vineri, martie 29, 2024

Precizările Facultăţii de Filosofie a Universităţii din Bucureşti cu privire la concursurile didactice desfăşurate în luna septembrie, anul acesta

In urma articolelor publicate pe Contributors.ro si Hotnews.ro de catre domnii Gabriel Liiceanu si Alexander Baumgarten, Consiliul Facultatii de Filosofie ne-a remis acest drept la replica:

Domnul prof. Gabriel Liiceanu, membru al Facultăţii de Filosofie a Universităţii din Bucureşti, a publicat pe site-urile HotNews.ro, Contributors.ro şi Revista22.ro, o Scrisoare deschisă către domnul Daniel Funeriu, ministru al Educaţiei şi Cercetării, sub titlul Balta stătută a facultăţilor noastre. Poziţiei sale i s-au alăturat A. Baumgarten, A. Mungiu–Pippidi şi alţii. Întrucât imaginea facultăţii noastre este grav afectată de informaţiile distorsionate, de natură să manipuleze opinia publică, pe care prof. Liiceanu şi susţinătorii săi le vehiculează, Facultatea de Filosofie a Universităţii din Bucureşti face următoarele precizări:

1. Aşa-zisa scrisoare deschisă a prof. Liiceanu a fost publicată înaintea încheierii procedurilor de validare a rezultatelor concursurilor pentru ocuparea posturilor didactice vacante de către Consiliul Facultăţii de Filosofie şi Senatul Universităţii din Bucureşti. Scrisoarea a fost, de fapt, o încercare brutală de presiune asupra Consiliului şi Senatului, cu scopul de a le intimida şi a le influenţa deciziile. Diferitele apeluri adresate în acelaşi timp Senatului au făcut parte, de asemenea, din aceste încercări de presiune asupra factorilor de decizie. Ca profesor cu o experienţă de douăzeci de ani, prof. Liiceanu ştie că asemenea intervenţii calcă în picioare autonomia şi libertatea academică.

2. În intervenţia sa, prof. Liiceanu denunţă o aşa-zisă situaţie inacceptabilă care s-ar fi petrecut în cadrul concursului de ocupare a postului de lector la „catedra de istoria filosofiei” de la facultatea noastră, în luna septembrie a acestui an. Prezentarea pe care o face acestei situații este falsă de la un capăt la altul. Astfel, nu există nicio „catedră de istoria filosofiei” în Facultatea de Filosofie a Universităţii din Bucureşti, aşa cum pretinde prof. Liiceanu. Îi reamintim colegului nostru că facultatea este organizată departamental de multă vreme şi că el a făcut parte, până de curând, înaintea pensionării, din Departamentul de Filosofie Teoretică, celălalt fiind Departamentul de Filosofie Practică şi Istoria Filosofiei.

3. Facultatea de Filosofie a scos la concurs nu două posturi, aşa cum i se pare prof. Liiceanu, ci trei. La Departamentul de Filosofie Teoretică, a fost scos la concurs postul de lector, poziţia 11, cu încărcătura didactică formată din disciplinele Fenomenologie, Hermeneutică, Fenomenologia de la Brentano la Husserl, Artă şi cunoaştere. Pentru acest post, s-au prezentat la concurs doi candidaţi. Utilizând termenii prof. Liiceanu, unul dintre candidaţi a fost „dinăuntrul facultăţii”, iar celălalt „din afară”.  Amândoi candidaţii sunt specialişti în teme ale filosofiei heideggeriene, au fost doctoranzii şi sunt colaboratori apropiaţi ai prof. Liiceanu. În urma concursului, candidatul „dinăuntru” a primit nota 9,70 şi a cîştigat concursul, iar candidatul „din afară”, nota 8,88. Bănuim că prof. Liiceanu consideră că rezultatele acestui concurs sunt juste, chiar dacă a câştigat „omul dinăuntru”, „omul casei”, deoarece nu pomeneşte nimic în legătura cu ele în aşa-zisa sa scrisoare deschisă.

4. Cu totul altfel stau lucrurile, reclamă prof. Liiceanu, cu un al doilea concurs, acela de la Departamentul de Filosofie Practică şi Istoria filosofiei. Este vorba de postul de lector, poziţia 17, cu o încărcătură didactică ce constă în Filosofie contemporană, Introducere în etică, Introducere în estetică, Filosofie greacă. La concursul pentru acest post se referă prof. Liiceanu în scrisoarea sa, oferind informaţii inexacte.

5. Pe acest post de lector (istoria filosofiei – estetică – etică), nu au concurat doi candidaţi, cum susţine în mod curios prof. Liiceanu, ci trei. Unul dintre candidaţii „din afară”, cel apreciat de prof. Liiceanu, după cum rezultă din scrisoarea sa, este unul şi acelaşi cu candidatul care nu a obţinut postul scos la concurs în domeniul său de specialitate, fenomenologia. Însă nici candidatul, nici prof. Liiceanu, nu au contestat şi nu contestă rezultatele de la postul de fenomenologie, cum am putea crede. Ei contestă rezultatele de la concursul pentru celălalt post, de istoria filosofiei, etică şi estetică, la care candidatul „dinauntru” a primit nota 9,50, candidatul „din afară”, lăudat de prof. Liiceanu pentru profilul său internaţional, nota 8,78, iar al treilea candidat, nota 8,44.

6. Informațiile privind metodologia concursurilor, criteriile de evaluare, ponderea diferitelor activităţi în punctajul general etc., potrivit prevederilor legale, au fost publice şi au putut fi accesate la adresa: http://filosofie.unibuc.ro/posturivacante. Acestea nu au fost contestate de nimeni, pe nicio cale, înainte de desfăşurarea concursului. Ele se află încă la aceeaşi adresă şi pot fi consultate de oricine. Prof. Liiceanu şi cei care îl acompaniază le ignoră însă în totalitate şi continuă să prezinte în mod fals situaţia privind ocuparea postului didactic în cauză.

7. În primul rând, prof. Liiceanu omite faptul că acest concurs nu este o evaluare generală şi abstractă a candidaţilor, menită să fixeze o ierarhie absolută, să stabilească definitiv care din ei aparţine „elitei” şi care „mediocrităţii”, aşa cum ni se sugerează tot timpul, ci o comparare complexă a tuturor performanţelor lor didactice şi ştiinţifice în raport cu un post didactic anume scos la concurs, pentru determinarea persoanei celei mai potrivite să ocupe acest post. Întrebarea-cheie nu e „Cine are în genere mai mare vizibilitate internaţională?”, ci „Care dintre candidaţi este mai bine pregătit pentru acest post anume?”. În acest context, încărcătura didactică a postului (ore de fenomenologie sau ore de istoria filosofiei și estetică, etică etc.) este esenţială în evaluare. Prof. Liiceanu omite faptul decisiv că unuia dintre candidaţi îi lipsesc nu doar competenţele didactice, ci chiar şi performanţele de cercetare în ariile de specializare corespunzătoare încărcăturii postului. Performanţele menţionate de prof. Liiceanu ţin de altă arie de specializare, de fenomenologie. Prin această manevră, se ascunde faptul că unul dintre  candidaţi, oricât de bine pregătit şi de valoros ar fi, nu este de fapt specializat în sfera specifică postului scos la concurs.

8. În al doilea rând, sunt prezentate deformat şi minimalizator activitatea şi performanţele altui candidat. Se ajunge astfel în faţa unei situaţii în alb şi negru: unul dintre candidați este o uriaşă personalitate ştiinţifică, celălalt un asistent universitar oarecare; unul e un „Messi” (?!) al filosofiei, celălalt, „un copil de mingi”. Nu dorim să lezăm interesele niciunuia dintre cei doi tineri filosofi şi, de aceea, nu credem că e cazul să ne pronunţăm în nici un fel asupra meritelor lor. Este însă inacceptabilă, moral şi profesional, caracterizarea pe care prof. Liiceanu o face unuia dintre candidaţi, caricaturizându-i activitatea didactică şi ştiinţifică.

9. În al treilea rând, sunt ignorate deliberat criteriile de evaluare aprobate la nivel de universitate şi facultate, conform cărora au fost departajaţi candidaţii, pentru a se crea impresia falsă că departajarea ar fi fost arbitrară. Se pretinde că s-ar fi făcut o „scamatorie”, o „malversaţiune”, dar nu se indică în ce anume ar fi constat acestea, ce criteriu ar fi fost aplicat greşit, ce procedură s-a încălcat etc.

10. Prof. Liiceanu nu numai că este nemulţumit de rezultatele concursurilor didactice, dar îşi ridică statura mediatică şi asupra Facultăţii de Filosofie. El invocă reforma universităţii, îşi inventează adversari şi apelează la „oamenii de bine” pentru a face ordine în sistem, începând cu facultatea din care face parte. Dacă nu urmează indicaţiile sale, sugerează şi poate chiar ameninţă prof. Liiceanu, Facultatea de Filosofie va rămâne o echipă de liga C, va deveni o redută a plictiselii şi va ajunge curând un departament cenuşiu al Facultăţii de Jurnalism sau de „marketing cultural”. Prof. Liiceanu ignoră că Facultatea de Filosofie a Universităţii din Bucureşti a fost ierarhizată recent în categoria A de către Ministerul Educaţiei şi, prin urmare, se află în fruntea listei facultăţilor de filosofie din ţară. Pentru a vedea că poziţia noastră este meritată îi dăm prof Liiceanu câteva exemple din domeniul organizării de conferinţe internaţionale, domeniu pe care îl consideră esenţial pentru o facultate. Anul acesta în facultatea noastră s-au organizat şi vor avea loc în continuare nu mai puţin de 6 conferinţe internaţionale: International Conference on Values of the Human Person. Contemporary Challenges. Bucharest, June 3-4, 2011, Bucharest Colloquium in Analytic Philosophy: Frege’s Philosophy of Mathematics and Language, 28-30 May 2011, The 2nd Edition of Bucharest Postgraduate Conference in Early Modern Philosophy, March 7-8, 2011, Ethics in New and Emerging Technologies, the 4th BCAE edition, Bucharest, October 29 – 30, 2011, Evolution and Norms: Concepts, Models, Challenges, Bucharest, 11-12 November 2011,  Rights to a Green Future, Uncertainty, Intergenerational Human Rights and Pathways to Realization (ENRI – Future), 2011 – 2015, Bucharest, October 31 – November 02. Cel puţin organizarea a două dintre aceste conferinţe ar fi onorat orice facultate sau department de filosofie din orice universitate din lume. În facultatea noastră au conferenţiat, de asemenea, numai în acest an, printre alţii, Saul Kripke, Daniel Dennett, Kit Fine, Michael Inwood, Michael Devitt.

11. Unii dintre partizanii prof. Liiceanu, cum ar fi conf. A. Baumgarten, de la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, au înțeles că şi ei trebuie să fie necruţători în prezentarea activităţii din facultatea noastră. Conf. Baumgarten e și el, ca mulți alții, un produs doctoral al facultății noastre. Atacul necolegial la adresa unei facultăţii prestigioase, de tradiţie, aprecierile injuste şi judecăţile părtinitoare pe care le face nu-i fac cinste nici ca membru al faculăţii clujene de filosofie şi nici ca membru al diferitelor organisme cu putere de decizie la nivel universitar.

12. Titlul „Balta stătută a facultăţilor noastre”, precum şi metaforele din lumea fotbalului pe care le utilizează prof. Liiceanu, ne arată că şi limbajul proletcultist poate fi tabloidizat. Din păcate în acest limbaj a înţeles prof. Liiceanu să trateze instituţia în care a activat douăzeci de ani, gustând satisfacţiile, dar niciuna dintre servituţile instituţionale ale meseriei de profesor.

13. Facultatea de Filosofie a Universităţii din Bucureşti este o instituţie transparentă. Toţi cei interesaţi de activitatea noastră pot accesa adresa de internet http://filosofie.unibuc.ro. Facultatea noastră nu va mai reveni cu alte precizări privind rezultatele concursurilor pentru ocuparea posturilor didactice.

Consiliul Facultăţii de Filosofie a Universităţii din Bucureşti

Distribuie acest articol

44 COMENTARII

  1. Imi place raspunsul acesta, care-i demonteaza punct cu punct panseurile metaforice ale dlui Liiceanu. Se poate vedea, pastrand proportiile, influenta a doua stiluri de filosofie in cele doua texte. Atentie, am vorbit de stil, nu de valoarea continutului ca atare.
    Si o remarca rautacioasa. Din lista dvoastra de somitati, doar unul are conexiuni cu Heidegger si fenomenologia: Michael Inwood,. Saul Kripke, Daniel Dennett, Kit Fine, Michael Devitt, toti sunt analitici pana-n maduva oaselor. Oare aceasta turnura in orientarea teoretica a facultatii sa fie motivul de fond al supararii dlui Liiceanu?

  2. @BuLiGaS: Nu e nici o turnura in orientarea teoretica pentru ca nu e ca si cum ar fi existat o orientare teoretica diferita sau impusa. In plus, in anul 3 au ramas aceleasi specializari: teoretica, culturii (unde se tin 2 cursuri de fenomenologie si hermeneutica) si moral-poltica, iar la masterul de Circulatie se preda fenomenologie franceza. Bineinteles, ar fi putut fi invitati fenomenologi, daca profesorii interesati ar fi organizat o conferinta sau ceva de felul asta. Daca nu ma insel, chiar a fost asa ceva anul trecut…

  3. Un raspuns tipic, multa vorba fara fond.

    „Nu dorim să lezăm interesele niciunuia dintre cei doi tineri filosofi şi, de aceea, nu credem că e cazul să ne pronunţăm în nici un fel asupra meritelor lor.” – asta spune totul. In traducere libera, Liiceanu are dreptate, ii penibil sa le comparam meritele, deci ne ascundem dupa „bunul simt” si nu le comparam.

    Ideea de baza a raspunsului este ca o nota obtinuta la un examen obscur, in fata unei comisii formate din prieteni de pahar ai unui candidat, este mai importanta decat realizarile unui om in strainatate.

    WTF?!

  4. Pun pariu cu oricine ca facultatea prin acest comunicat minte de stinge. Ar trebui facuta o ancheta oficiala si rezultatele sa fie facute publice.

  5. N-ati lamurit sau demontat nimic, domnilor. Iar site-ul nu spune nimic despre evaluarile dvs. Acolo sunt doar rezultatele. Acuzatiile de parohialism, camarile universitare etc sunt nu stiu cum in picioare. Sa bati cu pumnii in piept ca nu stiu cine iti vine la conferinta, nu rezolva probl; cu atat mai mult cu cat atatea facultati de alte niveluri aduc personalitati ilustre la conferinte.

  6. Sunt de acord cu dl Constantin Balasoiu.
    Limbajul Consiliului Anonim prin excelenţă e unul care aduce aminte de comunism.

    Pentru o Universitate care se vrea lider e penibil nivelul academic de organizare a admiterii a mă refer la Fişa de verificare.

    Mă refer la instituirea a două criterii de admitere- ??? – calitatea de doctor (la fel de interpretabilă, de ce nu s-a instituit o pondere în funcţie de instituţia de une provine doctoratul respectiv, desigur domnii nu au auzit de top 100 sau 500 mondial) şi cele 4 lucrări publicate.

    Criteriile de departajare nu s-au publicat . E deranjant.

    Dar dificultatea mea de înţelegere, cum poate fi evaluat un om, net superior prin formaţie şi activitate, de o echipă(comparaţi CV-urile oersoanelor) care intelectual şi cu activitate sunt sub nivelul lui, care se ascund în spatele unor invitaţii făcute altor filozofi. Iar la criteriul pedagogic ce include, numărul de studenţi formaţi sau calitatea lor-respectiv valoarea lor.
    Curat-murdar.

    Privind conţinutul raportului de contestaţie care se află la secretariatul universităţii, din nou ce confirmă ceea ce e de confirmat. Frica de transparenţă.

  7. Domnilor,
    vreti sa imi spuneti ca exista vreun examen pentru o pozitie oarecare in universitatea dumneavoastra care sa nu fie „scos la concurs” special pentru o persoana anume? Unul singur!
    Chiar credeti ca spunand raspicat un nadevar puteti convinge pe cei care stiu despre ce este vorba. Nu numai in universitatea dumneavoastra dar in toate universitatile se intampla exact acelasi lucru (si nementionarea acestuia este dupa parerea mea un minus al scrisorii deschise a d-lui Liiceanu). Nu exista nici un fel de criteriu academic. Ci exclusiv criterii birocratice dublate de nepotism si cumetrie. De ce nu faceti o prosopografie a cadrelor didactice, o ancheta a gradelor de rudenie, o antropologie a relatiilor ?
    Constat ca scrisoarea deschisa a fost adresata domului ministru. Ma astept ca efortul dumneavostra argumentativ sa fie economisit pentru angheta comisiei ministeriale pe care o consider iminenta… intr-o tara civilizata.

  8. Hotnews face o gafa jurnalistica de proportii postind pe site un document ilegal si nesemnat de nimeni! Nu e o fraza socanta ci un adevar.

    ‘Consiliul Facultăţii de Filosofie a Universităţii din Bucureşti’ nu exista ca institutie, nu are resonsabilitate juridica, nu este for decizional, nu este nimic. Doar o adunatura de insi care manipuleaza opinia publica si carora le este frica sa isi asume un text prin semnaturi.

    Mai sus nu e doar un text de tip infierare PCR scris probabil de niste fosti activisti care cu manie proletare infiereaza dusmanul de clasa ca a stricat imaginea facultatii. Stalinism pur. Filosofia din UB ramine in istoria de rahat a univesitatilor din tara ca un doctorat la Sorbona a fost picat si aranjat la concurs de gastile locale.

    Pentru ca Hotnews sa se refaca in ochii opiniei publice trebuie sa revina cu precizarea importanta prin care

    a) fie sa stearga acest text infierare comunista de mai sus cu scuzele de rigoare ca din neatentie a comis o gafa jurnalistica.

    b) fie sa ceara membrilor acelui Consiliu, daca exista niste persoane fizice in spatele lor, sa il semneze si sa isi asume consecintele.

    • Sunteti in eroare.
      Legea nr.1/2011 (Legea educatie nationale) prevede l art.207, alineatul 1:
      „Art. 207
      (1) Structurile de conducere in institutiile de invatamant superior de stat sau particulare sunt:
      a) senatul universitar si consiliul de administratie, la nivelul universitatii;
      b) consiliul facultatii;
      c) consiliul departamentului. ”

      Dupa cum vedeti, „consiliul facultatii” exista legal ca structura de conducere a facultatii si ia decizii din aceasta pozitie.
      Cred ca dl. Liiceanu s-ar lipsi bucuros de „aparatorii” semidocti.

      • Esti constient/a ca a cita dintr-o lege nu te plaseaza deasupra celor pe care ii numesti semidocti. In orice caz, consiliul facultatii ramane in continuare anonim, impersonal etc. Ca si dvs, toti si nimeni in acelasi timp sunt responsabili de text. Pt ca nimeni in mod concret nu e responsabil de text, in timp ce toti sunt implicati intr-un mod pe care doar un anumit tip de filosofie il poate legitima. Pana una alta, Consiliul Facultatii e compus din pers concrete. De ex, cand e o decizie de semnat, decizia nu e semnata de pers concrete cu ‘Consiliul Facultatii etc’. Sper ca va puteti imagina asta. In acest caz, am impresia ca ne sunteti dotoare cu niste mici retractari. :)

        • Aveti perfecta dreptate, orice hotarare, comunicat sau decizie oficiala a Consiliului Facultatii este intotdeauna semnata de decan care este si seful acestui consiliu. Decanul si secretarul consiliului semneaza actul desi acesta este emis de consiliu prin vot. Se face si un proces verbal in care se face rezumatul discutiilor de pe ordinea de zi cat si numararea voturilor. Desi cassandra va jigneste absolut gratuit are dreptate in legatura cu persoana juridica numai ca din motive ce probabil il/o afecteaza direct nu explica pana la capat. Facultatea are personalitate juridica si nu este nevoie ca structurile ce o definesc sa fie inregistrate ca personalitate juridica. Ca analogie putem sa apelam la modul in care este organizata orice companie. Aceasta are personalitate juridica dar consiliul director, executiv sau serviciul financiar, desi au stampile si sigilii, nu sunt personalitati juridice pentru simplu motiv ca nu este nevoie. In fata legii raspunde intreaga companie cum si facultatea va raspunde ca personalitate juridica fata de magaria pe care au facut-o membrii consiliului…sau ar trebui sa raspunda.

    • In principiu un astfel de Consiliu este specificat in Regulamentele de Organizare si Functionare, unde se stabileste si modul in care sunt aprobate/respinse documente de tipul mentionat anterior.

      Banui ca totusi exista un astfel de Consiliu, ca el are reglementata functionarea si ca documentul cu pricina a fost discutat intr-un din sedintele acelui Consiliu.

      Din punct de vedere juridic, cei care au incuviintat acel document sunt responsabili si raspund pentru cele stabilite – exista cazuri in care persoane care au convenit asupra unor documente au suportat consecintele legii, atunci cand ele au incalcat legea.

      Nimic nu este nou pe lumea asta, totul este reglementat, numai daca am vrea sa respectam ordinea si intelegerile…

  9. Tare-as vrea sa-i vad si eu, la o emisiune televizata, pe cei doi candidati la fctia de rector!
    (Desi habar nu am de fenomenologie, hermeneutica, in general de filosofie, sunt convins ca as putea face diferenta de valoare, daca aceasta e considerabil in favoarea unuia dintre cei doi).

  10. Din comentariile pe acest subiect inteleg ca foarte multi sunt indignati de faptul ca un tanar universitar cu doctorat la Sorbona a pierdut un concurs , cel ce a castigat concursul fiind un alt tanar universitar cu doctorat la Bucuresti.
    Poate cineva sa precizeze care este titlul acestui doctorat obtinut in Franta si cine este conducatorul de doctorat?
    Intreb pentru ca s-a afirmat de multe ori ca acest doctorat nu ar fi decat traducerea celui realizat la Bucuresti cu Liiceanu. Si nimeni nu a sustinut contrariul cu date precise.
    Poate ar fi cazul sa se lamureasca aceasta problema.
    Multumesc.

  11. Acest drept la replica e un text alambicat, foarte greu de urmarit de catre cineva din exterior. Suna f mult a motivatie comunist-gretoasa. Nu mai stii cine e vinovat si care e problema de fapt. Cam asta cred ca au si dorit cei care n-au vrut sa semneze aceasta opera literara.

    Sper ca domnul Liiceanu sa revina cu o scrisoare in care sa explice pe puncte cum sta treaba. Altfel, mi-e teama ca romanii cu apucaturi comunistoide (adica cei mai multi) o sa ii creada pe cei-fara-nume, si nu pe domnul Liiceanu…

    • Deci, dupa dumneavoastra, tot ce nu arata cu degetul si nu acuza in mod direct e comunist.

      Io credeam (in fatarnicia mea de luptator anti-comunist in timpul meu liber) ca in sedintele de partid tocmai asta se facea, se arata cu degetul.

      Ca sa faceti sa intelegeti textul foarte complicat si alambicat, Consiliul spune ca nu se acorda acel post in functie de cine e mai „bun in general” ci pentru cine e „mai bun pentru acel post”. Postul acela presupune anumite obligatii pentru care e nevoie de alte competente. De exemplu nu angajezi pe un post pe fenomenologie pe Kripke (chiar daca e Kripke intr-adevar) pur si simplu pentru ca nu e calificat, la fel cum nu il angajezi pe Liiceanu (acu asta nu inseamna ca il compar pe Liiceanu cu Kripke) pe un post de pragmatica.

      Vedeti: e ca in Marx, daca citeati nu aveati nimic de pierdut, decat lanturile :)

  12. Sa luam parte plina a paharului – in limbaj tabloidizat – Universitatea a avut candidati extrem de valorosi la posturile vacante anuntate.

    Imi pare oarecum ciudat ca cei din interior reusesc sa obitna punctaj mai mare de 9,50 si cei din afara insitututiei nu reusesc sa depaseasca nota 9,00. Chestiunea aceasta imi aduce in minte metodele folosite pentru achizitiile publice cu „dedicatii”. As dori sa cred ca nu este asa…

    Tot, cu optimism, s-ar putea spune ca la asemenea oameni valorosi se pot crea unele premize pentru a sustine si incuraja talentele si munca chiar si prin crearea unor posturi destinate exclusiv celor ce vin din afara universitatii – nu au mai lucrat acolo – pentru ca aduc un alt aer, o alta viziune, si cred ca tendinta de a incuraja primenirea este benefica studentilor si catedrelor in general. Desigur oamenii de meserie pot decide mai bine, eu am formulat numai o parere generala culeasa din alte sfera care par sa dea rezultate bune – cresterea competitie si a diversitatii chiar si in mediul academic.

    Ref, raspunsul primit ceea ce ma descurajeaza acolo sunt:

    1. invocarea unei presiuni cand se stie ff bine ca scrisoarea a aparut dupa ce Consiliul a stabilit, deci decizia a fost luata – nu vad unde este presiune??? Mai mult, o alta parere zic ca nu strica niciodata, mai ales daca dorim sa ne dezvoltam intelectual…

    2. Invocarea unei apropieri – studii efectuate la Universitate, loc de munca detinut acolo – nu scuza si nu pot sa fie considerate argumente in sustinerea unei proceduri/metodologii de selectie a candidatilor…

    3. Cat priveste prestigiul scolii romanesti este momentul sa ne revenim si sa mai muncim la acest capitol, zau, pentru ca avem o cotare a universitatilor din Ro aproape de zero si zau ca in mai toate cazurile pe buna dreptate…Nu sunt impotriva sistemul de educatie din Romania, dar nici nu pot sa spun ca are valoare cand stiu foarte bine unde este situat. Lumea progreseaza si poate incearca si RO sa progreseze, chiar si Universitatea din Bucuresti, poate va dovedi deschidere, orientarea catre adevarata competitie si diversitate …

    Situatia prezentata este repetata si de alte institutii de invatamant din RO si nu numai, si de aceea mi s-a parut ca scrisoarea deschisa a fost bine venita.

    Raspunsul m-a dezamagit si mi-a dat noi argumente pentru a sustine ca nu prea pare o competitie deschisa, cu sanse egale, pentru cei din „inauntru” si pentru „cei din afara”. Emotionanta,uneori jignitoare, replica si atat!

  13. Reiau intrebarea de ieri la care nimeni nu a raspuns: cel care nu a castigat concursul ( Ciocan) are sau nu un doctorat original la Sorbona?
    Sau este o minciuna ca si cele 11 articole Isi ce sunt de fapt 4?

      • Provin din cercetare si stiu cat de greu e sa obtii contracte si am fost ff mirat de cele 4 contracte la care dl Ciocan „zice” ca este director, l-am luat pe primul si….. surpriza, am gasit ca manager este LUCA Dumitru, iar pe dl Ciocan, cu greu, l-am gasit la ….. beneficiari, priviti site-ul sa vedeti ca nu mint http://www.postdoc-uaic.ro/index.php?page=echipa si in dreapta dati pe beneficiari si… apare in sfarsit numele mult cautat. Daca si celelate date din CV sunt la fel de reale atunci cred ca aceste discutii de pe forumuri ar trebui sa aiba loc in alta parte!!!!!!
        Pt ca in site-ul de mai sus nu apare numarul contractului va dau acest site
        http://www.uaic.ro/uaic/bin/view/Research/Departamentul_de_stiinte
        in care apare clar numarul de contract si titlul pe care il regasiti in primul site (adica aceea e echipa si restul!)
        Atentie cand catalogam oamenii (Iftode-mediocru vs Ciocan-internationalu’), sa ne informam mai intai, ca nu vorbim despte masini ci despre oameni.

    • Tu chiar crezi ca la Sorbona ar trece un doctorat plagiat (chiar daca e tradus din romana)? Parerea mea e ca nu, asa ca mie imi vine greu sa cred toate acuzele referitoare la treaba asta. Ideea e ca la al doilea doctorat (tot in filosofie) e normal sa apara asemanari si idei desprinse poate din lucrari anterioare – sunt, de fapt, rezultatul ratiunilor aceleiasi persoane. Dar de aici pana la a spune ca a fost plagiat mi se pare cam mult.

      Cat despre raspunsul consiliului facultatii, imi pare rau, dar daca acestea sunt toate argumentele de care sunt ei in stare atunci tind sa inclin spre varianta de adevar a d-lui Liiceanu (desi recunosc, nu sunt un admirator de-al dansului). Insa modul evaziv in care a fost dat raspunsul indica faptul ca totul s-a rezumat la un test (la care cel din interior a luat o nota mai mare). Iar in ceea ce priveste criteriile de admitere din nou suntem trimisi la plimbare: n-aveti decat sa le gasiti la adresa http://www... Incheierea este si ea de nota 10: nu vom mai da alte detalii in legatura cu subiectul – atitudine puerila care denota faptul ca argumentele s-au cam terminat, sau ca „cu cat incercam mai mult sa ne scoatem cu atat ne afundam mai tare”. E hidos modul in care se comporta niste intelectuali (vorba-vine) care ar trebui sa impinga lucrurile mai departe si sa serveasca drept modele celorlalti.

      Mentionez ca am facut parte din sistem si stiu cum se desfasoara concursrile in majoritatea cazurilor: total netransparent si partinitor, fiind apreciati mai degraba cei servili decat cei competenti.

  14. @constantin balasoiu si @doctoratul-nedoctoratul
    Ideea era urmatoarea: intr-un CV serios apare titlul exact al doctoratului, doctoratelor in cazul de fata, numele indrumatorilor si calificativul obtinut.
    In al doilea rand, daca doctoratul obtinut la Sorbona este doar o copie a celui obtinut la Bucuresti atunci inseamna ca la facultatea de filosofie din capitala se fac doctorate relativ bune, deci nu este cazul sa-i consideram pe cei cu titluri doctorale obtinute acolo neaparat mai slabi decat cei ” din afara” si sa ne lamentam „cum se face ca unul cu doctorat la Sorbona a pierdut un post de lector in favoarea unuia cu doctorat la Bucuresti”.
    In al treilea rand, mi se pare o impostura sa spui ca ai 11 articole ISI, cand de fapt sunt mult mai putine, sa pretinzi ca ai un doctorat la Sorbona si sa fie doar o traducere a celui din tara, deasemenea sa te lauzi cu o carte la Springer, carte ce nu este decat un index ( puneti mana si cititi, cautati, intelegeti, sa vadeti ce-i cu aceasta carte, cine este co-autorul si ce contine cartea). Utila, dar la fel de interesanta ca o carte de telefon. O munca penibila pe care orice student mediocru o poate face, nu necesita nici cea mai mica munca stiintifica.
    BTW, nu sunt un admirator al celuilalt candidat, nu cred ca are nivelul pentru un post de lector ( ma refer la nivelul stiintific, am inteles ca didactic ar corespnde, dar nu mi se pare suficient) dar nici un idiot ce inghite toate minciunile din articolul lui Liiceanu.
    O prezentare corecta a ambilor candidati ar fi fost mult mai potrivita.

    • 1. In nici un CV nu se specifica in nici un caz calificativul obtinut si de obicei nici indrumatorul.
      2. Va rog sa aduceti dovezi ca cele doua teze sunt identice. Titlul fiecarei teze, abstract sau capitole pe care le cunoasteti. Aceasta acuzatie este deosebit de grava in mediul academic si drept urmare trebuie argumentata serios inainte de a o lansa.
      3. Care articole nu sunt publicate in reviste ISI si domnul Ciocan pretinde ca sunt? Va repetati cu faptul ca teza de la Sorbona ar fi doar o traducere a celei din Bucuresti.
      Inainte de a insinua ca cei ce cred ce a scris domnul Liiceanu sunt idioti va rog sa aduceti dovezi (dsati-mi link-uri) care sa sustina acuzatiile dumneavoastra.

    • Ce frumoasa dovada de romanism mioritic ne dati cu acuzatii si marlanii sub-urbane fara nici o dovada. Problema publica care ne priveste nu are absolut nici un fel de conxiune cu felul in care tratati subiectul cu atacuri la persoana si insinuari. Tipul de interventii ca al dumneavoastra face de rusine natia asta si dezbaterea publica. Ii dau dreptate lui Adrian Merfu in totalitate.

    • Daca te uiti pe contestatia dlui Ciocan publicata pe Romania curata http://www.romaniacurata.ro/ltfont-colorblackgtcum-nu-e-aplicata-in-practica-reforma-funeriult-fon-1826.htm, vezi ca a declarat ca are 10 article ISI / ERIH. Atentie, e vorba si de ERIH, un indexator specific pentru umanioare, complementar cu ISI (e luat in calcul de minister doar pentru umanisti, ISI fiind prea restrictiv, zice-se). M-am uitat apoi pe CV-ul sau, tot de pe romania curata, care trimite la UB, si am vazut lista completa pe care o discutati voi aici:

      E-I) Articole publicate în reviste indexate în ISI / ERIH

      1. Ciocan C., „Comprendre et sens: La genèse ontologique du langage dans l’analytique
      du Dasein‖, Revue Philosophique de Louvain, 109(3), 2011, 527-551. (ISI)
      2. Ciocan C., „Heidegger and the Problem of Boredom―, Journal of the British Society for
      Phenomenology, ISSN 0007-1773, Volume 41 – Number 1 – January 2010, 64-77 (ISI)
      3. Ciocan C., „Le problème de la mort dans les Beiträge zur Philosophie (1936-1939)‖,
      Revue Philosophique de Louvain 108(2), 2010, 313-333. (ISI)
      4. Ciocan C., „Mort et vérité : Heidegger et le problème de la certitude―, Philosophie (Paris,
      Editions de Minuit), no. 105 (2010), p. 52-63. (ERIH)
      5. Ciocan C., „Notes sur l’évolution du problème de la mort dans la pensée de Heidegger
      après Sein und Zeit (1931-1935)―, Synthesis philosophica, ISSN: 0352-7875, vol. 48,
      issue 2 (2009) 297-315 (ISI)
      6. Ciocan C., „Heidegger, la mort et la totalité―, Revue philosophique de la France et de
      l’étranger, vol. 134 (2009), nr. 2, pp. 291-309, Paris, P.U.F., ISSN 0035-3833. (ISI)
      7. Ciocan C., „The Question of the Living Body in Heidegger’s Analytic of Dasein‖,
      Research in Phenomenology 38 (2008), nr. 1, p. 72-89, Leiden, Brill, ISSN 0085-5553,
      Online ISSN: 1569-1640. (ISI)
      8. Ciocan C., „Qu’est-ce qu’un Existenzial?‖, Heidegger Studies, vol. 25 (2009), p. 191-
      216, Berlin, Duncker und Humblot. (ERIH)10
      9. Ciocan C., „La phénoménologie en Roumanie‖, Alter. Revue de Phénoménologie (Paris)
      vol. 13 (2005), p. 291-297, ISBN 2-9522374-1-7. (ERIH)
      10. Ciocan C., „Les repères d’une symétrie renversée: La phénoménologie de la mort entre
      Heidegger et Lévinas‖, Alter. Revue de Phénoménologie (Paris) vol. 12 (2004), pp. 313-
      339, ISBN 2-952237-40-9. (ERIH)

      E-II) Articole publicate în reviste indexate în alte baze de date internaționale
      1. Ciocan C., „Heidegger et la mort de l’autre―, Cercle Herméneutique (Paris), vol. 13-14
      (2009/2010), p. 127-140
      2. Ciocan C., „The Problem of Embodiment in the Early Writings of Emmanuel Levinas‖,
      Levinas Studies. An Annual Review vol. 4 (2009), 1-20, Pittsburgh, Duquesne University
      Press.

  15. @Adrian Merfu
    Domnule,
    Nu stiu de unde ati aparut, dar pentru ca este un forum deschis raspund mesajului dv impregnat de revolta ignorantului ce isi imagineaza ca stie tot.
    O sa va explic situatia, sper ca de data aceasta sa intelegeti.
    Urmaresc aceasta discutie pe cele 3 forumuri unde Liiceanu si-a trimis scrisoarea. Se deduce usor ca sunt doua tabere, una pentru, alta contra rezultatului concursului; eu nu sunt nici pentru unul nici pentru celalalt. Pe Ciocan il consider un oarecare ce la 37 de ani a descoperit ca nu mai merge sa-si construiasca o „cariera” din diverse burse, cu un CV slabutz la nivel international, celalalt este un universitar la fel de oarecare ce nu a inteles ca vine un moment cand trebuie sa vezi mai departe de malul Dambovitzei ( din punct de vedere academic, publicatii).
    In discutiile de care aminteam s-a afirmat de mai multe ori ca acest Ciocan ar fi facut acelasi doctorat la Sorbona ca cel de la Bucresti, eventual cu mici schimbari nesemnificative pentru originalitatea doctoratului. Coroborat cu minciuna privind articolele ISI ( chiar nu stiti sa cautati pe ISI Web of Knowledge sau pentru dv orice titlu de revista in engleza sau franceza inseamna ISI?) si cu mentiunea ” vai ce carte am la Springer!” mi s-a parut credibila aceasta afirmatie despre doctorat.
    Cu toate acestea nu m-am repezit sa fac nici o acuzatie ci am intrebat. Mi se pare normal ca cei ce-l apara si il admira pe Ciocan sa stie despre ce vorbesc.
    Am intrebat si a doua oara si cum nimeni nu a dat nici un raspuns am inclinat sa cred ca este adevarat. Deci, dv ce parere aveti? Este adevarat sau nu? Ati avut curiozitatae sa va uitati pe CV-ul celui ce-l aparati? Ati inteles ceva din el? Apropo de CV, cCocan cu pretentiile lui sorboniste ar fi trebuit sa stie ca intr-un CV serios se pun numele conducatorului de doctorat, titlul tezei si anii intre care s-a lucrat la aceasta teza.
    In cazul de fata este de inteles ca domnul catindat a preferat sa nu scrie nimic in acest sens.
    Stiti de ce? Pentru ca Ciocan a inceput doctoratul la Bucuresti in 99, l-a sustinut in 2006, iar „cel de la Sorbona” l-a inceput in 2002 si l-a sustinut in 2009.
    10 ani de doctorat, este o performanta nu?
    Stiti care este numarul de ani de doctorat pentru un student normal in Franta? 3, 4 cu aprobare speciala. Domnul Ciocan a avut nevoie de 7, plus cei 3 ani in tara.
    Interesant, nu? Ar fi si mai interesant de stiut ce ar fi reusit Ciocan sa faca fiind tanar asistent intr-o universitate romaneasca, lucrand in conditiile pe care, presupun, le cunoasteti, daca a avut nevoie de 7 ani sa-si dea un doctorat in Franta in conditiile de lucru de acolo.
    Vazand ca nu raspunde nimeni la intrebarea pusa, am cautat singur pe net, curios fiind cine este acest geniu neinteles cu doctorat la Sorbona ce a ajuns la 37 de ani sa umble cu limba scoasa dupa un post de lector la Bucuresti?
    Sper ca randurile mele au fost suficient de clare pentru dv; este de dorit ca atunci cand discutati despre mediul academic sa stiti despre ce discutati.
    Nu ma mai plictisiti, mi-am pierdut destul timp cu dv, comentariul acesta l-am facut mai mult pentru ceilalti cititori pentru a nu da impresia ca fac afirmatii nefondate.
    PS Daca cineva trebuie sa demonstreze ceva atunci Ciocan sau Liiceanu trebuie sa o faca: ei au afirmat existenta celor 2 doctorate (originale si independente) si a celor 11 articole ISI.

    • Dispretuiesc aceasta expresie: „a ajuns la 37 de ani sa umble cu limba scoasa dupa un post de lector la Bucuresti?” Si nu am cuvinte suficiente spre a spune asta. E o chestie de atitudine aici care mie imi spune cam cum va raportati dumneavostra la aceasta problema.

      In ce priveste pe cei doi, ei sunt doar un caz ilustrativ despre obiceiurile romanilor in privinta concursurilor. Trebuie musai sa ai un Nobel ca sa aspiri la un post intr’o universitate la noi.
      Oricum mediul nostru academic este dezgustator si larvar si ii astept cu nerabdare pieirea.

  16. @Sabin
    Domnule Sabin,
    Aceasta dezbatere este facuta de ras de indivizi ca dv ce nu sunt capabili sa evite cacofoniile („publica care”) dar isi dau cu parerea despre probleme academice.
    Multumesc pentru interventie, m-am amuzat. Mai incercati.

  17. Patimiile starnite de scrisoarea deschisa si raspunsul/replica dovedesc ca exista un interes in a sustine punctul de vedere: „asa cum a procedat Universitatea este bine!”, dar chiar este asa?

    Impingerea discutiei spre anumite unghiuri, le-as numi unghiuri moarte de discutie, nu par decat sa conduca la ideea ca discutia aceasta este inutila, dar chiar asa este?

    Pentru intelectuali este posibil sa aiba o dezbatere, mai larga, daca se poate, aplicat pe un caz, dar nu numai?

    Haideti sa iesim din unghiul mort care ucide discutia si sa privim in jurul nostru, mai adanc.

    Chiar nu se poate pune in discutie calitatea si profesionalismul Universitatilor?

    Oare suntem la nivelul celorlalti sau mai avem ceva de cladit?

    Si daca mai este loc de crestere, unde anume ar trebui sa se insiste in cresterea competentei si mai ales cum?

    Cred ca sunt intrebari care cauta raspunsuri de ieri, de astazi si, cu siguranta, de maine.

  18. @razvan

    Bineinteles, domnule, va inteleg perfect dispretul fata de expresia mai sus mentionata, daca si dv faceti parte din categoria celor ce au nevoie de la 7 ani in sus pentru a finaliza un doctorat.
    Va sugerez sa adresati si dv o scrisoare deschisa domnului ministru, pentru a protesta impotriva introducerii unei prevederi in noua LEN ce reduce timpul acordat unui doctorat la 3 ani.
    Evident, faptul ca este vorba de o normalitate in spatiul european este doar un detaliu: noi trebuie sa ne protejam geniile mioritice ce au nevoie de timp pentru a se manifesta.
    Acesta este punctul meu de vedere si, cum spuneam, va inteleg dispretul pentru el.

  19. 1. Ciocan a dat concurs pentru doua posturi de lector: unul la Fenomenologie, domeniu pe care este specializat „international” si unul la Etica, domeniu pe care nu are nicio pregatire. A pierdut ambele posturi, dar a facut contestatie taman pentru postul de la Etica. Daca Cv-ul lui il recomanda ca mega specialist in Fenomenologie, de ce nu contesta acel post de lector? Ca discipol al lui Liiceanu si ca specialist de o asemenea anvergură, ar fi trebuit sa fie capabil sa castige macar acel post.
    2. Unul dintre criteriile impuse la concurs este experienta didactica, pe care Ciocan nu o are. O fi el „specialist de o asemenea anvergură” cum spune maestrul Liiceanu, dar ca sa fii lector trebuie sa indeplinesti si un criteriu de vechime in activitatea didactica.

    • 1. Irelevant si rauvoitor. E treaba lui ce are chef sa conteste. Corect este sa se clarifice ceea ce s-a contestat, nu sa ne intrebam ce motive personale are dl Ciocan.

      2. Cat (procentual) si cum (prin ce metodologie) conteaza experienta didactica in baremul de concurs? Exista o metodologie clara de punctaj? Cate publicatii ISI sunt necesare pentru a compensa 10 ani de experienta didactica lipsa? Facultatea n-a dat un raspuns satisfacator. Pai in conditiile astea ce rol mai are „concursul”, din moment ce comisia poate inclina balanta dupa cum vrea, interpretand arbitrar criteriul experientei didactice ?

  20. Dlor, e usor de verificat cate articole ISI are dl Ciocan. Iau lista lucrarilor sale de la adresa http://www.researcherid.com/rid/A-4538-2011 (atentie, probabil nu e la zi)

    Lista revistelor ISI indexate in ARTS & HUMANITIES CITATION INDEX o gasiti, de exemplu, la http://science.thomsonreuters.com/cgi-bin/jrnlst/jlresults.cgi?PC=H&mode=print&Page=1

    (inlocuiti Page=1 cu 2, 3, 4 in adresa pentru a vedea toate revistele).

    Din cele 19 publicatii din CV-ul de mai sus, eu am identificat doar 7 in revistele ISI din Arts &Humanities CItation Index, respectiv cele cu numerele:
    1 (Research in Phenomenology)
    3 (Revue Philosophique de Louvain)
    4 (Journal of the British Society for Phenomenology)
    5 (Synthesis philosophica)
    6 (Revue philosophique de la France et de l’étranger)
    7 (Philosophie, probabil identica cu „Philosophia” din lista revistelor ISI)
    15 (Studia Phaenomenologica)

    Pe langa acestea, CV-ul dlui Ciocan de la Ad-Astra
    http://ad-astra.ro/whoswho/view_profile.php?user_id=1265&lang=ro
    mai indica inca o lucrare in Revue Philosophique de Louvain din 2011.

    Deci, in total, eu am numarat 8. Cine are informatii clare (adresa web, nume articol, nume revista) suplimentare sa le completeze.

    Totusi, stiind ca pentru orce cercetator e sinucidere publica sa se laude, intr-un astfel de caz supr-mediatizat, cu lucrari inexistente, in conditiile in care oricine le poate verifica pe Internet, eu tind sa cred ca dl Ciocan are 11 articole ISI (daca asta afirma dumnealui insusi, si nu dl Liiceanu, care e posibil sa nu aiba informatii precise).

  21. Kinn, interesanta lista dumitale de articole, dar am si eu o remarca.
    Domnul Ciocan, ca unul ce a facut studii in Franta ar trebui sa stie ca exista o lista oficiala cu revistele acceptabile ( adica se exclud alea proaste si foarte proaste) din domeniul sau.
    Lista respectiva o gasiti la adresa

    http://www.aeres-evaluation.fr/index.php/Publications/Methodologie-de-l-evaluation/Listes-de-revues-SHS-sciences-humaines-et-sociales

    Cautati domeniul care va intereseaza si anume Liste Philosophie.

    O sa constatati ca nici Research in Phenomenology, nici Synthesis philosophica (o revista croata) si nici Studia Phaenomenologica nu fac parte din lista. De altfel ultima revista nu este alta decat cea unde domnul Ciocan este redactor sef ( redactor sef la o revista de cercetare si sa ai doar 2 citari la varsta lui! incredibil, doar in Romania se poate intampla asa ceva). Asta il pune intr-o postura neplacuta: sa publici in revista la care esti sef.
    Deci diferenta dintre declaratiile oficiale si realitate este mare. Eu inca sunt consternat de cele 2 unice citari pentru cineva ce a petrecut 10 ani in Franta, teza la Sorbona , redactor sef la o revista . Mi se pare incredibil.
    Totusi, la ce bun circul acesta? Nu mai bine defila cu ce avea de calitate? ca are ceva in cv, chiar daca nu la valoarea prezentata de cei doi. De ce atata dorinta de epatare, de a da impresia ca este mai destept decat in realitate?
    Ce a reusit? Ce s-a reusit?

  22. Interesante comentarii de la ultima mea interventie!
    @Kinn
    Indiferent cate articole si citari are celalalt candidat. aceasta nu-l va face mai destept pe Ciocan, nici nu-i va creste numarul de articole, nici de citari si nici nu-i va micsora numarul de ani petrecuti ca sa termine doctoratul, si nici varsta.
    Putem compara inca un an de aici inainte: Ciocan s-a facut de ras incercand sa para ceea ce nu este. Putea sa castige simpatia publicului cititor ( cunoscator sau nu in treburile academice) daca s-ar fi prezentat corect.

  23. @ Teo, @Anton

    Nu ma intereseaza statura stiintifica a dlui Ciocan. Ma intereseaza raportul intre statura lui Ciocan si a contracandidatului. La urma urmei, la un post de lector in Romania nu ma astept sa concureze genii. Dar ma astept, totusi, sa alegem pe cel mai bun, chiar daca asta inseamna sa alegem intre furnica, rama si molie, si nu intre elefant si tigru.

    Stiu eu ca exista reviste ISI cu factor de impact 0.1 si reviste cu factor 10 (cel putin in domeniul tehnic). Nu stiu in care dintre ele a publicat nici dl Ciocan nici contracandidatul. In mod normal, raspunsul Facultatii ar fi trebuit sa contina o suma scorurilor ISI ale publicatiilor fiecarui candidat, acesta trebuind sa fie unul din criteriile de baza in procesul de selectie. Faptul ca Facultatea nu a pomenit aceste scoruri (ba poate ca nici nu le-a calculat) e un mare semn de intrebare asupra sa, si, coroborat cu numarul mai mare de lucrari ISI ale lui Ciocan, ma fac sa cred ca acesta a fost defavorizat sub acest aspect. In rest, eu am vrut sa lamuresc doar chestiunea numarului de publicatii ISI – nu e normal ca acest lucru sa fie disputat, cand tocmai de aceea s-au inventat bazele de date stiintifice pe net, pentru a fi clar ce si cate articole are fiecare.

    In rest, recunosc ca nici mie nu-mi place scrisoarea lui Liiceanu (de fapt nu-mi place in general de Liiceanu), si o consider doar un capitol cam nedrept a unei lupte orgolioase intre profesorii facultatii de filozofie, cu idealizarea personajului preferat si diabolizarea dusmanului. De aceea, nu-mi place nici ridicarea in slavi a lui Ciocan. Dar nici nu putem sa ignoram faptul ca, poate, chiar a fost nedreptatit, chiar daca e sustinut de un nesuferit ca dl L.

  24. @kinn
    07/10/2011 la 20:10
    Comparatia pe care o propuneti dv ( suma scorurilor ISI pentru fiecare autor) nu se face nicaieri. Nu asa se evalueaza un candidat, in nici o universitate din lume nu se procedeaza in maniera asta. Sunt si alti factori ce intra in discutie. In cazul celor doi ar fi chiar nedrept sa fie comparati astfel: este o diferenta de 5 ani intre ei si nici nu au lucrat in conditii asemanatoare. Nu tin partea nici unuia dintre ei ( nici unul nu m-a convins de calitatile sale) dar incerc sa fiu corect.
    Iar statura stiintifica a lui Ciocan ar trebui sa va intereseze pentru ca la ea se face referire in scrisoarea lui Liiceanu, pe ea se bazeaza toata argumentatia. Chiar daca este mai bun stiintific decat celalalt (chiar si asa, imi pare genul ce scrie mult si prost) sa te lauzi cu niste realizari inexistente sau voit exagerate este absolut rusinos. Sa nu uitam ca este vorba de un post de universitar ce ar trebui sa fie un exemplu pentru studenti.
    Personal nu mi-as dori un asemenea coleg si nici un asemenea profesor pentru copii mei.

  25. „kerosen spune:
    10/10/2011 la 22:39
    Daca te uiti pe contestatia dlui Ciocan publicata pe Romania curata http://www.romaniacurata.ro/ltfont-colorblackgtcum-nu-e-aplicata-in-practica-reforma-funeriult-fon-1826.htm, vezi ca a declarat ca are 10 article ISI / ERIH.”

    Da, dar in prima sa scrisoare Liiceanu vorbeste de 10 articole Isi. Sau nu stie care este diferenta, sau i se pare mai impresionant pentru public ( inclin pentru a doua varianta, chiar daca stiu ca nici el nu prea le are cu publicatiile ISI).

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro