vineri, martie 29, 2024

Pledoarie pentru o nouă strategie a PNL

Chiar dacă aparent prea puțin relevant cantitativ, Fenomenul Pieții Universității a schimbat din nou trendurile calitative în România politică. Toți aceia care – din opoziție sau de la putere – nu înțeleg mutația al cărei vârf de iceberg a fost văzut trecând în zilele înghețate ale lui ianuarie prin golfurile fierbinți ale democrației românești, vor fi mai curând sau mai târziu măturați de pe scena politică.

Pe lângă faptul că cei care azi şi-au redescoperit preocupările politice și tocmai și-au dat seama de importanta putere pe care o dețin, folosind tot mai mult o altă infrastructură, alte canale și alte reguli de comunicare decât cele pe care sunt obișnuiți politicienii de până acum să le considere relevante, însăși esența dialogului pare să se fi schimbat. Așa cum s-a mai spus și scris, niciun fenomen politic de la Piața Universității din ‘90 încoace n-a pus accentul cu atâta claritate pe creativitate, performanță și responsabilitatea personală ca recentele proteste. Dar, spre deosebire de cei de atunci, cei din Piață de acum – dar poate și mai puțin milioanele care i-au asistat din fața monitoarelor și nu din fața televizoarelor sau radioului – nu aparțin unui grup definit; ei sunt cetățeni liberi care își păzesc în cel mai gelos și liberal mod individualitatea și unicitatea.

Privite nepartizan, multe din valorile liberalismului clasic s-au regăsit în cererile și sloganurile protestatarilor, oferind PNL o șansă nesperată de preluare a agendei publice. Totuși, leadershipul actual al PNL a ratat consonanța din pricina unei întârzieri în reacție ce ne vorbește nu doar despre lipsa de fler politic, dar mai ales despre estomparea convingerilor autentic liberale și despre împietrirea în comoditatea negației. Aceste vicii politice au dat naștere unui șir de bâlbe și de gafe fără precedent în istoria recentă a PNL. Când, foarte târziu, conducerea liberală a riscat conectarea la protest și fructificarea politică, ea s-a acordat doar prin ton înalt la vehemența străzii, confundând deja anecdoticul ˝Jos Băsescu˝ cu validarea politicii sale de comunicare complet lipsite de imaginație și perspectivă. Această comoditate interpretativă – ca să folosim un eufemism – a fost cauza incapacității leadershipului PNL de a înțelege necesitatea schimbării de registru pe care toate celelalte partide mari au înțeles-o și întreprins-o imediat.

Consecința acestei greșeli de analiză a fost un soi de euforie a abandonului și autarhiei care a dus la:

1. promisiunea demisiei din Parlament, care a eșuat sub presiunea PSD,
2. mitingul paralel al USL care a creat mai curând o separare între Piața Universității și PNL, partid care ar fi putut să aspire legitim la statutul de membru co-fondator al consacrării Pieții ca arenă a protestului democratic românesc,
3. incapacitatea de a schimba discursul anti-Boc ca răspuns la numirea în fruntea executivului a lui MRU,
4. prejudicierea percepției asupra primatului domnului Crin Antonescu ca lider matur și interlocutor/conducător al negocierii politice a USL,
5. inutilul și rușinosul moment Capatos,
6. incapacitatea valorizării și pentru PNL, de către domnul Crin Antonescu, a numirii domnului Teodor Meleșcanu la conducerea SIE.

Dar de ce toate acestea? Care e cauza tot mai frecventelor greșeli ale unei părți a leadershipului PNL? Cum îşi poate recâştiga PNL primatul și relevanța, evitând în ultimul moment marginalizarea?

Partidul Național Liberal este singurul partid din România care, de aproape 15 ani, se află, sau măcar s-a aflat, într-o aproape neîntreruptă și constantă creștere în preferințele electoratului. Acest lucru a fost posibil din două motive: primul este cel legat de identificarea cu un set de valori sincronice, politice, economice și culturale, pro-occidentale pe care PNL le-a reprezentat încă de la refondarea sa în anii ‘90. Al doilea, la fel de important, provine din progresul cantitativ și calitativ al unei generații care nu mai este tributară nici prin nostalgie, nici prin aspirații, societății controlului mai mult sau mai puțin total din care provin celelalte partide politice parlamentare.

Deși (re-)începutul PNL după ‘90 nu a fost lipsit de greutăți și chiar amenințări fatale, după fărâmițarea de la începutul anilor ‘90, PNL și-a regăsit pragmatismul, a intrat în Parlament ca membru al CDR și a început un lung și tenace proces de unificare și reconsolidare care a fost dublat de o poziționare clară în zona de centru dreapta a eșichierului politic. Apoi, după dispariția din Parlament a PNȚCD, PNL a preluat singur reprezentarea electoratului anti-comunist și pro-occidental din România, adică partea cea mai fermă în convingeri, educată, activă și conectată european a societății românești.

Fundamentul identității PNL din ultimul deceniu a fost acela al unui partid de dreapta, cu accente anti-comuniste, pro-european, susținător al statului de drept, al democrației și apărător al libertăților cetățenești. În plan economic, PNL a fost un susținător ferm al proprietății private și al privatizării ineficient administratei economii de stat, a introdus cota unică de impozitate a profitului, a început drumul restabilirii echității între muncă și remunerația acesteia. Chiar dacă au existat destul de multe întârzieri în a-și asuma reprezentarea antreprenoriatului și luptei împotriva intervenționismului în economie, precum și a reformei cadrului legislativ, administrativ și fiscal, care să permită accesul rapid și debirocratizat la resurse, PNL s-a menținut și a crescut în preferințele electoratului de dreapta – la rândul său tot mai numeros – mulțumită identificării sale cu cealaltă Românie, România civilizată, pro-occidentală, separată de trecutul comunist și dedicată dezvoltării, prosperității în sincronismului european.

Ultimele două campanii ale PNL, cea desfășurată sub sloganul lui Călin Popescu Tăriceanu – ˝Pentru o Românie mândră și prosperă˝, la alegerile parlamentare din 2008, și cea mai recentă – ˝Revoluția bunului simț˝, la prezidențiale din 2009, au amplificat trendul crescător al PNL, dar totodată și identitatea de partid rațional, interesat și competent economic, care răspunde standardelor și exigențelor unei Românii subreprezentate mediatic, opusă vodevilului politic și haosului economic. În ciuda faptului că PNL a fost exclus de la administrarea puterii atât după alegerile din 2008 – rămânând singurul partid de opoziție pentru aproape un an (!) – și că n-a reușit să-și trimită candidatul în turul al doilea al alegerilor prezidențiale și prin asta la Cotroceni, a devenit un partid mare și puternic, care oferea de acum României liberale speranța îndreptățită că ziua în care va ajunge să-și impună politicile din pole position nu e departe. Ne amintim cu toții că în primele luni ale lui 2010, în ciuda faptului că era în opoziție, PNL trecea drept partidul care conducea opoziția, iar liderul său, Crin Antonescu, drept incontestabilul lider al opoziției. Această poziție a permis PNL captarea simpatiei mai tuturor celor care poate nu sunt destul de siguri de ceea ce vor, dar sunt absolut siguri de ceea ce nu mai vor.

Încurajat de succesul în sondajele de opinie din siajul prezidențialelor terminate prea repede și de rezultatele catastrofale ale Guvernului Boc, care prin incompetență, lipsă de viziune, rapt și dispreț pentru dialog a creat din faliment, sărăcie și moarte principale sale mărci, încălcând toate normele conviețuirii democratice și fundamentele statului de drept, PNL a pornit într-un asalt legitim și fără precedent asupra puterii portocalii. În acest proces, bazându-se pe temporara slăbiciune a înfrântului și slăbitului PSD și pe nevoia de simbiot a PC, PNL a riscat cu acestea o alianță, dând naștere USL.

Cum era de așteptat, această construcție politică mare de stânga-dreapta – asupra a cărei forme şi oportunități preelectorale am avut și continuăm să avem serioase rezerve – avea să alarmeze imediat adversarii politici și grupurile media din jurul Cotrocenilor, oferindu-le o cale de atac nesperată. Fără o clipă de întârziere, strategii puterii portocalii aveau să atace în interiorul USL, în primul rând PNL. Strategia aceasta nu s-a bazat pe niciun soi de cabală, ci este și a fost cât se poate de predictibilă: PSD și PC nu puteau fi atacate în niciun fel pe criteriul moral al incompatibilității sau ideologiei, ele fiind identificate atât de propriul electorat, cât și de ansamblul societății ca niște grupări politico-economice cel mult amorale, ale căror obiective sunt legate în primul rând de administrarea puterii în baza unui soi de pretenție la un drept natural moștenit din perioada statului comunist. În plus, la fel ca în cazul tuturor celorlalte partide rupte din generosul trunchi al FSN-ului de altă dată, aderența la aceste partide nu a avut loc niciodată pe bază ideologică, ci mereu fie pe una sentimentală, fie pe una pragmatică. În primul caz, aceste partide au răspuns nevoii nostalgiei predictibilității garantate în mizeria comunistă, iar în al doilea, celor aflați într-o amorală căutare a unei relații privilegiate cu statul.

Pe cealaltă parte, PNL avea nu doar un electorat obișnuit să-și canalizeze antipatia spre tot ceea ce a reprezentat și a derivat din puterea comunistă, dar mai avea deja și o destul de pregnantă identitate de partid de dreapta, de la care se aștepta tot mai mult să reprezinte în primul rând antreprenoriatul și intelectualitatea, precum și tineretul integrat – adică România liberală și nouă – și mai puțin categoriile mai greu adaptabile ale angajaților din mediu public, al muncitorimii și pensionarilor, precum și al altor categorii mai puțin calificate și favorizate de mediul concurențial al unei societăți capitaliste.

Chiar și în această situație incomodă, PNL avea și continuă să aibă, deși nu le folosește, toate pârghiile nu doar pentru a răspunde atacurilor la care a fost și este supus, ci și să contraatace competent. Pentru a face aceasta, ar trebui să se concentreze asupra următoarelor teme, pe care din motive de neînțeles nu le exploatează:

1. Valorificarea publică a succesului Guvernării Tăriceanu,
2. Accentuarea PNL ca reprezentant la guvernare al clasei antreprenoriale și al intelectualității urbane, precum și al ofertei liberale către aceste segmente de electorat,
3. Stabilirea domeniilor care vor fi gestionate de PNL, în așa fel încât agenda publică să fie fixată de temele liberale subreprezentate acum,
4. Comunicarea intensă a brandului politic PNL și realizarea de acțiuni politice de sine stătătoare, care să valorizeze brandul PNL ca love-brand,
5. Discutarea rațională a tuturor temelor publice și renunțarea la discursul pasional cu argumente ad-hominem,
6. Reafirmarea identității anti-comuniste a PNL și aplicarea lustrației în interiorul partidului.

1. Între timp, este un fapt limpede și unanim acceptat de toți oamenii raționali: în timpul guvernării liberale a lui Călin Popescu Tăriceanu, România a avut nu doar cel mai înalt nivel de trai din ultimii 70 de ani, ci și cele mai bune cifre economice – iar acest lucru este susținut de date oficiale care nu pot fi relativizate. Mulți dintre foștii demnitari guvernamentali PNL, în frunte cu domnul Tăriceanu, ar putea să devină purtători de mesaj și comunicatori credibili care ar putea prezenta rezultatele reale ale deciziile lor din vremea aceea. Aceștia ar putea ilustra cu exemple concrete abandonul proiectelor începute și risipa financiară creată de puterea portocalie. Expertiza foștilor demnitari și experți PNL ar trebui folosită nu doar în comunicarea publică, ci și în comisiile de specialitate ale partidului a căror greutate și importanță trebuie să crească. Această măsură ar avea ca prim efect răspunsul la cererea publică de a vedea dincolo de sloganuri, măsurile concrete care vor fi luate de viitoare guvernare. Cel de-al doilea efect, la fel de important, ar fi pregătirea concretă a viitorilor demnitari și experți guvernamentali. Această politică trebuie garantată și urmărită în permanență pentru ca, în orice alianță s-ar afla, PNL să fie pregătit să se distingă concurențial prin competență și rezultate.

2. În România, a avut loc o evoluție cantitativă și calitativă a primei generații antreprenoriale și intelectuale care nu mai e dependentă de resursele financiare ale statului și prin aceasta nu mai e șantajabilă de către stat. Prima generație cu adevărat liberală, născută paradoxal în tensiunea dintre afaceri reale și impozite aberante, a început să se apropie de decizie. Această generație nu așteaptă cadouri și nu dorește să intre în solda nimănui, nu are pretenția privilegiilor, dar nici nu acceptă să fie constrânsă să fure pentru a supraviețui. Prima generație cu adevărat liberală din România vrea reprezentare în baza unui contract ferm, transparent și rațional. Ea vrea un cadru legislativ simplu și elastic care să-i permită dezvoltarea. Generația mea are nevoie de o justiție funcțională care să împiedice inechitatea și corupția care afectează concurența liberă și împiedică apariția și recompensarea performanței reale. Generația mea nu mai acceptă explicații de ce numai clasa politică și aparatul de stat nu pot să se supună aceloraşi imperative ale concurenţei şi competenţei cărora li se supun toţi cetățenii României pentru a supraviețui ori prospera. România liberală vrea o viață reală, nu o pseudo-economie întemeiată pe favoruri și împrumuturi. PNL trebuie să înțeleagă că trebuie să vorbească și “afacereza”.

3. Este necesar ca PNL să se fixeze asupra unor sectoare publice în care să creeze documentație și competență. Chiar și în alianță cu celelalte două partide, PNL trebuie să evite să se topească prea tare în imaginea USL care e un construct cu un scop clar și limitat. PNL trebuie să se asigure că va gestiona niște domenii ale vieții publice care răspund intereselor celor pe care îi reprezintă și unde va trebui să furnizeze rezultate clare și perceptibile pentru a-și spori șansele pentru viitor. De succesul guvernării domeniilor liberale depinde în bună măsură și succesul în bătălia din 2014 pentru Președinție. Tot de succesul în aceste domenii – și de importanța lor – depinde și stabilitatea alianței la guvernare pe care PNL va putea conta. Este așadar imperios necesar ca, în perioada următoare, comunicarea PNL să accentueze mai mult apropiata guvernarea și mai puțin îndepărtata reprezentare.

4. PNL trebuie să abandoneze strategia văcarului supărat pe sat în dezbaterea temelor publice. PNL are șansa de a avea cel mai activ, inteligent, receptiv și educat electorat din România. Totodată însă aceasta este și nivelul așteptărilor și obligațiilor la care trebuie să se raporteze. Partea activă a societății înțelege greu euforia boicotului care ține loc de contraatac în strategia partidului din ultima vreme. În plus, dacă poate alte partide n-ar avea competența, curajul sau elasticitatea de a susține dezbaterea competentă pe teme de importanță națională, PNL poate să le aibă pe toate. PNL trebuie să se sprijine pe dialogul cu societatea civilă, cu ONG-urile și societățile patronale, societățile universitare, organizații naționale și internaționale cum ar fi camerele de comerț bilaterale. Astfel ar putea să dea mai multă importanță politicilor sale deja enunțate într-o formă sintetică în ˝Statul liberal – a doua modernizare a României˝, transformând politicile sale în răspunsuri la preocupările autentice ale cetățenilor pe care îi reprezintă.

5. Comunicarea mai intensă a brandului PNL – singurul love-brand din România politică – va atrage după sine numai avantaje atât pentru PNL, cât și oricărei alianțe din care face parte. PNL trebuie să renunțe la teama de-a și ofensa partenerii prin pomenirea prea pronunțată a sonorului său nume. Dacă am rosti mai des și mai apăsat PNL, liberalii letargici sau nemulțumiți și cei care au abandonat alte partide ar putea fi atrași mai eficient de acest partid care oferă tuturor celor care-l adoptă atât respectabilitatea unei tradiții care se confundă cu România modernă, cât și flexibilitatea și versatilitatea contemporană specifică liberalismului. PNL trebuie să aibă curajul să iasă singur pe stradă, pentru că este singurul partid din România, care asemenea domnului Neagu Djuvara și altor seniori liberali, deși este în vârstă, e cool! Acest tip de abordare ar feri PNL de pericolul și tentația tabloidizării de care este acum suprasaturată discuția din jurul politicii și i-ar reclădi respectabilitatea istorică.

6. PNL este singurul partid politic istoric prezent în Parlamentul României. PNL este partidul parlamentar ai cărui membri refondatori au trecut prin întunericul roșu al comunismului și i-au suferit ororile. Într-un anumit fel, în codul genetic al PNL, mai este prezentă o Românie înnobilată de Coroana Regală a României, iar această moștenire se cere arătată și reprezentată. Chiar dacă au trecut 22 de ani de la Revoluție, iar lustrația nu mai poate produce efectele de însănătoșire pe care le-ar fi avut în urmă cu două decenii, măcar din obligație față de suferința celor vechi, PNL trebuie să se ferească de-a primi în rândurile sale oameni care au colaborat cu regimul comunist: aceștia au toate celelalte partide la dispoziție. Noi ceilalți, doar PNL.

Articol preluat de pe Romania Liberala

Distribuie acest articol

31 COMENTARII

  1. ..poate vorbiti de nivelul de trai al celor din pnl si psd,care au furat la greu sub conducerea lui tariceanu si nastase(psd),..in rest doar manipulare.
    la viitoarle alegeri romanii nu vor mai vota pnl si psd deoarece s-au lamurit !
    ei vor sa ajunga la ciolan sub presiunea strazii nu prin proiecte care sa ajute acest popor.
    Tupeu si nesimtire 100% !
    ps.Nu mai vorbiti va rog de valori liberale ????care ???cine???cind??
    Bratienii Da,….in rest apa de ploaie si hoti cit se poate,…fenechiu,tariceanu,poetul portofel,etc..etc.

  2. „PNL este singurul partid politic istoric prezent în Parlamentul României. PNL este partidul parlamentar ai cărui membri refondatori au trecut prin întunericul roșu al comunismului și i-au suferit ororile. Într-un anumit fel, în codul genetic al PNL, mai este prezentă o Românie înnobilată de Coroana Regală a României, iar această moștenire se cere arătată și reprezentată. Chiar dacă au trecut 22 de ani de la Revoluție, iar lustrația nu mai poate produce efectele de însănătoșire pe care le-ar fi avut în urmă cu două decenii, măcar din obligație față de suferința celor vechi, PNL trebuie să se ferească de-a primi în rândurile sale oameni care au colaborat cu regimul comunist: aceștia au toate celelalte partide la dispoziție. Noi ceilalți, doar PNL.” ha ha ha!!!!!!!!!!!! Dar cu Rosca Stanescu , si cu Voiculescu cum ramane????????????????????????????????

  3. domnul meu, de care PNL vorbiti? caci dupa cum scrieti parca ar fi PNL-ul din vremea lui Bratianu! Cine sa aplice strategia frumoasa (dar imposibil de pus in practica), Fenechiu et co?

  4. Cine spune astea? Un membru PNL? Din ce pozitie? Cu ce sustinatori?
    Diferenta intre ce se spune aici si realitate sau cei care reprezinta PNL-ul acum e ca de la cer la pamint. Trebuie multa curatenie in curtea proprie inainte de a discuta vorbe mari. De discutat, mai ales online, poate oricine.

  5. spuneti dumneavoastra:
    „în timpul guvernării liberale a lui Călin Popescu Tăriceanu, România a avut nu doar cel mai înalt nivel de trai din ultimii 70 de ani, ci și cele mai bune cifre economice – iar acest lucru este susținut de date oficiale care nu pot fi relativizate”
    Cateva observatii:
    1. Productia industriala si exporturile in anul de gratie 2011 au fost mai mari decat cele din 2008.
    2. Deficitul bugetar in 2008, an in care Romania a avut o crestere economica de 8%, a fost de peste 5% din PIB. Spre comparatie in acel an Bulgaria a avut excedent bugetar.
    3. In perioada 2005-2008 (guvernarea Tariceanu), au finalizati fix 17 km de autostrada (centura orasului Pitesti)
    4. Fondul de dezvoltare (aprox 4 miliarde de euro proveniti din privatizarea BCR) s-a evaporat in neant.

    Astea sunt doar cateva observatii facute rapid, care cam relativizeaza afirmatiile dumneavoastra

    • Tot asupra celor 6 puncte forte doream sa ma opresc.
      O mica completare la punctul 1: dupa cresterea economica din timpul lui Tariceanu tragem si acum :)
      Eu spun ca sunt baieti destepti ca nu aduc in discutie marea crestere economica, ar fi contrazisi de orice neavenit.

      Si pentru autorul articolului, punctul 6 este putin ciudat, putin de non sens acolo:

      in timp ce taranisti au sapat pe la canal si au stat in inchisoare, liberalii au preferat sa colaboreze cu Securitatea – Stolnici, Quintus (atentie, numele lui a fost „spalat” datorita unui viciu de procedura!), etc. Istoric vorbind, asa sunt ei :). Daca se aplica lustratia trebuie s-o ia de la 0. Din nou…

      Oricum, indiferent de cresterea econimica, cand purtatorul tau de drapel este un chiulangiu care urla… ce rost are sa te chinui?. Stiti cum este: cand nu ai voce tipi sa creada lumea ca asa-i melodia

  6. Peste inca vreo 20 de ani e ft posibil sa avem un partid cu adevarat liberal. Pina atunci incercati va rog si alte site-uri. Despre respectul pt cetateanul simplu nu prea va doare. Eu as da o lege a lustratiei pt cei care au facut politica si din 90 incoace.

    • Buna idee. Foarte buna chiar… Din pacate are grija UDMR-ul + prietenii lor din coalitie sa aplice un fel de „lustratie” fix doamnei Macovei….. Dupa ce PNL-ul a aplicat tot un fel de „lustratie” doamnei Musca… Ce porcarie e politica asta a noastra si totusi ne pierdem timpul comentand-o…

  7. Imi pare rau ca autorul articolului cauta doar motive de elogiere a unui PNL in deriva si nu vede marea greseala a acestuia si care se numeste crin antonescu. Am fost un alegator constant al principiilor de dreapta pe care insa nu le mai regasesc la actualul PNL ci mai degraba la un partid de pe cealalta parte a baricadei. In plus stilul zeflemitor si non-combatant, alaturi de limbajul suburban promovat la varful pnl nu este cel asteptat de electoratul clasic al acestui partid, electorat format in principal din intelectuali. Daca autorul acestui articol, care pare sa cunoasca lucrurile din intrerior, nu identifica adevarata problema din pnl, atunci se pare ca intr-adevar nu mai este nimic de facut iar dreapta politica va fi administrata de alta formatiune.

  8. Daca analizam bine istoria(nu reinventata) nici perioada interbelica nu a fost chiar straina de tradari si oportunisti ai PNL.
    Dar revenind la zilele noastre, perceptia PNL este jalnica.Datorita politicii de cadre-ati pus lupul(dl Porumbacu=dl Antonescu chiulaul) paznic la oi, cred ca nu veti intra nici in Parlament.S-a dus vremea cand va vota lumea numai ca sunteti liberali.
    Daca credeti ca PSD-l va va lasa sa va infruptati din castig sunteti naivi.
    Iar daca Crinutz s-a lasat imbatat de parfumul puterii… am o veste proasta.
    Viitorul presedinte va fi ori MRU, ori psd-ist!

  9. D-zeule, cine e baiatul asta? Fan PNL pana la moarte, clar. Dar, totusi, alianta cu PC nu e o eroare? Guvernarea Tariceanu e un succes? Aoleu! Pai daca era un insucces, cred ca eram morti toti, dupa cum se raporteaza autorul la cuvantul „succes”…
    Eu am mai multe sfaturi pt PNL si f. diferite de ale autorului:
    1.Dati-l afara pe Crinutz ca a luat-o pe aratura demult.
    2.Divortati de Partidul Anetenelor.
    3. Dati-va afara escrocii: Varujan, Rusanu, Fenechiu etc.
    Dupa asta o sa va puteti numi liberali.

  10. Domnule Szobotka,

    PNL a pierdut multi oameni buni racolati de presedintele Basescu – Ungureanu, Melescanu, Predoiu etc. Oamenii aia de ce au renuntat la PNL?

    Solutia cea mai buna de reformare este sa il dati pe Antonescu la lada de gunoi a partidului Dvs., sa terminati cu USL si PC si sa scapati de elemente gen Fenechiu si co.

    Apoi, imi voi schimba pozitiv opinia in ceea ce va priveste ca partid.

    • @Ovidiu:
      „PNL a pierdut multi oameni buni racolati de presedintele Basescu – Ungureanu, Melescanu, Predoiu etc. Oamenii aia de ce au renuntat la PNL?”

      Despre cat de „buni” sunt respectivii se poate discuta. Despre „de ce au renuntat la PNL” personajele cu pricina, insa, discutia este mult mai simpla, iar intrebarea mai potrivita ar fi „pentru ce au renuntat?”. Iata si raspunsurile (aflate la indemana oricui):
      1. Ungureanu a renuntat la PNL pentru sefia SIE;
      2. Melescanu a renuntat la PNL (tot) pentru sefia SIE;
      3. Predoiu a renunta la PNL pentru functia de ministru al Justitiei.
      Asadar, „motivele” fac parte (toate) din categoria „lupta pentru convingeri, idei etc.” si sunt (toate) „furnizate” de unul dintre cele mai mizerabile personaje ale politicii romanesti post-decembriste – un personaj cel putin la fel de „bun” ca si celelealte trei, fost bisnitar de vapor, fost vajnic luptator anticomunist si impotriva Securitatii la Anvers in timpul regimului ceausist, actualmente presedinte (inca) al Romaniei, cu o impresionanta cota de incredere populara de 8,6%. Pe scurt, „marile caractere” in actiune. Sa le aplaudam

      • ura sau logica? urlete sau ratiune? ce vorbeste in tine? DATI AFARA din PNL: Valeriu Stoica, Stolojan, Turcan, Flutur etc. Si tot pt. posturi de ministri? sau din ambitia lui Tariceanu si a lui Pogonici?

        • @curios

          Era vorba despre Ungureanu, Melescanu si Predoiu. Dar faptele si… LOGICA (chiar si in forma ei minima, portocalie) nu iti permit sa contrazici acele „pentru ce au renuntat la PNL” personajele invocate, atat de evidente, asa ca, in cel mai autentic „stil” de activist de partid, incepi sa vorbesti despre altii si despre altele. Curios lucru, nu-i asa?! :)

  11. Nu sunt membru PNL, doar simpatizant. Am votat din 1990 intotdeauna cu Partidul Liberal deci si cu partidele cu care s-a aliat. Deci voi vota si cu USL-ul. Dar daca pe viitor va ajunge iar la o formula de alianta cu PD-ul, in care va mai avea un cuvant de spus Basescu, nu voi mai merge la vot. Problema este Basescu. Dorinta lui de a distruge Partidul Liberal nu o pot uita. Daca fanii PD-ului nu inteleg asta atunci nu mai e nimic de facut decat sa ne luam adio definitiv. Pentru mine o alianta ori cu PD-ul ori cu PSD-ul este tot una. Tot o alianta cu fesenistii se numeste. Dar nu am crezut vreodata sa ajung sa urasc un alt om mai mult decat pe Iliescu. Si totusi dupa 20 de ani asta s-a intamplat. Acel om se numeste Basescu.

    • deci Valeriu Stoica, artizanul reunificarii liberale (parca eraiu vreo 5 partide care mai de care), a fost DAT AFARA din PNL la instigarea lui Basescu?

    • ati castigat la schimb! Dat afara Stolojan, Flutur, Stoica si primit Rosca Stanescu. Dat jos Tariceanu si urcat Ipo-Crin. Urcat Quintus la presedintie si dat afara Catarama. Pastrat Stolnici si dat afara Patriciu. ATI CASTIGAT LA SCHIMB!!! (ce ati castigat afla tu!)

      • @cinic

        Castigul a fost chiar supravietuirea PNL. Daca Stolojan ar fi ramas in partid, respectivul ar fi facut tot posibilul ca PNL sa fuzioneze cu struto-camila-cameleonica ce se numea pe atunci PD – partidul acela care timp de 15 ani a fost mare „socialist” (cu acte in regula, la Internationala Socialista), pentriu ca subit, in 2005, sa se declare „de dreapta” si – surpriza! – mare inamic al „stangii” (hrana pentru creduli si pentru prosti). Nu s-a intamplat asa cum fostul tovaras Stolojan planuise impreuna cu marele mester al cameleonismului din politica romaneasca, fostul tovaras Basescu (acesta avea nevoie de zestrea – traditie, doctrina, brand – pe care o aducea PNL in S.R.L.-ul lui politic).

  12. Imi aduc aminte de guvernul pnl: adomnitei, david, vosganian(care zicea :avem bani, nu intereseaza pe nimeni de unde banii), quariu, slujirea interesolor psd incepand chiar din 1990 pana astazi(sunt documente domnilor). Acum, Crin Antonescu devine, treptat, singurul de vina. Faptul ca toti pnl-isti stau cu mana la chipiu asta este o alta poveste.
    In rest o tot floare
    Am uitat ceva flori.
    SRS (ultimul pe lista cu voia dvs)
    Ala cum il cheama-Stolnici
    Amadeo,
    Quintus, si multi altii
    Toti in frunce si onoare
    PS. Obiectivele pietii univ. sunt pnl aripa orban?

  13. Guvernarea Tariceanu nu poate fi considerata un succes cu cresterea de aproape jumate milion de bugetari taietori de frunze la ciini prin administratie. Are unele parti bune pe care ar putea construi intr-adevar. Alianta cu Felix este ucigatoare. Au dat-o afara pe Mona Musca o doamna care mie imi placea, ca sa se alieza cu cel mai josnic securist?
    Crin si-a atins pragul de incompetenta si a devenit piatra de moara. Ma regasesc in ceea ce ati descris Dle Szobotka, cred ca aveti dreptate cu solutiile propuse dar pentru mine ca pot vota cu ei trebuie sa rezolve „solutia imorala” Felix si Crin.
    PS Nicolaescu … si el e gol

  14. Dle, Svobotka, Fenomenul Pieții Universității a strans mai putini oameni dacat un meci de fotbal de divizia C. Chiar credeti ca e un FENOMEN?

  15. Ce succes gasiti in guvernarea Tariceanu?A guvernat condus de PSD cu masuri de stanga care au dus la cresterea numarului de bugetari.Ideile din articol sunt foarte importante dar nu pot fi puse in practica niciodata de actuala conducere a PNL care este penibila in tot ceea ce face.

  16. io am mai multe intrebari, dar ma opresc la doua:
    1. unde a fost plecat liberalismul cand aparatul de stat a cunoscut, in perioada 2005-2008, cea mai mare expansiune
    2. cat de liberala e o executie bugetara cu un deficit structural de 8,9% din pib

    si o precizare: legatura dintre guvernarea tariceanu si cel mai ridicat nivel de trai dintotdeauna NU este dovedita. cu alte cuvinte, pana la proba contrarie (o astept sa vina), cresterea economica NU i se datoreaza lui tariceanu. de fapt, pot fi enumerate n exemple prin care guvernarea penelista mai degraba a incurcat decat a ajutat dezvoltarea economica

  17. faceti o comparatie intre boc si tariceanu.intre ce acuzatii i se aduc lui crin antonescu si ce acuzatii( unele de netagaduit) i se aduc lui traian basescu.
    chiar amoralii pnl-isti emigrati catre pdl sau „achizitionati” de basescu in diverse functii ale statului in calitate de endependenti sunt peste valoarea profesionala a lui igas,botis,ialomitianu,udrea sau asta nou de e ministru la turism …plus multi altii.

  18. .. va informez ca in urma emisiunii de pe B1 si a articolului de fata .. tocmai vi se pregateste bagaju din pnl.. vorba lui crin, despre melescanu.. il dam afara..

  19. Felicitari pentru articol! Desi nu sunt partizanul niciunui partid, mi-a placut stilul Dvs de a spune lucrurilor pe nume – enumerarea nu doar a punctelor slabe, ci si a lucrurilor bune si pe care se poate construi ceva. Acest gen de abordare ar trebui sa o avem nu doar in plan politic, ci si in plan public.

    La ce imi foloseste mie faptul ca de 20 de ani se tot improasca in sistemul comunist? Atunci s-au facut si unele lucruri bune. Ahhh – dar stai, scoatem in evidenta ceea ce a fost rau tocmai pentru a nu uita si pentru a nu repeta greselile. Oare? Eu vad ca unele greseli facute atunci se repeta amplificat chiar si acum, iar putinul bine facut atunci a cam fost decimat. La ce bun sa ii spanzur pe Iliescu, pe Constantinescu si pe Basescu? Au facut ei numai lucruri proaste? Nu. Cred ca mai intelept ar fi sa incepem sa recunoastem celor de dinaintea noastra meritele si sa continuam acele lucruri bune pe care cei de dinaintea noastra le-au construit.

    Cred ca a venit momentul ca macar un om politic sa aiba curajul sa aprecieze pozitiv, si chiar sa multumeasca pentru lucrurile bune facute de predecesorii sai, indiferent de culoarea politica a acestora. Si nu vad un moment mai potrivit decat ACUM, cand (desi cu o asa de mare intarziere) avem legea lustratiei.

  20. L-am vazut pe domnul liberal pe B1. Mi-au placut ideile sale si mai ales vitalitatea dumisale.
    Apoi am vazut ca a facut niste rectificari, niste adaugiri, clarificari, si am vazut un om cu idei dar gol, cu frica ca nu cumva stapinul antonescu sa se supere. Normal, a incheiat cu pupatul miini lui antonescu. Nu domnule liberal, adevarul este ca nu cu acest tip de politica si duplicitate atrageti un electorat nedumerit. Dimpotriva

  21. Dle Szobotka,

    Va felicit pentru curajul de a crea un curent care sa readuca valorile liberalismului autentic pe scena noastra politica. Eu personal am insa o nedumerire: la care anume succese ale guvernarii Tariceanu va referiti?

    Sa fie oare vorba de compromiterea cotei unice prin tot felul de exceptii „liberale”?

    Sa fie vorba de o politica fiscala indreptata exclusiv spre stimularea speculatiilor si nu a investitiilor productive si a muncii eficiente?

    Sa fie vorba de cresterea nesustenabila a pensiilor, coroborata cu cresterea impozitarii celor harnici (prin eliminarea plafonului de calcul al contributiilor sociale)?

    Sa fie vorba de inoirea parcului de limuzine de lux aflate la dispozitia statului?

    Sa fie vorba de niste deficite uriase generate aproape exclusiv de risipa banului public – ca investitii nu prea au fost?

    Mai sunt vre-o cateva „succese” care imi trec prin cap, dar cred ca este suficient pentru moment…

  22. Cateva consideratii istorico-actuale. Le sugerez contemporanilor mei sa citeasca istoria PNLului in cheia vremurilor pe care le traiesc. Este fascinanta similitudinea dintre situatia postpasoptista si tranzitia postdecembrista actuala. Aceasi bulversare de valori, aceeasi dorinta de sincronizare si recuperare cu imperativul crearii cu orice pret a unei bughezii nationale. Si atunci ca si acum in beneficiul unor gasti erijate in reformatori si intreprinzatori.Aceeasi lume politica construita pe cumetrii si neamuri care acapareaza statul.Aceeasi constructie statala subreda, cea de atunci dovedita la prabusirea din anii ’40. Un trecut nu pe atat de glorios pe cat vor unii sa-l prezinte. Asta pentru a nu ne imbata cu apa rece. Atat am putut face. Acum, cu ce trebuie facut. Singurul lucru si fundamental pe care il poate face un partid liberal este acela de adanci democratia, facand din fiecare individ, un actor politic si social autentic. Ori pentru asta nu trebuie decat amendata actuala legislatie cu masuri care sa permita controlul strict si permanent al electoratului asupra tuturor entitatilor alese sau numite pentru serviciul public, reprezentanti, functionari publici, judecatori, parlamentari, etc. adica controlul din partea celor mai interesati si mai indreptatiti de buna functionare a sistemului. Reducerea mandatului alesilor locali la doi ani, dreptul de ai demite dupa un an prin acelasi numar de voturi cu care au fost alesi, alegerea judecatorilor de la prima instanta direct de catre electorat, etc.Cheltuielile pe care le presupune un astfel de sistem sunt mult mai mici decat ceea ce se fura si se risipeste acum.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Stefan Szobotka
Stefan Szobotka
Antreprenor în industriile creative, fondator și manager al unei companii de publicitate și comunicare. Membru PNL din 1995, activist în societatea civilă din 1992, militant pentru libertate din decembrie 1989. Filolog-germanist, bursier al Bundestag, traducător de literatură, politică și texte teoretice, publicist.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro