cercetare fundamentala si invatamant universitar, dar nu in tara).

          • Liberalismul, ca de altfel si orice doctrina, se refera la societati cvasistabile.

            Sigur ca nu se poate lasa in totalitate la indemana cererii.

            Dar in momentul in care 99% din cunostinte sunt clar inutile iar programa si sistemul continua sa umfle cunsotintle inutile, deja nu mai vorbim despre doctrine, ci despre deviatii majore ale managementului educational.

        • Nu cred ca invatamantul trebuie organizat ca o piata, pe cerere/oferta. Nu aveti de unde sti de ce va fi nevoie in 50-100 de ani.
          Afirmati ca niciun mg. de cunoastere nu este util daca nu este cerut de cineva. Nimic mai fals. Faptul ca nu se cer in mod expres cunostinte de istorie (a tarii, cel putin) sau geografia lumii nu inseamna ca persoana cu care discuti are vreo scuza pentru faptul ca nu stie pe ce lume traieste. Valoarea cunoasterii nu se exprima numai in bani.
          Ar fi multe de discutat pe aceasta tema si personal sunt dezamagit de evolutia invatamantului in ultimii 10-15 ani. Responsabilitatea e in mana tuturor; a parintilor in primul rand, apoi a profesorilor si a societatii. Avem nevoie de oameni competenti si daca nu-i putem gasi printre ministri poate ar fi cazul ca noi, romanii de rand, sa facem ceva.

          • Trebuie sa stii doar ce va fi nevoie peste 4-5 ani. Iar acest lucru este posibil.

            Cateva mecanisme de acest tip (se gasesc prin alte tari, nu le inventez eu):
            a) patronatele contribuie la identificarea necesarului de calificare
            b) universitatile se orienteaza singure spre ce se va cere
            c) exista un registru national in care sunt trecute veniturile absolventilor, pe categorii si meserii.
            etc.

        • Asa este; in Romania nu exista cerere de educatie, dar e o cerere mare de diplome. Auzeam pe la televizor oameni spunand ca invatamantul romanesc nu e corelat cu piata muncii. Eu nu cred ca e adevarat. Invatamantul livreaza ceea ce cere cel mai mare angajator din Romania (statul) – diplome. De asta e nevoie la stat; acolo nu te intreaba nimeni daca stii sa faci ceva, ci daca ai diploma pentru postul ala. Asadar invatamantul livreaza ceva pentru care exista o cerere. Acest lucru e mostenit (partial) dinainte de ’89; era si un banc prin anii ’80 (luat din „10 ani de umor negru romanesc”, dar mi-l amintesc si auzit):

          Un tip şi-a adus aminte că unchiu-său e mare în CC şi s-a gândit că poate îl convinge să-i facă rost de-o slujbă mai bună, aşa, cu bani mulţi şi muncă puţină.
          — Măi, aş putea să te fac director în vreun minister. Ai maşină, secretară, bani mulţi… E? Ce zici?
          Tipul primeşte bucuros şi pleacă. După un timp, vine înapoi cu coada între picioare.
          — Unchiule, nu-i de mine! E prea multă bătaie de cap. Vin la mine tot soiul de tipi şi mă-ntreabă tot felul de chestii şi eu habar n-am ce să le răspund.
          Unchiu-său se gândeşte puţin şi-i spune:
          — Bine. Atunci hai să te fac director în centrală. Nu mai ai atât de mulţi bani, dar restul nu prea se schimbă. Vrei?
          — Sigur că da!
          Pleacă tipul, dar nu trece mult şi vine din nou:
          — Nu mai pot, unchiule! E o harababură de nedescris… Probleme… Alergătură când la minister, când în întreprinderi….
          — Bine, mă! Te fac director la o întreprindere… Nu mai ai aceleaşi avantaje, dar nu e rău nici aşa…
          — Mulţumesc, unchiule, să trăieşti! Dar nu trece mult şi-apare din nou.
          — Iar ai venit? Ce mai vrei acum?! Eu nu ştiu ce să mă mai fac cu tine!
          — Unchiule, dac-ai vrea dumneata să mă faci un şef de serviciu undeva… Asta ar fi cea mai bună slujbă pentru mine… M-am săturat peste cap de funcţii importante…
          Unchiu-său se uită lung la el şi-i spune:
          — Îmi pare rău, nepoate, asta nu pot s-o fac. Ca să fii şef de serviciu trebuie să ai studii…

          E greu de crezut ca se va schimba ceva; cum vi se pare sa ai ca ministru al cercetarii pe cineva care nici nu are doctorat?

        • Total de acord cu rationamentul. Tot ce poate face ministerul este sa nu mai permita promovarea incompetentilor – nu vrei (nu ai nevoie) sa inveti foarte bine, atunci insa nu poti sa ceri sa ti se dea si diploma de bacalaureat/facultate etc.

        • „Degeaba stii toata matematica posibila, daca nimeni nu are nevoie de ea.” – tu te auzi cand vorbesti? Sau esti exact ca si copiii care apasa pe butoane, fara „rationamente” – da, cel putin asta aduce matematica !

        • Vreti sa spuneti ca daca s-ar desfiinta ministerul educatiei automat asta ar implica inchiderea universitatii spiru haret ? Sau a universitatii dimitrie cantemir ? Am inteles bine ?

          • Da.

            Ar ramane doar ca furnizoare de „Vanity certificates”, adica un fel de diplome de atarnat in sufragerie, pentru impresionarea musafirilor.

            S-ar desfiinta toate unitatile de invatamant care nu ofera cunostinte utilizabile pe piata muncii.

            Dar ar trebui ca si economia sa fie sprijinita printr-o politica a „creditului dificil”, astfel incat sa existe o legatura directa intre efort si venit.

            Acum partea prelevata din venitul viitor este prea mare, astfel incat traim bine pe seama pauperizarii copiilor nostri. Este posibil acest lucru pentru ca se obtin credite mult prea usor.

            in paralel, fiscalitatea ar trebui sa fie previzibila. Nu e nevoie de impozite mici sau mari, ci de predictibilitate. birocratia fiscala ar trebui redusa la declaratiile anuale pentru toate IMM cu cifre de afaceri mai mici de 100.000 EUR. Astfel s-ar sprijini start-up-urile.

            Si mai sunt si altele, dar nu e locul aici.

            Repet, nu se poate incepe trecerea de la prezentul comunist la capitalism doar prin liberalizarea economica si prin controlul absolut asupra invatamantului.

            Nici nu poti incepe trecerea la capitalism prn reforma invatamantului….

            Problema principala este insa ca reforma invatamantului ar trebui sa apara ca o consecinta impusa de stimularea economica, nu invers.

    • Depinde de toti, de la parinti si bunici pana la ministru. Suferinta de care vorbesti nu pare sa fi atins multe tari cu rezultate excelente la testele Pisa. Deci sigur se poate si altfel. Ministrul poate face foarte mult. De exemplu, o inspectie care da peste un analfabet in clasa a 8-a poate sanctiona toti profesorii care l-au promovat. Anul urmator profesorul nu va mai avea curjaul sa promoveze analfabeti.. si unii parinti se vor trezi cu rusinea pe cap.

    • Dan Cristea Contributors 6 Decembrie 2012 Extrase

      Românii nu au structură. La noi lucrurile nu au început, cuprins și sfârșit. Discursurile publice sunt alunecări continue de teren, din care, în final, rămâne doar un vast și nedefinit moloz. În el, pe undeva, zac (probabil) îngropate idei.

      Dr. Vlad Stroescu (hotnews 06.10.2012):

      Informația pe care o încasăm zilnic are un grad foarte mic de profunzime logică. De la știrile TV la informațiile medicale „de pe forumuri”, culorile peisajului urban care ni se impun conștiinței în fiecare minut, toate acestea, cel puțin astfel prezentate, sunt mult mai aproape de aleator decât de structura logică.

      Mircea Vasilescu, Dilema Veche nr.460 „…mass-media… ne propune un mic infern bramburit și nevrotic;”

      Supra-semnatul:

      Dublul limbaj comunist face ravagii și după două decenii ― „șopîrlele” lui Toma Caragiu, piruetele savuroase ale lui Marin Sorescu ș.a.m.d. au metastazat în fraze elevat-vide care, în loc să chiureteze nemilos, ocolesc, ba chiar mîngîie furunculele neexplodate induse de bacilii leniniști,. Rezultatul ? …o păsărească pretenţioasă care se abţine să spună ceva, în primul rând pentru că autorul nu are nimic de spus. Alţii sunt fermecaţi de el, cuprinşi de veneraţie în faţa vacuităţii sale maiestuoase şi convinşi că el conţine (sau măcar ascunde) misterul cuvântului scris (Roger Scruton).

