Home » Asigurari Sociale »Dezbatere »Economie » Citesti:

Plătește liniștit, ASF supraveghează pentru tine

Miron Damian februarie 24, 2014 Asigurari Sociale, Dezbatere, Economie
18 comentarii 2,952 Vizualizari

Dezbaterea publică se concentrează asupra unui aspect al unei probleme și ignoră imaginea de ansamblu, adesea mai gravă decât partea criticată. Nu sunt în general adeptul scenariilor, nici a celui particular care spune că ”X vrea să distragă atenția de la ce acuză Y”. De multe ori vorbim de o aceeași persoană, care vede dureros paiul din ochiul stâng al cuiva și-i ignoră bârna din ochiul drept. Cumva, mi se pare că la fel se întâmplă și în cazul Autorității de Supraveghere Financiară. După comentarii și știri de presă, problema majoră, dacă nu chiar singulară, pare să fie cu salariile conducerii. Mai jos am să arăt care sunt cele două probleme cu salariile de-acolo, care e problema majoră cu ASF și cum le putem rezolva pe toate.

I. Independența dependentă de stat

Înainte de a discuta cuantumul salariilor ASF, ar trebui să vedem cum au fost ele stabilite. Or, aici constatăm că avem o nouă manifestare a unei probleme în același timp majore, vechi și foarte extinse. O problemă care se exprimă, nu, care apare ca urmare a unui non-sens evident: statul oferă și asigură permanent unei entități independența față de el însuși. Avem o întreagă filosofie instituțională construită pe un echivalent al paradoxului lui Epimenides cretanul (”toți cretanii mint”): o independență dependentă. Regiile autonome sunt un excelent exemplu, state în stat prin acte de stat. Tot în non-sensul ăsta stă și temeiul oferit pentru secretizarea contractelor semnate de diverse entități care-și datorează existența aceluiași stat. Privilegii de entități private, pe bani și/sau putere publică, o confuzie voită și frauduloasă, a cărei înțelegere e esențială pentru întreaga dezbatere.

Iar în cazul Autorității de Supraveghere Financiară acest non-sens este codificat ca atare în legislație, în pretenția că ASF se autofinanțează, că are citez, ”venituri proprii”. Și pe pretenția asta se bazează salarizarea: și-o stabilesc singuri, de vreme ce e plătită din ”venituri proprii”. S-a spus că sumele sunt o dovadă de lăcomie și că sunt nesimțite – epitetele sunt foarte justificate, însă prost țintite. În context, ce e nesimțire curată și minciună sfruntată este pretenția ”autofinanțării”. În realitate, finanțarea Autorității este făcută indirect și, mai ales, nevoluntar de către contribuabil. Banii care plătesc salariile de-acolo sunt obținuți prin legea statului (așa-zis) al nostru, lege care obligă la plată, în final, cetățenii. În aceste condiții, să pretinzi că Autoritatea are venituri proprii e la fel de ridicol cum ar fi să lauzi, să sprijini și să extinzi instituția bătăușului clasei, cel care confiscă prin amenințare sandvișurile colegilor, cu argumentul că e un copil care-a învățat de mic să-și câștige singur pâinea.

Non-sensul acesta trebuie imediat să înceteze, în cazul ASF și în toate celelalte cazuri. Cât timp statul este în orice fel implicat în apariția și/sau în statutul unei entități, funcționarea acesteia devine subiect de politici și decizii publice. Inclusiv stabilirea salariilor, desigur.

II. ”Salariul corect” și alți cai verzi pe pereți

Bun, dar care ar fi salariile corecte la ASF sau aiurea? Sau, generalizând, care ar fi prețul corect? Răspunsul este simplu: nu există așa ceva. Revenind la confuzia sus pomenită: în realitate, avem două cazuri cât se poate de diferite, opuse chiar, între prețurile în regim etatist și impus, și prețurile în regim privat și liber.

Prețul pe o piață liberă se stabilește prin acordul între părțile implicate în tranzacție. În acest caz nu putem vorbi de un anume ”preț corect” pentru că nu există decât prețuri corecte, căci dacă le-ar considera altfel atunci oricare dintre cele două părți implicate ar fi libere să refuze tranzacția. Prețul e corect pentru vânzător, altfel n-ar vinde; prețul e corect pentru cumpărător, altfel n-ar cumpăra. Nu văd niciun temei rezonabil, economic sau moral pentru care o terță parte ar avea dreptul să decidă că suma, salariul, condițiile etc. sunt incorecte. Nu văd temeiul unei comparații pe care terța parte ar face-o cu alte cazuri ”similare”, e o similitudine falsă și stupidă, fiindcă exclude automat singurii factori care contează, și anume participanții la tranzacție. Nu văd cum s-ar putea stabili o formulă pentru ”prețul corect”, cum am putea stabili corectitudinea formulei în sine? Cu altă formulă?

Iar tocmai această libertate a părților de a accepta sau refuza o tranzacție este absentă în tranzacțiile în care e implicat statul. Dacă în cazul pieței libere nu există preț corect pentru că toate sunt așa, în cazul statului toate sunt de la bun început incorecte, pentru că sunt impuse. Dnii Modan și Liiceanu au scris articole pe Contributors.ro în care argumentează acuzația la adresa salariilor ASF prin comparații, fie cu omologi de-ai lor din alte state, fie cu alți funcționari publici români. Sunt de acord cu argumentele lor și concluziile lor: prin astfel de comparații, mai ales când diferența e într-atât de mare, se poate stabili că un salariu este în mod flagrant incorect. Reciproca, însă, nu e valabilă: de vreme ce salariul directorului ASF (RO) este considerabil mai mare decât al directorului SEC (SUA) atunci e clar că e incorect, dar asta nu înseamnă, nu pledează măcar, câtuși de puțin, că salariul corect pentru munca desfășurată de dl Rușanu ar fi cel comparabil cu al dnei Jo White. Ar fi corect doar dacă contribuabilul, cei care plătesc, ar avea libertatea de a refuza salariile conducerii ASF – dar nu au, statul îi obligă la plată. Formulele ar avea același statut: există standarde de cost, de exemplu, fiindcă altfel statul ar putea achiziționa bunuri și servicii la un preț în mod evident exagerat, dar ele nu garantează absolut deloc implicația inversă, că prețul care respectă standardul este automat unul corect. Și acesta e impus cumpărătorului, prin intermediul statului, ca și salariile din domeniul public, nesimțite sau nu.

III. Supravegherea supraveghetorilor

Iar cazul ASF este o demonstrație extraordinară a afirmației de mai sus. Nu salariile conducerii sunt problema majoră acolo, nici măcar nepotismul masiv și nerușinat, deși acesta e relevant. Însă toată discuția a apărut în alt context. Autoritatea condusă de dl Rușanu a fost implicată în dezvăluiri grave privind propria funcționare. Am aflat că nu supraveghează, mai rău, că este mare nevoie să fie pusă ea însăși sub supraveghere, nu doar financiară, ci și penală. Iar amploarea cazului arată că nu e doar o chestiune punctuală, din contră, e sistematică. De asemenea, la fel ca în cazul salariilor, de altfel, nu e o chestie de dată relativ recentă, din contră. Conducerea uneia din instituțiile reunite în ASF (CNVM) a fost implicată în scandalul FNI, ca să dau doar un exemplu.

În aceste condiții, considerând acest context, cât de stranie ar fi reluarea căutării ”salariului corect” la ASF, eventual prin comparații și formule? Da, sigur, este clar că un salariu mai mare decât al șefilor SEC, FED, FSA și BsaFin este unul nu doar incorect, ci chiar nesimțit. Dar ar fi oare corect și simțit să le dăm unul comparabil, atunci? Hai, jumătate? Un sfert? Cam cât ar trebui plătit dl Ursache pentru deducția sa profundă și absolut surprinzătoare că lipsa cronică control pe piața asigurărilor reprezintă o problemă gravă? Ce mai revelație! V-aș fi putut spune și eu același lucru, pe-o bere (1 euro jumătate) – dar, dincolo de glumă, vă reamintesc că n-aveți de ales nici cât dați și nici cui. Ce salariu merită dl Mîrzac pentru protecția activă dată uneia dintre firmele pe care ar fi trebuit să le controleze? Putem afla mai întâi, informativ, ce ”salariu” îi plătea dl Carabulea pentru asta, măcar să nu ne facem de rușine cu o sumă prea mică? Ce fel de formulă ar putea să ne dea un salariu corect pentru dl Rușanu, pentru serviciul public pe care-l face organizând la conducerea ASF un grup infracțional, după cum au temei să-l acuze procurorii DNA?

Pe scurt, cine ar plăti fie și o lețcaie pentru salariile acestor oameni, presupunând că ar putea să aleagă? Ținând cont de circumstanțe, cred că ”salariul corect” ar fi în domeniul negativ: cam cât ar fi dispusă să plătească conducerea ASF pentru a putea continua să … ”supravegheze” societățile cu profil financiar.

IV. Soluția pentru salarii și funcționare corectă

Acum, o dată ce-am făcut distincția asta, nu vreau să duc dezbaterea în zona sistem privat vs. sistem public sau piață liberă vs. stat. Sunt gata să accept că în destule privințe, și din multiple și serioase motive, sunt servicii care trebuie să fie asigurate de stat. Pot accepta dezbaterea politică, opinii argumentate apropo de care din opțiunile de mai sus e oportună într-un domeniu sau altul, la nivel de principiu. În schimb, nu pot accepta ca fapte incontestabile să fie ”dezbătute”. ”Dreapta versus stânga” e ok, ”realitate versus ficțiune” nu e deloc ok. În ce privește supravegherea financiară, este de ordinul evidenței că Autoritatea de stat nu funcționează, că produce pagubă în banul public, pagubă la care salariile de-acolo nu fac decât să se adauge. Bazându-ne pe comparația cu alte state, am fi în situația în care am ține și noi, după tipic, un recipient anti-incendiu chiar și atunci când e posibil – nu, mint -, când este cert că lichidul din el e la rândul lui flamabil. N-ajută cu nimic nici reducerea salariilor de la ASF și nici schimbarea conducerii. Iar a vorbi de supravegherea ASF sună, folosind aceeași comparație, ca și cum am pune lângă recipientul sus-pomenit unul mai mare, posibil cu același conținut, cu care să stingem focul alimentat de primul.

Soluția e simplă și rezolvă atât problema salariilor cât și a contra-performanței: ASF trebuie desființat. Dacă e nevoie de supraveghere a societăților de asigurare, legea poate prevede reguli de transparență pentru acestea și un cadru pentru auditarea lor, după regulile pieței libere, adică având posibilitatea de a alege dacă, cine face acest audit și în ce condiții. După asta, dl Rușanu, Dăianu, Mîrzac, Ursache și restul ar putea să-și pună în valoarea competența și reputația – nu-i așa? – de mari specialiști în domeniu în cadrul acestor societăți private de auditare. Caz în care salariile lor vor înceta să mai fie, indiferent de cuantum, o problemă, un scandal sau orice altceva. Dacă publicul se va grăbi să se asigure la o societate care se laudă că e auditată de dl Rușanu, eventual sub deviza ”Unchiul are grijă de banii voștri, în cine să aveți încredere dacă nu în politicieni?”, atunci cu atât mai bine. Dacă va crește conturile acesteia cu 1, 3 mii sau 10 milioane euro lunar, mi se pare foarte corect ca dl Rușanu să primească un salariu de același ordin de mărime, și oricum stabilirea sumei privește exclusiv cele două părți. Sau dacă societatea de asigurare a unui anume om de afaceri sibian va dori să fie auditată de dl Mîrzac, și să trimită scrisori cu formularea ”Dl Mîrzac garantează bonitatea firmei dlui Carabulea așa cum numai doi oameni care au împărțit o acuzație penală și un arest preventiv pot s-o facă”, atunci din nou, foarte bine, firma privată e liberă să-i răsplătească cât consideră acest serviciu. De asemenea, oamenii sunt liberi să aleagă dacă, cu o astfel de reclamă, merită să plătească o asigurare acolo sau nu.

Exces de ironie? Nu, ironică e situația de acum, când suntem obligați să salarizăm acești oameni și să finanțăm acest sistem, fie că vrem fie că nu. Chiar dacă toți românii fără excepție vor alege să se asigure la firmele supravegheate de actuali șefi ai ASF și tot va fi mai bine decât situația în care toți românii fără excepție sunt forțați să o facă, iar acesta ar fi cazul extrem.

V. În concluzie

Sunt două probleme cu salariile ASF, prima e că ele sunt stabilite de conducere în virtutea unei ”autofinanțări” mincinoase, a doua e că indiferent cine le stabilește cuantumul plata lor este oricum impusă, deci nu poate fi vorba de un salariu corect. Problema majoră a ASF este că e măcinat de o corupție sistematică și de durată, care face să producă pagubă serioasă, dincolo de salarii. Iar soluția acestei probleme, care pune punct și discuției despre salarii, este ca ASF să fie ”spartă” în entități private de auditare, concurând pe o piață liberă.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro

Citeste mai multe despre: , ,



Currently there are "18 comments" on this Article:

  1. Horia spune:

    Ca sa nu mai vorbim despre faptul ca societatile de asigurare , ele asigura , ele evalueaza daunele, intr-un mod intotdeauna dezavantajos fata de asigurat. In mod normal trebuie sa existe un evaluator extern , care sa stabileasca dauna. Acest fapt se rasfrange in primul rand asupra persoanelor asigurate, care sunt obligate sa foloseasca materiale ieftine, recuperate sau chiar din dezmembrari, in cazul autovehiculelor. In al doilea rand se rasfrang asupra reparatorilor, care sunt constransi sa repare cu ce materiale hotaraste asiguratorul, cu o manopera care nu acopera nici macar costurile de functionare, fiindca altfel asiguratorul nu-i plateste munca prestata. Piata este atat de distorsionata de catre asiguratori, care fiind protejati de catre astfel de entitati ( ASF, CSA), isi bat joc zilnic de mii de romani – fie ei pagubiti sau reparatori, tarandu-i prin tribunale ca sa-si primeasca despagubirile cuvenite. ASF si CSA au cunostinta despre acest fapt, marturisit dealtfel de catre dl. Ursache, care a recunoscut ca sunt mii de reclamatii anual si ca acest fapt denota deja o problema de sistem.
    Intrebarea care se pune este urmatoarea: si , mai departe, ii lasam in continuare sa-si faca de cap, sau organizam un demers public pentru desfiintarea acestui mastodont care se hraneste atat de lacom din buzunarul tuturor? Interesant ar fi sa vedem cine se afla in Romania in spatele societatii AUDATEX, sistem implementat de catre toti asiguratorii si impus prin contract tuturor reparatorilor, in schimbul unor abonamente lunare, de mii de lei. Fac precizarea ca o unitate reparatoare de nivel mediu plateste pe an in jur de 25.000 lei costul unui astfel de abonament. Daca se iese din cadrul abonamentului, se platesc sume suplimentare. La aprox. 12.000 de unitati reparatoare(service) pe tara , sumele platite acestei capuse numita AUDATEX, care are doar cativa functionari, ar fi de aprox. 60.000.000 euro pe an. Unde se duc acesti bani? Ar fi bine sa aflam. Sunt sigur ca s-ar dezlantui un nou scandal de proportii plecat de la scandalul ASF. Asadar, domnilor contributori, nu incetati sa scrieti, nu incetati sa-i infierati, caci va venim si noi in ajutor!

  2. Unu-2 spune:

    Unde mai face statul roman licitatie cu firme private pt. audit sau control? Ce garantie am avea ca acea licitatie e corecta? Nu cred ca o sa desfiinteze cineva ASF, desi o curatenie de primavara ar fi binevenita. Poate anual.
    Pe deasupra, nu stiu in regulamente sau legi ce atributii are ASF dar m-as mira sa fie doar audit. Adica, ma gindesc ca totusi nu-i rau ca la nivelul statului sa fie o institutie cu specialisti in finante care sa poata fi intrebata la o adica sau sa avertizeze in ce priveste piata financiara. Altfel unde ar putea fi acesti specialisti? Doar la nivelul ministerului de finante?
    Eu as zice altceva: sa fie clara modalitatea de angajare la ASF, cu concursuri publice, nu doar numiri politice. In felul acesta, folosind media, lumea poate sti cine si de ce lucreaza acolo, cu salariu facut public de la bun inceput.

    • Codruta spune:

      Atata paguba!!
      De cel putin 15 ani TOATA lumea stie ca aceste “concursuri publice” sunt o tzeapa si ca postul revine, exclusiv si indubitabil, cui e “in carti”! Macar numirea politica e “pe fatza” (nu ca as fi de acord cu ea) :P
      De altfel, de ANI intregi eu nici nu mai particip la astfel de concursuri – de ce sa le “legitimizez”??

      Problema in Romania e ca tot sistemul e in metastaza, oriunde ai incerca sa faci “operatia” te trezesti ca reactivezi alta tumoare.
      Eu cred ca ar trebui desfiintate TOATE “autoritatile” asa-zis “independente”!! Nu fac altceva decat sa foloseasca drept paravane si drept sugative de bani!

  3. alex spune:

    Problema ASF e una de incredere.

    O autoritate de supraveghere a pietei financiare (in afara celei bancare) e necesara, insa trebuie sa inspire incredere. Asigurari, burse, samd- sunt concepte financiare de finete, si un supraveghetor trebuie sa fie etalonul corectitudinii.

    Eu chiar sunt de acord ca ASF sa isi stabileasca singuri salariile, ca sa vedem cata incredere putem avea in ei. Desi nici asta nu e un indicator fundamental- poti sa ai salariul un leu daca iei spaga intr-o piata in care 10-20 milioane de EURO nu inseamna mare lucru.

    Marea problema e cum alegem oameni de incredere.

  4. Harald spune:

    Ca și alte articole scrise cu bună credință, acesta pornește în mod eronat de la ideea că la nivelul statului există vreun interes ca lucrurile să fie făcute corect. În realitate, acest interes nu există. În realitate, un grup de câteva sute de inși au luat statul în stăpânire și îl folosesc doar pentru propriile interese, care se rezumă aproape invariabil la bunăstarea materială. Tot restul e decor, butaforie, mistificare.

    Legile românești nu au drept scop stabilirea unor raporturi corecte între diverse categorii sociale, ci pur și simplu promovarea intereselor unor grupări de la vârf. Și nici măcar nu sunt legi în adevăratul sens al cuvântului, ele nu apar în urma unor dezbateri bazate pe argumente, ci se negociază între 5-6 inși la sediul partidului, după care fie se votează în mod automat în parlament, fie sunt pur și simplu puse în aplicare prin ordonanțe de urgență.

    Ne uităm de câteva săptămâni la Ucraina și la cauzele tulburărilor de acolo, dar nu prea părem să vedem că și în România lucrurile stau practic la fel, cu un grup de oligarhi care manevrează niște politicieni de fațadă. Da’ asta e, dacă trebuia scăpat cu orice preț de dictatura băsistă, uite că poporul s-a mobilizat :P

  5. Mihai spune:

    Se face atata discutie pe seama asiguratilor la ASTRA sau la oricare agentie.Sunt din Bucuresti, domnul RUSANU spune ca ASTRA nu face fata la despagubiri in caz de cutremur. STATUL ne obliga sa platim Asigurarea PAD, despre care omul de rand stie ca prin ea este ASIGURAT la STAT pentru cutremur, inundatii, incendiu…. ca aceea agentie este un intermediar, nu face decat un serviciu- o intermediere- pentru STAT, nici de cum nu despagubeste ea. De ce ne arunca inceata?? De ce ma obliga sa fac PAD? Asigurarea suplimentara e treaba mea cu cine o fac , daca o fac.
    M Niculescu

  6. Kappa Beta Phi - RO spune:

    Da, asta e problema si asta solutia. Numai ca lumea prefera abordarile emotionale, ochii dati peste cap si exercitiile de minie in grup (vreme de maximum 2-3 zile, ca nu poti ramine asa la nesfirsit). Felicitari, plecaciuni, admiratie pentru retorica si stil, satisfactie pentru ca “le-a zis-o”, mindrie izvorita din sentimentul secret de apartenenta la elita sau macar de ins satelitar, apoi trecem la altceva. Iar purceaua ramine in cotet in exact aceeasi stare. Cui sa-i mai pese de ea? Oricum, aici despre vanitatile noastre era, inainte de orice, vorba.

    Cu asa opozitie dinspre civili si elite, sa tot furi in Romania!

    P.S.
    The Kappa Beta Phi motto is ‘Dum vivamus edimus et biberimus’, or Latin for ‘While we live, we eat and drink.’ Astia sint o parte din cei 1% din USA. Vezi “Inside Wall Street’s most secret society: The billionaire banker fraternity where cross-dressing new members make jokes about Hillary Clinton and drunkenly mock the financial crisis”

    De ce sa nu avem si noi 1% care, cit traiesc, doar maninca si beau?

  7. 1.Imi exprim din nou opinia, ca prof. Daianu a fost facut in mod nejustificat, tap ispasitor, pentru toate neajunsurile formulate de autor.
    2.Lucrurile sint mai simple decit par, existind calea chemarii in judecata de catre creditori a firmelor de asigurare, urmind a fi introduse ca raspunzatoare, atit ASF, cit si Statul, ca garant al acestora, urmind ca sa dovedeasca in instanta, in aparare, daca au facut sau nu diligentele necesare pentru siguranta asiguratilor, conform statutelor lor de control si tematicii date.
    Atelierele pagubite pot fi sustinute de cabinetele de avocatura in aceasta directie, asa ca problema ,,externalizarii” controalelor de catre stat catre firme private de audit nu este fezabila.Ele pot audita si ascunde imense potlogarii, iar cind sa raspunda, te afli in fata unui SRL sau a unui director, cu averea de un apartament…

    • Azorel spune:

      “… Statul, ca garant al acestora, urmind ca sa dovedeasca in instanta, in aparare, daca au facut sau nu diligentele necesare pentru siguranta asiguratilor…

      Stimate domnule,
      Un principiu de drept, mai vechi decat Statul nostru, spune ca NU acuzatul (apararea) trebuie sa dovedeasca ca e corect, ci acuzatorul trebuie sa dovedeasca ca acesta (acuzatul) este incorect…

  8. Viorel Catarama spune:

    Nu se poate renunta la o institutie gen ASF pentru ca e inpusa de mai multe Directive Europene, de exemplu art.12 si urmatoarele din Directiva 6/2003 http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=DD:06:05:32003L0006:RO:PDF . Ganditi-va ca aceste societati pot presta liber oriunde in Europa, si alora nu le-ar conveni sa ofere bani contra nimic, numai ca ei, chiar si dupa episoadele Grecia si Cipru, isi imagineaza ca asemenea supraveghere chiar functioneaza.
    Problema noastra cea mai grava este ca in Legea de functionare a autoritatii
    http://www.asfromania.ro/index.php/legislatie/legislatie-de-functionare/1074-ordonan-de-urgen-nr932012
    in art.7 alin.2 ca numai ASF sa poata stabili ce este oportun legat de supravegherea financiara, fapt ce nu poate fi corectat nici cu Justitia
    in art.14 ei raspund formal pentru votul dat, dar pot stabili ca lucrurile grave sa nu se dezbata! declarandu-le inoportune.
    in art.17 bugetul ASF se citeste in Parlament fara a se vota, si asta a permis ca sa se ofere prime chiar daca bilantul lor este cu pierderi, iar Piata este nesupravegheata.

  9. r2 spune:

    “Prețul pe o piață liberă se stabilește prin acordul între părțile implicate în tranzacție. În acest caz nu putem vorbi de un anume ”preț corect” pentru că nu există decât prețuri corecte, căci dacă le-ar considera altfel atunci oricare dintre cele două părți implicate ar fi libere să refuze tranzacția.”

    fundamentul intelectual al doctrinei de mai sus, pe care o tot repeta diversi libertarieni, e cam slab. nu toate preturile sunt corecte. exista un fundament obiectiv, nu este chiar totul o chestiune de preferinte. in masura in care bunurile de care vorbim sunt fungibile, si in cazul asta sunt, este rational sa vinzi celui mai bun “bid” si sa cumperi de la cea mai buna oferta. a tranzactiona la alte preturi inseamna o risipa de resurse pentru una din parti.

    simplificand discutia, lucrurile stau in felul urmator. ASF are o treaba de facut. intrebarea este cam cat costa oamenii care sunt capabili sa faca ce e de facut? care este cea mai buna oferta in piata? la nivel de angajatului anonim care face efectiv treaba, nu e asa ieftin. contrar parerilor exprimate de unii forumisti, ce face ASF-ul nu e o treaba usoara. parerea mea este ca aia de care depinde efectiv performanta institutiei trebuie platiti, si un bun benchmark este nivelul de salarizare pt nivelul corespunzator din mediul privat. nu prea ai de ales daca vrei ca ASF sa-si indeplineasca misiunea.

    altfel stau lucrurile la nivel de conducere. genul asta de functii se adreseaza unor oameni care sunt deja super-realizati si dpv profesional, si al finantelor personale, pentru care prestigiul pozitiei ca realizare profesionala este cel mai important lucru. genul de rozatoare politice care se lacomesc la 15,000 de euro pe luna si la o prima de vacanta de 50,000 din bani publici nu au din start ce cauta intr-o astfel de functie.

    la nivel de angajat, putem zice ca pretul a fost corect in mare, doar ca ei au reusit sa substituie marfa. nu s-au putut abtine sa nu-si bage nevestele si pilele la inaintare, ca doar de-aia au venit la putere. dar in loc sa incercam sa rezolvam aceasta problema punctuala, dvs propuneti ca romania sa revolutioneze de una singura lumea finantelor, sa devina un varf de lance la nivel mondial in privinta reglementarii in domeniu si sa desfiinteze ASF cu totul. intre argumentele dvsclare si usor de inteles, bazate pe experimente mentale, si experienta reala de sute de ani a altora, eu prefer experienta altora (vorba unui filozof din secolul 18).

  10. Mircea Modan MirceaM spune:

    Nici macar in piata lucrurile nu sunt simple. Este o iluzie sa credem ca intotdeuna pretul (salariul in cazul de fata) este cel corect.
    Sa luam , de exemplu, salariile in companiile extrem de transparente, listate la bursa.
    http://www.issgovernance.com/MSOP2013
    “Based on ISS’ 2012-2013 policy survey results, executive compensation continues to be the perennial top governance topic for investors. Misalignment between pay and performance, problematic pay practices and board responsiveness are among the key drivers for companies receiving low support on their say-on-pay proposals.”
    “Washington, D.C., Jan. 25, 2011 — The Securities and Exchange Commission today adopted rules concerning shareholder approval of executive compensation and “golden parachute” compensation arrangements as required under the Dodd-Frank Wall Street Reform and Consumer Protection Act.”
    https://www.sec.gov/news/press/2011/2011-25.htm
    Un alt articol interesant, prospat, din 8 feb 2014, este: ” CEO Employment Agreements in a “Say on Pay” World”
    https://blogs.law.harvard.edu/corpgov/2014/02/08/ceo-employment-agreements-in-a-say-on-pay-world/
    As pute a zice ca primul pas este introducerea regulii say-on-pay, chiar si la institutiile de reglementare. In sensul in care actionarul majoritar (statul, reprezentat de Parlament) sa aprobe bugetul institutiei, inclusiv salariile boardului executiv. Ca la orice companie (chiar si de stat), unde AGA aproba salariile CA. La noi regula a fost ca ASF isi stabileste singur bugetul si salariile Consiliului, adica actionarul majoritar a acceptat sa nu fie consultat…aici e buba.
    Pe de alta parte sistemul de supraveghere din Romania, desi este reglementat la nivel national, trebuie sa fie acordat cu directivele europene:
    https://eiopa.europa.eu/publications/standards-and-more/index.html
    Cu atat mai mult cu cat din 2016 ar trebui sa intre in functiune Solvency II
    https://eiopa.europa.eu/en/activities/insurance/solvency-ii/index.html

  11. Cosminos spune:

    D-le Damian, împărtășesc ideile din analiza dvs., până la un punct. Poate exista și o societate și fără stat, trebuie doar un pic de imaginație:

    http://archive.lewrockwell.com/orig6/molyneux1.html

    https://www.youtube.com/watch?v=lmrZ4SiO54E

  12. Mircea Stoica spune:

    Si Stolojan a scris foarte bine si sintetic despre salariile ASF: putin peste nivelul salariilor din domeniul supravegheat pentru a putea atrage profesionisti cel putin de acelasi nivel.

    • Mircea Modan MirceaM spune:

      Curat profesionist. Ce nIvel dom`le, ce nivel! ASF, “grup infractional organizat”…asta da, Stolo a nimerit-o ca nuca-n perete.
      “Dan Radu Ruşanu va fi prezentat în faţa magistraţilor Tribunalului Bucureşti cu propunere de arestare preventivă pentru 30 de zile. La sfârşitul săptămânii trecute, când a fost chemat la DNA pentru a fi pus sub învinuire, Ruşanu a cerut un termen pentru a-şi pregăti apărarea. Procuroriii au precizat atunci că acesta este urmărit penal pentru constituire a unui grup infracţional organizat şi complicitate la abuz în serviciu, fiind suspectat că a întocmit şi a avizat proiectul OUG privind ASF şi ar fi acceptat „protejarea frauduloasă” a intereselor companiei Carpatica Asig, controlată de omul de afaceri sibian Ilie Carabulea ”

      http://adevarul.ro/news/eveniment/presedintele-asf-dan-radu-rusanu-fost-chemat-marti-dna-1_530c65eac7b855ff56a4dec2/index.html

  13. noba spune:

    Sigur, analiza este voit naiva si simplificatoare tocmai pentru a scoate in evidenta punctul nevralgic al situatiei.
    Exista nenumarate metode de a supraveghea supraveghetorii celor care supravegheaza, insa pana cand statul va ramane expresia unui paternalism national-comunist, institutiile subordonate vor actiona pe cele doua dimensiuni institutionale caracteristice acestei alcatuiri: conformism si coruptie. Conformism politic si coruptie economica.
    Mult trambitata modernizare a statului a ramas o vorba in vant. Daca aveti curiozitatea sa vedeti, in majoritatea domeniilor controlate de stat: educatie, sanatate, ordine si siguranta situatia nici macar formal nu s-a schimbat fata de structura elaborata in comunism. Singura institutie reformata si modernizata a fost Armata, desigur la presiunile noii structuri militare de care apartinem mai nou. In rest s-au mai schimbat numele si gradele, nomenclatorul si uniformele dar ia intrati intr/un oficiu postal mai marginasi asa sa vedeti ca pana si cantarul cu care se cantaresc coletele este de pe vremea lui Ceausescu.
    De fapt lucrurilr se misca atat de greu pentru ca exista o foarte importanta categorie de angajati parazitari care nu vor sa-si piarda posturile. Functionarii din administratie sunt mai multi ca inainte cu toate ca intre timp a avut loc o revolutie informatica. Inspectoratele Scolare Judetene si-au umflat personalul in timp ce invatamantul de stat este in moarte clinica de ani buni si exemplele pot fi continuate pana la epuizare.
    ASF/ul este varful aisbergului, stralucind orbitor in soarele arzator al invidiei si neputintei dar romanul daca are nevoie de o interventie medicala mai pretentioasa pleaca in strainatate, daca vrea scoala adevarata, la fel, de salarii ce sa mai vorbim…

  14. Pinno spune:

    1. In Romania institutiile ca ASF NU angajeaza decit rareori profesionisti. Un GIO (grup infractional organizat – ar trebui ca cel care l-a pus pe piata sa-l inregistreze la OSIM) face o schema (amanti/amante, actuale sotii si actuali soti, fosti consorti etc. – ati vazut lista angajatilor). Apoi se gindesc ca trebuie sa mai si munceasca cineva si mai aduc vreo 10% oameni cu competente dovedite, dar si aceia mai mult ca sigur, recomandati de angajatii de rang 1 (cei din paranteza anterioara). Conform principiului romanesc: 2 cu sapa, 5 cu mapa.

    2. Dl. Daianu, Dl. Armeanu sint profesori universitari. Teoreticieni. Sint si ei necesari (dar in cantitati mai mici!). Dar Dl. Daianu a pierdut multi bani pe piata de capital. Concluzie nu are deprinderi practice (skills).
    Dar D-na Aura Socol? Sotia unui consilier al lui Ponta. Parca preda miroeconomie. Este un teoretician mai departat de Finante. Si citi or mai fi.

    3. Dl. Ionut Popescu (fost ministru de finante) juca pe piata de capital, cistiga bani era priceput. Desigur nu are ce cauta la ASF. Ar incurca jocurile (murdare). In general teoreticienii pot fi usor aburiti. Ei sint vitrina (“iata ce competenti ne-am tras”). In spatele lor smecherii (d-alde Rusanu) fac jocurile.

    4. Pe piata romaneasca nu prea avem oameni potriviti pentru asemenea functii vitale. Prima presedinta a CNVM a fost tot un profesor universitar (teoretician). Si noi am dormit bine in timp ce FNI lucra!

    Mi-e groaza. NU AVEM COMPTENTE PE DOMENII CHEIE. Iar acolo unde mai sint, GIO are grija sa-i discrediteze prin TV si presa obedienta (vezi M. Macovei, D. Morar, Plesu, H-R Patapievici etc).
    Apropos: Un oarecare Make intr-un numar al ziarului Bursa il face harcea-parcea pe Dl. Liiceanu pentru articolul sau referitor la ASF. Desi era la obiect.

    5. Si deocamdata este bine ca mai sint inca oameni care au facut scoala pe bune. Ce o sa fie peste 15 ani cind acestia vor parasi sistemul iar locul lor va fi luat de absolventii fabricilor de diplome (cu 3 diplome de licenta, 4 masterate si desigur doctoranzi la Valahia sau alta univesitate unde se poate inscrie oricine, daca are pila necesara)? Dar absolventii de la ASE pregatiti de Dl. Socol care si-a taiat din radacina gindirea critica, scriind adevarate ode dedicate politicii economice a guvernului actual? Ce explicatii le da studentilor? Sau ii pica daca au tupeul sa-l contrazica.

  15. Horia H. spune:

    In privinta lui Rusanu va dati seama ce caracter ? Unii spuneau ca este Hrebenciucul liberal !! Da de unde ? Hrebenciuc ii da clasa. Cu toate pacatele lui si-a stiut sa-si puna frana . A ramas parlamentar si atat . “Unchiu” in schimb , nu s-a multumit cu hotelurile , vilele si celelalte castigate moca . Trebuia sa fie si intr-o functie de parca ar manca cu 100 de guri . Daca penrtu unii am un sentiment de mila cand sunt luati pe sus de asta chiar nu mi-e mila .Si de ce mi-ar fi daca lui nu-i este mila de el ?



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Miron Damian


Miron Damian

Miron Damian scrie analize politice pe forumuri începând cu 2002, sub pseudonimul Doc. A colaborat cu ziarul Cotidianul si cu revistele Dilema Veche si Revista 22. Din 2006 are b... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)