      Precizare: boala „nimicului” poate fi mult mai insidioasă decît o prezintă Roger Scruton. S-au publicat la noi tone de eseuri, foarte clare, bine construite și tratînd subiecte importante. Dar pe sărite, fără continuitate, fără STRUCTURĂ. E și asta un soi de vacuitate maiestuoasă.

      Rezultatul-rezultatului ? Nici O structură. Lipsă de profunzime logică. Palavre. Infern bramburit și nevrotic. ANXIETATE !

      • Completare: rog pe toți cititorii să-și amintească CINE scrie de ani de zile sub lozinca „Nici așa, nici altminteri”. Q. E. D. Nu atac, mă îngrozesc !

    • ha ha ha.. ce bine am râs când am citit articolul.. de regulă zicem de americani că sunt proști, pe când noi ne credem sclipitori..
      Cine a fost într-un muzeu de știință din SUA a văzut cât se poate de clar ce receptivi sunt copii la experimentele oferite!!
      Nu putem să recunoaștem faptul că a memora nu înseamnă a fi inteligent!

      De 3 ori Bravo pentru articol!

  2. Lasa Toma, ca vei vedea ca de anul asta la bacalaureat iar va fi promovabilitate de peste 90% (vor pica doar o parte din cei ce nu se vor prezenta), deci nu se va mai puncta inovatia si punctul propriu de vedere. Oricum, cine gandeste nu va fi bine privit… Scoala se face cu Google si copiatorul!

  3. eu vad doua explicatii la corelatia directa taxa-apatie :)

    prima: la scolile private, copii fac chiar si lectiile „la scoala” – adica ajutati de cineva, probabil pe principiul parintilor „dau un ban, deci vreau sa fiu linistit acasa” – predati-i, ascultati-l, faceti temele cu el, eu acasa ii dau desene/tv si trash-food si-apoi il culc … si maine voi s-o luati de la capat cu treaba, ne-am inteles ?

    a doua: parintii isi debilieaza copii de mici prin temerile lor de a nu li se rani odraslele si lenea de-a face un efort si-a avea grija de ele: „nu pune mana”, „nu fugi”, „stai langa mine”, „nu te cocota” , „fii cuminte”; in loc sa stai langa el sa-l ajuti sa se catere, ca sa-si dezvolte abilitatile motorii, care ar implica sa-ti misti fundu’ de pe banca si sa stai sa-l prinzi, sau sa-i pui piciorusul unde trebuie …. e mai usor sa stai la o tigara cu alti parinti si s aurli la copil „nu te catara …nu asta … nu aia …” si eventual sa-i arzi si o palma sau doua daca indrazneste sa se catere; ce va invata copilul de aici? ca initiativa e pedepsita, ca e nashpa sa incerci lucruri noi; repeta scenariul asta timp de o luna si vei produce copilul docil decare ai nevoie – dupa care stai si mira-te ca nu mai are chef sa descopere nimic, ca asteapta sa-i fie totul adus de-a gata … :))

    iar la chestia cu adultii si butoanele – nu asta vedem toata ziua? daca e colorat si se rasuceste , clipeste, straluceste – este atragator si ne uitam, ca niste non-sapiens ce am/au devenit in urma tembelizarii produse de tv :)

  4. sunt realitati pe care le stim deja, prin urmare nu vad ce aduce nou ca si informatie articolul d-voastra. Cand am citit titlul ma asteptam la niscaiva idei despre ce ar trebui si cum ar trebui schimbat. In ultima vreme constat ca mai toata lumea se pricepe sa critice dar nimeni nu pune punctul pe i. Precum spuneati
    „Concluziile de mai sus, de unele singure, ar putea fi usor atacate; pina la urma se bazeaza doar pe niste observatii personale, departe de rigoarea ceruta de un studiu sociologic. Pe de alta parte, ele nu fac decit sa ilustreze rezultatele fara echivoc ale nenumaratelor cercetari privind invatamintul romanesc: proasta calitate, ineficienta, absolventi sub-mediocri.”

    Prin urmare …. ce facem?
    In afara de finalul politic si de ‘sperantele desarte’ ca cineva , candva va schimba actualul model?
    Oricum, pot si eu scrie cateva observatii personale in calitate de psihoterapeut /psiholog clinician / mama.
    1. creste numarul copiilor care nu fac fata unor cerinte minimale de promovare. parintii acestor copii incearca din ce in ce mai mult ( incurajati fiind de profesori) sa-si incadreze odraslele la CES( cerinte educationale speciale)
    2. un copil cu retard mediu este de cele mai multe ori incadrat in invatamant de masa ( 100% in mediul rural)
    3. manualele scolare sunt un dezastru
    4. scolile de stat nu au laboratoare ( fizica, chimie, biologeri si biologie)
    5. profesorii sunt incompetenti
    6. parintii pot sa faca cereri/sesizari la inspectoratul scolar –degeaba
    7. tehnologia este folosita complet aiurea – copii doar copiaza de pe net , nu stiu sa caute sa faca o prezentare, un grafic…
    Ma opresc aici, nu inainte de a mai spune insa ; este treaba societatii civile si nu a politicienilor sa schimbe ceva !

    • Am vazut intr-o sedinta cu parintii cum toti parintii erau de acord cu invatarea pe de rost a capitalelor statelor din America de Sud!!!

      Din pacate, si parintii sunt in majoritate indobitociti de dilema:

      a) sa promoveze ce e normal si natural, dar sa faca din propriul copil un paria, un neinteles al societatii care recita pe dinafara capitalele tarilor din America de Sud,

      b) sa promoveze non-valoarea, condamand copilul la prostire progresiva, dar asigurandu-i un loc in societate, acceptat?

      Cand tie, parinte, la servici, ti se impun standarde prostesti si vezi ca trebuie sa respecti prostia daca vrei sa aduci ceva copilului pe masa, ce faci? Faci pe revolutionarul, pierzand sursele de venit si prin urmare condamanandu-ti copilul, sau te resemnezi livrand prostiile ce ti se solicita, pentru a putea castiga cat ai nevoie?

      Si daca tu, ca parinte, esti obligat sa urmezi acest drum al rusinii, cum poti sa-i ceri copilului tau altceva? Si chiar daca i-ai cere, ce va face el? Ce-i spui, sau ce vede la tine?

      Crezi ca revolta pe forum impotriva sistemului de invatamant si injurarea ministrilor duce la ceva? Crezi ca se vor sinchisi vreun pic de tot ce scrii sau ce gandesti?

      De ce crezi ca-i doare pe toti in … de educatia nationala? Ca fix acolo ii doare, de la ministru pana la urlimul functionar….

      Raspunsul e probabil la indemana tuturor, dar ne ferim sa-l dam, ca e mai simplu sa injuram sistemul, cu asta fiind imapcati cu noi ca am facut tot ce trebuie pentru copii nostri. De fapt, ne revoltam doar pentru constiinta noastra, sa dormim linistiti.

      Ca nici noua nu ne pasa!!!

  5. Incontestabil, există o corelaţie constantă şi puternică între activitatea politică şi aceea culturală şi educaţională, în orice societate şi în orice epocă istorică. Aspectele grave semnalate probează, o dată în plus ce înseamnă progresul reprezentat de modernitate, respectiv împlinirea proiectului iluminist în societate şi în cultură. Lamentaţiile şi ţâfna de extracţie intelectualistă nu-şi au rostul. Eşecul istoric şi uman al modernităţii este monumental. Când cultura, adică arta, ştiinţa şi filosofia alunecă în ideologie, kitsch-ul, falsificarea şi verbiajul devin pericole mortale. Iar rezultatele educaţionale şi sociale nu întârzie să apară.

  6. Daca pui niste maimute in fata unor butoane, vor face la fel. Doua concluzii:
    1. omul se trage din maimuta (mai corect, este o maimuta)
    2. este nevoie de educatie ca sa depasesti stadiul de maimuta.

    • Eu inclin sa cred ca esecul se datoreaza in acest caz organizatorilor. Daca n-au reusit sa trezeasca interesul copiiilor pentru experimentul respectiv, experimentul in sine trebuie adaptat nivelului educatiei (si rabdarii) copiilor care viziteaza expozitia. O alta solutie ar fi introducerea treptata a elementelor.. primul experiment are un singur buton si explicatii in 2-3 propozitii simple evidentiate cat mai bine, al doilea e un pic mai ‘complex’ si tot asa..
      Poate ca sunt curiosi, dar curiozitatea lor n-a fost niciodata ‘exploatata’ de profesorii din scoala si copiii nu au facut inca asocierea, nu percep expozitia ca pe un loc in care vor descoperi ceva nou si interesant. Cu atat mai putin daca au fost obligati sa participe..

  7. Sunt deacord cu unele din concluziile acestui mic studiu sociologic, dar cu o mica rezerva. Eu ca profesor am un sistem de evaluare: daca un copil din 10 nu intelege lectia, este problema lui. Daca 9 copii din 10 nu inteleg lectia, este problema mea.

    V-ati gandit domnule Patrascu ca poate nu numai copii sau adultii au fost de vina pentru acest esec? Poate indicatiile erau lungi, sau scrise in limbaj prea tehnic, sau cu un text mic, greu de citit, sau efectiv afisate neatractiv?
    V-ati gandit poate sa faceti unele din experimente dumneavoastra, sa deschideti gustul publicului sa incerce?

    Astfel de initiative stiintifice sunt foarte laudabile si bine venite, dar marea masa a romanilor nu este obisnuita cu interactivitatea, multi se tem „sa nu strice ceva”. Noi avem un sistem de invatamant analog din pacate, care nu incurajeaza curiozitatea si inputul din partea elevilor. Deaceea este nevoie, exact ca la copiii mici, sa fie mai intai incurajati, indrumati, sa li se dea un exemplu, apoi deabia sa fie lasati sa experimenteze.

    • Domnule profesor, va multumesc pentru modul frumos in care v-ati prezentat sistemul de evaluare. Desi il practic si eu ca profesor, nu i-am gasit pana acum o forma frumoasa de a-l pune sub forma unui text.

      Omul modern mai sufera de o boala (lucru pe care uneori il constat si la mine): lipsa de rabdare. Cu toate ca detinem acces la din ce in ce mai multe informatii, devenim din ce in ce mai lenesi si este greu sa cautam noi insine un raspuns. Asteptam ca el sa ne fie dat mura-in-gura.

      Referitor la listele cu instructiuni simple pe care copiii trebuie sa le parcurga, imi voi da cu parerea. Din pacate (din fericire) nu am vazut acele liste sau acele instructiuni pentru ca nu sunt in Romania. Ma intreb insa daca cei care au scris instructiunile au vazut vreodata un manual de asamblare a unei mobile IKEA, Kika, XXXLutz, Skonto, etc. Cate cuvinte contin acele manuale. Pai… zero?!? Adica pentru a efectua experimentul si a-i bucura ochii nu e nevoie de aproape nici un cuvant, mai totul se poate aseza grafic, in imagini sugestive. Explicatia fenomenului insa necesita un text, insa copilul (daca vrea) il va parcurge dupa experiment. Este o diferenta intre un experiment stiintifica care necesita o documentatie laborioasa si care are un rezultat necunoscut si unul de popularizare in care rezultatul e bine stiut si documentatia poate fi citita dupa experiment.

      Ieri studentii mei au fost foarte surprinsi pentru ca am asistat la un curs al unui coleg, in banca cu ei. Adica cum? Profu’ sta la curs ca un student!?!? Adica cel care tine alt curs vine ca student la alt curs?!? Fireste. Pentru ca vreau sa vad cum gandesc si altii, pentru ca vreau sa aflu lucruri noi intr-o arie de cercetare. Cati dintre profesorii din Romania merg mai departe de manual, se perfectioneaza continuu. In aria mea (retele de calculatoare) le-am spus studentilor ca stiinta nu se opreste niciodata si ca viteza cu care invatam este mai mica decat viteza progresului. Dar ne straduim sa stim cat mai bine din cat mai multe si cat mai noi.

      • Scopul invatamantului primar, gimnazial si in majoritatea cazurilor si liceal (fac exceptie scolile profesionale si cele de arte si meserii) nu este sa te pregateasca pentru o anumita meserie, sa te faca inginer/doctor/arhitect/avocat etc… scopul invatamantului preuniversitar este sa creeze elevului o baza solida de cunostinte pe care sa poata cladi, in orice directie va dori sa continue. Eu am terminat o facultate pe care majoritatea o considera umanista dar am facut liceul la clasa de informatica – 5 ore de matematica, 4 de fizica, 8 de informatica/saptamana, 36 de ore in total/saptamana. La ce mi-au folosit? In primul rand m-au invatat sa gandesc, mi-au structurat rationamentul si mi-au crescut increderea in mine. Faptul ca am facut facultatea pe care mi-am dorit-o inca de cand eram la gradinita e irelevant. Daca as fi dorit sa fac orice altceva, as fi putut, pentru ca scoala pentru asta m-a pregatit.

        • Nu e vorba numai despre continut. Orice materie se paote invata in 2 feluri:
          a) Prin memorare/reproducere
          b) Prin intelegere si operationalizare

          In acest moment, bazele culturii generale ar trebui sa fie puse pana prin clasa a VI-a – a VII-a. Dar tot in acest timp trebui sadit spiritul critic (in Israel de exemplu treagba asta e destul de bine pusa la punct).

          Apoi o parte importanta ar trebui sa se orienteze spre mecanismele specifice invatarii si actualizarii. Asta ar merge cam pana prin calasa X-a.

          Ultimele 2 clase ar trebui orientate spre meserie/domeniu. Astfel incat sa se asigure integrarea sociala indiferent de urmarea unei facultati in continaure.

          Bacalaureatul ar deveni astfel un examen mai degraba de ritual decat de verificare. Penbtru ca oricum, sa fim seriosi, chiar crede cineva ca unul care pica Bacul nu stie nimic comparativ cu unul care il trece?

          O astfel de abordare presupune schimbarea fundamentala a organizarii invatamantului, dar pornind de la obiective catre continut si nu invers cum se tot incearca de 20 de ani.

          In orice caz, pe asemenea coordonate ar trebui purtata discutia despre reforma invatamantului, dar tinind cont tot timpul de faptul ca trebuie coordonata cu legarea venitului de efort, adica cu o adevarata reforma a economiei.

  8. Vad ca sunteti de la ASUR , pai poate nu stiu copii sa citeasca ,da daca ia-ti fi vazut pe strada ce mandrete de cruci fac cand trec pe langa biserici sau chiar o amarata de troita hidoasa facuta de vre-un exaltat, nu-i mai judecati asa de aspru.

  9. Cred ca este important cum se preda la clasa si ce background au parintii plus cum inteleg sa isi educe copii. Sunt si eu parinte, copilul meu are 3 ani jumate si deja ne uitam pe diferite enciclopedii pentru copii sau distrugem jucariile sa vedem cum functioneaza. Invariabil avem comentarii : „Sa vedem daca merge sau cum merge sau hai sa incercam! ” Am fost uimita cand am fost racita in pat si mi-a explicat ca globulele albe se bat cu virusii si d-aia sunt eu bolnava :). Ii aratasem din ce e format sangele cu vreo doua saptamani inainte pe pozele dintr-o minienciclopedie ilustrata :). Stie ca apa se transforma in vapori si ingheata…practic ca am pus-o la frigider, am dezghetat-o si am fiert-o impreuna. Mergem in natura si observam gandacii, ramele, paianjenii, florile si pasarile. Stie care e „principiul de functionare al unui vulcan”. Sunt doar cateva exemple…
    Pentru mine este clar ca invata cu placere si repede atata vreme cand il implic in experimente palpabile, cand incearca si da rateuri (le-am pus masinutelor ” roti” triunghiulare, patrate si rotunde si am facut curse prin casa sa inteleaga diferenta si care se potrivesc scopului).
    Copiii pot intelege foarte repede daca educatorul (parinte sau profesor) stie sa ii implice si ii lasa sa greseasca! Uneori suntem siguri ca elevii stiu lucruri evidente fara sa ne amintim ca si noi, la randul nostru, le-am invatat prin experimente de-a lungul timpului. Parghia, planul inclinat, scripetele faceau parte din viata de zi cu zi in curtea bunicilor nostri dar cati din copii nostri folosesc un scripete sa mute o greutate, o pana sa sparga mai repede o buturuga, sau banalul unde trebuie sa apesi sa se rupa mai repede un bat? Si cati dintre noi ne intrebam copiii „DE CE crezi tu ca functioneaza asa?”

    • Bietul copil. Cum ramane cu Mos Craciun si Zana Maseluta? :)
      Glumesc. Felicitari. Daca jumatate din parinti ar face la fel, probabil am fi in topul testelor Pisa.

      • :) Zana maseluta mai trebuie sa astepte insa Mos Craciun ” vine cu racheta spatiala care e mai viteza si mai mare” :) asa cum am auzit de la pustiul meu. Treaba cu renii e demodata si sunt prea multi copii la gradinita sa incapa toate cadourile…:)

    • Vei observa cu timpul ca pe masura ce acest spirit critic (in sens filosofic) si de cunaostere ii este insuflat copilului, sansele sale de a fi acceptat in societate vor scadea.

      Referentialul de cunoastere este eronat in acest moment, dar daca nu te raportezi la el, nimeni nu te recunaoste, esti cosniderat prost, nebun….

      Ce vei face:
      a) vei insista pe acest drum, constienta fiind ca sansele copilului scad pe masura ce il sprijini?
      b) vei abandona, indrumand copilul sa invete tampeniile de la scoala, doar pentru a-i asugura un viitor hidos, dar sigur?

      Eu cred ca daca la Nurnberg au fost condamnati cativa potentati nazisti pentru genocid, la fel ar trebui condamnati (simbolic vorbind) si cei care, in ultimii 20 de ani ne-au adus in situatia de a cauta cai de iesire din aceasta dilema macabra.

      • In mod sigur voi insista pe acest drum indiferent ce cale va urma. Eu cred ca este important pentru el sa stie sa aleaga singur, sa isi motiveze deciziile, sa fie pe picioarele lui. Cred ca se poate adapta diferitelor medii, cercuri, societati daca baza este solida, daca stie sa extraga din experienta lui informatiile care il ajuta la momentul respectiv. Nu conteaza daca mediul este la alt nivel. Nu trebuie sa demonstrezi tot timpul ca esti cel mai destept, cult sau informat ci sa stii sa folosesti exact ce si cat trebuie sa atingi obiectivele :).
        Dar nu numai informatia este importanta. Eu m-as considera un parinte insuficient de bun daca fiul meu va fi geniu in matematica de ex. dar nu stie sa schimbe un bec sau sa isi faca singur de mancare sau va intra in depresie de cate ori pierde ceva in viata.
        Ca parinti, incercam sa ii oferim o baza astfel incat mai tarziu sa aiba suficienta flexibilitate si adaptabilitate. Pana la urma nimeni nu stie ce va fi peste 20 de ani nu?

        • Mie mi se pare putin ciudat sa inveti pentru a sti cat mai multe pentru a sti cum sa faci pe prostul…

          Reveind la partea practica, va fi probabil extrem de dificil pentru oricine merge pe acest drum sa-si gasasca anturajul potrivit. Socetatea inca nu diferentiaza aceste grupuri sociale intr-un mod inteligibil, astfel incat e greu sa-i gasesti pe cei care iti seamana.

    • Aveti dreptate.
      In 1983 am nascut al 2-lea copil si am ramas in concediu fara plata pana a implinit 2 ani(la fel am ramas acasa in concediu fara plata intre 1980-1982 cu primul copil) si-mi amintesc bine cat de mult a contat pentru primul copil ca eu eram acasa, ca eram mult la dispozitia lui, ca ii puteam explica multe, ca aveam mult timp sa ne plimbam, ca aveam mult timp si puteam sa-i raspund la vesnica intrebare: „De ce ” ?!
      Cei apropae 4 ani cat am ramas acasa cu cei 2 copii au fost, cred eu, anii in care copiii nostri au inteles multe si s-au apropiat unul de altul si de noi.
      Apoi au venit anii de cresa si gradinita si scoala si stateam mai putin cu ei decat inainte, dar mereu a fost o prioritate timpul alocat educatiei celor 2 copii ai nostri.
      Conteaza enorm si cat timp aloca parintii pentru cresterea copiilor(timpul parintilor alocat copiilor este azi altul decat in anii ’80), conteaza si ceea ce ofera scoala.
      Am terminat un liceu foarte bun in provincie in 1974, apoi o facultate foarte buna in 1979 desi parintii mei erau oameni foarte modesti, dar mereu mi-au spus sa invat dandu-mi ca exemplu profesorii de la scoala sau inginerul de la ferma unde tata era tractorist!!
      In opinia lor, ei erau modelele de urmat, facusera scoala si ajunsesera oameni apreciati.

      In opinia mea, din pacate in Romania educatia s-a degradat treptat in ultimii 20 de ani, la fel ca toate celelate valori ale societatii.
      Cand vedem ca toti neavenitii ajung in fruntea tarii, care mai de care cu doctorate si masterate si cu diplome luate la ID(fara sa ajunga la scoala !!) iar oamenii de valoare NU au loc de ei, ce loc sa ne mai asteptam sa aiba scoala in societate ?!

    • Cea mai mare greseala a fost si este invatamantul obligatoriu.
      Nu vad de ce trebuie scolit cineva caruia nu-i pasa. Asta e vina sistemului. Una din ele.
      Vinile dascalilor: lipsa de daruire si/sau lipsa constiintei. Stiu, salariu mic etc.
      Si iar ajungem la sistem care tine cu dintii de aparatul bugetar imens pe care-l pastoreste…

  10. Sunt de acord cu concluzia generala ca invatamantul romanesc este la pamant, dar cred ca acordati o importanta exagerata partii reale/stiintifice.

    Nu ma surprinde faptul ca elevi de 12-14 ani nu stiu ce-i un atom. Cunosc destule persoane inteligente, absolventi de facultate, cu rezultate academice foarte bune care nu au habar mai mult decat amintiri vagi de cand au tocit pentru vreun test in liceu. Ma surprind toate cazurile de violenta in scoli si lipsa reperelor morale pentru noile generatii.

    Trebuie avut in vedere si contextul in care ati facut aceste observatii. Excursiile cu clasa sunt bucuria oricarui elev nu pentru ca o sa invete ceva nou si o sa vada ceva interesant, ci pentru ca nu se mai face scoala. La expozitiile dumneavoastra nu au venit doar copii curiosi si interesati de stiinta, au venit copii de toate felurile, timizi sau vorbareti, sportivi sau studiosi, din diferite medii familiale si culturale. Mi se pare ca emiteti niste judecati prea aspre si generalizati prea repede cand vorbiti despre „incapacitate”, „lipsa totala”, „nu sunt capabili”.

    Sunt admirabile intentiile si realizarile asociatiei dumneavoastra, dar mie personal imi creeaza o usoara impresie a unor modele americane aplicate intr-o tara in care prea multi elevi nu au acces la apa curenta. Sper totusi ca aceasta experienta nu v-a demoralizat prea tare si veti continua lupta impotriva ignorantei, poate cu ceva mai multa compasiune si intelegere.

    • Alexandru Evanghelidis, subscriu celor spuse de dvs. (inutil sa mai adaug ceva)…

      @Mihai Damian
      pentru punctul 1. Dumneavoastra in ce scoli ati invatat?! Din cate imi aduc aminte, pe vremea mea, existau laboratoare de fizica, chimie, biologie si noi chiar faceam experimente in acele laboratoare. Uneori doar lipsa unor substante (dotarea slaba in perioada acelor ani) facea ca unele experimente sa fie facute doar demonstrativ, de catre profesor, nu si de catre noi, elevii, la masa de lucru…. Adica noi chiar am disecat broaste, la biologie, chiar am combinat substante la orele de chimie, chiar am facut masuratori cu aparatura din laborator, iar interesul nostru, ca elevi, crestea pentru aprofundarea cunostintelor, pentru fiecare obiect de studiu… Dupa momentul ’89, invatamantul a luat-o razna, profesorii s-au blazat, elevii au inceput sa-si piarda bunul simt si respectul, fapt care a dus la un total dezinteres in actul didactic, intr-o societate care s-a modelat dupa altele, exterioare (occidentale), proaste (s-a demonstrat). In rest, de acord cu dvs.

      Incetati sa mai puneti Romania la coltul de rusine, din cauza unor rebuturi care au ajuns in varf prin inlesniri din afara. Daca ne apucam, la momentul de fata, sa facem analiza unui sector, separat de conditiile in care acesta a evoluat, facem o mare greseala…

      Dle Alexandru Toma Patrascu, felicitari pentru initiativa! Nu va lasati descurajat de constatarile pe care le-ati expus – sunt reale, dar nu-i o tragedie. Copiilor (si chiar si adultilor) trebuie sa le atrageti interesul, nu asteptati ca initiativa sa vina din partea lor… Captati-le atentia, incercati sa-i atrageti, interactionati cu ei – daca vedeti ca nu-si manifesta (inca sau de la inceput) interesul/curiozitatea – veti avea raspunsuri surprinzatoare din partea lor. Asteptati-i cu un discurs si cu o prezentare care sa le deschida apetitul (vorba aceea nu-i intamplatoare: „Pofta vine mancand.”).

      Toate cele bune!

      • @Elena am absolvit cel mai bun liceu teoretic din Sibiu in 1990 si n-am disecat in viata mea vreo broasca. Am facut trei ani la facultatea de matematica cea mai buna din Romania si am invatat foarte multe teorie si prea putina practica. Nu spun ca invatamantul dinainte de 1989 nu avea si parti bune, nu cred ca l-am pus la colt.

  11. domnule Toma Patrascu, este interesanta procuparea dumneavoastra dar, ar fi si mai interesant, daca ati investiga cui foloseste acest lucru. Si veti descoperi, cu stupoare, ca marile companii (multinationale, transnationale, cum vreti sa le ziceti) sunt cele mai interesate de acest lucru. O sa-mi spuneti ca, din contra, ele promoveaza tehnologiile. Haideti sa va spun ceva: ptr acest lucru ai nevoie de o mana de oameni. In rest ai nevoie de fraieri care sa se conformeze fara sa zica nimic. Si va citez: „Ce sa vezi, majoritatea vizitatorilor apasau haotic pe butoane apoi, deoarece nu se intimpla nimic spectaculos, treceau netulburati mai departe. Nu incercau sa citeasca explicatiile, nu-i intrebau pe supraveghetori de ce nu merge exponatul, nu-si puneau nici o intrebare; pur si simplu se duceau la alt stand sa mai apese pe niste butoane.” N-ati avut niciodata probleme cu tel mobil, cu bancile, sa vedeti ce raspunsuri inepte primiti? Si ca nu sunt in stare sa rezolve mare lucru? Acestea sunt motivele. Pana si directorii sunt din acealsi aluat. habar nu au de logica si nici nu-i intereseaza. Ce nevoie ar avea de angajati curiosi, care sa puna intrebari incomode si sa le demonstreze ca gresesc? Asa ca, nu stiu in ce masura invatamantul poate schimba ceva daca asta e directia in care se merge.

    • Te inseli rau. Multinationalele sunt primele care au nevoie de oameni care gandesc singuri. Pentru ca, in ziua de astazi, munca manuala nu se prea mai face cu oameni (mai exista in tarile de lumea a treia, si la noi inca dar asta nu mai dureaza mult, este rentabil doar atata timp cat salariul este mai mic decat merita investitia intr-un robot si manopera nu trebuie sa fie prea specializata). De ce credeti ca, in State, majoritatea facultatilor de top (alea care conteaza) au finantare majoritara din fonduri private ale companiilor? Doar pentru scutirea de taxe? Multinationalele investesc in invatamant tocmai pentru ca au nevoie de oameni pregatiti si creativi (chiar daca sunt critici), asta face diferenta intre produse. Dvs. sunteti din alt film si asta o pot intelege doar din perspectiva in care aveti un job fara viitor, fara siguranta zilei de maine (data de o calificare cat de cat si de o cunoastere buna a meseriei). Altfel, nu vad nici un motiv pentru a gandi alfel. Si in Romania lucrurile stau la fel, anumite multinationale investesc in domenii de invatamant in care au interes (vezi IT-ul spre exemplu in care s-au investit multi bani directionati spre facultatile de profil pentru a ajuta sa pregateasca absolventii mai bine pentru piata muncii). Din pacate, la noi, domeniile interesante sunt foarte putine si asta vine din lipsa unui invatamant gimnazial de calitate.
      Ideea ii ca firmele private au tot interesul sa aiba oameni buni in piata pentru ca oamenii bine pregatiti fac diferenta in afaceri. Desigur, nu vorbim acum de langoserii ci de firme serioase cu viitor (indiferent ca este it, minerit sau mecanica). Faptul ca la noi nu sunt salarii mai mari are cu totul alte cauze nicidecum ceea ce spuneti acolo. Dar subiectul este mai vast, nu are rost sa ma intind la cauzele astea acuma.

  12. Interesant. Pe vremea mea, la 14,15,16 ani eram preocupati de pisica lui Schrodinger si purtam in prezent vina neimplicarii in viata Romaniei. Poate cei care acum se uita doar la butoane vor duce Romania pe un drum normal. Generatia mea, esec total….

  13. Ei nu se poate! Jos palaria!
    Sursele citate la sfarsit m-au impresionat. As fi foarte incantat sa vad macar un sfert din articolele din presa scrise asa profesionist.
    In felul acesta vad clar contributia autorului, citarile externe, corelatiile dintre ele.
    Frumos.
    Dezamagit insa de realitatea cruda descrisa in articol. Nu trebuie sa ne miram ca Romania se indreapta intr-o directie gresita.

  14. Eu nu cred ca dracul e atit de negru. Ma rog, la nivel national e chiar mai negru, dar in cazul grupurilor de copii aflati in vizita e vorba de un pic de viclenie. Eu as fi facut asa:
    1/ divide et impera: grupuri mici, de maxim 10 copii;
    2/ tot divide et impera: copiii dintr-un grup sa nu fie in aceeasi clasa; pe cit posibil, sa fie ori de la serii diferite din aceeasi scoala, ori de la scoli apropiate pentru ca de obicei exista o competitie intre aceste entitati. Se stie ca meciurile cele mai inversunate sint intre echipe din aceeasi regiune sau oras.
    3/ premiul potrivit: cind eram copil voiam masinute teleghidate sau ciocolata, nu ciorapi, pijama, ghiozdan. Nici rucsac.
    4/ supapa: daca maimutele vor sa apese pe butoane, le faceam o masinarie special pentru asta si le spuneam: acum apasam pe butoane ca maimutele. Gata, ati terminat? Acum hai la treburi serioase. Iar daca la treburile serioase ei continuau sa se comporte ca maimutele ii trimiteam inapoi, la standul respectiv.

  15. Reforma in educatie presupune un efort pe termen lung. Sistemul de educatie progreseaza treptat, evolueaza intr-un mod sinuos care presupune uneori si stagnare ori intoarcere la stadii anterioare.

    Principalii factori care produc si constrang reformele in educatie sunt de natura politica si institutionala. E nevoie de vointa politica si angajament institutional pentru ca transformarile sa se produca. Altfel ramanem in domeniul vorbelor si exemplelor fara numar care insa nu au nicio sansa sa produca efecte reale. Este ceea ce riscam cel mai mult astazi.

  16. Din pacate, situatia invatamantului romanesc cam asta e. In schim, il avem pe Gigi Becali in parlament. Si pe Capatos la televizor…

  17. Din aceasta situatie numai Dumnezeu ne poate ajuta sa iesim. Din aceasta cauza Religia are un rol foarte important in scoala. Doamne ajuta!

  18. Cateva comentarii :

    1. Invatamantul nostru nu este in mod traditional axat pe experiment sau pe dezvoltarea curiozitatii elevului. Acestuia i se cere sa reproduca cat mai fidel cele spuse de profesor sau scrise in carte.

    2. Este o eroare foarte raspandita ideea ca „daca e privat e mai bine”. Cu toate ca esecul generalizat al universitatilor private ar trebui sa ne spuna ca cel putin in domeniul invatamantului lucrurile nu stau asa.

    3. Dificultatea de-a rationa logic nu este din pacate o tendinta care se observa doar la noi : suntem intr-o perioada in care goagal si wikipedia fac sa para ca toate cunostiintele sunt „ready-made” si nu e nevoie de nimic in plus. Am propus la un examen studentilor mei de anul trei din Franta o problema simpla de geometrie care o faceam prin clasa a saptea. Demonstratia consta intr-un rationament de o linie, care insa nu era sugerat deloc in enunt. Rezultatul : catastrofal.

    4. Cu un ministru al cercetarii rector si … doctorand, nu prea avem sperante. In loc ca acest rector sa fie denuntat ca o rusine nationala e uns ministru.

    5. Felicitari pentru expozitiile interactive.

    • @Mihai Damian – Sunteti profesor?
      „Am propus la un examen studentilor mei de anul trei din Franta o problema simpla de geometrie care o faceam prin clasa a saptea.”
      Despre „pe care” ati aflat? Cum ar suna propozita dumneavoastra?
      „Am propus la un examen studentilor mei de anul trei din Franta o problema simpla de geometrie pe care o faceam prin clasa a saptea.”
      Sunt extaziat de capacitatea demonstrata de cei care se pronunta cu privire la invatamant. Domnul Stefan Vlaston, profesor de matematica si fost director la Liceul „Petru Poni”, reprezinta tipul de astfel de personaj. Nu are importanta ca absolvenii acelui liceu nu sunt capabili sa treaca examenul de bacalaureat decat in proportii de cateva procente. Important este ca astfel de oameni se pot pronunta cu privire la ceva ce nu sunt in stare sa demonstreze in viata reala. Daca elevii domnului Vlaston ar fi absolvit Magna cum laude in proportie de 90% as fi inteles implicarea domniei sale in reformarea invatamantului. Asa, insa….
      Si citesc pe acest site pareri care mai de care mai abracadabrante din partea unor persoane care nu gasesc nimic injositor in a-si asocia numele cu Stefan Vlaston, fabricant de rebuturi. De ce m-as mira – provatizati, distrugeti statul, aruncati copilul…. Ce ne facem, insa, cand ultimii 23 de ani n-au demonstrat nimic altceva decat ca, dupa 45 de ani in care statele „democratice” au avut un adversar si au trebuit sa ii opuna acelui adversar un exemplu de corectitudine si grija fata de cetatean, odata ajunse singure pe harta s-au repezit sa copieze cele mai negre exemple ale societatii comuniste, in care cetateanul nu mai conteaza si este indobitocit tocmai cu scopul de a nu reprezenta un potential pericol.
      Dati oamenilor bile colorate – ipod, ipad, tv 3d, mii de programe, internet, iluzii…. Nu ii lasati sa gandeasca. Fabricati muncitori cu un singur tel in viata – bani, cat mai multi bani. Munca 24 de ore pe zi, 7 zile din 7, 30 de zile pe luna, stres-ul pierderii banilor castigati (a salariului), nesiguranta zilei de maine. Nu scoala in care sa inveti sa gandesti, asta nu te poate face muncitor bun, te face doar nefericit si alienat, ci scoala din care sa iesi doar doritor sa muncesti pana la moarte pentru iluziile societatii de consum.
      Comunismul s-a prabusit sum impulsul celor care invatau. In prima linie erau studentii. Mai exista, astazi, vre-un sindicat studentesc implicat in viata de zi cu zi? Daca da, va rog sa mi-l aratati.
      Discutii sterile despre calitatea invatamantului…. In Franta, absolventii de facultate nu mai stiu sa scrie dupa dictare. Oameni buni, scopul omului pe Terra nu este munca. Comunistii pretuiau munca ca mijloc si foloseau butada: „Munca l-a facut pe om”… Scopul omului este gandirea nu munca. Din cauza asta grecii ne-au dat filozofia si teatrul si democratia. Pentru ca aveau timp sa gandeasca. Noi producem tehnologii care subzista 6 luni si care, mai apoi, sunt inlocuite cu alte tehnologii care rezista si mai putin….Si credem ca asta este ceea ce ne lipseste. De fapt ne lipseste linistea si siguranta zilei de maine. Increderea ca in lumea viitorului copiii nostri vor putea trai. Hai sa incercam sa privim cu obiectivitate la ceea ce ar trebui sa facem.

  19. 1.Invatatul pe dinafara este singura metoda practicata pe scara larga in Romania (exceptiile sint………..exceptii) la toate nivelurile de scolarizare (inclusiv in universitati).

    2. In opinia mea reforma Funeriu a fost respinsa in primul rind de… profesori. In universitati caderea guvernului MRU a fost salutata imediat cu discutii de genul „acum se vor relaxa criteriile de promovare” (ceea ce s-a intimplat cu viteza luminii).

    3. Am de multe ori impresia ca profesoratul (la orice nivel) a ajuns o ocupatie…. COMODA. Schimbarea de paradigma implica dorinta, munca, framintari, nopti nedormite, adica activitati ….incomode! Am intrebat cu vreo 6-7 ani in urma o asistenta de ce a ramas la facutatea pe care a abolvit-o mediocru. Mi-a raspuns ca voia sa ramina in Bucuresti si alt serviciu nu si-a gasit!?!? A cotizat din greu si a ajuns in fine …doctorand, ca urmare a legii Funeriu.
    Se poate demonstra acest lucru: citi politicieni sint implicati in invatamint (directorii de scoala toti sint numiti politic), iar parlamentarii nu se simt impliniti daca nu ocupa o catedra la vreo universiatate (s-au prezentat liste intregi de politruci-profesori). Nu ei scriu carti, articole sau participa la conferinte. Nu ei isi scriu lucrarile de doctorat. Nu pot citi mai nimic in vreo limba straina, de scris nici nu mai pomenesc. Din pozita lor isi permit sa angajeze… sclavi. De cele mai multe ori nu vin la ore. S-a mai discutat aici de sclavia universitara. Si foarte interesant obtin cu usurinta gradul didactic de lector (chiar daca nu au modulul psihopedagogic cum este actualul „model”) sau conferentiar (deoacamdata gradul de profesor este blocat de necesitatea obtinerii abilitarii). Dar cu actualul parlament si guvern se va rezolva imediat si acest aspect.
    Studiati CV noilor alesi si veti ramine surprinsi de marea valoarea a parlamentarilor romani, desi practica ne arata cit de dezastruosi sint din mai toate punctele de vedere.

    • apreciez ironia… stiti foarte bine ca nu e fals, precum stiti si ca cele doua situatii nu se exclud. Da, avem varfuri. Dar asta nu este de ajuns. O tara nu se face bine cu elite (care reprezinta mai putin de 1%), sau nu doar cu elite. Foarte importanta este categoria de mijloc. Din pacate rezultatele elevilor romani nu cred ca respecta o distributie gaussiana. La ce ne sunt bune 1000 de genii cand restul de 18 milioane+ ii desconsidera? Nu ma intelegeti gresit, ii admir enorm pe acesti copii de o inteligenta extraordinara, un spirit de abnegatie si o ambitie fabuloase! Dar daca cineva m-ar pune sa aleg, as prefera sa avem pe jumatate din medaliile de aur la internationale si de doua ori mai multi elevi de nota 9 decat avem in prezent (atata timp cat nota este obtinuta cinstit, si dupa criterii riguroase).

  20. Este foarte trist, intr-adevar… Sunt de acord cu dumneavoastra in majoritatea privintelor. E foarte adevarat ca „pestele de la cap se impute” dar stiti si continuarea acestei zicale? – „…dar se curata de la coada”.
    Orice ministru al educatiei am avea nu trag sperante foarte mari ca situatia in acest domeniu se va imbunatati si asta pentru ca traim intr-o societate bolnava care si-a inversat scala valorilor. Atata timp cat parintii le insufla progeniturilor ideea ca important e „sa te descurci”, atata timp cat „smecheria” e confundata (in)voluntar cu „inteligenta”, atata timp cat cei mici au drept modele in viata indivizi care prin putina munca si muuulta smecherie au facut gramezi de bani, atata timp cat mamele viseaza sa-si marite fetele cu mosi bogati si libidinosi, atata timp cat cei care invata si muncesc sunt „fraieri” nimic nu se va schimba!
    Profesorul meu de limba si literatura romana din ciclul gimnazial avea o vorba: „Gradul de civilizatie al unui popor se masoara in 3 lucruri: cantitatea de sapun folosita, punctualitate si numarul de carti citite.” Ceea ce se poate traduce in sanatate fizica, un caracter sanatos si sanatate psihica/intelectuala.
    Din pacate suntem de mai mult de 60 de ani intr-o noapte a spiritului care nu a redus doar intelectualitatea la o minoritate desconsiderata ci a stricat structura interioara a „omului”. Caracterul, cuvantul dat, moralitatea, onoarea erau definitorii pentru existenta iar in ziua de azi nu mai reprezinta nimic. Dar nimic!
    Asa ca singura mea speranta este in noi – in fiecare dintre noi care vrem sa schimbam ceva – si in puterea exemplului. Sunt convinsa ca exemplul personal este cea mai puternica arma pe care o avem in lupta impotriva amortirii simturilor si ratiunii…

  21. Esecul scolilor private. ???
    Am fost curios intr-o seara sa aflu cine au fost cei care au fondat cele mai mari, celebre, renumite universitati din lume. Piatra de temelie a fost pusa in toate cazurile de oameni ai bisericii care si-au donat o parte din averi, cladiri, terenuri, carti. Statul a intrat in afacere mult mai tirziu, sute de ani mai tirziu. Alti interesati in domeniul educatiei nu am intilnit (fabricile de diplome, nu numai din Romania, sint un business relativ recent devenit viabil gratie statului socialist supradimensionat care angajeaza milioane de taietori de frunze la ciini strict pe baza de diplome).

    Avem nevoie de un Ministru al Educatiei capabil sa reformeze sistemul si sa-l curete de impostori.

    In USA nu a existat un minister al invatamintului pina la tov. Jimmy Carter, care l-a creat in 1979 cu forta si impotriva argumentelor republicanilor. Office of Education, care avea 3.000 de slujbasi in 1979, s-a transformat peste noapte in Department of Education cu 17.000 de amploaiati si peste 14 miliarde dolari buget, pentru a ajunge la un buget de 71 miliarde in 2011. Cine spunea ca socialistii nu sint creatori de job-uri? :-)

    Si acum, sa vedem si rezultatele acestor politici. Citez fara sa mai traduc:
    In New York City, spending on public schools increased by more than 300 percent between 1982 and 2001, coming in at $11,474 per pupil annually – compared to about $5,000 for private schools.

    But in 2003, a New York court ruled that graduates of New York City’s public schools did not have the skills to be „capable of voting and serving on a jury.” (Worse, some kids coming out of New York high schools are so stupid they don’t even know how to get out of jury duty.)

    Esecul scolilor private. ???
    Esecul scolilor private e clamat doar de cei care stiu ca acolo nu vor putea niciodata sa isi impuna controlul pentru deturnarea constiintelor, de cei care vor sa schimbe lumea dupa chipul si asemanarea lor spalind generatii intregi pe creier cu ajutorul fortei statului, de cei care stiu ca toata propaganda lor constient-subversiva, toata indoctrinarea din scolile de stat pe care vor sa si le subordoneze va fi sortita esecului daca nu e implementata in maniera totalitara si mai ramin si oaze de educatie scapate controlului lor.

    • @T.St dar si Dedalus. Comparatia asta cu SUA o vad adesea si imi provoaca zambete. Pai haide sa nu comparam mere romanesti cu pere americane. Daca economia romaneasca ar putea fi inlocuita maine de economia americana as fi de acord cu voi. Pana una alta uitati-va pe cv-urile politicienilor noi alesi sau a altor demnitari si studiati-le un pic scolarizarea, sunt din ce in ce mai multi sunt absolventi de universitati private. Nu economia reala ii absoarbe ci sinecurile de stat. Uitati-va un pic pe siteurile universitatilor private (Spiru Haret, Dimitrie Cantemir, Romano-Americana, Bioterra, Gh Cristea) si lamuriti-va cine preda acolo. Sunteti multumiti ? :-D Un pic de realism va rog :-).

      • 1. Daca economia romaneasca ar putea fi inlocuita maine de economia americana as fi de acord cu voi.
        Bizar argument. Vrei sa zici ca economia americana este creatia inginerilor formati in scolile americane de stat si ca acum, dupa ce au facut aia toata treaba, isi pot permite luxul sa-i lase si pe privati sa-si bage nasul in invatamint? Ca acum 2-300 de ani, cind aveau o economie comparabila cu a Romaniei de azi, statul avea monopolul productiei de diplome ingineresti si a tinut-o asa pina au ajuns #1, dupa care, nah, isi pot permite sa mai faca si nebunii?

        La tine cred ca e vorba de altceva. Tu stii ca avem intr-un domeniu oarecare (fizica, chimie etc.) exact atita stiinta cita matematica avem in el si ca matematica are un avans de vreo 200 de ani fata de toate celelalte stiinte. Asa stind lucrurile, te intrebi cine naiba, dintre industriasi si afaceristi, are vreun interes sa te mai plateasca pe tine. Nu pot sa zic ca nu ai dreptate in ce te priveste si ca nu inteleg de ce iti pui sperantele in universitatile de stat. Chestia e veche. Ar mai fi avut rusii puzderia de mari matematicieni fara St. Petersburg Academy creata de Petru cel Mare? Ar mai fi fost Euler cel mai prodigios matematician al secolului 18 fara sa aiba un job acolo? Fara sustinerea financiara a tarinei Catherine the Great?

        2. uitati-va pe cv-urile politicienilor noi alesi sau a altor demnitari si studiati-le un pic scolarizarea, sunt din ce in ce mai multi sunt absolventi de universitati private. Nu economia reala ii absoarbe ci sinecurile de stat. Uitati-va un pic pe siteurile universitatilor private (Spiru Haret, Dimitrie Cantemir, Romano-Americana, Bioterra, Gh Cristea) si lamuriti-va cine preda acolo. Sunteti multumiti ? :-D Un pic de realism va rog

        Sa citez din genialul meu comentariu de mai sus pe care il critici fara sa il fi citit:
        (fabricile de diplome, nu numai din Romania, sint un business relativ recent devenit viabil gratie statului socialist supradimensionat care angajeaza milioane de taietori de frunze la ciini strict pe baza de diplome).

        Mai intii: a fi politician ales e una, a primi o sinecura, alta. Chestii distincte. Apoi, tu chiar crezi ca astia au ajuns in parlament pe baza diplomelor respective? Se cere asa ceva? Nu diplomele astora e problema, ca ei ajungeau acolo si fara, problema e a milionului de angajati ai statului care primesc leafa luna de luna fara sa faca nimic, doar fiindca au o diploma pe care scrie ceva, acolo. Desfiinteaza 3 sferturi din ministere si de a doua zi incep sa sucombe toate fabricile de diplome.

        • Ideea conform careia daca am suprima n ministere si in general cam tot ceea ce tine de stat economia romaneasca ar incepe brusc sa se dezvolte in mod sanatos si sa semene cu economia americana este o utopie. O tranzitie de la un sistem centralizat cum este al nostru, cu o functionare dependenta de atragerea fondurilor externe (FMI, fonduri europene), la unul liberal nu se poate face de azi pe maine. Iar daca maine suprimam ministerul invatamantului si privatizam toate scolile invatamantul romanesc va intra in colaps. Dar e greu sa combati un crez prin argumente.

          Ideea ca stiintele fundamentale, nefiind productive, nu pot supravietui intr-o societate liberala este contrazisa de realitate. Universitatile din SUA atrag cei mai buni matematicieni de pe tot globul si ii platesc foarte bine.

          In fine, atentie un pic la cifre ! Doar 5000 de dolari pe luna in medie de platit pentru o scoala privata la New-York ??? Ia citeste aici :

          http://www.nytimes.com/interactive/2012/01/27/nyregion/new-york-city-tuition-higher-and-rising.html

          Ei ?

          • O sa-ti explic altadata cum e cu gasirea rapida cu Google a unui contraargument la absolut orice afirmatie. Acum te las pentru ca mai am si probleme serioase pe cap. Regret sincer timpul pierdut cu discutia asta.

            Altfel, am luat nota cu umilinta de pontificarile de mai sus.

            P.S.
            Daca vii vreodata prin America, poate imi arati si mie ce ar fi de vazut pe-aici, cum e cu preturile, salariile, scolile, universitatile etc.

      • Si mai am ceva de zis, fiindca invatamintul nu e suficient sa fie privat. Asta e doar o conditie necesara…

        Cind am inceput sa citesc despre The Founding Fathers of the United States of America am fost impresionat de intelepciunea, integritatea morala, cultura vasta si capacitatea acestora de a argumenta. Asa ca am fost, apoi, curios sa aflu ce scoli au facut, ce materii au studiat. Sint multi care au scris despre asta si chiar merita citite citeva articole. Asta, de exemplu, ca e scurt:

        http://www.memoriapress.com/articles/founding-fathers.html

        … articol care se incheie asa:
        Education is the cultivation of wisdom and virtue. In deciding how to accomplish this with our own children, we would do well to see how it was done in a time when wisdom and virtue were more prevalent than in our own.

        Aici e aici.

  22. @ATP
    Va admir activitatea si va citesc articolele cu placere si empatie.
    Dar, stimate domn, am senzatia ca dati dovada de naivitate.
    Sa imi explic afirmatia de mai sus.
    Toti sociologii, ziaristii, formatorii de opinie, „oamenii stiloului”, etc…se dau ce ceasul mortii sa ne explice si sa isi explice tarele sistemice ale sistemului educational din Rominia.
    Se afla toti intr-o regretabila eroare, si d-voastra va alaturati acelui cor.
    Din puct de vedere a ideii de baza din sloganul director ce domina orice actiune la nivel de societate in Rominia, lucrurile stau cit se poate de bine, iar planul merge perfect.
    TARA, STATUL, SISTEMUL, PARTIDELE SI GUVERNUL TE VREA PROST, SARAC, BOLNAV, NEEDUCAT, OBEDIENT, SUPERSTITIOS, DEBUSOLAT …SI SA II MAI FII SI RECUNOSCATOR SISTEMULUI PT CA TE LASA SA TRAIESTI.
    Nu sunt un adept al teoriilor pseudo-stiintifice speriat de ocultele iudeo-masonice, de extraterestrii sau timorat de deciziile luate de „guvernul din umbra al planetei”…
    Dar, aplicind o simpla intrebare > „cui prodest? cui bono? > cui ii foloseste/ii este utila actuala stare de lucruri….obtinem raspunsul.
    Vor partidele un electorat informat, educat, in relativa stare de bunastare materiala pt urmatorii 20 de ani? sa nu fi naivi….o turma de bipezi infometati si fara repere morale dincolo de plasa cu salam si reducerile din supermarket voteaza orice promisiune.
    Vrea statul cetateni ce isi cunosc drepturile, ce reactioneaza la coruptie, au o intelegere reala a sistemului de obligatii si drepturi ce izvoraste din relatia intre stat si contribuabil/cetatean?
    Vor institutiile locale si centrale sa aiba de a face cu grupuri de intese legitime, cu o clasa de mijloc puternica, cu comunitati organizate pe criterii de autonomie culturala si libertate de expresie, ba mai „rau”, organizate in structuri tip ONG, etc, in afara osificatelor si controlabilelor structuri puse la dispozitie de stat? Nu prea cred, si-ar vedea puterea si beneficiile topindu-se ca zapada primavara.
    Vor bancile o populatie informatasi educata din pdv a incurcatelor ite ale unui contract de finantare, leasing, imprumut sau credit? Pb 90% din elebvii de clasa a 12-a nici nu stiu diferenta dintre un credit ipotecar si unul „cu buletinul”. E periculos si neproductiv pt samsarii de dobinzi si comisioane abuzive sa fie siliti sa lucreze cu oameni informati, sau cel putin cu capacitatea de a pune unele intrebari.
    Doresc marii dezvoltatori imobiliari si marii retaileri clienti informati, constienti de drepturile lor si preocupati de calitatea produselor? Chiar si „reducerile” sunt de fapt doar o schema de a fraieri populatia si consumatorii …
    Vrea presa noastra bombastica si subordonata politic cititori avizati, care doresc stiri si nu mizerii anteniste?
    Vrea Biserica o populatie ce intelege statul si lumea ca fiind o structura laica, si isi doreste despartirea statului de biserica in realul sens la cuvintului? I-ar cadea barba patrirahului si ar ramine neterminata catedrala minturii neamului prost…nu putem pati asa rusine, nu?
    Exemplele si detaliile de mai sus ar putea continua, dar concluzia este una singura si clara>
    Suntem pe calea cea buna, PLANUL de fapt merge perfect, liota de ministrii ce s-au perindat pe la educatie (si restul ministerelor) isi ating si depasesc cota la contributia lor la acest „dezastru” .
    Pun dezastru in ghilimele pt ca doar o mina de naivi il vad asa, din puntul „LOR” de vedere e un imens succes. Pardon, „succesuri”…..

  23. Oamenii nu aud decat ceea ce vor sa auda.

    Oameniii au spus de atatea si atatea ori ca e nevoie de examene mai exigente, incat nu cred ca mai exista prea multi oameni care sa accepte sa gandeasca altceva.

    Cand auzi de nenumarate ori acelasi lucru, ajungi sa consideri acel lucru drept adevarat, numai pentru ca ti s-a tot repetat.

    Indraznesc sa spun: nu acolo este obstacolul! Nu examenele vor aduce calitate in invatamant!

    Nu examenele prea permisive sunt cauza invatamantului inexistent!

    La ce foloseste sa iei 10 la un examen exigent, demonstrand ca stii lucruri de care nimeni nu are nevoie si pe care de fapt nici tu nu le poti folosi?

    Invatamantul e slab pentru ca nimeni nu are nevoie de absolventi cu abilitati si cunostinte si pentru ca invatamantul nu raspunde cererii, ci nevoii de promovare a unor programe de invatamant pornite din mintea stalinizata a unora.

    Puneti presiune pe invatamant si se va schimba. Presiunea nu poate veni decat dinspre cerere, nu dinspre oferta. Cererea nu va creste daca oamenii traiesc bine fara nici un efort.

    • Va dau dreptate si subscriu in mare parte la toate cele spuse de dumneavoastra.
      As vrea sa completez afirmatia : ” Presiunea nu poate veni decat dinspre cerere”
      Cerea nu inseamna doar piata muncii. Cererea inseamna in primul rand PARINTII. Acestia sunt, sau ar trebui sa fie, cei mai interesati de ceea ce invata copilul lor la scoala si cat de buna e scoala frecventata de copilul lor. Ei si nu „onor” ministerul educatiei pot schimba ceva. Parghia prin care pot interveni se numeste „BONUL PENTRU EDUCATIE” . Statul nu mai trimite banii scolii ci da suma alocata pentru un copil parintelui sub forma unui bon. Parintele va plati cu BPE scola care raspunde cel mai bine cerintelor lui. Desigur vor fi scoli care vor atrage mai multi elevi si desigur sume mai mari de bani, iar altele nici macar cat sa-si duca zilele. Avantajele BPE sunt lesne de inteles:
      1. Parintii pot alege o scoala potrivita pentru copilul lor.
      2. Plata scolii – „la vedere” – facute de parinte il poate pune pe acesta in situatia de controlor a calitatii prestatiei scolii vis-a-vis de copilul lor.
      3. Manifestarea nemultumirii fata de scoala prin mutarea copilului la o alta scoala care va primii BPE in detrimentul celei d’intai.
      As mai putea adauga multe alte avantaje ( ar fi inlaturata una din racilele scolii romanesti: salariile platite profesorilor cu regularitate indiferent de calitatea muncii lor ) dar multimea de opozanti la orice inseamna liberalism – in societate, economie,scoala etc – ma face sa cred ca orice schimbare fundamentala e UTOPIE.

  24. Problema educatiei nu trebuie plasata doar intr-un teren.

    Exista o dotare naturala cu care vine copilul pe lume si apoi cei din jur construiesc rand pe rand
    Nu este numai scoala, este si familia si mediul din care face parte copilul si familia.

    Totusi cea mai mare contributie o are scoala si aici unul din stagiile cele mai importante din viata unei persoane sunt legate de primele clase. Ele pot forma acele deprinderi peste care se poate construi mai tarziu. Acord o mare importanta educatorilor si invatatorilor.

    Scoala in RO nu pune accent pe logica, pe interpretare, pe analiza critica.

    Scoala in RO este un loc unde se recita „din clasicii inca in viata” asa cum ii numesc pe profesori sau/si unde se poate copia sau/si se mimeaza stiinta si educatia…

    De aceea avem rezultatele pe care le vedem!

  25. Va spun eu care e problema educatiei. Lipsa continuitatii, cel putin in domeniul stiintific. Inveti sute de pagini de teorie, care nu iti vor folosi niciodata, la nimic. Nu existe laboratoare dotate decent si, daca exista, atunci nu ai voie sa le folosesti, ca sa nu se strice echipamentul. Prea multa teorie si prea putina practica. Nici macar in facultati nu exista laboratoare echipate la nivelul corespunzator. Aceleasi echipamente si aparate ceausiste, unele functionale, altele nu. Le treci in revista, ca le-ai vazut, citesti un fluturas, in care ti se explica cum functioneaza si treci mai departe. Laboratoarele de chimie duc lipsa de substante… prea putina practica.

  26. Adevarul este ca de cativa ani, nu se acorda atentia cuvenita invatamantului preuniversitar. Nu am avut niciun ministru care sa cunoasca ce se intampla „mai jos de universitar”. Prin urmare, inspectorii din ISJ-uri isi fac de cap, fiindca nu-i intreaba nimeni de sanatate; se poarta ca pe propria mosie (sunt si rude intre ei). La inspectii, in urma unor cadouri consistente si a unor mese imbelsugate, toata lumea ia „FB” ori „exceptional”. Acelasi lucru constatam la „analizele” „expertilor” din ARACIP. Si-a pus cineva intrebarea: de cand exista aceasta ARACIP, ce s-a schimbat in bine in scolile din Romania? Ori: cu ce a imbunatatit ARACIP calitatea educatiei preuniversitare din Romania? Smecherii se imbogatesc din cursuri de formare tinute peste tot in tara. Trist este ca nici macar asa-zisii formatori nu stapanesc domeniul pe care vor sa-l vare, cu sila, pe gatul bietilor cursanti. Iar in scolile „apolitice” ale Romaniei, daca incerci sa faci altceva, iti sar colegii in cap: ii deranjezi din dulcea leneveala, ba directorul sare ca ars, ca vrei sa-i iei locul, prin masinatiuni numai de tine cunoscute. Daca educatia nu „functioneaza”, nu avem viitor. Intelege asta cineva?

  27. Sa-mi dau si eu cu parerea:

    Educatia trebuie sa aiba trei componente: valori, cunostinte si deprinderi. Aceste trei componente trebuie sa fie dezvoltate simultan si in echilibru. Mai vedeti asta intamplandu-se in sistemul educational romanesc?

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Alexandru Toma Patrascu
Alexandru Toma Patrascu
Membru fondator ASUR - Asociaţia Secular-Umanistă din România MBA la Open University UK Director de marketing într-o companie IT

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro